Adevěrul, iunie 1950 (Anul 64, nr. 17783-17808)
1950-06-01 / nr. 17783
ARUL 64 Nr. 17.783 Taxi portali platiti la ouatoareAcform aprobării Direcțiunii Generale P. T. T. Nr. 140.306/945 si 261.020/947 FONDATORI : Al. V. BELDIMAN 1888—1897 CONST. MILLE 1897—1920 CONST. GRAUR 1921—1936 B BRANISTRAIMN 1897—1947 4 PAGINI 4 ta mmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmm* 4#1 Fanfara poliţiei franceze a fost suprimată. ...Nu cânta în struna guvernului ? BşaasigggFy. asasfigag Redacţia 5.38.56 Secretariatul de redacţie 3.86.12 Ad-tia şi Publicitatea 5.57.63 Proprietari S. A. „Sărindar** EDITOAREA ZIARELOR „ADEVERUL“ Şl „DIMINEAŢA" Registrul de publice IH «1 Trib. Ilfov S. I. Corn. Nr. 142/946 COPILUL 1 Iunie a fost declarată zi internaţională a copilului. Aceasta nu-i un mic pretext de vorbe pe aceeaşi temă. E manifestarea, afirmarea unei concepţii. A unei concepţii noi asupra copilului. Adică asupra vieţii, asupra solidarităţii umane în viaţă. Copiii au fost totdeauna iubiţi. Dar iubiţi cu lirism familial, după destinul fiecăruia. Iubiţi cum iubeşti o jucărie care şi vorbeşte, şi închide ochii, şi râde şi plânge... Ei, iată-l pe copil, de abia născut, cu drepturi. Cu drepturi şi privilegii acordate prin Constituţie. Iată-l privit ca garanţia fericirii de mâine, pion în jocul sever de eliberare a lumii, îngrijit şi educat pentru lucruri mari, pentru acele lucruri mari, neînchipuite, pe care le pot face mulţimile organizate. Iată-l de mic ca un cetăţean. Deocamdată numai cu drepturi, dar crescut pentru ca prin munca lui de mai târziu în folos obştesc, să-şi răscumpere drepturile acordate acum. Iată-l privit ca maistrul, ca inginerul, ca medicul de mâine. Şi nu-i este nimănui indirent cum va fi. Trebue să fie astfel încât aportul lui la crearea lumii noi să fie maximum de ce poate el da, şi mereu întrecându-se pe el însuşi. Considerat ca o valoare, el este îngrijit şi educat ca atare. După indicaţiile principiale ale Constituţiei, este la noi un Institut al mamei şi copilului, şi se afirmă prin realizări concrete un interes tot mai mare pentru soarta copilului. S-au făcut maternităţi pentru toate mamele, s’au deschis sute de dispensare, s’a acordat pentru toţi asistenţă socială gratuită. S’au deschis şcoli noi. Multe şcoli. Şcoli medii, şcoli tehnice. Nu pentru filosofîe, pentru viaţă. S’au deschis şi se deschid mereu cămine de corn, creşe, solarii, grădiniţe de copii. Copiii sunt trîmişi în massă, la mare sau la munte, în cele mai bune condiţiuni. Copiii au reviste organizate. Sunt chemaţi să-şi dea părerea. Au cercuri muzicale, teatrale, literare. Toate căile, toate meseriile şi ocupaţiile le sunt deschise după aptitudini. Pentru a-şi valorifica aptitudinile, copilul nu mai trebue să fie copil-minune. E destul să fie copil şi să aibă aptitudini. Toate acestea nu sunt realizări întâmplătoare. Sunt rezultatul punerii în practică a noii concepţii asupra omului. De aceea ziua copilului are o semnificaţie internaţională, de promovare a acestei concepţii, de evidenţiere a superiorităţii ei, de luptă internaţională pentru salvarea acelor milioane de copii care se mai sbat încă cu mortalitatea, cu munca de la 6—7 ani, cu mizeria. Progresul acestei stări de lucruri este ameninţat. E ameninţat de cei care pregătesc febril deslănţuirea unui nou război. Cine-i om, cine iubeşte copiii, cine vede în ei viaţa de mâine, cine concepe nevinovăţia lor pură, nu se poate să nu se înspăimânte la gândul de a-i preface in victimele unui nou măcel. De aceea, ziua internaţională a copilului este azi una cu ziua internaţională a păcii. Numai salvând pacea, se pot salva copiii. A. AFIŞUL POLONEZ Expoziţia «Afişul polonez», organizată