Adevěrul, februarie 1950 (Anul 64, nr. 17683-17705)
1950-02-02 / nr. 17683
AWt 64-Hr. 17.683 Taxa poștală plătită in numerar conform aprobării Direcțiunii Generale P. T. T. Nr. 140.306/946 și 261.020/947 4 PAGINI 4 LEI rJ«l 2 Februarie AI. V. BELDIMAN 1888—1897 prwonATfvDi COSST. MILLE 1897—1920 .rVTOKWUK CONST. GRAUR 1921-1936 B. BRANlŞTEANU 1897—1947 Proprietar: S. A. „Sărindar” EDITOAREA ZIARELOR „ADEVERUL“ ŞI „DIMINEAŢA" Registrul de publicaţii al Trib. Ilfov S. 1. Com. Nr. 142/946 Director: H. SOREANU BIROURILE: BUCUREŞTI I Str. BREZOIANU 14 Redacţia 5.38.56 Telefoane: Secretariatul de redacţie 386-12 Adiţia şi Publicitatea 5.57.63 Guvernul francez cere în fiecare săptămână un vot de încredere. ...Loto săptămânal. Obiectivele ianităţilor sindicale ÎPe marginea raportului d-lui Gh. Apostol 1 In raportul său, dezvoltat In ca- ( Brul Plenarei Comitetului Central al C.G.M., d. Gh. Apostol a arătat care este sarcina principală a organizaţiilor sindicale. Ea este şi trebue să fie înainte de toate, oecontinuă şi intensă activitate pentru realizarea şi depăşirea Planului alcătuit pentru anul 1950. Acest obiectiv poate fi atins, printr’un complex de condiţiuni, în care trebue să se desfăşoare munca celor chemaţi să contribue la realizarea Planului şi unităţile sinicale au datoria de a lămuri pe muncitori, de a organiza şi disciplina activitatea lor, de a-i face conştienţi de importanţa şi economică şi politică a acestei activităţi. ’ ' D. Gh. Apostol, începându-şi raportul, s’a ocupat de rostul şi im-’ portanţa întrecerilor în muncă şi a arătat care a fost evoluţia lor în cursul anului 1949. Întemeiat pe datele statistice culese în cursul acestui an, d-sa a subliniat că, de unde în primul trimestru al anului trecut întrecerile aveau un caracter individual, ulterior, începând cu cea organizată pentru ziua de 1 Mai, ele au luat un caracter socialist şi numărul întreprinderilor şi al lucrătorilor care au participat la întreceri, a crescut şi, în cursul celui de-al doilea trimestru, Planul a fost depăşit cu 7,4 la sută iar productivitatea muncii a sporit cu 4,3 la sută. Această evoluţie s-a accentuat în cursul trimestrului al treilea. Atât numărul întreprinderilor cât şi al muncitorilor participanţi la întrecere a crescut şi mai mult. Numărul întreprinderilor a fost de 28 la sută iar al muncitorilor de 24,4 la sută. Din această pricină, depăşirea Planului pe trimestrul al treilea a săltat la aproape 9 la sută iar creşterea productivităţii la 7,5 la sută. In ultimul trimestru al anului expirat, progresele întrecerilor socialiste au fost şi mai evidente. Cu ocazia aniversării Marii Revoluţii din Octombrie, numărul întreprinderilor participante la întrecere a fost de aproape 39% şi acelaal lucrătorilor de aproape 34 la sută. In cursul aceluiaş trimestru foloasele întrecerilor s’au evidenţiat şi mai mult cu ocazia organizării lor pentru cea de-a 70-a aniversare a lui I. V. Stalin. De astădată întrecerea a luat un adevărat caracter de massă căci numărul întreprinderilor s’a urcat la 56 la sută iar al lucrătorilor la aproape 47 la sută, adică 665.000. Din aceste date se poate vedea lămurit rolul important ce se atribue, în executarea Planului de Stat, întrecerilor în muncă şi deci şi rolul unităţilor sindicale, care au menirea să le organizeze şi să vegheze la respectarea disciplinei. Experienţa făcută în acest domeniu, în cursul anului precedent, este foarte interesantă şi ea va