Albina, 1911-1912 (Anul 15, nr. 1-52)
1911-10-23 / nr. 4
140 A.SHMa ale patriotismului, se înalță și gândirea noastră, pentru ca în aceste clipe să cuprindă o vieață întreagă, vieața lui de muncă, de luptă, de sbucium și iubire fără de seamăn, de tristă nebunie in care se pierde un geniu luminos, veșnic luminător, se stinge o vieață fără noroc... „In creerul său puternic, se adâncesc cugetările cele mai înalte, în inima lui poezia cea mai fermecătoare, în versul lui strălucitor o limbă românească neasemuit de frumoasă ... „Eminescu mai e un poet mare și pentru ideile generoase pe care le exprimă adresându-se omenirii și pentru expresia în formă neperitoare a simțului pururea național. El e un iubitor pasionat al trecutului; în contact cu gloria străbună, mintea lui scoate din nou și găsește neasemuite accente, ca să cânte iubirea de țară. ..Va rămânea pururea cât va fi o patrie românească, răspunsul pe care Mircea îl da lui Baiazid, răspuns în care sufletele românești se unesc pentru ca să reziste vrăjmașului, pentru ca să-l doboare, pentru ca patria să dăinuească în veci. Monumentul lui Eminescu.