Adevěrul, ianuarie 1950 (Anul 64, nr. 17657-17682)
1950-01-01 / nr. 17657
%_____ 1®** PeîWi P»«din numerar conform aprobării DlrtcthffiR A n i A I BlÄWL $3 - Ifr. «TJW Generale P. T. T. Nr. 140.300/946 ;j 261.020/947 ’ J» rAUlnl ** LEI iTiTiniTV Ahp/MM« AI. V. BELDIMAN 1888—1887 CONST. MILLE , 1897—1820 CONST. GRAUR 1921—1936 B. BRANlŞTEANU 1897—1947 Proprietari S. A. »Sărindar” EDITOAREA ZIARELOR „ADEVERUL“ ŞI „DIMINEAŢA” Registrul de publicaţii al Trib. Ilfov S. I. Com. Nr. 142/948 X35.0«gjp) Diapetors: H. SORIANU BIROURILE: BUCUREŞTI I Str. BREZOIANU 14 Redacţia 5.38.56 Telefoane: Secretariatul de redacţie 386-120 Adiţia şi Publicitatea 5.57.63 LA MULŢI GÂNDURI DE ANUL NOU Era datina până ne mai ieri, în pătrunele troienite de viscole şi de superstiţiile an.9itîab©tismiului, ca în această noapte a trecerii, de la un an la altul, fiecare să iscodească semnele viitorului. Semnele erau, primitive, naive, moştenite prin tradiţie cedată de veacuri. Poate de milenii. Poate de pe vremea ciobanilor daci, cu sarici miţoase. « Era un amestec de ritualuri păgâne, de incantteţiutor, magice şi de „semne” culese din,măruntele experienţe de toată ziua. Omul civiliatat de la târg zâmbea cu scepticism, şi superioritate, de asemenea înapoitate eresuri- Dar citea pe ascuns profeţiile astrologilor şi rubrica respectivă a horoscopului din ziar, crezând cu tărie în ele. Findcă pe toţi îi muncea tortura speranţei în cele mai absurde miracole, care să le ocrotească desurţul lor singuratec, egoist, individual, fie şi în iureşul celor mai crâncene prăbuşiri din juru'le. Vorba babei din adăpostul bucureştean, când treceau escadrilele de bombardiere: Du-i, Doamne, la Ploeşti... Năruiască'se toate în preajma ta, numai pe tine să te apere o soartă privilegiată şi miseric ordioasă! ! Astăzi acest egoism mărunt şi fatalist, pasiv, aşteptând miracole de la un problematic destin —, apare doar ca un stigmat al incurabilei incapacităţi de a descifrai adevăratele semne ale timpului. Semne cu totul realiste. De aci, de pe pământ, din viaţa reală, din înfăptuirile de toată ziua, nu din conjunctura aştrilor pe cer. Astăzi, în ritmul prezent de viaţă, sub ochii tuturor stă dovada că miracolele sunt în puterea omului, că viitorul nu poate fi pregătit decât cu strădaniile colective şi că soarta individului se contopeşte cu soarta mulţimilor- Binele tău n poate fi o monstruoasă şi imorală excepţie; prosperitatea ta nu se poate desăvârşi decât prin prosperitatea generală şi numai cu preţul unei contribuţii directe, precise, efective, fiecare după puterile şi pregătirile sale întru realizări productive, creatoare. An noui! După ce paharele se vor fi ciocnit, după ce urările se vor fi consumat, ne vom întoarce la realitate. Ne aşteaptă munca. GR. TAUŞAN ULTIMUL NEAJUNS Nu se poate ca cetăţenii pe care nevoile vieţii îi pun în contact cu Poşta să nu fi simţit multiplele şi continuele îmbunătăţiri aduse unui serviciu de adevărat interes public. Mai zilele trecute, un confrate publica date interesante în legătură cu noua organizare a serviciului P.X.T. subliniind rezultatele îmbucurătoare la care s’a ajuns până acum. Numai faptul că, spre deosebire de trecutul destul de apropiat, când Poşta primea zilnic circa 300 reclamaţiuni, astăzi numărul nemulţumiţilor neîntrecând media de 45 în acelaşi răstimp, este