folosi, atât organizaţiilor sindicate cât şi conducerii C. G. AL, în organizarea întrecerilor pe anul acesta. Reuşita Planului de Stat depinde, între alte condiţii şi de buna organizare a acestor întreceri, la care trebue să participe cât mai multe întreprinderi şi cât mai numeroşi muncitori. Ele tind să devină cu timpul o tradiţie DUtcrnică, stabilind norme în câmpul muncii. AL. TEODORU ?q«m8ag—BaMMBtropp—B—■— 0 INVITAŢIE întreprinderile de Transporturi din Capitală, având intenţia să modifice traseele unor linii de tramvai, socotite nesatisfăcătoare în forma lor actuală, se adresează pu- bliciului, cu invitaţia de a contribui prim sugestii la ameliorarea serviciilor sale. Este în afară de orice îndoială că ".bucureştenii vor răspunde cum se dirvine acestei cereri de colaborare, formulând păreri judicioase şi exprimând concluzii trase din experienţa fiecăruia. In ceea ce ne priveşte, deşi problema modificării liniilor de tramvai ni se pare exclusiv de competenţa celor interesaţi direct — călătorii şi, fireşte, serviciile speciale ale VTOului — am vrea, totuşi, să spunem câteva cuvinte în strânsă legătură cu proectul amintit, cu toate că de un ordin mult mai general. Estevorba de anumite linii de autobuz, care, cel puţin aşa vedem noi, nu reuşesc să-şi îndeplinească adevărata menire. E limpede pentru toată lumea că rolul autobuzelor nu poate fi altul decât să suplinească vehiculele electrice acolo unde nu trece tramvaiul. Or, acest lucru nu se întâmplă în toate cazurile. Ajunge să cităm, linia 31, care merge ori direct, ori paralel cu liniile de tramvai, pe tot parcursul, din Piaţa Mare şi până la Capul Podului, cu toate că vehiculele depe acest traseu ior putea acoperi altă rută — Splaiul Unirii, Brezoianu, Luigi Cazzavallan, Gl. Angelescu, Calea Plevnei, bunăoară — lipsită totalmente de mijloace de transport în comun... Este un simplu exemplu, la care nu ţinem îndeosebi, şi la care s’ar putea renunţa în favoarea altui traseu mai util, dacă se va crede de cuviinţă. O a doua problemă ce va trebui studiată, tot cu concursul publicului, o formează necesitatea de a se distribui după criterii mai judicioase vehiculele compunând „zestrea” anumitor linii de tramvai. Ocupându-ne, nu de mult, de această chestiune, citam rute deservite de un număr mai mult decât suficient de vagoane, în timp ce pe altele vehiculele trec la intervale nefiresc de mari. In sprijinul acestei afir-F. Gh. (Continuare în pag. 2-a) GLOSE POLITICE I Achitaţi I Un tribunal militar din Franţa, I a judecat pe generalii germani I Erich Petersen şi Otto Schielle, I acuzaţi de crime de război• Tribwnaiul Ia declarat vinovaţi, apoi el i-a achitat de pedeapsă, pe motivul că au executat ordine superioare. Cei doi generali au fost acuzaţi fi că au distrus complect localitatea I Gerardraer din Franţa, dăndu i H foc. Faptul s-a petrecut la sfârşi■ tul anului 1944. H — Noi credem că procedând ■ astfel, au declarat cei doi generali, am făcut un serviciu inamicilor noştri. Fiindcă trupele cari ne urmăreau erau compuse din seim negalezi şi californieni, cari nu erau obişnuiţi cu rigorile vremii de iarnă. Şi astfel au avut la ce se încălzi! ?... ■ Cei des Unul din cei mai atacaţi oameni din Anglia, în anul 1949, a fost H. Stafford Cripps, ministru de finanţe. iar cel mai hărţuit ministru de finanţe de la începutul anului 1950 , este d. Petsche al cărui budget r H a stârnit violente atacuri in Aduunarea Naţională. Pe