de Institutul Român pentru relaţiile culturale cu străinătatea, întregeşte seria manifestărilor destinate a face cunoscut publicului nostru c asta grafică a ţărilor cu regim popular. Cele câteva zeci de lucrări cuprinse in sala Ministerului Artelor din strada Wilson înfăţişează într’o gamă variată şi expresivă, talentul artiştilor polonezi, aplicat la unul din cele mai populare genuri ale plasticii — afişul. Integrat principial în concepţia realistă a artei picturale, căreia ii aparţine, menirea afişului e de a ilustra momentele de muncă şi cultură ale masselor. Rolul său e de a oglindi şi a contribui la eforturile colective, in spiritul constructiv al socialismului. In această privinţă, operele artiştilor polonezi împlinesc toate dezideratele. Şi sub raport tehnic — mijloace de exprimare clare şi simple, imediat accesibile spectatorului şi sub raport ideologic, realităţile infăţişate făcând parte din preocupările constante ale marelui public. Expoziţia înfăţişează mai toate aspectele vieţii poporului polonez, în centrul căreia viază manifestările de massă socialiste, cu caracter internaţional. Teatrul şi filmul au găsit în colectivul artiştilor polonezi — iscusiţi crainici grafici. Cităm printre afişele cinematografice, opera lui Luckiewicz S., — inspirată de un film sovietic din 1945 — reprezentând o tânără și dărză femeie, tratată în culoare verde pe un fond negru. Sau lucrarea lui Lipinski Eryk, deasemenea sugerată de un film sovietic, «Grăuntele fermecat», un copil în straie rusești privind cu o extraordinară uimire, o floare colosală, mai înaltă decât dânsul, o singură floare uriaşă executată in roz şi verde. Ilustraţia exală un delicat parfum de candoare şi e meritul artistului de a fi isbutit acest rezultat, armonizând o adecvată culoare cu un desen expresiv adaptat la lumea minunată a copiilor. Remarcabil şi afişul lui Mucharski FOX (Continuare, în pag. 2 a) GLOSE POLITICE Experienţe După cum anunţă „Lettres Frangaises”, la Sorbona s-a proiectat un film al doctorului Kellog, un american care a avut năstruşnica idee ca pruncul lui să fie lăsat să crească în acelaşi leagăn cu un pui de cimpanzeu. După 16 luni, rezultatul experienţei — care a fost filmat — arată că copilul americanului se... maimuţărea, în timp ce puiul de cimpanzeu părea să-şi păstreze... demnitatea! Concesii... In zona britanică de ocupaţie din Germania Occidentală se fac pregătiri în vederea unei întruniri a foştilor ofiţeri hitlerişti din unităţile blindate. Pentru a înlesni o participare cât mai masivă, administraţia căilor ferate din Germania Occidentală va acorda călătorilor o reducere de 50 la sută. ...Aceasta e doar o modestă „concesie” făcută de actualul guvern din Germania Occidentală, fostului regim hitlerist... Colaborări Comisia afacerilor externe din Adunarea Naţională Franceză, a audiat zilele trecute pe d. Roben Schuman, ministru de externe, asupra propunerilor sale de fuzionare a industriilor de oţel şi cărbune franco-germane. Ministrul s-a lansat în explicaţii încurcate, refuzând însă să dea cea mai mică preciziune asupra propunerii sale şi şi-a manifestat intenţia de a ocoli o desbatere publică. D. Louis Marin l-a acuzat că violează constituţia, ducând negocieri fără să ţină Adunarea Naţională la curent cu intenţiile lui reale. Iar generalul Aumeran i-a spus: — Colaboraţi cu nemţi, dar în schimb refuzaţi să colaboraţi cu comisiunea franceză de afaceri externe.. „Hitlerf* acuzat de ■ ■■ furt La Paris se judecă actualmente cazul unui membru al partidului gaullist, acuzat că deţinea un depozit ilegal de arme■ Inculpatul se numeşte Jacques Gras zis şi 7,Hitler”. După cum arată însă ziarele democrate, din ordinul guvernului