Administraţia Românească Nouă, 1941 (Anul 4, nr. 33-34)

1941-01-01 / nr. 33-34

ADMINISTRAŢIA ROMÂNEASCĂ NOUĂ 679 SANĂTATEA PUBLICA de Dr. G. Banu România, ca şi majoritatea ţărilor agrare, se află încă într’o fază puţin evoluată, în domeniul sănătăţii publice. Preconizări n'au lipsit, din partea câtorva promotori avizaţi; s'au înregistrat elaborări doctri­nare şi unele iniţiative, realizările au rămas mini­male. Eşalonarea unui program complect de sănătate pu­blică, pe un interval de 10 ani, va avea netăgăduite foloase. Este cea mai indicată metodă pentru a în­vinge­ dificultatea legată de fondurile considerabile ce trebuiesc învestite, l­a variatele capitole ale me­­dicinei sociale. Programul odată alcătuit, pentru fie­care din aceste capitole, va putea fi înfăptuit puțin alocarea, în fiecare an bugetar, a unui tranșe de fonduri relativ modeste. La finele unui de­ceniu, realizările totalizate vor fi de natură să epui­zeze integral programul iniţial. In organizarea sănă­tăţii publice, va trebui să se ţie seama în primul rând de ridicarea cantitativă şi calitativă a poplaţiei ţării. Se va aplica deopotrivă: politica demofilă, tinzând la sporirea, în tot cazul menţinerea cifrei populaţiei ameninţată prin mortalitatea ridicată şi prin feno­menul denatalităţii; politica eugenică, totalitate de măsuri ce favorizează valorile biologice normale ş superioare ale naţiunii. Prin politica eugenică se pro­movează însuşirile de rasă şi se crează elita biologică pentru conducerea statului. Nu se va uita, fireşte, că 80 la sută din populaţia ţării e pătură rurală. Asupra acesteia va avea în special de acţionat politica popu­laţiei. In cadrul unui plan decenal se va putea instaura o reală politică a familiei româneşti, formaţia de bază a naţiunii. Alte ţări au înţeles pe deplin însemnătatea covârşitoare a politicei în favoarea familiei. Ger­mania a decretat o serie de măsuri: împrumuturi de sume apreciabile acordate tinerilor sănătoşi înainte de căsătorie şi amortizabile în raport direct cu nu­mărul copiilor pe care tânăra pereche îi formează, uşurări fiscale pentru familiile numeroase; ajutoare pentru copii şi diverse alt­e uşurări materiale. In ace­­pentru cop­i şi diverse alte mate­riale. In ace­la sterilizarea indivizilor degeneraţi. Germania a cău­tat să facă din familie nucleul de evoluţie a naţiunii. Franţa a decretat, în vara anului 1939, un complex de legi care constitue un adevărat cod al familiei franceze. România trebue să urmeze aceeaş cale. O a doua preocupare de sănătate publică, în limi­tele planului de 10 ani, va fi medicina curativă, în­­grijirea elementelor bolnave ale naţiunii. Deşi datează la noi, încă din prima jumătate a secolului trecut, când primii fruntaşi ai medicinei româneşti şi-au adus contribuţia, medicina curativă nu corespunde cerinţelor moderne, în mediul rural mai ales. Vor trebui create centre de sănătate, instituţii înzestrate cu întreg materialul şi personalul nece­sar îngrijirii tuturor categoriilor de boli, în condiţiuni ideale. Centrul de sănătate veghează în acelaş timp la menţinerea sănătăţii populaţiei pe care o serveşte. Urmărirea bolnavului şi educaţia familiei lui intră în atribuţiun­ille centrului. Pentru populaţia rurală se vor crea dispensării mobile, vehicule înzestrate cu material personal care vor vizita centrele greu acce­sibile. Planul decenal va îngădui împânzirea ţării cu o reţea de dispensării mobile, deziderat emis de mine mai de mult, dar întârziat în realizarea lui din cauza lipsei fondurilor şi a înţelegerii necesare. Se vor crea şi mari policlinici în centrele urbane, pentru a da consultaţii specializate şi competente populaţiei. Combaterea bolilor sociale: tuberculoza, bolile venerice, cancerul, guşa reumatismul, pelagra, alcoolismul, cere învestirea unor mari fonduri. Planul de 10 ani va îngădui aplicarea în timp a unui program integral la acest capitol, eliiminându-se astfel princi­palul factor de scădere biologică a naţiunii. Iniţiati­ve răzleţe, ca până în prezent, nu pot atinge scopul şi irosesc inutil banul public.

Next