ziua de eri — după cum anunţă ziarele — d. Petsche a primit vizita d lui Cripps, care se află la Paris pentru câteva zile. Ziarele se întreabă: ce au vorbit cei doi miniştri? Un umorist englez a răspuns : — Au vorbit cu siguranţă despre... micile şi marile lor plictiseli ! Moştenirea lui Krupp De curând a fost înmormântat în Austria Gustav Krupp, fostul fabricant de arme german. El fusese pus pe lista criminalilor de război, dar a scăpat de greceul de la Nuerenberg, fiind declarat „debil mintal". Soţia lui, Bertha, după numele căreia a fost botezat faimosul tun german „Die Dicke Bertha", îşi reclamă drepturile la moştenire. Ea şi-a angajat un avocat american George T. Davis, din San Francisco. Acesta a declarat că va deschide o acţiune judiciară pentru clienta lui, împotriva înalţilor comisari american şi britanic din Germania Occidentală, cerând ca despăgubiri pentru confiscarea uzinelor Krupp, suma de cincisute milioane dolari*. ^ - ■ Comitetele Provizorii in bugetul ţării — Sumele repartizate oraşelor şi judeţelor — In anul 1949 a fost pusă în aplicare reforma adminstrativă prin care o mare parte din sarcinile ministerelor au fost trecute în atribuţia Sfaturilor Populare, reprezentate prin Comitetele Provizorii. Din punct de vedere financiar, marile sarcini date Comitetelor Provizorii se reflectă in alcătuirea bugetului pe anul 1950. O bună parte a legii bugetare pe anul în curs este destinată problemelor organelor locale ale puterii de stat, indicându-se veniturile și cheltuelile pentru toate cele 58 de judeţe şi 16 oraşe asimilate cu judeţele (corespunzând vechilor municipii), încă în cursul anului 1949, odată cu aplicarea legii Sfaturilor Populare, a devenit necesar să se acorde Comitetelor Provizorii sumele de care aveau nevoe pentru a-şi putea îndeplini atribuţiile. De aceea, prin restructurarea bugetului general al R.P.R., în iulie 1949, volumul bugetelor locale a fost simţitor sporit, dela 9,5 miliarde lei la 24,3 miliarde. In plus, s-a simţit nevoia să se acorde Comitetelor Provizorii şi alte sume pentru acoperirea cheltuelilor suplimentare de personal, material şi investiţii, aşa încât s’au mai alocat în acest scop încă 3,4 miliarde lei. Pentru anul acesta s’a prevăzut dela început pentru bugetele organelor locale ale puterii de stat o sumă corespunzătoare necesităţilor şi anume ceva mai mult de 47 miliarde, adică 13,5 la sută din totalul cheltuelilor. Această sumă importantă va fi acoperită din trei surse. Prima constă din veniturile proprii ale Comitetelor Provizorii 16 miliarde 300 milioane, adică aproximativ a treia parte din cheltueli. Această proporţie este calculată la totalul pe ţară al veniturilor şi cheltuelilor organelor locale. Dacă cercetăm fiecare judeţ sau oraş asimilat, în parte, găsim deosebiri mari. Unele din ele au venituri proprii mai mari, aşa încât îşi pot acoperi singure o parte mai importantă de cheltueli. Astfel pentru oraşul Bucureşti veniturile sunt trecute cu 3.219.265.000(*ceva mai mult de 3 miliarde), iar cheltuelile 4.322.761.000 (mai mult de 4 miliarde). Cu arte cuvinte aproape trei sferturi din cheltueli. Capitala şi le va acoperi singură. Oradea îşi va acoperi din trenituri proprii mai mult de jumătate din cheltueli In schimb oraşul Iaşi e trecut în buget cu numai 95 milioane lei la venituri şi cu 541 milioane la cheltueli, ceea ce e uşor de înţeles când ne gândim la distrugerile suferite în război de acest oraş. La alte