deajuns să dovedească progresele substanţiale înregistrate într’un domeniu deosebit de important pentru marea massă a cetăţenilor. Acelaş reportaj preciza, mai departe, că, în marea lor majoritate, îmbunătăţirile obţinute au putut fi realizate cu concursul salariaţilor înşişi, care cunoscând mai bine decât oricine deficienţele serviciului au venit cu propuneri dovedite foarte curând practice. S’a ajuns astfel la simplificări remarcabile, scurtându-se considerabil timpul de distribuire a trimiterilor poștale, înregistrându-se economii de timp impresionante. Dar în legătură cu aceasta, fie-ne permis să adăogăm câteva cuvinte, care n’au alt scop decât să contribrue la înlăturarea ultranelor neajunsuri ce mai stau în calea organizării unui serviciu poştal lipsit de cusururi dăunătoare. Cetăţenii locuind în imobile cu mai multe apartamente ni se plâng că în loc sa fie introdusă în, cutiile speciale punând pereţii hard-urilor din respectivul bloc, corespondenţa le este depusă, aproape la întâmplare, pe un colţ de masă, pe un scaun, dacă nu chiar direct pe pardosea. Nu e greu de înţeles că în asemenea condiţiavii şansele unei scrisori sau unui imprimat de a a-FRED GHEMAPESCH1 ((Continuare în pag. 2 a) GLOSE POLITICE 11 ani Un tribunal din Haiderabad, ţinutul disputat între India şi Pakistan, a condamnat la 45 de ani închisoare, pe „acuzatul“ Din Lingăi, pentru încercarea de a răsturna guvernul. Condamnatul e în vârstă de 11 ani... Nume „mai cunoscute” După căderea hitlerismului, unele străzi din oraşul bavarez Urach, din Germania occidentală, au suferit schimbări de nume. La instituirea republicei de la Bonn, autorităţile au găsit pe străzile din Urach, tăbliţe cu numele lui Thomas Mann, Planck şi Albert Einstein. Primarul a declarat că aceste persoane îi sunt „necunoscute“ şi a cerut să i se aducă vechile tăbliţe, pentru a vedea ce nume au fost înlocuite. Şi a găsit nume care îi erau într’adevăr „mai cunoscute“. Vechile tăbliţe purtau numele: Hitler, Goering şi Horst Wessel. interview Ceea ce nu pot face de luni de zile unii jandarmi italieni, au reuşit într’un timp record, un ziarist şi doi fotografi. După cum se ştie, în Sicilia, operează de mult timp un bandit, Salvatore Giuliano. Toate încercările poliţiei, care a împânzit regiunea cu mii de agenţi şi jandarmi, de a descoperi ascunzătoarea lui Giuliano au rămas zadarnice. Cei trei de mai sus au sosit în regiunea în care operează Giuliano şi au lansat zvonul că vor să-l vadă. Două zile după aceia, ei au primit vizita unor afiliaţi ai lui Giuliano, care l-au condus la reşedinţa lui. Puţin după aceea, revista „Oggi‘* (Astăzi) a publicat un lung interview cu Giuliano, însoţit de diverse fotografii luate la reşedinţa acestuia. Jandarmii italieni fredonează ariile lui... Offenbach, Steiele La 26 ianuarie 1950, India va deveni republică, deşi stelele nu se arată favorabile la această dată. Ştirea aceasta a fost dată de primul ministru indian Jawahamial Nehru în Adunarea Legislativă din New Delhi. „Guvernul nu trebue să consulte stelele, când își alcătueşte programul politic“, a declarat primul ministru într-un discurs, în care a destăinuit că multă lume i-a scris că data aleasă pentru proclamarea republicii nu e favorabilă. Surdo-muţi In cercurile franchiste se face mare caz de pretenţiile la tronul Spaniei, ridicate recent de Ducele de Segovia, Don Jaime de Bourbon. Acesta, cel mai în vârstă fiu al regelui Alfons XIII, s’a născut surdo-rrivit. Din care cauză a cedat drepturile sale,de moştenitor al tronului unui frate al său. Recent însă, ducele de Segovia şi-a recăpătat graiul. Şi odată cu aceasta, şi-a ridicat pretenţiile la tronul Spaniei. Se povesteşte că, aflând că ducele de Segovia vorbeşte, Franco a rămas... mut de uimire. Şi face pe surdul la pretenţiile ducelui la tronua Spaniei. 