Adevěrul, februarie 1950 (Anul 64, nr. 17683-17705)

1950-02-02 / nr. 17683

AWt 64-Hr. 17.683 Taxa poștală plătită in numerar conform aprobării Direcțiunii Generale P. T. T. Nr. 140.306/946 și 261.020/947 4 PAGINI 4 LEI rJ«l 2 Februarie AI. V. BELDIMAN 1888—1897 prwonATfvDi COSST. MILLE 1897—1920 .rVTOKWUK CONST. GRAUR 1921-1936 B. BRANlŞTEANU 1897—1947 Proprietar: S. A. „Sărindar” EDITOAREA ZIARELOR „ADEVERUL“ ŞI „DIMINEAŢA" Registrul de publicaţii al Trib. Ilfov S. 1. Com­. Nr. 142/946 Director: H. SO­RE­AN­U BIROURILE: BUCUREŞTI I Str. BREZOIANU 14 Redacţia 5.38.56 Telefoane:­­ Secretariatul de redacţie 3­86-12­­ Adiţia şi Publicitatea 5.57.63 Guvernul francez cere în fiecare săptămână un vot de încredere. ...Loto săptămânal. Obiectivele ianităţilor sindicale ÎPe marginea raportului d-lui Gh. Apostol 1 In raportul său, dezvoltat In ca- ( Brul Plenarei Comitetului Central al C.G.M., d. Gh. Apostol a arătat care este sarcina principală a or­ganizaţiilor sindicale. Ea este şi trebue să fie înainte de toate, o­econtinuă şi intensă activitate pen­tru realizarea şi depăşirea Planu­lui alcătuit pentru anul 1950.­­ Acest obiectiv poate fi atins, p­rintr’un complex de condiţiuni, în­ care trebue să se desfăşoare mun­ca celor chemaţi să contribue la r­ealizarea Planului şi unităţile sin­­­icale au datoria de a lămuri pe m­uncitori, de a organiza şi disci­plina activitatea lor, de a-i face conştienţi de importanţa şi econo­mică şi politică a acestei activi­tăţi. ’ ' D. Gh. Apostol, începându-şi ra­portul, s’a ocupat de rostul şi im-’ portanţa întrecerilor în muncă şi a arătat care a fost evoluţia lor în cursul anului 1949. Întemeiat pe datele statistice culese în cursul a­­cestui an, d-sa a subliniat că, de unde în primul trimestru al anu­lui trecut întrecerile aveau un ca­racter individual, ulterior, înce­pând cu cea organizată pen­tru ziua de 1 Mai, ele au luat un caracter socialist şi numărul între­prinderilor şi al lucrătorilor care au participat la întreceri, a cres­cut şi, în cursul celui de-al doilea trimestru, Planul a fost depăşit cu 7,4 la sută iar productivitatea muncii a sporit cu 4,3 la sută. Această evoluţie s-a accentuat în cursul trimestrului al treilea. Atât numărul întreprinderilor cât şi al muncitorilor participanţi la în­trecere a crescut şi mai mult. Nu­mărul întreprinderilor a fost de 28 la sută iar al muncitorilor de 24,4 la sută. Din această pricină, depă­şirea Planului pe trimestrul al trei­lea a săltat la aproape 9 la sută iar creşterea productivităţii la 7,5 la sută. In ultimul trimestru al anului expirat, progresele întrecerilor so­cialiste au fost şi mai evidente. Cu ocazia aniversării Marii Revoluţii din Octombrie, numărul întreprin­derilor participante la întrecere a fost de aproape 39% şi acela­­al lucrătorilor de aproape 34 la sută. In cursul aceluiaş trimestru foloa­sele întrecerilor s’au evidenţiat şi mai mult cu ocazia organizării lor pentru cea de-a 70-a aniversare a lui I. V. Stalin. De astădată între­cerea a luat un adevărat caracter de massă căci numărul întreprinde­rilor s’a urcat la 56 la sută iar al lucrătorilor la aproape 47 la sută, adică 665.000. Din aceste date se poate vedea lămurit rolul important ce se a­­tribue, în executarea Planului de Stat, întrecerilor în muncă şi deci şi rolul unităţilor sindicale, care au menirea să le organizeze şi să vegheze la respectarea disciplinei. Experienţa făcută în acest do­meniu, în cursul anului precedent, este foarte interesantă şi ea va