Bidault, obl""-ul procesului a fost modificatr’unul de cecuri falsificate şi furt. Aşa că până la urmă „Hitler” a rămas sub acuzaţia de borfaş... Procesul Grasset Procesul editorului colaboraţionist Grasset e din nou la ordinea zilei. Dosarul acestuia a fost întregit cu o scrisoare adresată în iunie 1948 fiului lui Giraudoux de o doamnă Andere, care-i scrie: „O secretară a lui Grasset m-a avertizat că am fost denunţată de acesta pentru că l-am îndemnat să publice o carte antinazistă• Secretara mă sfătuiește să nu mă întorc la Paris”. Procurorul a cerut un supliment de anchetă, dar judecarea procesului Grasset, care durează de cinci ani, a fost amânată „sine dier». CODUL MUNCII — Mai multe legi, concentrate intr’un cod diriguitor al muncii salariate Codul muncii votat în unanimitate de Adunarea Naţională se deosebeşte esenţial de vechile legi pentru reglementarea muncii.. Noul cod are un cadru mult mai larg, el îmbinând mai multe legi în vigoare şi cuprinzând dispoziţii devenite necesare după introducerea noilor sisteme de muncă. Aproape fiecare din cele 17 capitole ale codului muncii înlocuieşte o lege întreagă în legătură cu problemele legate de muncă. Astfel, capitolul 2 tratează despre contractul colectiv de muncă, altădată un simplu postulat pentru care se dădeau lupte grele între salariaţi şi patroni, devenind apoi o realitate după preluarea puterii de către clasa muncitoare, dar neavând până acum la un suport legal în ce priveşte liniile sale directoare. Acum contractul colectiv capătă consacrarea legală atât în sectorul de stat cât şi în cel particular, aplicându-se tuturor angajaţilor, chiar celor care nu sunt membri ai sindicatului care inchee contractul. Doar contractul colectiv nu înlătură contractele particulare de muncă, de aceea capitolul 3 al codului se ocupă şi de aceste contracte, care se închee independent dacă există sau nu un contract colectiv. Aceste două capitole şi următoarele înlocuesc vechea lege a contractelor de muncă din 1929, care a fost acum desfiinţată prin art. final al codului muncii. Capitolul 3 stabilește durata contractului, felul muncii, modul în care se pot face transferările, detașările si delegările pe termen scurt, mai arată împrejurările in care se poate desface un contract de muncă, care pot fi independente de activitatea angajatului (lichidarea, suspendarea temporară sau reducerea activităţii întreprinderii etc.) sau provocată de acesta (muncă nede resort, până la cel mult 120 ore anual, sau în cazuri de forţă majoră. Repaosul săptămânal, în principiu Duminica, este prevăzut în capitolul 8, care stabileşte şi dreptul corespunzătoare, nerespectarea re- după 11 luni de muncă neîntrerupgulamentului, lipsă de la lucru din diferite motive etc.). Angajatul iare dreptul la preaviz de 14 zile dacă refuză să accepte transferarea în altă localitate., In acest capitol se mai arată și cine poate dispune desfacerea contractelor şi anume comisiunea de litigii, organele crarhice pentru cei cu funcţii de răspundere sau justiţia în sectorul particular. Capitolul 4 vorbeşte despre regulamentul de ordine interioară a instituţiilor şi întreprinderilor, făcând obligatorie disciplina muncii, cu îndatoriri pentru ambele părţi, iar capitolul 5 introduce în mod oficial sistemul normelor de muncă, dispunând și cum se va face plata în cazurile de neîndeplinire a normei sau când se produc rebuturi, atât din vina cât și fără viata angajatului, cu deosebiri importanta între o categorie și alta. Capitolul 6 reglementează salarizarea pe baza principiului plăţii muncii după cantitate şi calitate, cu salariu egal la muncă egală pentru toţi angajaţii fără deosebire. De asemenea stabileşte condiţiile de plată