Albina, 1910-1911 (Anul 14, nr. 1-52)
1911-04-24 / nr. 30
794 Л.BINA fiindcă el singur a fost acela, care mi-a povestit în urmă,—când ne înprietenisem la Iași,—multe și mărunte din viața lui de gimnaziast, prin anii 63 și 64. Câte întâmplări hazlii nu am aflat de la bietul Mihai ! Mai ales anul 64, când cu venirea trupei Fany Tardini la Cernăuți, care înebunise pe băieții noștri, a fost un val vârtej întreg de năzdrăvănii, că a luat în urmă și Eminescu lumea in cap și a plecat din Cernăuți, nu se știe când și cum. Avuse și el profesor de nemțește pe neuitatul Neubauer, pe acela care mi-a aprins mie ca și lui, dragostea pătimașă pentru scrierile lui Schiller. Eminescu știa să spue bucăți întregi de ale acestui poet pe de rost și când a văzut la Iași, că tradusesem Stejarul din Borzești al lui Cane nn nemțește, eră nebun de bucurie. Au urmat apoi traducerile câtorva din poeziile proprii ale lui Mihai, cari ne au legat prieteni pe vecie și — cu durere o spun, — îl făceau uneori să se întreacă cu firea, încât înțelesesem in urmă că in dosul acestor înduioșări se ascundea și suferința. Mi-am făcut mie și lui silă și am încetat cu versurile nemțești, el însă, sărmanul a încetat, — cum știți, — a mai fi om cu mintea întreagă. Decât să ne întoarcem acuma iarăși la orașul Cernăuți ca atare și să vedem cam cum arătă el acum 40 și mai bine Mihail Eminescu