fo­losi, atât organizaţiilor sindicate cât şi conducerii C. G. AL, în or­ganizarea întrecerilor pe anul a­­cesta. Reuşita Planului de Stat de­pinde, între alte condiţii şi de buna organizare a acestor întreceri, la care trebue să participe cât mai multe întreprinderi şi cât mai nu­meroşi muncitori. Ele tind să de­vină cu timpul o tradiţie DUtcrnică, stabilind norme în câmpul muncii. AL. TEODORU ?q«m8ag—BaMMBtropp—B—■— 0 INVITAŢIE întreprinderile de Transporturi din Capitală, având intenţia să mo­difice traseele unor linii de tram­vai, socotite nesatisfăcătoare în for­ma lor actuală, se adresează pu-­ bliciului, cu invitaţia de a contribui prim sugestii la ameliorarea servi­­ciilor sale. Este în afară de orice îndoială că ".bucureştenii vor răsp­u­nde cum se dirvine acestei cereri de colabo­rare, formulând păreri judicioase şi exprimând concluzii trase din expe­rienţa fiecăruia. In ceea ce ne priveşte, deşi pro­­blema modificării liniilor de tram­vai n­i se pare exclusiv de compe­tenţa celor interesaţi direct — că­lătorii­ şi, fireşte, serviciile speciale ale VTOului — am vrea, totuşi, să spunem câteva cuvinte în strân­să legătură cu proectul amintit, cu toate că de un ordin mult mai ge­neral. Este­­vorba de anumite linii de autobuz, care, cel puţin aşa vedem noi, nu reuşesc să-şi îndeplinească adevărata menire. E limpede pen­tru toată lumea că rolul autobuze­lor nu poate fi altul decât să su­plinească vehiculele electrice acolo unde nu trece tramvaiul. Or, acest lucru nu se întâmplă în toate ca­zurile. Ajunge să cităm, linia 31, care merge ori direct, ori paralel cu li­niile de tramvai, pe tot parcursul, din Piaţa Mare şi până la Capul Podului, cu toate că vehiculele de­­pe acest traseu ior putea acoperi altă rută — Splaiul Unirii, Brezo­­ianu, Luigi Cazzavallan, Gl. Ange­­lescu, Calea Plevnei, bunăoară — lipsită totalmente de mijloace de transport în comun... Este un sim­plu exemplu, la care nu ţinem în­deosebi, şi la care s’ar putea re­nunţa în favoarea altui traseu mai util, dacă se va crede de cuviinţă. O a doua problemă ce va trebui studiată, tot cu concursul publicu­lui, o formează necesitatea de a se distribui după criterii mai judicioa­se vehiculele compunând „zestrea” anumitor linii de tramvai. Ocupân­­du-ne, nu de mult, de această che­stiune, citam rute deservite de un număr mai mult decât suficient de vagoane, în timp ce pe altele ve­hiculele trec la intervale nefiresc de mari. In sprijinul acestei afir-F. Gh. (Continuare în pag. 2-a) GLOSE POLITICE I Achitaţi I Un tribunal militar din Franţa, I a judecat pe generalii germani I Erich Petersen şi Otto Schielle, I acuzaţi de crime de război• Tribw­­­naiul Ia declarat vinovaţi, apoi el i-a achitat de pedeapsă, pe motiv­ul că au executat ordine superioare. Cei doi generali au fost acuzaţi fi că au distrus complect localitatea I Gerardraer din Franţa, dăndu­ i H foc. Faptul s-a petrecut la sfârşi­■ tul anului 1944. H — Noi credem că procedând ■ astfel, au declarat cei doi gene­­rali, am făcut un serviciu inamici­­lor noştri. Fiindcă trupele cari ne urmăreau erau compuse din se­im negalezi şi californieni, cari nu erau obişnuiţi cu rigorile vremii de iarnă. Şi astfel au avut la ce­­ se încălzi! ?... ■ Cei des Unul din cei mai atacaţi oamen­i din Anglia, în anul 1949, a fost H­­. Stafford Cripps, ministru de finanţe.