Albina, iulie-decembrie 1936 (Anul 39, nr. 27-51)

1936-07-10 / nr. 27

București, 10 Iulie 1916 Anul XXXIX, Nr. 27 Radaeiu 9l Administrația rovlului se g­ăs­e­șie I o BUCUREȘTI StF. LATINA Nr­. 8 Telefon 3.89.89 FORE SĂPTĂMÂNALĂ PENTRU POPOR Щ FUNDAȚIA CULTURALĂ REGALĂ „PRINCIPELE CAROL“ Ш iTiViViViVi ■ ■ ■ в в в в а а в в а а в в а в в в в в в в в в в в в в в а а в вив а в в в в в в в в в в в в в в в в в в в в в аввввввввавввввавввввввввввввввввввввивваяиввв Sosirea echipelor regale studențești la sate. Preotul săvârșește sfânta slujbă în fața sătenilor și echipierilor pentru munca spornică din această campanie PATRU­ZECI :1 CINCI DE ECHIPE AU PORNIT LA SATE O OASTE ÎNTREAGA DE STUDENT­ AU ÎNPANZIT TOATE COLTURILE TARII PENTRU A ÎNDRUMA SI CHIBZUI CU SĂTENII LUMINAREA­ SUFLETULUI SI RIDICAREA NEAMULUI ROMANESC A­cum când fiecare cărturar își caută un colț de odihnă, după istovito­area muncă a unui an întreg, peste patru sute de sTudenți, constituiți în echipe, sub supravegherea Fundației Culturale Regale « Principele Carol» au pornit voioși la sate, pentru munca lor înfăptuitoare. Nimic mai pilduitor, pentru noi toți, decât acest avânt tânăr, desbrăcat de orice interes, întărit de credință, mânat de o puternică dragoste și un nestins ideal, către satele care dau sufletul și puterea acestui neam. Cine a fost in ultimul timp, în cuviinciosul așezământ domnesc după strada Latină și a văzut roiurile de tineri care veneau și plecau, freamătul ce se ridica din această Casă Regală, discuțiile care aveau loc, precum și entuziasmul de care era cuprinsă această lume de pioneri, își poate da seama de flacăra ce ardea în aceste eroice simțiri, gata de drum. Niciodată, poate numai în marile bătălii, când ființa ostașului este depășită de marea încleștare a vieții, nu s’a văzut atâta revărsare de energie, de hotărire și dragoste de muncă. Prin firea lui tânărul este un avântat, un om pornit spre țeluri înalte, aproape necuprinse de mintea așezată a unui bărbat împlinit. El cuprinde lumea, o răscolește, ia pământul într’o palmă și-l aruncă în slăvi, îl face praf și apoi îl face la foc, ca și cum ar avea în alcătuirea lui puteri supranaturale. Așa am­ fost toți, așa sunt cei de azi și așa vor fi tinerii de totdeauna. A vroit Dumnezeu să așeze, la o anumită vârstă, în această mică cutie trupească, atunci când drumurile vieții se deschid în toate părțile și când greutățile pândesc dela toate cotitu­rile, o încredere fără margini, un avânt miraculos, o pu­tere de muncă neprețuită care se aruncă vitejește peste toate piedicile din cale. Poate tocmai pentru aceste greutăți ale vieții a dăruit cel Atotputernic, sufletul tânărului cu aceste rare calități. Pentru că, сi-ar fi fost dacă din copilărie mintea omului ar fi stat să cântărească toate ostenelile, toate nevoile, toate neajunsurile pe care o să le întâmpine vieața? Ar fi fost o omenire greoie, cu mintea încărcată de pâclă, cu întârzieri în pornirile ei mari. Dar, după cum toate pe pământ, sunt făcute cu o adâncă chibzuială și un neîntrecut meșteșug, și sufletul tânărului a fost plămădit din această mare taină a dumnezeirii. De aceea, când i-am văzut adu­nați în curtea Fundației, ascultând cuvântul conducătorilor lor, am avut simțimântul că ne găsim în fața unei oștiri, hotărîtă să învingă. Grijea cu care ascultau, pregătirile ce se făceau, ultimile măsuri ce se luau pentru această fru­moasă misiune, le dădea un aer de înaltă și mândră răspun­dere; o bărbăție generoasă, pe care numai cuceritorii o au. Nu aveai impresia, că sunt aceiași tineri care timp de un an stătuseră cu trupul încovoiat pe carte, istovindu-și ochii lângă lampă ca să lămurească tâlcul grelelor bucoavne, ci o legiune de voinți proaspete, hotărite să-și împartă sufletul darnic cu amândouă mâinile, satului care i-a născut. In slujba acestei încrederi, venea, pe lângă faptul că erau cinstiți cu o mare și grea răspundere și gândul că acolo, în