Almanah Cinema, 1970

fN SFÎRȘIT, DELON ȘI BELMONDO — De multă vreme doream să filmez cu Belmondo — a declarat Alain Delon, ca un motto la filmările «Borsali­­nei», în cadrul căruia cei doi joacă în sfîrșit împreună. Pro­ducătorul filmului este chiar Alain Delon. Omul știe în ce învestește banii. Jean-Paul nu i-a rezistat. Regizorul filmu­lui este Jacques Deray cu care Delon a realizat un film presti­gios, «Piscina». Deray rezu­mă scenariul astfel: — E povestea unei aven­turi în 1930, romanța unei prietenii. E descrierea unei epoci și a unui mediu — epoca «anilor nebuni», a primelor hoții la lumina soarelui, a fai­moaselor «cartiere» din Mar­silia, realități care din fericire n-au supraviețuit celui de-al doilea război mondial. A tre­buit să schimb numele celor doi gangsteri. Mi s-a cerut aceasta din motive sentimen­tale pe care le-am respectat. Aveam acum povestea lui Capella (Jean-Paul Belmondo) și a lui Roch Siffredi (Alain Delon). Titlul acesta — «Bor­­salino», pentru mine foarte evocator, a fost găsit de De­lon, în esență vom avea un «thriller» în pură tradiție franceză. Alain Delon adaugă: — Deray a omis să subli­nieze munca prodigioasă pen­tru reconstituirea vechii Mar­­silii din anii 1930, în plin centrul orașului. Următorul proiect al lui Alain Delon este deocamdată — așa cum a anunțat — «Cer­cul roșu» în regia lui Melville, cel cu care a realizat «Samu­raiul». (MUȘTELE» LUI WAJDA Ultimul Wajda continuă fi­lonul comic și grotesc al ce­lebrului său scheci din «Dra­goste la 20 de ani». «Vînă­­toarea de muște» este o co­medie inspirată de o schiță a lui Janus Glowacki, unul din prozatorii marcanți ai Varșo­viei, lansat cu volumul de nuvele «Centrifuga nonsen­sului». Tonul satiric și muș­cător al prozatorului e per­fect păstrat de Wajda care i se alătură, complice, în de­mascarea stilului de viață lip­sit de idealism și profunzime în care se complac anumite grupuri de tineri. «Vînătoa­­rea de muște» se duce prin baruri, prin cluburi ale tine­retului, printre ființe medio­cre sau extravagante. Wajda — în mare formă — a lucrat cu Zigmund Malanowicz — studentul memorabil din «Cu­țitul în apă» și Malgorzata Braunek, a cărei frumusețe și stil de joc i-au adus renu­­mele de «Catherine Deneuve a Poloniei». O întreagă gale­rie de personaje cunoscute în mediile artistice ale Varșo­viei îi înconjoară, jucînd ro­lurile lor autentice. Pasiunea lui Wajda pentru a conduce actori neprofesioniști, nu se desminte.________________ RICHMAN ÎL SPERIE PE HITCHCOCK? «Șase fete-n negru» este o comedie cehoslovacă, po­vestea unei crime care nu a avut loc și a altor cri­me care au fost într-adevăr crime, cu toa­te că deocamdată autorii lor nu sunt urmăriți. Film în alb­­negru, în format clasic, ecra­nizare după o nuvelă a lui Josef Suvorecky, intitulată «O crimă în biblioteca manuscri­selor». Regizorul Ladislaw Richman — autor al unor co­medii muzicale de succes — asigură presa că va găsi în acest film «de toate...» Va fi un film polițist care va face părul măciucă spectatorului va fi o comedie nebună în care intriga polițistă nu va juca un rol prea mare, va fi o comedie nelipsită de sexy, va fi o parodie a erotismului și se va încerca realizarea unor clipe de oroare care să-l de­ruteze chiar și pe Hitchcock O oroare ironică, un joc de-a eroarea... STATUIA LIBERTĂȚII LA BARENTIN intr-un număr al revistei noastre apărut în 1969, am publicat «Statuia Libertății» — una din piesele de decor la «Creierul» — dormind, după filmări, în curtea inte­rioară a unui studio. Putem anunța la sfîrșitul anului că această statuie a Libertății s-a trezit, «victimă» a unui straniu destin: într-adevăr, domnul André Marie, prima­rul orășelului normand Ba­­rantin, a aflat într-o zi că Gérard Oury, regizorul și producătorul filmului, va tri­mite la topit celebrul decor. Fabricată în Italia, statuia se găsea în Franța temporar, vama ei urcîndu-se la 15.000 fr. Mulțumită forței de convin­gere a primarului, societatea Gaumont îi cedă statuia pen­tru orășelul Barentin. Toate dificultățile financiare fură a­­planate. vameșii nu cerură nici un franc. Statuia fu ur­cată într-un camion și con­voiul acesta extraordinar tre­cu prin satul Damartin-en- Serve, unde Philippe de Broca turna «Capriciile Măriei». De Broca filmă cu voluptate tre­cerea «Libertății» prin sat. La Barentin, înconjurat de edili și în fața a 3.000 de ce­tățeni, primarul cinsti sosirea statuii cu surle și fanfare, în piața principală a orașului, cinerama % Â «*­­ Capella... O piesă de decor?

Next