­­ iar cel mai hărţuit ministru de finanţe de la începutul anului 1950 , este d. Petsche al cărui budget r H a stârnit violente atacuri in Adu­u­narea Naţională. Pe ziua de eri — după cum a­­nunţă ziarele — d. Petsche a pri­mit vizita d­ lui Cripps, care se află la Paris pentru câteva zile. Ziarele se întreabă: ce au vorbit cei doi miniştri? Un umorist englez a răspuns : — Au vorbit cu siguranţă des­pre... micile şi marile lor plicti­seli ! Moştenirea lui Krupp De curând a fost înmormântat în Austria Gustav Krupp, fostul fabricant de arme german. El fu­sese pus pe lista criminalilor de război, dar a scăpat de greceul de la Nuerenberg, fiind declarat „debil mintal"­. Soţia lui, Bertha, după numele căreia a fost botezat faimosul tun german „Die Dicke Bertha­", îşi reclamă drepturile la moştenire. Ea şi-a angajat un avocat american George T. Da­vis, din San Francisco. Acesta a declarat că va deschide o acţiu­ne judiciară pentru clienta lui, împotriva înalţilor comisari a­­merican şi britanic din Germa­nia Occidentală, cerând ca des­păgubiri pentru confiscarea uzi­nelor Krupp, suma de cincisute milioane dolari*. ^ - ■ Comitetele Provizorii in bugetul ţării — Sumele repartizate oraşelor şi judeţelor — In anul 1949 a fost pusă în apli­care reforma adminstrativă prin care o mare parte din sarcinile mi­­nisterelor au fost trecute în atri­buţia Sfaturilor Populare, repre­zentate prin Comitetele Provizorii. Din punct de vedere financiar, marile sarcini date Comitetelor Provizorii se reflectă in alcătuirea bugetului pe anul 1950. O bună parte a legii bugetare pe anul în curs este destinată problemelor organelor locale ale puterii de stat, indicându-se veniturile și cheltuelile pentru toate cele 58 de judeţe şi 16 oraşe asimilate cu ju­deţele (corespunzând vechilor mu­nicipii), încă în cursul anului 1949, odată cu aplicarea legii Sfaturilor Popu­­lare, a devenit necesar să se acor­de Comitetelor Provizorii sumele de care aveau nevoe pentru a-şi putea îndeplini atribuţiile. De a­­ceea, prin restructurarea bugetu­lui general al R.P.R., în iulie 1949, volumul bugetelor locale a fost simţitor sporit, dela 9,5 miliarde lei la 24,3 miliarde. In plus, s-a simţit nevoia să se acorde Comite­telor Provizorii şi alte sume pen­tru acoperirea cheltuelilor supli­mentare de personal, material şi investiţii, aşa încât s’au mai alo­cat în acest scop încă 3,4 miliarde lei. Pentru anul acesta s’a prevăzut dela început pentru bugetele or­ganelor locale ale puterii de stat o sumă corespunzătoare necesită­ţilor şi anume ceva mai mult de 47 miliarde, adică 13,5 la sută din totalul cheltuelilor. Această sumă importantă va fi acoperită din trei surse. Prima constă din veniturile proprii ale Comitetelor Provizorii 16 miliarde 300 milioane, adică aproximativ a treia parte din chel­­tueli. Această proporţie este cal­culată la totalul pe ţară al veni­turilor şi cheltuelilor organelor locale. Dacă cercetăm fiecare ju­deţ sau oraş asimilat, în parte, găsim deosebiri mari. Unele din ele au venituri pro­prii mai mari, aşa încât îşi pot a­­coperi singure o parte mai impor­tantă de cheltueli. Astfel pentru oraşul Bucureşti veniturile sunt trecute cu 3.219.265.000(*ceva mai mult de 3 miliarde), iar cheltuelile 4.322.761.000 (mai mult de 4 mi­liarde). Cu arte cuvinte aproape trei sferturi din cheltueli. Capitala şi le va acoperi singură. Oradea îşi va acoperi din tr­enituri proprii mai mult de jumătate din cheltueli In schimb oraşul Iaşi e trecut­ în bu­get cu numai 95 milioane lei la venituri şi cu 541 milioane la chel­tueli, ceea ce e uşor de înţeles când ne gândim la distrugerile suferite în război de acest