Albina, ianuarie-iunie 1934 (Anul 37, nr. 1-25)

1934-01-05 / nr. 1

REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA STRADA LATINĂ No 10 — TELEFON 3.89 89 Abonament 100 de lei anual •••■ Redactor­ D. CIUREZU O jumătate de an 50 lei 19­3­4 „Aho-aho copii argați“ Anul nou vine ca o dimineață în viața omenirii. In mijirea lui, plutesc tainele unui nedeslegat destin. Cine știe ce ne-o aduce ? Cine știe către ce limanuri ne-o în­drepta — se întreabă fiecare minte și fiecare suflet o­­menesc. Este o foarte firească întrebare în fața necu­noscutului, сi-și deschide larg porțile tuturor ce sunt cuprinși în marginile unei vieți de om. Câte porniri înfrânte, câte bucurii prăbușite , apoi câte visuri împlinite, câte nădejdi întruchipate — vor fi in calea acestui nou crug de viață. De aceia omul a ținut să primească anul nou, cu săr­bătoare și veselie. Ca și cum ar fi vrut, în lui credință să-l abată din hotărârile-i am să reverse, din ceasornicul minunat al tin­bunătăți și fericire asupra așezărilor orii Pm­îrt*­­Л romănH *!—»«♦ «i­П­л****г r«l . crengi de măr dulce insiorite In ulcica de cu grâu încolțit și plugușoare împodobite, în ceaiălantă a țării, pe toate ulițile, la toa, prin toate răscruciurile satelor, a trecut. Ca ___ dânc, tot acest freamăt neaoș al sufletului românesc. In mâinile și pe buzele neprihănite ale copiilor au înflorit, ca’ntr’o livadă de zarzări, urările unor străvechi obiceiuri. Este în această datină a anului nou, mai mult decât un joc sau o bucurie copilărească. Este o credință a pământului, a vieții plugărești, care s’a păstrat la po­porul nostru, din tată în fiu. Un fel de rugăciune veche venită din peștera timpurilor, care a mers laolaltă cu credința în Dumnezeu. Pentru pământ, pentru roade, pentru belșugul anului viitor, în acest timp când sămânța mișcă, în plămada brazdelor acoperite de troiene, țăranul nostru a știut să aleagă din închipuirea lui gândul purtător de bine și noroc. De aceia, în fiecare casă de creștin și bun gospodar au apărut acești crainici trecători, lăsând pe lavițe, pe masa primitoare, în odaea caldă și’n sufletul încreză­tor al plugarului, această neprețuită aromă a sorociri­­lor viitoare. Este un minunat obiceiu, care nu trebue să dispară. Toți streinii care au trecut pe la noi și-au dat seama, pe ce credințe puternice de pământ este întemeiat su­fletul nostru. Un singur lucru însă trebue să se ție în seamă, mai ales de preoții, învățătorii și oamenii cu carte ai satu­lui. Să se întindă pe toată suprafața țării unele obiceiuri într’adevăr frumoase. Plugușorul, acest neînchipuit de simbolic obiceiu, care reprezintă întreaga trudă și nă­dejde a plugarului nostru să fie un obiceiu general. Dintr’un capăt în celălalt al țării să poposească în a­­ceastă zi a anului nou, semnul înflorat al muncii. Cu ce puțină grije și mai ales cu ce puțină cheltuială se poate realiza. Școala ar trebui să ia sub calda ei ocrotire a­­cest îndemn. Deasemenea colindele cele mai frumoase pot fi po­pularizate prin elevii de școală. Ar fi o operă de selec­ționare și reîmprospătare a datinilor pe care timpul va cumpăni-o după valoarea ei. Cu astfel de obiceiuri, plămădite în rădăcina ființei românești, vom avea acelaș suflet cu aceleași bătăi, cu aceleași bucurii și nădejdi în calea timpului ce se deschide ca o taină înainte. Ne va găsi adunați unul lângă altul neclintiți, fără teamă în fața primejdiilor. In ziua de anul nou, dela Nistru până la Tisa, dela Dunăre până în codrii Bucovinei va răsuna acelaș gând românesc : „S’a sculat mai an Bădica Traian Și a’ncălecat Ре-un cal învățat Cu nume de Graur Cu șeaua de aur Cu frâu de mătasă Cât vița de groasă... „ALBINA“ Imprimeria Fundației Culturale „Principele Caro!“

Next