Almanah Luceafărul, 1990

sau Gatscher de medicina legala, luind parte chiar $i la lect ii practice, la disectii. La Berlin, el va frecventa cursurile de fizio­logie generala ale lui E. du Bois-Reymond, H. Munk, neurofiziologie s i ale altui medic $i fi­­zician H. von Helmholz, specialist recunoscut in fiziologia organelor de simt. Mai mult, chiar filozoful sau preferat, A. Schopenhauer, pose­­da o vasta cultura biologica, filozoful german insuss urmind un an studii medicate. Profesorul Sutzu isi examina cu aceeasi aten­­tie pacientii in fiecare zi, uneori venea si dupa­­amiaza la contra vizita. Al. Vlahutä reiateazä ultima vizitä la sana­ toriu din primavara lui 1889...........era asa din martie — m-am dus intr-o zi sa vad pe Emi­nescu la ospiciul din strada Plantelor, unde era de curind internat. M-a cunoscut si s-a parut bine cind m-a vazut. (...) M-a intrebat de prie­­teni citindu-i si vorbind de ei cu mila, ca de niste oameni pierduti sau foarte nenorociti. Arata pentru unele lucruri de nimic un interes si o mirare exagerata. Privirea ii era dusa, obrajii palizi si cazuti, glasul tarägonat ,?i som­­noros. Avea mai mult aerul unui om ostenit din cale afara. Imi spuse, cu un ton important, despre un plan al lui de reorganizare sociala, la care se gindea te $i care-i da nop­i de insomnie ?i dureri de cap ucigatoare“. I. Sutzu ii acorda lui Eminescu n.e o atentie deosebita, dar ii con­tinua tratamentul mercurial cu­­ toate ca-si dadea seama ca poe­t IE­tul se afla intr-un declin total $i RI­­■ prapädtul decaderii sale fizice 5. P spirituale nu va intirzia sa se WßB declanseze. Oricum, ii mai acor­­da o perioada de viata asa cum rezulta dintr-o relatare din presa vremii, amin­­tind insa de o boala accidentala care i-ar putea grabi sfirsitul. Hie (n. la 1 iulie 1846) urmeaza acelasi destin scolar cernautean al Bral­estilor, apoi scoala lui Davila la sectia militara s i moare ca intern la spitalul Colentina, imbolnavindu-se de tifos exantematic in iarna 1862 sau 1863, nu in Spi­­talul Militar ci chiar in incinta Spitalului Co­lentina, unde se gaseau pavilioane de infectioa­­se. Cunoscindu-se regimul sever al internilor este cit se poate de plauzibil ca fie sa fi con­­tractat imbolnavirea chiar in spitalul unde isi efectua stagiul si nu la Spitalul Militar care nu avea sec­ie de contagioase. De altfel, chiar Eminescu avea o cultura me­­dicalä temeinicä. Astfel, la Viena el frecven­­teaza cursurile de anatomie descriptivä ale lui Hyrtl, de fiziologie ale lui E. Brü­cke (care a fost de altfel profesorul lui E. Freud, pe care l-a influentat) cu șase ani mai tiner decit poetul. Fundalul curtii cu numarul 13. In plan indepartat se afla corpul de case care strajuiau in spate sanatorium Trepied de jardiniera din epoca. • Ele­ment decorativ din fier forjat, recuperat din partea distrusa de seism a cladirii principale. A­LM A NAM • 1990 •­­­ L­U­C­E­A­F­A­R­U­L • 19

Next