oraş. La alte adminstraţii locale, disproporţia e şi mai mare ; astfel judeţul Câm­pulung nu-şi va acoperi decât­ 14,8 la sută din cheltueli (60 de mili­oane din aproape­ 408 milioane). O altă parte a cheltuelilor Co­mitetelor Provizorii, de asemenea aproximativ o treime din total, a­­proape 15 miliarde şi jumătate de lei, se vor acoperi din diverse cote atribuite lor din veniturile diverse­­lor impozite. Pentru multe Comi­tete Provizorii aceste cote sunt e­­gale cu venitul total al impozite­lor ; pentru acele oraşe mari, la care proporţia de venituri proprii faţă de cheltueli este mai mare, a­­ce­ste cote vor fi reduse la zero, adică nu vor primi nimic din unele impozite, sau vor fi reduse la di­verse procente la alte impozite. Astfel oraşul Bucureşti nu va primi decât 89 la sută din impozi­tul pe clădiri şi nicio cotă la cele­lalte impozite. Mai rămâne deci de acoperit încă aproximativ o treime din cheltueli, adică 16 miliarde şi 300 de milioane, ceea ce se va face prin dotaţii din bugetul general al sta­tului. Şi aceste dotaţii variază după necesităţi, de la judeţ la judeţ şi de la oraş la oraş. Unele judeţe cu venituri mari vor primi puţin, astfel judeţul Timiş-Torontal va primi numai 34 milioane din mai bine de 1200 milioane, cât face bu­getul său de cheltueli. Alte judeţe vor primi o dotaţie importantă, astfel judeţul Rădăuţi va primi a­­proape 180 milioane lei din 310 milioane. Din cele 16 oraşe asimi­­late cu judeţul, numai 8 vor primi dotaţii şi anume : Bacău, Cluj, Craiova, Galaţi, Iaşi, Satu Mare, Ghiu şi Tg. Mureş, unele mai pu­ţin altele mai mult. Astfel, oraşul Iaşi va primi mai mult de jumă­tate din cheltueli (255 milioane din 541 milioane) sub forma de dota­ţie. In fine, o inovaţie a noului bu­get, în ce priveşte administraţia locală este că i se dă acesteia posi­­biltatea de a-şi crea fonduri spe­­_______________ GAMA (Continuare în pag. 2-a) ASPECTE DIN NOUA REPUBLICA POPULARĂ CHINEZĂ ...Trei ani — din 1946 până în 1949 — a durat marea bătălie purtată pe imensul teritoriu al Chi­nei între armatele de eliberare ale lui Mao Tse Dun și trupele în de­rută­ ale Kuomintangului, care până La urmă nu mai erau decât niște jalnice vestigii ale unei ta­bere de 4,5 milioane de oameni. In aceşti trei ani forţele elibera­toare au străbătut in „marşul cel lung” nu­ mai puţin de 12.500 de kilometri traversând Man­ciuria şi ajungând dincolo de flu­viul Yang Tse, până la Canton. Mao Tse a dus astfel până la victorie începuturile mişcării de emancipare naţională ale lui Sun Yat Sen, care murise in 1925 cu viziunea unei acţiuni istorice de eliberare totală a Chinei, înscrise în testamentul său politic. Sutele de oraşe şi sate ale noii Republici Populare Chineze capătă un aspect nou. Din vechiul Peking, capitala unei ţări de 475 milioane de locuitori, multe valori au dis­părut în valurile ocupaţiei japo­neze, care in retragere a luat cu dânsa mii de lăzi cu aur, fildeş şi argint, cu statui, tablouri şi porţelanuri. Castele şi temple au fost jefuite de odoarele lor. Dar chiar dacă poporul n’a mai găsit aceste vechi avuţii, el a aflat ifi schimb alte valori noui de viaţă. Mulţimea forfoteşte astăzi in voie prin vechiul palat imperial, ce­ ocupă o suprafaţă de 116.250 m. patraţi, şi care nu mai e „ora­şul închis“ de odinioară, în care accesul mulţimii era absolut in­terzis, ci un muzeu. Alături de pa­latul împărătesei, înconjurat de un zid de lotuşi şi care se află situat pe marginea unui lac, se înalţă o corabie de marmoră. Această