Albina, 1927 (Anul 26, nr. 1-12)
1927-01-01 / nr. 1
Cum Biserica a kcrat pentru unirea IU tu or Rот a mii or. Ее Ap. Culea Hotarele care au fost între țările surori până in zilele noastre, n’au împiedecat legăturile rigioase ntre frați. Fețele bisericeștii, cărturari și scriitori de cărți cărțile de slujbă, au trecut de colo colo, sute de ani dearândul. Când s’a înființat mitropolia , Țara Românească patriarhul din Constantinopol a dat mitropolitulu titlul de mitropolit al Ungrolahiei, adică să păstorească peste toți credincioșii din Ungaria (Ardeal) și cei din Vlahia (cum se numea pe atunci Țara Românească). Mitropolitul și episcopii din Ardeal își primeau darul La mitropolia din Târgoviște. Cu priejul sfinții ei făgăduiau prin jurământ că vor păstra legăturile frățești cu mitropolia Țării Românești. Preoți români din sudul Ardealului se hirotoniseau la episcopii din Muntenia, iar cei din părțile de miazănoapte mergeau în Moldova. Această legătură a ținut până în vremea Fanarioților. Zadarnic a cercat cârmuirea ungurească să oprească plecarea preoților și călugărilor din Ardea, prin trecerea acestora din principatele românești ; hotărârea a rămas fără rezultat. Când domnii români se aflau in legături de prietenie cu regii Ungariei, căpătau de la aceștia îjn dar castele cetăți și sate cu moșii în Ardeal. Boeri prieteni de asemenea aveau dreptul să cumpere moșii cu sate în Ardeal ca să aibă loc de adăpost a vremi’e tulburi din țară. Intâ a lor grijă era să și clădească aici biserici, să-și aducă cărți de slujbă de acasă, să aibă preoții pentru folosul tuturor