1950 ANUL DELA JUMĂTATEA VEACULUI Cu acest an nou veacul ajunge la jumătate. Se apropie deci vremea când va începe să privească înapoi şi să-şi facă bilanţul, pentru a cunoaşte ce-i va rămâne de reparat şi de tămăduit în a doua jumătate din erorile şi rănile jumătăţii dintâi. Răni şi erori au fost destule. Socoteala nu-i prea grea. Bilanţul ne stă sub ochi- L-am trăit. Se confundă cu propria noastră existenţă- Niciodată omenirea n‘a străbătut ciclul unoratât de profunde şi vertiginoase transformări intr'un spaţiu de timp aşa de scurt- Mai puţin decât durata unei singure generaţii-Generaţia care silabisea abecedarul în preajma anului 1900 a trăit Istoria administrată în pilule comprimate. Fiecare deceniu a modificat faţa şi conţinutul lumii, ritmul şi condiţiile de viaţă, măcar cât răstimpul unui veac de odinioară. Două răsboaie, cele mai nimicitoare din cronica tuturor veacurilor, revoluţiile tehnice, marea revoluţie socialistă din răsărit care a modificat mersul lumii, prăbuşirile şi ascensiunile economice, transformările conştiinţei individuale şi colective — toate s‘au precipitat într‘o înveligare de cauze şi efecte care adesea se contopeau. Pentru judecata contemporanilor, nicio mirare că roadele depline ale acestor transformări scapă îndeobşte înţelegerii de la prima vedere. Numai grădinarul versat şi răbdariu cunoaşte că puiul de măslin firav şi noduros sădit astăzi, va începe să dea roade depline abia peste o jumătate de veac. Roade pentru lumea ce va să vină, pentru un şirag nesfârşit de generaţii. Căci şi măslinul, ca şi istoria, continuă a fructifica apoi peste o mie de ani. Să ne întoarcem o clipă cu gândul la începutul veacului, după imaginile şi documentele timpului- Expoziţia Universală din 1900: automobilele preistorice de atunci cu râtul cârn, lămpile cu petrol metamorfozate în candelabre electrice — o adaptare stângace, primitivă, adesea grotescă a trecutului la semnele cele noui ale viitorului- Mai mult entuziasm decât luciditate- Mai mult optimism eftin şi superficial, decât pătrunderea realităţii. Fiindcă în dosul acestui decor, sub spectaculara euforie a acelei Expoziţii Universale din anul 1900 — germinau sâmburii convulsiilor viitoare. Ca să înceapă o lume, era mai întâi nevoe să sfârşească alta, cealaltă. Iar răsboiul din 1914, ce-a însemnat altceva, decât prima criză, cu primele convulsii ale lumii care sfârşea şi ale lumii care se năştea ? De fapt, de la 2 August 1914, s-a sfârşit un mileniu şi a început altul. Rostogolirea tronurilor, lichidarea ultimelor vestigii feudale, crepusculul epocii coloniale, coaliţia trusturilor şi a concernelor,planeta împărţită în zone de influenţe, reacţiile automate, organizarea revoluţionară a rasselor muncitoreşti şi mişcările pentru independenţă ale popoarelor ţinute într-o formă ori alta sub tutela colonială — nu datează oare