Albina, iulie-decembrie 1934 (Anul 37, nr. 26-50)
1934-07-06 / nr. 26
REDACȚIA Șl ADMINISTRAȚIA No. 8. — STRADA LATINA. — No. 8 TELEFON 3.89.89 ЮАЕ SAPTĂMANALA PENTRU POPOR REDACTOR i D. CIUREZA ABONAMENTE 100 DE LEI PENTRU UN AN 80 LEI PENTRU O JUMĂTATE DE AN I [I 1 X juiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiHuiiiiiiiiiniiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiniiiiiiiiiiiiiiiimiiimur- I E E I Bogăția casei, bogăția țării | J*. Dela un timp încoace lumea se vaită mereu de marele 1 greutăți care apasă pe umerii ei. Lipsa și sărăcia pare-se că I s’a încuibat in gospodăria omului. In special la noi, de I când cu scăderea prețului bucatelor, țăranul nu mai vede la un strop de agoniseală în jurul lui. Și ceiace este la noi, este I pretutindeni. Toată lumea se vaită de criză. A ajuns un fels de vorbă care circulă pe toată fața pământului și fiecare om i I o spune cu o ușurință nemaipomenită. Toate lucrurile nu I se pot face din cauza crizei. Dece nu repari gardul omule, I dece Ii lași să calce vitele peste el, dece îți lași curtea și leagiurile așa în nerânduială? Criză domnule, îți răspunde tă Iranul. Bine măi rumâne, dar ce de nu-ți îngrijești vitele, dece I nu le adăpi la vreme, dece nu le țesăli, dece nu le duci la I păscut? El îți răspunde tot cu criza. Criza, a ajuns un fel de vorbă din care pornesc toate relele, așa după cum ceii vechi credeau că din cutia zeiței Pandora pornesc toate f. păcatele furiei. Criza este un fel de necurat, са [UNK]е și fâlfâe | I aripa peste toate lucrurile și nevoile omenești. Să fie așa? Să ne lăsăm cuprinși cu totul de această boală ! I fără leac, să nu mai facem nimic, să nu mai dăm din mâini . I să ne lăsăm înecați în această baltă mâloasă care și-a in- stins miasmele peste tot? Să ne mulțumim numai a ridica I din umeri, fără nici o putere și să răspundem la fiecare I întrebare, cu acest cuvânt, criză, care pare-se a fi un izvor ! I de nenorociri? Iată un lucru cu care noi nu ne obișnuim | I deloc. Criza, într’adevăr bântue peste tot, nu numai la noi, ci I pe toată scoarța pământului. Fiecare țară se resimte de 1 greutățile vieții. Dar fiecare luptă din răsputeri să treacă 1 peste ea. Și cum ne spunea un prieten venit din străinătate ! I zilele trecute : Noi stăm destul de mulțumitor fraților, I pentru că de bine de rău, avem ce mânca, ce îmbrăca : I avem grâu, vite, păsări, păduri, ne bucurăm de-atâtea daruri §i ale pământului, pe care nu le prețuim îndestul. Ceiace vnsău este rău, e că nu stăruim îndeajuns. Săteanul nostru nu se gândește prea mult la tot ceiace ați fi izvor de belșug pentru casa lui. Am zărit ieri un prieten de la țară și-mi spunea că I are o vacă de rasă, care i-a fătat de nouă ori până acum și de | I data asta i-a făcut o vițea și un vițel gemeni. Păi nu este I asta un isvor mic de bogăție? Dar dacă ar avea și păsările îngrijite și albine, și viermi de mătase , dacă s’ar îngriji ca în jurul casei să aibă oi bune, prăsitoare, cu lână căutată ; porci buni, puși la îngrășat după regulă ; apoi în jurul casei unde stă bălegarul morman și în curtea plină de bueze să aibă o grădiniță cu zarzavaturi și pomi fructiferi, pe lângă îndestulare din casă, ce izvor de venituri ar fi pentru săteanul I nostru ? Dar nu, el ară toamna și seceră vara. Restul timpului I stă și așteaptă sau face politică în răscruciul satului. Dacă întâmplarea a făcut să fie secetă, cum a fost anul asta, se I uită în toate părțile desnădăjduit blestemându-și viața și destinul lui nenorocit. Ce ar fi insă dacă toate câte le-ami însemnat noi mai sus s’ar găsi pe lângă gospodăria fiecăruia § 1 dintre noi ? Dacă am stărui mai mult, dacă brațele și mintea 1 pe care ni le-a dat Dumnezeu le-am pune în slujba unei vieții mai chibzuite, mai folositoare, dacă am face din casa și pă =mântul nostru, pe care slavă Domnului l’avem din belșug,i față de celelalte neamuri, o mică fermă, cum se zice în limba oamenilor, cari caută să ne desmorțească din toropeala în care trăim. Și casa și țara noastră atunci ar fi mai îmbelșugate. Pentru că este păcat să nu ținem seamă de zestrea pe care ne-a dat-o Dumnezeu, ca popor ales și de ceiace au izbutit să izbândească țările și oamenii de aiurea. Criza, de care vorbesc mereu unii, este a leneșilor , nu a oamenilor harnici. ALBINA I llliiiiiilll ...................................... #