adminstraţii locale, disproporţia e şi mai mare ; astfel judeţul Câmpulung nu-şi va acoperi decât 14,8 la sută din cheltueli (60 de milioane din aproape 408 milioane). O altă parte a cheltuelilor Comitetelor Provizorii, de asemenea aproximativ o treime din total, aproape 15 miliarde şi jumătate de lei, se vor acoperi din diverse cote atribuite lor din veniturile diverselor impozite. Pentru multe Comitete Provizorii aceste cote sunt egale cu venitul total al impozitelor ; pentru acele oraşe mari, la care proporţia de venituri proprii faţă de cheltueli este mai mare, aceste cote vor fi reduse la zero, adică nu vor primi nimic din unele impozite, sau vor fi reduse la diverse procente la alte impozite. Astfel oraşul Bucureşti nu va primi decât 89 la sută din impozitul pe clădiri şi nicio cotă la celelalte impozite. Mai rămâne deci de acoperit încă aproximativ o treime din cheltueli, adică 16 miliarde şi 300 de milioane, ceea ce se va face prin dotaţii din bugetul general al statului. Şi aceste dotaţii variază după necesităţi, de la judeţ la judeţ şi de la oraş la oraş. Unele judeţe cu venituri mari vor primi puţin, astfel judeţul Timiş-Torontal va primi numai 34 milioane din mai bine de 1200 milioane, cât face bugetul său de cheltueli. Alte judeţe vor primi o dotaţie importantă, astfel judeţul Rădăuţi va primi aproape 180 milioane lei din 310 milioane. Din cele 16 oraşe asimilate cu judeţul, numai 8 vor primi dotaţii şi anume : Bacău, Cluj, Craiova, Galaţi, Iaşi, Satu Mare, Ghiu şi Tg. Mureş, unele mai puţin altele mai mult. Astfel, oraşul Iaşi va primi mai mult de jumătate din cheltueli (255 milioane din 541 milioane) sub forma de dotaţie. In fine, o inovaţie a noului buget, în ce priveşte administraţia locală este că i se dă acesteia posibiltatea de a-şi crea fonduri spe_______________ GAMA (Continuare în pag. 2-a) ASPECTE DIN NOUA REPUBLICA POPULARĂ CHINEZĂ ...Trei ani — din 1946 până în 1949 — a durat marea bătălie purtată pe imensul teritoriu al Chinei între armatele de eliberare ale lui Mao Tse Dun și trupele în derută ale Kuomintangului, care până La urmă nu mai erau decât niște jalnice vestigii ale unei tabere de 4,5 milioane de oameni. In aceşti trei ani forţele eliberatoare au străbătut in „marşul cel lung” nu mai puţin de 12.500 de kilometri traversând Manciuria şi ajungând dincolo de fluviul Yang Tse, până la Canton. Mao Tse a dus astfel până la victorie începuturile mişcării de emancipare naţională ale lui Sun Yat Sen, care murise in 1925 cu viziunea unei acţiuni istorice de eliberare totală a Chinei, înscrise în testamentul său politic. Sutele de oraşe şi sate ale noii Republici Populare Chineze capătă un aspect nou. Din vechiul Peking, capitala unei ţări de 475 milioane de locuitori, multe valori au dispărut în valurile ocupaţiei japoneze, care in retragere a luat cu dânsa mii de lăzi cu aur, fildeş şi argint, cu statui, tablouri şi porţelanuri. Castele şi temple au fost jefuite de odoarele lor. Dar chiar dacă poporul n’a mai găsit aceste vechi avuţii, el a aflat ifi schimb alte valori noui de viaţă. Mulţimea forfoteşte astăzi in voie prin vechiul palat imperial, ce ocupă o suprafaţă de 116.250 m. patraţi, şi care nu mai e „oraşul închis“ de odinioară, în care accesul mulţimii era absolut interzis, ci un muzeu. Alături de palatul împărătesei, înconjurat de un zid de lotuşi şi care se află situat pe marginea unui lac, se înalţă o corabie de marmoră. Această