toate de atunci ? Şi de atunci, spaţiul dintre cele două răsboaie, ca şi convulsiile economice, politice şi sociale de după al doilea răsboi, nu constituesc oare o singurră cronică a unei uriaşe svârcoliri fără precedent în Istoria lumii, fiindcă întâia dată evenimentele de pe planetă s-au sincronizat şi fiindcă interdependent economică, miloacele rapide de comunicaţie, informaţiile instantanee, ne-au făurit o conştiinţă planetară? Semnul cel mai distinct al veacului e acesta. Conştiinţa că nici un proces de transformare, nici o revoluţie a condiţiilor economice, sociale ori politice, nici un fenomen şi nici un eveniment nu rămâne pierdut, închis într'un strâmt cerc local, ci răspunde sub o formă sau alta cu ecouri precise în celălalt capăt al planetei Până la începutul veacului Istoria se consuma parţială pe sectoare, pe ţări şi pe continente, despărţită de ziduri chinezeşti. Ce însemnătate tavea pentru oricare CEZAR PETRESCU (Continuare în pag. 2 a) AL DOILEA PLAN DE STAT După expunerea d-lui Miron Constantinescu După Expunerea atât de amplă a d-l Miron Constantinescu, membru în Biroul Politic al C. C. al P.M.R. şi preşedintele Comisiei de Stat a Planificării făcută în şedinţa de Miercuri a Marii Adunări Naţionale constitue o examinare completă a rezultatelor aplicării Planului pe anul trecut, ca şi o prezentare sub toate aspectele a noului Plan pe 1950. Desprindem o caracterizare generală. o importantă mărire a producţiei industriale, investiţii noui, creşterea numerică a clasei muncitoare. Primul Plan, a arătat oratorul, se încheie printr’o întărire considerabilă a sectorului socialist în economia noastră. Care au fost rezultatele Planului în diversele sectoare ale activităţii de Stat? Desprindem câteva cifre şi date din expunerea d-lui Miron Constantinescu. In sectorul industrial Planul a fost realizat în proporţii de 108 la sută, industria a reuşit să realizeze produse de înalt nivel tehnic. Lucrările de investiţii industriale ating aproape 100 miliarde lei Productivitatea muncii sporind cu 18 la sută, s-au creat condiţiuni favorabile pentru reducerea preţurilor de cost. In agricultură sectorul gospodăriilor agricole de Stat a crescut de la 219.000 hectare la 722.000 hectare şi primele gospodării agricole colective au putut lua fiinţă. Cât priveşte domeniul circulaţiei mărfurilor, comerţul cu ridicata a fost preluat în întregime de către Stat, iar cifra de afaceri în comerţul de Stat s-a dublat faţă de anul 1948. In ce priveşte politica Padului faţă de comerţul particular, d. Miron Constantinescu a subliniat că ea este determinată de faza istorică prin care trecem şi anurme, în momentul de faţă nu se pune problema lichidării acestui comerţ, ci a reglementării lui şi a executării unui control care să ducă la dispariţia intermediarilor şi negustorilor clandestini. Subliniind că datorită politicii fiscale a guvernului budgetul pe 1949 se încheie excedentar, oratorul a arătat că venitul naţional a crescut în anul 1949 cu 25 la sută faţă de anul precedent. Realizările în domeniul cooperaţiei, al producţiei bunurilor de consum, al nivelului de trai, al invăţământului al culturii în genere, al sănătăţii publice au fost înfăţişate în date şi cifre precise de natură a scoate în evidenţă succesele aplicării primului Plan de Stat-D. Miron Constantinescu n a ezitat să