Albina, iulie-decembrie 1949 (Anul 52, nr. 78-104)

1949-07-03 / nr. 78

lune­­ textilii Mașini de plantat păduri înfăptuirea planului stalinist de transformare a na­turii în sovhozul de grâne „PRACTICA ÎNVĂȚĂTURII “ din ținutul Rostov. In primăvara aceasta a sădit aseme­nea fâșii de împădurire pe o întindere de 30 hectare. La sfârșitul verii vor fi sădite încă 50 de hectare în contul anului 1950. In clișeu: Gheorg­he Șkurko, Erou al Muncii Socialiste, la sădirea perdelelor împădurite de apărare. El conduce mașina care sădește, mecanic, pe cinci linii, a câte două cutii de plantat. „Ploaia de stele" din La 12 Iunie, ora 8 dimi­neața, locuitorii raionului Kunașaks, din regiunea Ce­­liabinsk (U.R.S.S.), au fost martorii unei mari „ploi de stele“. Fenomenele a­­cestea au fost întovă­rășite de trei surzitoare care tunete a­­aminteau de salvele de artilerie. Pe cer s-au putut vedea niște linii albe luminoase iar după 3—4 minute a început să cadă o ploaie cu piatră. La fața locului s’a dus o comisie a Institutului meteorologic din Celia­­binsk. Intr’o convorbire cu co­respondentul ziarului „Iz­­vestia“, conducătorul comi­siei, candidatul în științe geografice, A. Susoev, a de­clarat următoarele : „Cercetările făcute au a­­rătat că „ploaia de stele“ a fost rezultatul exploziei unui mare meteorit (o stea mare) care a pătruns în regiunea Celiabinsk straturile superioare ale atmosferei. La Celiabinsk au fost a­­duse 5 bucăți de meteorit. Cercetarea lor a arătat că ele conțin fier în stare pură și nichel“. Un­ nou SOIU de cartofi Colhoznicul Nicolod Efre­­movici Orlov, din ținutul Kuibâșev, încrucișând două soiuri de cartofi, a obținut un astfel de cartof care are o greutate de 1.700 grame fiecare. In clișeul nostru sunt arătați acești cartofi, alături de o cutie cu chibrituri. Duminecă 3 iulie 1949 Cărți noui apărute în Editura P.M.R. In editura P.M.R. au apărut urmă­toarele cărți: „în­trecerea între Cos­­ma Vasile și Lup Ioachim“ de VA­­LERIU BUDURE; „Presa stegar­ul sovietică, luptei pentru adevăr, pace și progres“ de SORIN ТОМА; „Să facem din cooperație o largă organizație d­e masă“, de A. CLE­­JA; „Desvoltarea capitalismului în Rusia și începutul mișcării muncito­rești“ de CLARA CÙSNIR - MIHAI­LOVICI; „Cosmo­politismul, armă ideologică a reac­­țiunii americane“ de I. PAVLOV și „Cosmopolitism și internaționalism“ de A. LEONTIEV. „Glorioasele fiice ale poporului sovietic" Editura C.G.M. Această carte înmănunchiază la­olaltă mărturiile luptătoarelor par­tizane,­­ comisari politici, cercetașe sau colhoznice, cu privire la expe­riența și isprăvile lor din timpul războiului de apă­­rare a Patriei. Mărturiile aces­tea sunt înduio­șătoare, fiindcă ne arată cum femeile sovietice au inte­­­­es să-și facă da­toria și ne mișcă prin felul cum ele își istorisesc is­prăvile. IH. Buch monov . , Mesteacsnui roman editura alb’’, „Cartea Rusa” Acțiunea aces­tui roman se pe­trece pe râul Va­­zuza, în fața Mos­covei. Și în el ni se povestește viața unui sat rusesc sub ocupație nem­țească, cât și pă­țaniile lui Andrei Lopuhov, al cărui regiment are me­nirea să se stre­coare printre ar­matele inamice, până la pozițiile sovietice. Săteanul Andrei Lopuhov, eroul de seamă al acestui roman, dă dovadă, alături de tova­rășii săi de luptă, de un cald patrio­tism și în clipele cele mai grele is­­butește să înfrân­gă rezistența duș­manului, și să-i închidă drumul spre Moscova, că­tre care tindeau hitleriștii. Romanul ne a­­rată cât de îndu­rerați erau locui­torii de faptul că nemții cotropitori le părăduiau live­zile, dădeau iarna prin orătănii și nimiciau grădi­nile, purtându-se peste tot într’un mod barbar. Dar stăpânindu-și a­­mărăciunea, lo­­­cuitorii satelor, o­­cupate vremelnic de dușman, se în­tovărășesc cu par­tizanii și isgonesc nemții de pe me­leagurile lor. Mestecenii care au rămas necio­pârțiți de focul dușman, sunt mar­torii înfrângerii cerbiciei germane. „Povestiri despre eroii tineri". Editura de Stat In această carte sunt povestite is­prăvile unor băie­ți, eroi din marele război de apărare a Patriei. Din ea aflăm cum copii, între 13—15 ani, au ajutat, uneori cu prețul vieții lor, la salvarea u­­nor unități mili­tare încercuite. Dar cele mai fru­moase istorisiri de isprăvi sunt cele ale elevilor mari­nari, de pe insula Valaam, și mai cu seamă isprava