colțul de lume sătească în care se duceau, reprezentau dorința Majestății Sale Regelui, erau învestiți cu autoritatea și pregătirea temei­nică a așezământului domnesc « Principele Carol » și făceau parte dintr’o generație de tineri care va fi trecută cu cinste în istoria satului românesc. Pentru că, nu ne dăm seama, dacă toți cei care au auzit de aceste echipe studen­țești de muncă și îndrumare­a satelor știu că înainte de plecare li se face o serioasă și metodică pregătire. Un plan de lucru amănunțit, împărțit pe specialitatea fiecăruia dintre echipieri, repartizat după însărcinarea pe care o are. Așa că tinerii studenți, nu sunt numai simpli călători voioși, îndrăgostiți de vieața partiarhală și liniștita a satelor noastre. Ei știu cum să întrebuințeze fiecare clipă pe care și-o petrec în sat, lucru pe са [UNK]е­ s au de făcut, precum și ținta către care merg. Cele trei luni, sunt deci o înșiruire de zile, mai dinainte rânduite cu planul lor, cu munca și înfăptuirile lor. Nu este o sbatere în zadar. Ci o muncă ordonată, crescută printr’o disciplină siste­matică și lămuritoare. Ceea ce vrem să mai adăugăm­ la această scurtă și întăritoare explicație pe care ne-o dau aceste echipe studențești, pornite să-și dea de bunăvoie zelul și dragostea lor pentru satele românești, este și puterea tot mai largă, de la an la an, pe care o ia această folositoare activitate. In primul an au fost 12 echipe, în al doilea au fost 26, acum 45. După cum ve­deți se îndoesc de la an la an. Și ceea ce este mai îmbucu­rător, este faptul că o mulțime de județe, sate și oameni de inimă, cer echipe pentru ținuturile lor pe propria lor chel­tuială. Aceasta înseamnă că, gândul Majestății Sale, când a pornit, acum doi ani, nu era numai un gest regal, era o nevoie adâncă, pe care Suveranul o deslușise în lumea sa­telor românești, cu marea lui pătrundere de Om și Stăpân al acestei țări. De aceea și satele au răspuns cu tot sufletul grijei Regale. Din veștile pe care le primim, din cele 45 colțuri de țară, primirea echipelor a fost un adevărat prilej de sărbătoare. Tot ce a avut satul mai curat, mai înălțător în bucuria lui, a scos să întâmpine cetele de crainici, ce veneau să mun­cească timp de trei luni, cot la cot cu sătenii. Prin studenți se face azi o legătură intre M. S. Regele și Poporul Său, între sufletul Suveranului și sufletul lor, între dorința Lui și dorința lor. Cuvântări, lacrămi, flori, întâlniri duioase și frățești cum rar se mai văd astăzi. Mai ales că aceste întâlniri nu erau pentru praznice sau cine știe ce veselii omenești, cum se întâmplă de obiceiu, ci se adunau pentru muncă, pentru o încordare generală care să scoată satul din lipsurile și întunecimile lui. Era prin urmare o puter­nică prietenie omenească, de înțelegere și de îndoit ajutor, care se împletea pentru bucuria Regelui și pentru folosul lor. Astăzi echipele studențești, cu doctor, cu agronom, cu medic veterinar, cu maestră de gospodărie și instructor de educație fizică, puse sub comanda unui șef și controlate de un inspector al Fundației se găsesc în plin început de activitate. Noi cei care i-am urmărit în pregătirea, dorința și voioșia lor, le urăm drum spornic și izbândă în marea și prețioasa lor chemare românească. ALBINA CUPRINSUL REVISTEI PATRU­ZECI ȘI CINCI DE ECHIPE AU PORNIT LA SATE BARBAT VOEVOD AGONISITA CELOR ȘAPTE ZILE ALEXANDRU HRISOVERGHI ALEI CODRULE! (MuzICă și versuri) SOLOMON MINCINOSUL HORI (DOINE) DIN BIHOR IN DRUM SPRE BANAT DIN AGRICULTURA ALTOR ȚĂRI ANGHINA DE PIEPT CÂRCEAGUL VITELOR CORNUTE RÂIA PĂSĂRILOR vacanta CIMITIRUL SATULUI BUCURAȚI-VĂ DE SOSIREA ECHIPELOR CUM SE SPALĂ ROCHIILE ȘI TRICOURILE DE LĂNĂ IN CASĂ UNELTE CASNICE INTRODUSE DE FUNDAȚIE LA CURSURILE DE GOSPODĂRII înfăptuiri la căminele culturale ECHIPELE ANULUI VIITOR ARBORELE ȘI SĂNĂTATEA (foileton) DASCĂLUL SATULUI (foileton) FOTOGRAFII CU VEDERI DE LA MĂNĂSTIREA A­GAPIA-NEAMȚ VEȘTI DIN TOATĂ LUMEA

Next