vorbească şi de o serie de deficienţe, accentuând între altele pe acelea privitoare la nerespectarea sarcinilor privind sortimentul şi calitatea producţiei, la nerespectarea în domeniul financiar a destinaţiei fondurilor, la lipsa de pregătire temeinică a proectelor de investiţii, după cum a arătat că în unele sectoare creşterea fondului de salarii nu a fost proporţională cu creşterea producţiei, iar în circulaţia mărfurilor s’au produs lipsuri, cauzate de o insuficientă organizare a reţelei comerciale, a sitemului de aprovizionare şi desfacere şi a coordonării între comerţ şi industrie. Trecând la Planul de Stat pe 1950, d. Miron Constantinescu a formulat de la început bazele de plecare care se reflectă în întreaga concepţie a Planului. „Trebue să devenim — a spus d'sa — o ţară industrială, cu o agricultură mecanizată. Nu se poate porni la orice fel de indus-GR. DAM 3AN (Continuare în pag. 2 a) D. Teohari Georgescu vorbind la adunarea festivă din sala „Patria”, cu prilejul sărbătoririi celei de a doua aniversări a proclamării Republicii Populare Române. (Darea de seamă în ,pag. 3-a D. prof. dr. C. I. Parhon rostindu-şi cuvântarea ori, la închiderea celei de a doua sesiuni a Marii Adunări Naţionale. (Darea de seamă in pag. 3-a) uminica I Ianuarie 19. CHESTIA ZILEI IN ASTEPTAREA ANULUI NOU — Vine! Vine! Desen de ROSS Ea completase să facă revelionul în doi. Erau căsătoriţi de abia de doi ani, şi anul trecut l-au făcut la un prieten. Şi n’a ieşit bine. Petre, — pe soţ îl cheamă Petre, — a fost tot timpul indispus, morocănos, a stat retras furmănd ţigară după ţigară şi, chiar înainte de 12 a voit să-şi ia nevasta şi să plece acasă. Au mai rămas numai graţie intervenţiei celorlalţi care i-au lut lui Petre pălăria şi paltonul şi i le-au închis într’o şifonieră. Cauza? O insistenţă cam prea asiduă a unui coleg de-al lui Petre, unul Iliescu, şef de secţie. Unul care avea şi dinainte, — ce-i drept, — o reputaţie proastă şi care, deşi însurat, venise singur la revelion. Bineînţeles că ştiindu-l pe Petre atât de furios, nici ea n’a avut nici o plăcere, cu toate că pe dânsa n’o supăra de loc nici un motiv special. Esia aşa de rar în lume! Sigur că tot revelionul a fost ratat. Amândoi deveniseră sumbri de parcă ar fi intrat în anul morţii. Tristeţea lor era sporită ca ’ntr’un film sentimental, de veselia celorlalţi, care li se păreau neserioşi, ireali, ca nişte jucării. Pe drum, spre casă nu şi-au vorbit un cuvânt. De obicei, Petre o lua de braţ. De data asta mergea de unul singur cu mâinile în fundul buzunărilor. Prin cap îi trecea și creștea mereu, tot ce descoperise el, pe ici pe colo, ca o scădere în femeia asta. Incepuse chiar să creadă că ea-i o nenorocire pentru el. Amintirea asta nu s’a șters. Lucrurile s’cau împăcat. Când sunt numai amândoi, merge foarte bine. Aşadar, — revelionul în doi. Asta era marea ei surpriză pentru Petre. Foarte drăguţă. Numai că surprizele femeilor se fac pe contul bărbaţilor şi totdeauna costă scump. Ca totdeauna când cumperi cu banii altuia. Eşti larg, îşi dă drumul firea cea adevărată și bună a femeii. De dimineață, Petre se interesase: — Ce-ai hotărât cu revelionul? Unde mergem? — Am o surpriză, — spuse ea zâmbind cu satisfacţie. Aşa-i de revelion. Toate surprizele sunt mai dinainte anunţate şi oamenii intră în anul nou cu exerciţii