Albina, 1933 (Anul 36, nr. 1-15)

1933-09-15 / nr. 1

11111 II II -­II2 ..­­­.­­­­­...­­­­­­­­­­­...­­­­.­­­­.............­.....­.­­.­­­­­.­...­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­.­­­­­­­­­­­.­.­­­­­­­­­­­­­­­­.....inn.­­­..­.­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­.­­............................................................................................................................................................ ȘTIRI DIN TOATA TARA Inălțătoarea sărbătoare dela Braș. Șapte­zeci și unu de ani dela înfințarea asociației de cultură „Astra“ La Brașov au avut loc în ziua de 8 și 9 Septembrie sărbătoarea a 71 ani, dela înte­­meerea asociației de cultură „ Astra“ din Ardeal. M. S. Regele Carol al II-lea prin prezența Sa la această serbare a ținut să știe menirea sănătoasă pe care a avut-o această societate în viața poporului românesc Din toate unghiurile țării au venit cei mai străluciți și luminați bărbați ai neamului ca să dovedească și mai mult, recunoștința în­tregului neam. M. S. Regele, a rostit următoarele cuvinte pline de înțelepciune: Cuvântarea M. S. Regelui Am venit cu o vie bucurie la această ședință festivă a congresului anual al asociației „Astrei“. Am venit din imboldul sufletesc care mă mână întotdeauna spre mișcările culturale puternice ale acestei țări, dar am venit mai ales cu o deosebită bucurie la această adu­nare generală a vechei asociațiuni ardelene, deoarece am constatat cu nespusă mulțumire că ea a priceput ce este în ziua de astăzi o problemă culturală. Au trecut vremurile când cultura însemna, pur și simplu, o răspândire a cărții și o întrunire de coruri și cântece. „Astra“ a înțeles, perfect că astăzi cultura însemnează un tot, în care intră — dacă aș putea întrebuința expre­siunea — cultura integrală a unui neam. Astăzi, când neamul nostru are fericirea de a fi un t in acelaș manunchiu, opera culturală este poate cea mai însemnată înfăptuire, căci ea^.^zep’^^''" Privind îndărăt asupra istoriei oricât ar fi strălucit neamurile, prin însușirile lor vitejești și războinice — și printre aceste neamuri suntem și noi — totuși, nea­murile care au strălucit și pe urma cărora au rămas cele mai adânci urme au fost acelea care au strălucit pe tărîmul culturii, al civilizației și progresului ome­­nirei. (Aplauze puternice). Privind în trecutul nostru, cred că avem datoria de a fi mândri de ceace a putut produce un popor hărțuit in fiece zi de atâtea invaziuni și atâtea greutăți. Astăzi când neamul nostru este indepedent și puter­nic — și la care văd cu bucurie atâta îndemn și atât suflet — avem datoria — Eu am convingerea — că vom putea sta într’o zi în capul națiunilor civilizate. (Apla­uze puternice.) îmi aduc aminte, din discursul călătoriilor pe care le-am făcut peste țări și mări, de un cuvânt al unuia dintre stăpânitorii indieni ai Indiei, care, vorbind de vitalitatea deosebită a națiunii noastre spunea: „Voți acolo în colțul vostru în loc neuzat, sunteți un popor al viitorului“. Am aceeaș credință și Eu, și cred că împreună cu asociațiile culturale vom putea duce po­­porul nostru acolo unde trebue să fie dus. (Aplauze prelungite). Căci, pe deasupra sbuciumurilor a certurilor și a lucrurilor urâte, care se întâlnesc zilnic în viață, este totuș ceva, care rămâne permanent viu și puter­nic, este poporul nostru. (Aplauze furtunoase). Deschizând adunarea generală a Asociației Culturale „Astra“ fac calda urare ca ea să poată continua pe frumosul drum început, care duce la menținerea vie și întărirea veșnică a poporului nostru, pentru care veți bine merita dela Patrie. (Ovațiuni, aplaude prelungite)­ Alte vorbiri. * Au mai vorbit d-l Iuliu Moldovan, preșe­­­dintele asociației „Astra“, arătând legătura trainică, sufletească pe care a făcut-o în tre­cut această turîșie de inimă și gând ro-D-l Dimitrie Gusti, ministrul instrucțiunii, a arătat linia pe care trebue să meargă această societate de cultură româneasca!" Trebue să lupte cu întunecimea satelor, așa cum a făcut-o până azi și să urmeze linia trasă de M. S. RegeR. O frumoasă sef D-1 Vasile Goldiș fost pj Asociații, neputând veni la această înălțătoare săr scrisoare care a fost cit­­nerală . Cu toate acestea, sufletul me iatea sa de tot ce se face pentr fericirea scumpului nostru neam­­, soarea sa de Vasile Goldiș. — Va­șov, bucurându-ma de