Albina, 1901-1902 (Anul 5, nr. 1-52)
1901-10-28 / nr. 4
ALBINA 91 comitetului unionist din Bârlad, ca să copiem lucrări de felul acesta. Noi, băieții, scriam circulărî și proclamațiuni, cântam în gura mare «Hora Unirei», mai ales când vedeam pe ispravnicul Al. Dia, ori pe polițaiă, o cântam în cor la grădina publică, și eram în cele întâia rîndurî la întrunirile cari se țineau la școlă, aplaudând din tote puterile pe Manolaki Iepurianu și pe ceîlalțî oratori unioniștî. In același timp, ridicându-ne mai presus de cestiunile la ordinea Jilei, noi cântam, de pe-atuncî, «Deșteptă-te Române» și «Ce e patria română?» In lipsă dar de presă și în ciuda censuzei reintrodusă de către Caimacamii Toderiță Balș, sutele de băieți de la școlile primare din totă țara, erau organele prin cari cugetarea marilor patrioți ajungeă până la cele mai îndepărtate unghiuri ale țerii. Dar pe lângă acestă propagandă în scris, mai trebuie încă propaganda prin viu graiu. Acesta s’a făcut prin preoți și prin profesori. Vom vorbi mai pe urmă de preoți. In ceia ce privesce pe profesori e de ajuns a arătă cum și-a răstunat guvernul Căimăcăniei asupra lor. Homiceanu, Verdeanu, Turculeț, Popescu, Galian, au fost destituiți; Nicoleanu a fost permutat, alții au suferit de asemeni. Dar nimic nu i-a făcut a se abate măcar un minut de la ceia ce ei considerau ca dreptul și sfînta lor datorie către patrie. Am protestat la guvern în puterea regulamentului școlar, care-i declară inamovibili, am protestat la Consulii Puterilor garante, am continuat a-și face datoria de buni cetățeni și guvernul lui Vo M. Eminescu.