Almanah Lumea, 1990
Să ne aducem, totdeauna, aminte Anii ’80 s-au sfirșit in România cu cel mai minunat Crăciun pe care l-am avut noi, generațiile postbelice, uimitor, incîntător și sperat în adîncul ființelor noastre obosite de atîta martiriu. Alungarea tiranilor și prăbușirea structurilor unui regim despotic ce nu avea nimic comun cu aspirațiile neamului au fost însoțite de o descătușare formidabilă a energiilor. Valul de mînie populară a dovedit că există o demnitate națională pe care n-o poate fura nici un tiran. Unitatea poporului n-a putut fi zdrobită de anii de imobilism și închistare, de pecetea inculturii cocoțate pe treapta cea mai înaltă, de politica de dezbinare națională, o politică absurdă și conservatoare în fapt, contrară intereselor națiunii. România a revenit peste noapte în pas cu vremea, mulțumită generației tinere care n-a mai suportat minciuna și care a și dat martirii în dezlănțuirea măcelului terorist stîrnit de toate acele libhele și lachei ai despotului, clică arogantă și sfidătoare a legilor sfinte. Țara întreagă și-a ținut respirația și s-a împotrivit represiunii. Lucrurile nu se mai puteau, nu se mai pot întoarce. Clipa eliberării este urmată de bucuria imposibil de surprins în cuvinte a libertății, a viețuirii într-o țară liberă cu adevărat și de care cu adevărat ne mindrim, cum au făcut-o moșii noștri din veac. Eroi au fost, eroi sunt încă. Vor urma greutăți mari, probleme imense de soluționat, repunerea economiei pe picioare, pe baze cu adevărat economice, învățarea democrației și a vieții parlamentare, inițierea dialogului și a respectului opiniei celuilalt, reconcilierea națională — toate îndatoriri fără a căror împliniri Revoluția din 22 Decembrie își pierde sensul. Almanahul nostru era practic gata de tipar în clipa Revoluției. De aceea, în parte el mai este tributar unei concepții ușor depășite: întreaga secvență care urmează am pregătit-o în primele zile ale acestui an, in febra care ne-a cuprins pe toți, cu dorința de a ilustra 931*331