PEMOSTEME BOTEZ (Continuare în pag. 2-a) Carnetul nostru REVELION CRONICA EVENIMENTELOR EXTERNE Aspecte ale situaţiei internaţionale, la sfârşit de an Anul 1949 s-a încheiat fără să fi limpezit situaţia internaţională. Tratatele de pace cu Germania, Austria şi Japonia nu au fost încheiate. Cele câteva probleme rezolvate de Organizaţia Naţiunilor Unite se dovedesc, în practică, dificile. Remarcarea Germaniei occidentale provoacă suspiciuni în rândurile puterilor apusene şi o vie reacţiune în Europa răsăriteană. Adunarea generală a O.N.U.ului, de la care se spera o adevărată -.sesiune a păcii, nu a soluţionat decât foarte puţine din cele peste 100 de probleme, ce i-au fost deferite. Internaţionalizarea Ierusalimului, coloniile italiene, chestiunea mandatelor, fac parte dintre problemele clarificate. Aceasta nu înseamnă însă că deciziile O.N.U.-ului sunt urmate sau că au fost primite cu un sentiment unanim de uşurare. Franţa este dezamăgită. Ea nu socoteşte populaţia din Erytreea şi din Somalia „aptă“ de a-şi căpăta independenţa, de fapt, însă ea nu doreşte ca mişcarea de independenţă din Africa să se întindă spre regiunile care formează „Uniunea franceză“. Italia, cu toate că a obţinut un mandat de zece ani in Somalia, nu este mulţumită. Ea spera într’o revenire totală în fostele colonii. Etiopia la rândul ei este neliniştită. Prezenţa Italiei în Somalia poate reînvia vechea politică de mână forte a Romei. Internaţionalizarea Ierusalimului nu este de natură să aranjeze lucrurile în Orientul mijlociu. Guvernul israelian, ca protest şi in mod simbolic, şi-a mutat sediul de la Tel Aviv la Ierusalim. Regele Transiordaniei, pe de altă parte, îşi anunţă intenţia de a vizita săptămânal acest oraş. Foştii adversari sunt azi de acord să lucreze pentru păstrarea vechiului aranjament de a administra câte o jumătate din Ierusalim. Dar, după cum spuneam, O.N.U.-ul nu a rezolvat marile probleme de care depinde însăși pacea lumii. Problema energiei atomice, controlul armamentelor, rămân încă două semne de întrebare. Pactul de pace între cele 5 mari puteri, propus de Uniunea Sovietica, a fost respins de puterile occidentale, deşi, după cum spunea d. Vâşinski, „misiunea de a veghea asupra păcii revine în primul rând marilor puteri“. Deasemeni O.N.U-ul nu a soluţionat nici cererile de noui admiteri, ceia ce face ca 13 naţiuni să aştepte hotărîrile viitoarei sesiuni. Anul 1949 a adus însă schimbări profunde în Extremul Orient şi modificări esenţiale în Germania. Zona răsăriteană este astăzi o Republică democrată, iar existenţa ei a fost caracterizată de Generalissimul Stalin drept un eveniment istoric. O Germanie paşnică şi democrată, alături de Uniunea Sovietică şi de democraţiile populare răsăritene, nu poate decât întări frontul păcii. Dincolo, în Germania occidentală, d-rul Adenauer şi parlamentul din Bonn, caută să obţină unele „avantagii“ de la puterile apusene. Conferinţa de la Paris nu a fost favorabilă. Germanii occidentali au dat asigurări Franţei, dar au obţinut prea puţin doar dreptul de a avea reprezentanţi consulari, şi de a se sista demontarea unor uzine. în schimb, ei au trebuit să trimită un reprezentant în administraţia Ruhrului, adică să accepte „statutul” actual pe care, în alegeri, d-ru Adenauer şi partidele ger ____________________T. $■ (Continuam# in pag. fym)