la desfacerea contractului. Capitolul 7 stabileşte durata muncii care este principial de 6 ore, cu mici excepţii impuse de specificul unor întreprinderi. Orele suplimentare sunt foarte mult îngrădite. ..ele neputându-se efectua decât cu aprobarea ministerului că, la un concediu de 12 până la 24 zile lucrătoare, după felul muncii şi după vechimea în muncă, urmând ca amănuntele să fie stabilite prin hotărîrea Consiliului de miniştri. Cu aprobarea ministerilui şi consimţământul angajatului se va putea compensa în bani concediul, dar numai pentru cei trecuţi de 18 ani. Un capitol important este al 9-lea care reglementează răspunderea materială a angajaţilor când produc pagube prin neglijenţă, prin călcarea regulamentului sau prin fapte penale, dar nu prin riscul serviciului. Tot in acest capitol se acordă şi unele compensaţii pentru angajaţi, de pildă câştigul mediu pe 14 zile dacă contractul a fost desfăcut pentru motive neprovocate de angajat sau salariul pentru concediul lucrat. Capitolul 10, intitulat „Pregătirea profesională“, inlocueşte o lege a ucenicilor, dar impune şi înfiinţarea de legi de calificare pentru muncitori, iar capitolul 11, „Munca tinerilor şi femeilor”, conţine toate directivele pentruprotejarea muncii tinerilor şi a femeilor, în special acelor gravide şi a celor care alăptează. S-a prevăzut pentru femeile cu copii bolnavi mai mici de doi ani şi drep________ GR. GRAURConfintture în 2-a} METODE MOS IN ÎNVĂŢĂMÂNT In învăţământul nostru au fost introduse numeroase metode noui, de care cei mai bătrâni află cu mult interes, ele fiindu-le cu totul necunoscute din vremea când se aflau ei înşişi pe băncile şcolilor. Astfel, dintr-un reportaj al ziarului „Gazeta învăţământului“, organul Ministerului învăţământului public şi al Uniunii Salariaţilor din învăţământ, asupra felului cum este planificată munca şcolară într’un mare oraş de provincie, reproducem următoarele, înlocuind numai numele profesorilor prin iniţialele lor : „In perioada pregătirilor pentru încheerea anului şcolar, un rol deosebit de important revine diriginţilor „Iată, de exemplu, cum procedează B. M. diriginta unei clase de la Şcoala pedagogică. Ea şi-a notat în Plan să asiste la orele de curs ale profesorilor care predau la clasa a cărei dirigintă este. Planul nu a rămas numai pe hârtie. B. asistă, în adevăr la orele colegilor ei, în special la acele materii la care elevele au note mici, şi ia măsurile necesare acolo unde constată lipsuri. „Astfel, de pildă, asistând la orele de ştiinţe naturale, materie la care majoritatea elevelor au note între 5 şi 6, iar o bună parte chiar 1, 2 şi 3, a constatat că profesorul de naturale, lucrează ca un profesor de tip vechi, se „enervează“ în timpul lecţiei, ţipă şi intimidează astfel elevele, care îşi pierd siguranţa şi nu mai pot da răspunsuri exacte. Iar inexactităţile, fie chiar în exprimare, atrag la acest profesor note foarte scăzute. I s-a întâmplat, de pildă, să noteze cu „3“ o elevă care a vorbit despre „brazdele“ creerului, în loc să le numească circumvoluţiuni. „Discutând cu profesorul şi punând problema atitudinii sale în consiliul pedagogic, diriginta a reuşit să obţină o îmbunătăţire reală a situaţiei. „Ea se ocupă îndeaproape de eleve şi ţine o legătură strânsă cu profesorii care predau la această clasă, iar planul ei cuprinde şi o serie de măsuri pentru îndrumarea studiului individual al elevelor“. Şi pe vremea când eram noi la şcoală existau diriginţi. Dar rolul lor era destul de şters. Poate rar vizitau clasele respective, dar numai în pauzele dintre ore; ei făceau pe judecătorii de instrucţie când se întâmpla vreo călcare de disciplină mai boacănă şi pe procurorii când un elev