făptuiri trimițăndu-vâ de aci din depăr­tere pentru munca voastră, ci scumpei noastre asociațiuni, ac ticluiți de sute de ani pentru­­, astăzi un mănuchi de oameni cură muncește in cadrele asoci. , pentru aceleași nobile scopuri Intr’una din ședințele Rally solicită sprijinul A­direa în popor a fost scoasă din îndemnul A gx­ija Uniunei Fundațiile Un monument pentr­uriși Membrii Asociației Asl ’­amuÎ * jrifuturiftit itil TI eroii naționali ai ron I care au fost trași pe z< pentru răsvârtire împe o cuvioasă aducere am prin moartea lor a îr ideia de eliberare a AI­ ­TII CARTE, AI PARTE N. G. Ispirescu Nu de mult, într’o comună din Gorj, trăia un harnic moșier împreună cu familia sa. Om cu inimă milostivă și cu iubire de cei din jurul său. Se sculă dis-de-dimineață, o lua călare spre moșie, unde munc­torii lucrau de zor și cu voe bună, numai cu gândul că boerul e om cu inimă ; iar boerul cu toții vorbea, pentru fiecare găsea câte o vorbă de mângâere, ba făcea multe glume cu ei. De multe ori — sărbătoarea, — strângea la co­nacul său pe sătenii harnici de le da câte-o masă ca’n povești, cu diferite surprize, fel de fel de bucate necunoscute de meseni, iar lăutarii satu­lui îi distrau în timpul mesii cu cântece pe’nțe­­lesul tuturora, încât boerul se simția foarte feri­cit că poate strânge, din când în când, la­olaltă pe sătenii, cu gândul că doar va mai dispare astfel ura și mânia dintre ei. Boerul, după masă, le povestea diferite basme și câte altele, îi sfătuiau și le recomandau prin vorbe meșteșugite, ca toți sătenii să fie gospo­dari, să muncească cinstit, căci numai prin muncă cinstită poate fi iubit de consătenii lui, să-și crească copiii cu grije, să-i poarte curat, să-i dea la școală, Duminica și sărbătoarea să-i ducă la biserică să-și îngrijească vitele cu milă, căci tot sprijinul săteanului nu este a­lt­ceva decât vita din bătătura sa­ Săteni cuminți — spunea boerul — să nu mer­geți la crâșmă, căci băutura vă ruinează viața, punga și întreaga gospodărie, băutura zăpăcește capul omului și de aci scandal, bătae, crimă, apoi ajungeți la postul de jandarmi și chiar la închisoare­ Cu luare aminte și foarte smeriți, sătenii ascul­tau vorbele și sfaturile boerului, căci tot ce-i ieșea din gură erau folositoare lor. Marea mulțumire a boerului era atunci când vedea sătenii cum se aduna la casa de citire a satului. Hei, sătenii cu știință de carte răsfoiau cărțile și se distrau citind povești și sfaturi care le prindeau bine, iar cei fără știință de carte as­cultau cu gurile căscate la cei ce citeau. Deabea atunci vedeau ei cât de greu e să trăești fără să știi a citi. Unii copii din sat, cărora le plăceau cartea, cereau părinților lor să-i ducă la oraș spre a-i înscrie în școlile secundare — așa fac copiii cu dragoste de carte-Aceștia, cu timpul, eșeau oameni luminați la minte având norocul să conducă chiar destinele satului lor, ca primari, notari sau alte funcții in legătură cu oficialitățile. Pe toți acești copii cu dragoste de carte, boerul îi lua sub ocrotirea sa și-i ajuta de multe ori cu cărți, haine și bani.­­ Pe lângă curtea boerească se hrăneau mulți săteni cinstiți și muncitori, între care era și Ion argatul curții. Ion era fără știință de carte, din care cauză avea multe necazuri și chiar greutăți în serviciul lui, cum se zice pe românește: „Călca de două ori într un loc“, așa era bietul Ion argatul. La curte mai era și un contabil, foarte cu­minte, nici nu fuma nici nu bea; era plătit cu leafă bună după merit , iar Ion avea o leafă mult inferioară contabilului. Ion era gelos pe el, n lui, de aceea se tot arăta avea ocazia se plângea mică deși muncește și seara târziu, iar contab lui Ion că nu prea mul mai mare. Boerul tăcea dată nu i-a explicat de mai mare decât el.­­Coi­ cuzia cu orice nevoe de plângere tia cu scrisori vă va aduce oameni cu multă pricepere . Despre ogoare, sămănătur agricolă, vă vom răspunde a­stă pagină.* * Căutăm corespondenți­i țării: preoți, învățători, stu* * Pentru cel ce face zece foaea in popor, îi dăruim p fără nici o plată.» * La sfârșitul fiecărui an­­­iuni, care vor fi în regulă ci premii: unelte agricole, cai. * * Primim fotografii din rai și sărbătoare, biserici vechi ar putea fi un prilej de sau . Nu prăpădiți foaea. Nici sfaturile ei. Adunați-p­rin fiecărui an legați-o. Este o sănătoare, pe care o puteți

Next