ju­cărie“ aminteşte chinezilor faptul că palatul a fost cândva zidit din fondurile destinate construcţiei u­­nei flote chineze, dar care — din capriciul împărătesei — căpăta­seră o altă întrebuinţare ! Intr’una din cuvântările sale, Mao Tse Dun a spus: „In acest stat nou, va lua fiinţă nu numai o nouă politică şi o nouă econo­mie, ci şi o nouă cultură“. Iar a­­ceastă cultură nouă, nu poate în­cepe desigur decât cu alfabetul, care va fi reformat pentru ca ori­ce chinez să și-l po­ată apropia. In însemnările sale de călătorie prin China Nouă, desenatorul Fi­­nogenow, laureat al premiului Stalin, ne dă în revista „Temps Nouvelaux“ un sugestiv exemplu cât de înrădăcinate mai sunt încă în China unele tradiţii şi ce sta­vilă au însemnat ele adesea în ca­lea progresului. La Tientsin, Fi­­nogenov şi alţi delegaţi culturali sovietici au primit un dar o sculp­tură a m­arelui artist chinez Ciang Sin Iu. Când unul din vizitatorii sovietici şi-a exprimat dorinţa ca sculptorul să aibă cât mai mulţi elevi, a fost aplaudat cu bucurie atât de acesta cât şi de ceilalţi a­­sistenţi chinezi. Dar până la urmă s-a aflat că această dorinţă nu e realizabilă, deoarece Ciang Sin Iu lucrează după o metodă unică ce constituie ...un „secret de familie“ trecut din generaţie în generaţie. Desigur că foarte mulţi artişti moderni ai noii Republici Populare Chineze au rupt cu tradiţia şi ui­tând obiceiurile vetuste ale trecu­tului îşi întorc privirile spre viitor. S. Sn. Ziua,­ însorită şi ghiaţa bună au adus ieri mare animaţie pe patinoarele Capitalei S’au împlinit 90 de ani dela naşterea lui Cehov.—Anton Pav­lovici Cehov-Opera lui atât de umană, de dreaptă şi de atrăgătoare a fost iarăşi trecută în revistă şi anali­zată. Ea însă n’a avut nevoe să fie scuturată de praf, căutată şi găsită cu greu prin rândul al doi­lea de cărţi din rafturile biblio­­tecei. Iată aici, drept în faţă, cele douăzeci de volume editate în limba franceză, prin care l am cu­noscut pe Cehov şi care surprind toată opera lui. Şi iată că această zi de aducere aminte, a găsit vo­lumul „Zi de sărbătoare “ deschis, aici pe birou, în dreapta. Uite şi fotografia lui, la Ialta in 1901: un om înalt, drept, îrr­­r’un palton simplu, cu bărbuţa lui puţin căruntă, cu ochelari cu şnur, urmărind cu privirea ascu­ţită de miop, doi câini care'l în­tovărăşesc. Iată-l şi într’o fotografie cu Ma­xim Gorki, care'l iubea atât de mult, în faţa căsuţei albe cu un etaj, pe care o avea Cehov pe bu­căţica lui de pământ dela Kuciuc. N’am să încerc aici, stângaci, sumar, o precizare a operei lui Cehov. Acei care citesc aceste rân­duri i'o cunosc şi i-o iubesc. N’au putut desigur să scape de sub farmecul cald şi zâmbitor al lui Cehov. Ei au sesizat humorul cu care acest mare artist a denunţat biciu­ind şi rutina şi birocratismul şi apatia micii burghezii resemnată cu viaţa ei mărginită şi lipsită de scop. Au sesizat realismul lui, ati­tudinea lui critică la adresa acelei societăţi cenuşii, terne, lipsită de avânt, care înconjura în Rusia de-atunci­ Aş vrea numai să dau aici un fragment dintr’o convorbire a lui Cehov cu Gorki, care defineşte mult din credinţele şi tendinţele aspiraţiilor lui, vorbind chiar de căsuţa lui de la Kuciuc: „Dacă aş avea mulţi bani, aş In­stala aici un sanatoriu pentru un­ PEMOSTENE BOTEZ (Continuare în pag. 2-a) Carnetul nostru C E H o V CHESTIA ZILEI GRABA .Soc. de tramvaie cere publicului sugestii în vederea schimbării li­niilor. In unele străzi, de ex. tramvaiul atinge