era judecat în „conferinţă“ pentru vreo călcare de regulament. Altfel, legătura între diriginte şi clasă era ştearsă; el nu juca niciodată un rol pozitiv, ci numai unul de reprimare. Mai târziu s-au introdus aşa zisele ore de dirigenţie, în care dirigintele clasei intra în contact mai de aproape cu elevii şi discuta cu dânşii chestiuni în afară de programul şcolar, dar necesare pentru cultura generală şi pentru modelarea caracterului elevilor. Nu discutăm aci fondul directivelor ce se dădeau atunci tinerelor generaţii; constatăm numai că era un început de apropiere între profesori şi elevi. Dar numai un foarte modest început, departe de ceea ce se face acuma, după cum reiese din exemplul citat. In special trebue relevat rolul bilateral pe care îl are azi dirigintele. El nu se interesează numai de purtarea elevilor, ci şi de atitudinea profesorilor faţă de elevi. Existau şi altădată, desigur în mai mare măsură decât azi, profesori in stare să pună unui elev nota 3 dacă ar fi vorbit despre „brazdele creerului“, in loc să le numească circonvoluţii, deşi alţi profesori, cu mai mult simţ literar, ar fi fost încântaţi să afle că un elev a creat, o expresie atât de plastică, dovedind originalitate, departe de „buchereala“ elevului lipsit de imaginaţie. Dar îşi pot închipui vârstnicii de azi un diriginte care să asiste la cursurile colegilor, să le critice in conferința profesorilor, căreia pe drept cuvânt i s’a schimbat de D. G. (Continuare în pag. 2-a} Ethipa teatrală de copii a Comitetului Provizoriu al Capitalei * interpretănd. un dans marinăresc ■sf" Joi I Iunie ISM INTERNAȚIONALĂ COPILULUI CĂILE URÂŢI Aii COPIILOR DIN U.R.S.S. ele ALEX. IVANOV Începând din anul 1935, în U.R.S.S. s'au construit 12 căi ferate pentru copii■ la Dniepropetrovsc, Gorki, Tbilisi, Stal'nor Irkutsk şi cite oraşe, având o lungime totală de 75 km. ■ Aceste căi ferate au fost construite nu numai pentru distracţia copiilor, dar şi pentru a-i învăţa o meserie,, pentru a le insufla dragostea pentru munca la căile ferate. Cum sunt organizate aceste căi ferate ? Pe lângă fiecare cale ferată pentru copii, există câte un cerc de tineri în care pot fi înscrişi orice şcolari, începând de la cl. Vll-a. In acest cerc tinerii învaţă sub supravegherea unor pedagogi experimentaţi, potrivit unui program special, aprobat de Ministerul Căilor de Comunicaţii. Copiii capătă cunoştinţe generale despre căile ferate şi despre obligaţiile muncitorilor de toate specialităţile. După un an, ei îndeplinesc diferite munci la minuscula cale ferată: mecanici, conductori, casieri, fochişti, etc Căile ferate pentru copii dispun de un inventar bogat. De pildă, numai în oraşul Gorkiei, au 2 locomotive, 12 vagoane de călători, fiecare vagon având 30 de locuri. Garniturile pentru călători au frâne automate, sunt electrificate şi radioficate. Un astfel de tren pentru copii poate transporta 15—20.000 copii. Fiecare din cele patru staţii de care dispune calea ferată din Gorki, este bine amenajată cu săli... de aşteptare, cabine tehnice şi de studii, cu radio. etc■ Una din acestea, „Staţia Fericită”, mai are şi o sală de cinematograf şi concerte, o bibliotecă tehnică pentru copii, etc. Depoul are un atelier mecanic şi de strungărie. In toate cercurile căilor ferate pentru copii, sunt instruiţi 4.500 copii, viitoarele cadre ale căilor ferate sovietice. Noul Plan cincinal postbelic, prevede construcţia mai multor linii noui. Din cele 60 de linii prevăzute în Planul cincinal cea mai importantă va fi cea de la Moscova, care va avea o lungime de 25 km. (Agerpres). CRONICA EVENIMENTELOR EXTERNE ! ) Rezerve in ţările occidentale faţă de politica Statelor Unite Au trecut doar două săptămâni de