Albina, 1927 (Anul 26, nr. 1-12)

1927-01-01 / nr. 1

Cum Biserica a k­crat pentru unirea IU tu or R­от a mii or. Ее Ap. Culea Hotarele care au fost între țăril­e surori până in zilele noastre, n’au împiedecat legăturile r­­igioase ntre frați. Fețele bisericeștii­, cărturari și scriitori­ de cărți cărțile de slujbă, au trecut de colo colo, sute de ani dearândul. Când s’a înființat mitropolia , Țara Românească pa­triarhul din Cons­tan­tinopol a dat mitropolitulu titl­­ul de mitropolit al Ungro­l­ahiei, adică să păstorească peste toți credincioșii din Ungaria (Ardeal) și cei din Vlahia (cum se numea pe atunci Țara Român­ească). Mitropoli­tul și episcopii din Ardeal își primeau darul La mitropolia din Târgoviște. Cu priejul sfinț­i­i ei făgăduiau prin ju­rământ că vor păstra legăturile frățești cu mitropolia Țării Românești. Preoț­i români din sudul Ardealului se hirotoniseau la episcopii din Muntenia, iar cei din părțile de miază­noapte mergeau în Moldova. Această legătură a ținut până în vremea Fanarioților. Zadarnic a cercat cârmuirea ungurească să oprească plecarea preoților și călugărilor din Ardea­­, prin trecerea acestora din principatele românești ; hotărârea a rămas fără rezultat. Când domnii români se aflau in legături de prietenie cu regii Ungariei, căpătau de la aceștia îjn dar castele ce­tăți și sate cu moș­ii în Ardeal. Boer­i prieteni de aseme­nea aveau dreptu­l să cumpere m­oșii cu sate în Ardeal ca să aibă loc de adăpost a vremi’e tulburi din țară. Intâ a lor grijă era să și clădească aici biserici, să-și aducă cărți de slujbă de acasă, să aibă preoții pentru folosul tuturor

Next