u­­nuia din ei care, primit, în mod ex­cepțional, pe un vas de război,­­ într’o bătălie na­vală, în care co­mandantul torpi­lorului este greu rănit și vasul în mare primejdie, ia postul de condu­­­câtor, izbutind să salveze vasul și e­­chipajul. De ce se cutremură pământul? Știința ne pune la îndemână un răspuns pe înțelesul tuturor Oamenii d­e știință au constatat că de obicei cu­tremurele au loc mai ales, în regiunile muntoase. In regiunile muntoase di­n A­­sia Centrală, în ultimii o sută de ani au fost vreo 1000 de cutremure. In­­ Cri­­meea, în anul 1927, a avut loc un cutremur puternic și pământul nu s‘a putut liniști multă vreme. In doi ani au fost simțite încă vreo 200 de cutremure, mai slabe însă. Multe explicații s’au dat cauzelor acestor cutremure dealungul anilor. Aproape în fiecare țară oamenii în­cercau să le explice altfel. La noi în țară se obișnuia a ne spune că pământul este așezat pe un pește, care se numește Chit și că ori de câte ori el se mișcă, se produce un cutremur. Explicația asta nu mulțu­mea pe nimeni. Oamenii voiau să știe adevărul și adevărul ni l-a pus la în­demână știința, care a des­coperit mai întâi care este origina pământului. Fără această importantă desco­perire n’ar fi fost posibilă și aflarea cauzelor din care se produc cutremu­rele. Știm că pământul s’a rupt din soare și de aceea, la început, cu mii și mi­lioane de ani în urmă, el era fierbinte ca și soarele care ne dă nouă astăzi căldura­ mântul . Cu timpul pă­început să se răcească și a prins pe de­asupra o pojghiță groasă, solidă. Acum vine întrebarea : ce legătură există între felul în care s’a născut pământul și cutremure? Tot oamenii de știință au arătat însă că nu tot pământul este rece. In străfundurile lui el este fierbinte și această mate­rie fierbinte se răcește mereu. Cu cât se răcește mai mult pământul în străfundurile lui, el devine mai mic și atunci scoarța rece a pământului se dă și ea după miez, adică se face mai mică. Și când se întâmplă lucrul acesta, se produce și un cutremur. Putem să înțelegem cum se întâmplă un cutremur dacă ne gândim la felul în care sunt șinuite roțile carelor noastre. Cât timp fierul de șină este rece, el nu poate fi îmbrăcat pe roată. Dacă însă fierarul îl încălzește, șina se dila­tă, adică se mărește, și poate să îmbrace roata. Mai apoi, când se răcește, se prinde bine pe roată, fiindcă a devenit mai mică. Tot așa se petrec lucru­rile și cu Pământul se cutremurele, răcește în străfundurile lui din ce în ce mai mult și atunci scoarța pământului trebue să se dea după miezul, care a devenit mai mic, tocmai fiindcă s’a răcit. Ca să se dea după miez, scoarța pământului începe să se miște, să crape, să se prăbușească în unele lo­curi și noi spunem atunci că s’a cutremurat pă­mântul. Numeroși oameni de știință din lumea întreagă și mai ales cei din Uniu­nea Sovietică, se ocupă îndeaproape de studierea cutremurelor. Până astăzi s’a aflat că dacă un cu­tremur se produce la adâncime de 30­­—40 km. în p­­ământ, atunci el este foarte puternic. Majorita­tea lor însă se produc la vreo 10 km. adâncime. In afară de cutremurele care se produc din cauze­le despre care am vorbit, mai sunt și unele care se produc din pricina sur­pării. Fiecare a observat cum este alcătuit malul unei ape. Am putut vedea că pământul este alcă­tuit din straturi dife­rite, care în regiunile de șes sunt așezate orizontal. Fiecare din aceste straturi au o compoziție diferită. Unele din ele sunt alcătui­te din calcar, sau piatră de var. Datorită acestui fapt apa ploilor, când pă­trunde în pământ di­zolvă o parte din straturile al­cătuite din piatră de var și în scoarța pământului se produc anumite goluri. Golurile acestea aduc cu timpul o surpare a stratu­rilor ce sunt deasupra lor și atunci noi spunem că se produc cutremure prin surpare. Unele cutremure se pro­duc atunci când se surpă bolțile unei peșteri, altele atunci când erupe un vul­can. Știința a învățat pe oa­meni să cunoască natura care îi înconjoară și a dat astfel o lovitură de moar­te feluritelor superstiții cu care dușmanii poporului muncitor încercau să le împue capul. Și cu cât vom cunoaște mai bine natura, cu atât vom ști să ne-o facem mai supusă, astfel încât ea să nu ne mai poată face nici un rău, ci dimpotrivă să ne slujească pentru a ne construi o viață tot mai bună.

Next