jucărie“ aminteşte chinezilor faptul că palatul a fost cândva zidit din fondurile destinate construcţiei unei flote chineze, dar care — din capriciul împărătesei — căpătaseră o altă întrebuinţare ! Intr’una din cuvântările sale, Mao Tse Dun a spus: „In acest stat nou, va lua fiinţă nu numai o nouă politică şi o nouă economie, ci şi o nouă cultură“. Iar această cultură nouă, nu poate începe desigur decât cu alfabetul, care va fi reformat pentru ca orice chinez să și-l poată apropia. In însemnările sale de călătorie prin China Nouă, desenatorul Finogenow, laureat al premiului Stalin, ne dă în revista „Temps Nouvelaux“ un sugestiv exemplu cât de înrădăcinate mai sunt încă în China unele tradiţii şi ce stavilă au însemnat ele adesea în calea progresului. La Tientsin, Finogenov şi alţi delegaţi culturali sovietici au primit un dar o sculptură a marelui artist chinez Ciang Sin Iu. Când unul din vizitatorii sovietici şi-a exprimat dorinţa ca sculptorul să aibă cât mai mulţi elevi, a fost aplaudat cu bucurie atât de acesta cât şi de ceilalţi asistenţi chinezi. Dar până la urmă s-a aflat că această dorinţă nu e realizabilă, deoarece Ciang Sin Iu lucrează după o metodă unică ce constituie ...un „secret de familie“ trecut din generaţie în generaţie. Desigur că foarte mulţi artişti moderni ai noii Republici Populare Chineze au rupt cu tradiţia şi uitând obiceiurile vetuste ale trecutului îşi întorc privirile spre viitor. S. Sn. Ziua, însorită şi ghiaţa bună au adus ieri mare animaţie pe patinoarele Capitalei S’au împlinit 90 de ani dela naşterea lui Cehov.—Anton Pavlovici Cehov-Opera lui atât de umană, de dreaptă şi de atrăgătoare a fost iarăşi trecută în revistă şi analizată. Ea însă n’a avut nevoe să fie scuturată de praf, căutată şi găsită cu greu prin rândul al doilea de cărţi din rafturile bibliotecei. Iată aici, drept în faţă, cele douăzeci de volume editate în limba franceză, prin care l am cunoscut pe Cehov şi care surprind toată opera lui. Şi iată că această zi de aducere aminte, a găsit volumul „Zi de sărbătoare “ deschis, aici pe birou, în dreapta. Uite şi fotografia lui, la Ialta in 1901: un om înalt, drept, îrrr’un palton simplu, cu bărbuţa lui puţin căruntă, cu ochelari cu şnur, urmărind cu privirea ascuţită de miop, doi câini care'l întovărăşesc. Iată-l şi într’o fotografie cu Maxim Gorki, care'l iubea atât de mult, în faţa căsuţei albe cu un etaj, pe care o avea Cehov pe bucăţica lui de pământ dela Kuciuc. N’am să încerc aici, stângaci, sumar, o precizare a operei lui Cehov. Acei care citesc aceste rânduri i'o cunosc şi i-o iubesc. N’au putut desigur să scape de sub farmecul cald şi zâmbitor al lui Cehov. Ei au sesizat humorul cu care acest mare artist a denunţat biciuind şi rutina şi birocratismul şi apatia micii burghezii resemnată cu viaţa ei mărginită şi lipsită de scop. Au sesizat realismul lui, atitudinea lui critică la adresa acelei societăţi cenuşii, terne, lipsită de avânt, care înconjura în Rusia de-atunci Aş vrea numai să dau aici un fragment dintr’o convorbire a lui Cehov cu Gorki, care defineşte mult din credinţele şi tendinţele aspiraţiilor lui, vorbind chiar de căsuţa lui de la Kuciuc: „Dacă aş avea mulţi bani, aş Instala aici un sanatoriu pentru un PEMOSTENE BOTEZ (Continuare în pag. 2-a) Carnetul nostru C E H o V CHESTIA ZILEI GRABA .Soc. de tramvaie cere publicului sugestii în vederea schimbării liniilor. In unele străzi, de ex. tramvaiul