Almanah Cinema, 1974

o PLINA DE Alain Delon: «Dacă ai un chip frumos, asta te poate ajuta în cinema, dar este. din același timp, un serios handicap e E adevărat că are o companie de elicop­­tere? E adevărat că nu-i place să frec­venteze localurile de noapte? E ade­vărat că nu poartă cravată decît dacă e obligat de o anu­me împrejurare și atunci nu­mai de culoare neagră? E adevărat că a fost și a rămas un mare admirator al lui Charles De Gaulle? E adevă­­rărat că e un frecvent su­porter al boxului și îmbracă chiar el mănușile pentru o partidă amicală, sau cînd vreun rol i-o cere? E adevă­rat că primii săi idoli au fost campionii turului ciclist al Franței: Bartali, Coppi, Ro­bert? E adevărat că atunci cînd turna la Hollywood cu Ann Margaret «A fost cîndva hoț» avea 14 cîini? E adevărat că a înregistrat un singur disc după banda filmului «A­­venturierii»? E adevărat că... Da, da, da... toate acestea și încă multe altele sunt adevă­rate pentru junele-prim NR. 1 al filmului francez de azi, A­­lain Delon, «June prim», un calificativ de care nu mai poa­te scăpa, deși a luptat imediat după primul său succes îm­potriva lui: «Dacă ai, cum se spune, un chip frumos, si­gur, asta te poate ajuta în cinema. Dar este în același timp un handicap. Să-l luăm pe Jean Marais, de exemplu, căci e mai ușor să vorbim de alții. Fizicul său l-a servit fără doar și poate, dar l-a și urm­at. Cînd te afli în situația asta nu ți se face credit. Ți se lipește imediat eticheta de «june prim» sau, mai rău, «ju­ne prim romantic»—și totul s-a sfîrșit. Atunci trebuie să­­ți dai multă osteneală, să arăți ce poți ca actor, ca să obții și altfel de roluri. Am mulți colegi care au debutat în cinema, nu datorită frumu­seții. Imediat,criticii i-au con­siderat geniali. Nu vorbesc de Belmondo, care are un ta­lent real, dar sunt alții...» Cei doi actori aveau să se întîlnească, ca parteneri și producători, doar o singură dată, în «Borsalino». Filmul a oferit fan­ilor lor, ca și ama­torilor de cancanuri, prilejul să asiste la un meci al vani­tăților jignite, cînd cunoscu­ții actori s-au dat în judecată din pricina afișului ce-l arăta pe unul dintre ei mai mare cu un cap decît pe celălalt. Poa­te că acel duel ascundea, sub miza sa publicitară, și alte rivalități. La 38 de ani, Delon numă­ră în filmografia sa 38 de filme. Cu «Rocco»,«Eclipsa» și «Ghepardul» a lucrat cu doi dintre regizorii triunghiu­lui de aur al filmului italian, Visconti și Antonioni. (Doar cu Fellini nu a colaborat.) Cu «Aventurierii», «Samura­iul»,cu filmele turnate în pe­rioada hollywoodiană, cu re­centul «Un polițist», Delon a creat acel tip de june-prim, dur și angelic în același timp, și se numără astăzi pe prime­le locuri în box-office-ul nu numai al actorilor francezi, ci și al celor din întreaga lume. Intrarea sa în film s-a dato­rat întîmplării. Prezentat re­gizorului Marc Allégret, aces­ta l-a găsit potrivit pentru per­sonajul din «Cînd se ameste­că femeia», pe care-l căuta în zadar de cîteva luni. A fost o întîmplare ca oricare alta și ar fi putut rămîne fără ur­mări: «Pe vremea aceea ci­­nematograful nu mă interesa, nici nu știam ce înseamnă. Iar azi am ajuns prizonierul său, nu mai pot trăi fără să joc. Alain Delon: «M-am săturat de toate prostiile care se scriu pe socoteala mea»

Next