Albina, 1948 (Anul 51, nr. 1-52)
1948-02-15 / nr. 1
67. IUL. Ш Anul 51 Nr. 1-— 8— PAGINI Beducția și A tfrnhintrafia revistei se găsește în București str. latină, 8 Telef. 3.54.44 FOAIE SÀPTÀMÂNALÀ I Redactor responsabil ; P. СОВ.ВЕД 1 ta'HHălSFeb.ISlS -5-L E I Costul abonamentului la revistă pe un an tei 200, pe șase 1 [UNK]п1 tel 120. — Abonamentele se pot face și Ppin. CONT CEC 1220 --------------------------------------- ^00000000000000000000000000000000000000000000000000.^000^^000000000, Replica Populară Română și etne culturale ale lOftCAI STOIAN După o scurta întrerupere,ALBINA" reapare într*o așezare nouă. In Republica populară Română, cerută, încă tie‘a 1848, de un МАс [UNK]ае Băleacu și alți mari patrioți, negreșit în forma Posibi’â atunci. Ce a însemnat monarhia, atât de cântată de moșieri Și pe aliații lor — bancherii, 0 știe Prea>ine, pe propria sa piglă țărănimea muncitoare. Ea n’a uitat de pildă că unul dintre primele acte ale lui Carol I, întemeietorul dinastiei române, a fost legea, de tristă amintire, a învoielilor agricole, care anula, de fapt, actul revoluționar al împroprietăririi dela 1864, impus boerilor de C“*a V*rda și Kogălniceanu. Așa ое [UNK]еа [UNK] Interesele expliatatorilor de totdeauna al țărănimii, care rămânea mai departe roabă a moșierilor, „Minciuna stă cu regele iar«3*«", a fost strigătul de alarmă al poetului Vlahuță, după sângeroasele evenmente din 1007, dezmințire dureroasă a mascaradei cu faimoasa expoziție din 1946 Minciuna a continuat însă să domnească nestingherită, nu numai in tot restul domniei lui Carol I, dar și sub urmașii săi — Ferdinand I ci, mai ales, sub Carol I. Cu toată noua împroprietărire, făcută sub presiunea marei revoluții rusești din Octombrie 1917, țăranul rămâne, mai departe rob, de data aceasta nu numai al moșierului, ci și al fabricantului și cămătarului. Ba adăposti purpurii re*3*« aceștia impun prețuri de nimic pentru munca țărănească și prețuri de jaf pentru fabri, caiete necesare țăranului. Ba carol II adaugă încă o formă — mai rafinată — a expoutării, căutând a abate atenția țăranilor de la adevăratele lor nevoi, prin așa numita operă de ridicare Culturală a maselor. Ca și cum ar fi posibilă astfel de ridicare culturală, pe o stare de mizerie economică și socială speculându-se setea de advărată cultură a țăranilor, Căminele Culturale au fost astfel generalizate, dar și abătute, încetul cu încetul, de la rostul lor firesc, mai ales în timpul dictaturii regale. Urmărind a ipocritar^ifrățire a tuturora caselor sociale, al cărei rost îl ințelesese da mult un Moș Ion Roată, rezultatul lor pentru țărănime, nu putea fi decât cel atât de cunoscut. Munca și mizerie pentru țăran, trândăvia și huzurul pentru moșier și bancher. S’a făcut, desigur, și lucruri bune prin Căminele Culturale Ele s’au făcut însă îzolat de unii oameni cu adevărată dragoste de popor, și, în orice caz, împotriva gândului celui care le patrona. Situația nu se schimbă, în niciun fel nici sub intimul rege, Mihai I. Exploatând o formală aderare la actul diin 33 August, cel mai mare moșiere și bancher al țării caută sub diferite motive să mențină atotputernicia moșierilor și bancherilor, opunându-se la toate reformele cu adevărat democratice. Totul a fost zadarnic. Cu ajutorul muncitorimei, care stă in fruntea lupta pentru ridicarea întregului popor, țărănimea a lichidat pe moșieri și luptă, mai departe, pentru întronarea unei așezări, în care omul să nu mai fie exploatat de att om. Prin înlăturarea monarhiei și instaurarea Republicei Populare Române, ultima mare piedică a fost înlăturată într-o unire nesdruncinată cu muncitorimea și cu cărturarii poporului, țărănîmfia are drum deschis spre un viitor luminos, în care să dispară prăpastia creată Interesat între sat și oraș. Pe acest drum trebue să se angajeze, cu hotărâre, căminele Culturale întărind și înălțând Republica populară Română, patria ceor ce mumcesc cu brațele și cu mintea la orașe și gaze. Preșet»:»Sere Prezîttî**i*î provizoriu al Republicei Populare Ro«âne Om de știință, mare savant al Europei și prieten al oamenilor, d. prof. Dr. I Parhe-, președintele Prezidiumului provizoriu al Republicei Populare Române s-a născut la 15 octombrie 1874 în Câmpu Lung, jud. Muscel. A învățat la liceul Sf. Petru și Pavel din Ploești, urmând apoi la Universitatea din București. Doctor în Medicină, șef de lucrări la catedra de neurologie a Universității din Iași, devine profesor titular în (1912), apoi din 1933 la Universitatea din București. Celebru savant, de renume mondial dr. parhon este autorul a numeros«elucrări Științifice de mare valoare din domeniul medicinei, plin de ardoare, se apropie de oameni și se află în fruntea luptătorilor pentru mai bine. O Prof. Ur. С. I. pa.hun a mers fără șovăire pe linia dreptății sociale linia adevăratei democrați populare. Mult înaintea izbucnirii războiului s- a luptat pentru apropierea umano sovietică, iar în timpul războiului, luând contact cu intelectualii și savanții noștri, a fost inițiatorul manifestului semnat de profesorii universitari, care au cerut ieșirea de războiul cotropitor și intoarcerea armelor impotriva armatelor hitleriste. In 12 Septembrie 1944, împreuna cu un grup de prieteni, înființează A. R. S . S.-ul, (Asociația Română pentru strângerea legăturii cu U. R. S. S., al cărei președinte este. După proclamarea Republicii, a 30 Decembrie 1947, datorită muncii sale neinvetate pentru democrația populară, a fost ales Președinte al Prezidiului provizoriu al Republicei Populare Române 000000000000000000000000a. 0000000000000000000000000000 00000 «• fn,