atinge aproape zidurile caselor. Desen de ROSS _ — Decide-te mai repede, No e , că schimbă linia și nu mai putem sta de vorbă. CRONICA EVENIMENTELOR EXTERNE Frământări şi dificultăţi Guvernul Uniunii Sovietice a hotărit să Frământări şi dificultăţi în Franţa iul Uniunii Sovietice a hotărit să stabilească relaţii diplomatice cu Republica Democrată Vietnameză Discuţiile asupra bugetului în Adunarea Naţională franceză sunt de natură să arate situaţia delicată în care se află guvernul Bidault. Presat pe de o parte de opoziţia energică a Partidului Comunist, hărţuit pe de altă parte de unele mişcări de... independenţă ale socialiştilor sau radicalilor din coaliţie, guvernul Bidault s’a mai găsit totodată intr’un continuu desacord cu comisiile financiare ale Camerei şi Consiliului Republicii. Aceasta a făcut ca primul ministru să pună de nenumărate ori problema „de încredere”, fapt puţin obişnuit până acum la discuţiile financiare, şi să recurgă in ajunul lui 1950 la o soluţie extremă, ceea ce a dus la votarea creditelor necesare pentru luna Ianuarie. După scurta vacanţă parlamentară, discuţiile au reînceput. Scadenţa era apropiată. Bugetul trebuia să fie votat in întregimea lui până în noaptea de 31 Ianuarie. Dar obstacolele din 1949 persistau : textul adoptat de Adunarea Naţională a suferit mari modificări in comisia financiară a Consiliului Republicii. Din creditele civile, comisia a amputat 110 miliarde franci, spre disperarea ministrului de finanţe, d. Petsche. Dar lucrurile nu s’au mărginit aici Odată venit în desbaterea Adunării Naţionale proectul a fost criticat aspru şi de opoziţie şi de către unii membri ai coaliţiei guvernamentale. In timp ce radicalii se opuneau oricărui spor de impozit, membrii comisiei financiare cereau reducerea cu o treime a impozitelor înscrise în proectul d-lui Petsche. Deci, a doua lectură a bugetului a avut aceeaşi primire ostilă care fusese rezervată celei dintâi. Iar d. Bidault, repetând tactica de la sfârşitul lui 1949, a pus şi de data aceasta chestia de încredere, sau mai bine zis... cinci chestii de Încredere, dintre care patru asupra măsurilor fiscale, iar a cincia asupra întregii politici financiare. Noaptea de 31 Ianuarie va fi fost pentru guvernul Bidault extrem de grea. Presupunând totuşi că el a izbutit să treacă obstacolele şi să vadă bugetul votat, înseamnă oare că el a învins toate dificultăţile ? Răspunsul este negativ. D. Bidault însuşi nu-şi face iluzii. Discuţiile financiare nu au constituit în fond decât începutul încercărilor. Or, d. Bidault a enunţat recent un „program“ care nu va întârzia să provoace alte polemici, alte dificultăţi. D D-sa enunţă patru puncte principale, fiecare din ele susceptibile de frământări. O lege antitrust, care va avea ca efect opoziţia îndârjită a dreptei guvernamentale. O revizuire „prudentă“ a Constituţiei, ceea ce va întâmpina şi rezistenţa partidelor din coaliţie, care vor o revizuire consistentă. Dar cele mai îndârjite atacuri le vor prilejui celelalte două proecte anunţate de d. Bidault: 1. acordarea unei „prime de aşteptare” numai pentru salariaţii dezavantajaţi şi 2. reglementarea dreptului la grevă. Cu prima măsură guvernul vrea să acopere intervalul până la votarea contractelor colective. Dar, după cum se vede, „prima” nu va T. S. (Continuare în pag. 2-a) Citiţi în pag. 2-a: Lucrările şedinţei prernare a Ga Ca al — Raportul d-nei Liuba Chişinevschi, vicepreşedinte al C. G. ftff.