la conferinţa celor trei miniştri de externe occidentali şi de la pre-Unite. Iar expresia vie a acestor frământări şi neînţelegeri par să fie cele două curente de opinii, lungitele conversaţii atlantice deja din ce în ce mai pronunţate, care Londra, şi iată ca din neliniştea abia voalată a unor declaraţii politice, ca şi din unele aluzii transparente ale presei occidentale se poate deduce că ceva nu este lu ordine. Că încă odată ţările occidentale se găsesc în impas. Şi că încă odată divergenţele, ce păreau aplanate, se ridică la orizont. Unul din rezultatele oficial exprimate ale conferinţei Atlanticului, a fost — după cum se ştie — crearea unei comisii permanente, care să „coordoneze“ nevoile militare, dar şi resursele ţărilor europene participante la pact. S’a spus atunci în diverse comentarii occidentale : ,,De acum încolo, ţările Europei occidentale vor fi un bloc. Ele vor înceta să mai fie entităţi naţionale. Ţările vor trebui să se consacre chiar de acum unei „anumite sarcinile militare, iar nu să se îngrijească de nevoile proprii în toate domeniile apărării. Cheltuelile desigur vor fi mari şi greu de suportat. Dar cheltuelile vor fi distribuite şi suportate în comun“. Iată însă că la două săptămâni după această hotărîre a conferinţei Atlanticului, se mărturiseşte, în mod clar, că tocmai ceea ce părea o realizare acceptată în comun, nu este decât un motiv de nouă frământări şi divergenţe între ţările Europei occidentale şi Statele îşi fac drum de o parte şi de alta a Atlanticului: ,,izolaţionismul din Statele Unite şi „neutralitatea“ în Europa occidentală. Dar ce mobile justifică aceste două curente din Europa şi Statele Unite, care reprezintă sub denumiri diferite, aceeaşi concepţie politică ? In ce priveşte cercurile conducătoare americane, explicaţia este simplă. Izolaţionismul vrea să curme „cheltuelile exorbitante pe care trebue să le suporte bugetul american — şi implicit, contribuabilul american — prin diversele credite de înarmare şi ajutoare economice date ţărilor Europei occidentale". In Europa vestică „neutralitatea“ vrea să prezerve ţările europene de a-şi încărca bugetele cu cheltueli militare. Dar noţiunea conţine şi sentimentul de teamă că „vor trebui să accepte hegemonia americană“. Chiar ziarul „Times" care vrea să combată în articolele lui acest curent, ne furnizează această explicaţie : „Statele europene — scrie ziarul — îşi manifestă dorinţa ca să nu fie înglobate într’o unitate atlantică în care rolul Statelor Unite ar putea să meargă prea departe“. Ideea neutralităţii pare să se bazeze pe două convingeri esenţiale, după cum rezultă din acelaş articol al ziarului londonez: „Unii o vor din convingerea că este nevoe de o ameliorare a raporturilor cu Răsăritul Europei. Alţii vor neutralitatea fiindcă ei înţeleg să se ridice împotriva rolului puternic pe care îl preiau Statele Unite în Europa“. Dar este oare posibil ca acest rol să nu fie din ce în ce mai mare ? Transmiţând un comentariu al ziarului francez ,,Le Monde“ făcut în preajma conferinţei de la Londra când d. Ridault propusese acel „înalt consiliu atlantic", agenţia „France-Presse" scria: „Este din ce în ce mai evident că în starea actuală a relaţiilor internaţionale ideea de „comunitate atlantică“ are o semnificaţie mai precisă şi mai concretă decât aceea de „comunitate europeană“. Aşa după cum am spus de doi ani încoace, proectele de uniune europeană nu pot lua fi inşi decât în măsura în care Statele Unite doresc aceasta. Şi încă, ele trebue să se mai gândească la... aparențele ce trebuesc salvate. Ceea ce se formează însă de doi ani încoace, cu adevărat, nu este Europa, ci Uniunea atlantică, adică, T. S. (Continuare în pag. 2-a)