aproape zidurile caselor. Desen de ROSS _ — Decide-te mai repede, No e , că schimbă li­nia și nu mai putem sta de vorbă. CRONICA EVENIMENTELOR EXTERNE Frământări şi dificultăţi Guvernul Uniunii Sovietice a hotărit să Frământări şi dificultăţi în Franţa iul Uniunii Sovietice a hotărit să stabilească relaţii diplomatice cu Republica Democrată Vietnameză Discuţiile asupra bugetului în Adunarea Naţională franceză sunt de natură să arate situaţia deli­cată în care se află guvernul Bi­­dault. Presat pe de o parte de opozi­ţia energică a Partidului Comu­nist, hărţuit pe de altă parte de unele mişcări de... independenţă ale socialiştilor sau radicalilor din coaliţie, guvernul Bidault s’a mai găsit totodată intr’un conti­nuu desacord cu comisiile finan­ciare ale Camerei şi Consiliului Republicii. Aceasta a făcut ca primul mi­nistru să pună de nenumărate ori problema „de încredere”, fapt puţin obişnuit până acum la dis­cuţiile financiare, şi să recurgă in ajunul lui 1950 la o soluţie extre­mă, ceea ce a dus la votarea cre­ditelor necesare pentru luna Ia­nuarie. După scurta vacanţă parlamen­­tară, discuţiile au reînceput. Sca­denţa era apropiată. Bugetul tre­buia să fie votat in întregimea lui până în noaptea de 31 Ianua­rie. Dar obstacolele din 1949 persi­stau : textul adoptat de Adunarea Naţională a suferit mari modifi­cări in comisia financiară a Con­siliului Republicii. Din creditele ci­vile, comisia a amputat 110 mi­liarde franci, spre disperarea mi­nistrului de finanţe, d. Petsche. Dar lucrurile nu s’au mărginit aici­ Odată venit în desbaterea Adunării Naţionale proectul a fost criticat aspru şi de opoziţie şi de către unii membri ai coaliţiei guverna­mentale. In timp ce radicalii se opuneau oricărui spor de impozit, membrii comisiei financiare ce­reau reducerea cu o treime a im­pozitelor înscrise în proectul d-lui Petsche. Deci, a doua lectură a bugetului a avut aceeaşi primire ostilă care fusese rezervată celei dintâi. Iar d. Bidault, repetând tac­tica de la sfârşitul lui 1949, a pus şi de data aceasta chestia de în­credere, sau mai bine zis... cinci chestii de Încredere, dintre care patru asupra măsurilor fiscale, iar a cincia asupra întregii politici financiare. Noaptea de 31 Ianuarie va fi fost pentru guvernul Bidault ex­trem de grea. Presupunând totuşi că el a izbutit să treacă obstaco­lele şi să vadă bugetul votat, în­seamnă oare că el a învins toate dificultăţile ? Răspunsul este nega­tiv. D. Bidault însuşi nu-şi face iluzii. Discuţiile financiare nu au constituit în fond decât începutul încercărilor. Or, d. Bidault a enun­ţat recent un „program“ care nu va întârzia să provoace alte po­lemici, alte dificultăţi. D D-sa enunţă patru puncte prin­cipale, fiecare din ele susceptibile de frământări. O lege antitrust, care va avea ca efect opoziţia în­dârjită a dreptei guvernamentale. O revizuire „prudentă“ a Consti­tuţiei, ceea ce va întâmpina şi re­zistenţa partidelor din coaliţie, care vor o revizuire consistentă. Dar cele mai îndârjite atacuri le vor prilejui celelalte două pro­­ecte anunţate de d. Bidault: 1. acordarea unei „prime de aştep­tare” numai pentru salariaţii de­­zavantajaţi şi 2. reglementarea dreptului la grevă. Cu prima măsură guvernul vrea să acopere intervalul până la vo­tarea contractelor colective. Dar, după cum se vede, „prima” nu va T. S. (Continuare în pag. 2-­a) Citiţi în pag. 2-a: Lucrări­le şedinţei prer­nare a Ga Ca al — Raportul d-nei Liuba Chişinevsch­i, vicepre­şedinte al C. G. ftff.

Next