Almanah Luceafărul, 1989
rescu s-au salvat fiecare printr-un subterfugiu — unii prin poezia ca „derealizare a realului“, celalalt prin distinctia poezie stiinta, iara$i corecta, cu precizarea esentiala ca In vreme ce stiinta se ocupa cu adevarul, poezia are ca ideal frumosul ín definitiv, pozitia lui Maiorescu nu diferea fundamental de simbolism, numai ca mentorul junimist prelua concepte mai vechi din estetica post-kantiana, de unde ?i impresia ca ar fi redus modernitatea la un clasicisim peren. Curajul simboliștilor a stat in aceea ca, renuntind la „adevar“, au intuit ?i lipsa de consistent a vechiului concept de frumos artistic pe care Maiorescu nu l-a abandonat. Aici vine poetul nostru, cu o indrazneala miraculoasa, „rnspind“ enorm. El intelege ca ruptura de inaintari (pe care o va profesa contemporanul sau Rimbaud) este o fronda superficial nepotrivita cu fondul artei. Aparent, el se-ntoarce la romantici, dar, in fapt, „se-ntoarce“ peste tot unde-s poezie ?i fiinfà, pína la Dante $s Shakespeare, pína la greci $i indieni. Geniul lui Eminescu e ca nu s-a temut de romantici ?i nici de cei vechi, iar criticii au inteles ca poetul s-a refugiat in trecut, inventind una din enormitatile culturii noastre, refugiu nu numai ca poet, dar si ca doctrinar politic. Alții au spus ca Eminescu e paseist in poezie si modern in politica, pentru ca unii sa inverseze datele problemei. „Uluitoarele contradicte “ fiind mai mult ale criticilor, s-a recunoscut, fie ?i indirect, ca poetul nu separa transant poezia ?in fiinta, fru Monumentul lui Eminescu de la Constanta, opera a sculptorului Oscar Han. Fotografie de Vasile Blendea 889 EMINESCU 1989 : 2 w H2 % v U % V . verde s ex libris d ALMANAH • 1989 ® « LUCEAFARUL » ® 43