Administraţia Românească Nouă, 1941 (Anul 4, nr. 33-34)
1941-01-01 / nr. 33-34
ADMINISTRAŢIA ROMÂNEASCĂ NOUĂ 679 SANĂTATEA PUBLICA de Dr. G. Banu România, ca şi majoritatea ţărilor agrare, se află încă într’o fază puţin evoluată, în domeniul sănătăţii publice. Preconizări n'au lipsit, din partea câtorva promotori avizaţi; s'au înregistrat elaborări doctrinare şi unele iniţiative, realizările au rămas minimale. Eşalonarea unui program complect de sănătate publică, pe un interval de 10 ani, va avea netăgăduite foloase. Este cea mai indicată metodă pentru a învinge dificultatea legată de fondurile considerabile ce trebuiesc învestite, la variatele capitole ale medicinei sociale. Programul odată alcătuit, pentru fiecare din aceste capitole, va putea fi înfăptuit puțin alocarea, în fiecare an bugetar, a unui tranșe de fonduri relativ modeste. La finele unui deceniu, realizările totalizate vor fi de natură să epuizeze integral programul iniţial. In organizarea sănătăţii publice, va trebui să se ţie seama în primul rând de ridicarea cantitativă şi calitativă a poplaţiei ţării. Se va aplica deopotrivă: politica demofilă, tinzând la sporirea, în tot cazul menţinerea cifrei populaţiei ameninţată prin mortalitatea ridicată şi prin fenomenul denatalităţii; politica eugenică, totalitate de măsuri ce favorizează valorile biologice normale ş superioare ale naţiunii. Prin politica eugenică se promovează însuşirile de rasă şi se crează elita biologică pentru conducerea statului. Nu se va uita, fireşte, că 80 la sută din populaţia ţării e pătură rurală. Asupra acesteia va avea în special de acţionat politica populaţiei. In cadrul unui plan decenal se va putea instaura o reală politică a familiei româneşti, formaţia de bază a naţiunii. Alte ţări au înţeles pe deplin însemnătatea covârşitoare a politicei în favoarea familiei. Germania a decretat o serie de măsuri: împrumuturi de sume apreciabile acordate tinerilor sănătoşi înainte de căsătorie şi amortizabile în raport direct cu numărul copiilor pe care tânăra pereche îi formează, uşurări fiscale pentru familiile numeroase; ajutoare pentru copii şi diverse alte uşurări materiale. In acepentru copi şi diverse alte materiale. In acela sterilizarea indivizilor degeneraţi. Germania a căutat să facă din familie nucleul de evoluţie a naţiunii. Franţa a decretat, în vara anului 1939, un complex de legi care constitue un adevărat cod al familiei franceze. România trebue să urmeze aceeaş cale. O a doua preocupare de sănătate publică, în limitele planului de 10 ani, va fi medicina curativă, îngrijirea elementelor bolnave ale naţiunii. Deşi datează la noi, încă din prima jumătate a secolului trecut, când primii fruntaşi ai medicinei româneşti şi-au adus contribuţia, medicina curativă nu corespunde cerinţelor moderne, în mediul rural mai ales. Vor trebui create centre de sănătate, instituţii înzestrate cu întreg materialul şi personalul necesar îngrijirii tuturor categoriilor de boli, în condiţiuni ideale. Centrul de sănătate veghează în acelaş timp la menţinerea sănătăţii populaţiei pe care o serveşte. Urmărirea bolnavului şi educaţia familiei lui intră în atribuţiunille centrului. Pentru populaţia rurală se vor crea dispensării mobile, vehicule înzestrate cu material personal care vor vizita centrele greu accesibile. Planul decenal va îngădui împânzirea ţării cu o reţea de dispensării mobile, deziderat emis de mine mai de mult, dar întârziat în realizarea lui din cauza lipsei fondurilor şi a înţelegerii necesare. Se vor crea şi mari policlinici în centrele urbane, pentru a da consultaţii specializate şi competente populaţiei. Combaterea bolilor sociale: tuberculoza, bolile venerice, cancerul, guşa reumatismul, pelagra, alcoolismul, cere învestirea unor mari fonduri. Planul de 10 ani va îngădui aplicarea în timp a unui program integral la acest capitol, eliiminându-se astfel principalul factor de scădere biologică a naţiunii. Iniţiative răzleţe, ca până în prezent, nu pot atinge scopul şi irosesc inutil banul public.