Almanahul Sportul, 1974
„TURUL ROMÂNIEI“ AL XIX-lea Să discutăm acum, la gura sobei (oricit ne-am străduit, n-am găsit o formulă potrivită pentru... calorifer), despre zilele însorite ale începutului de septembrie. Să discutăm, ca între prieteni de sport, despre reintrarea în scenă a Măriei Sale «Turul României»... Mai întîi, să întoarcem filele îngălbenite ale documentelor pentru a afla că, din istoria de 104 ani a sportului cu pedale, înconjururile pe biciclete ocupă 7 decenii. Au fost la început, firesc, cursele scurte, disputate pe alei (prima la Saint Cloud, cîștigată de englezul James Moore), apoi cele între două orașe (Paris-Rouen), pentru ca abia la începutul secolului XX — multă vreme după ce se semnase «actul de naștere» al Curselor de 6 zile» și al unor clasice ce-și continuă istoria în zilele noastre — să apară, la poalele Alpilor și Pirineilor, gigantul — «Turul Franței» — pe biciclete. Și, pentru că tot discutăm, să ne amintim că sportul cu pedale este — în totalitatea sa — o invenție a gazetarilor. O invenție care a servit reciproc: ciclismului — pentru o rapidă răspîndire pe mapamond, gazetarilor— pentru a-și da frîu liber imaginației, pentru a crea, grație bogatei lor fantezii, episoade senzaționale, legende, eroi. Să mărturisim că sportul acesta, de o frumusețe fără seamăn, a avut de la început un iz comercial, că și l-a păstrat, în unele zone geografice, pînă astăzi și că, în definitiv, fără o asemenea simbioză ar fi sucombat încă de acum cîteva decenii. Să dovedim fairplay, chiar dacă ciclismul ne place mai mult decit fotbalul, că — paradoxal — sportul cu pedale a început de la statutul de sport profesionist (primele curse ofereau premii în franci-aur, cele de azi, «evoluate», își fac deconturile în dolari), mult mai tîrziu adăugîndu-și pe trunchi creanga amatorismului. în fine, despre el, despre ciclism, am putea scrie (de cîte ori am mai spus-o?) tomuri întregi și nu din motive de talent ar fi mai captivante decît multe dintre romanele polițiste... Așadar, din 1903 încoace face vogă înconjurul unor mari regiuni (ale unor țări, în multe cazuri) pe biciclete. La noi, debutul a fost realizat (tot gazetarii sunt... nașii) în 1934. De atunci, cu intermitențe forțate sau fortuite, Măria Sa «Turul României» s-a prezentat, cu alaiul de rigoare, cu domnitorii și logofeții săi, cu garda de onoare, de 18 ori în fața mulțimilor. Și a urmat la înscăunare Măria sa «Turul României» al XIX-lea. El, ca și predecesorii săi, a venit minat de ambițiile (deloc deșarte) ale unor ziariști sportivi. Ce i-a determinat să-l repropulseze, în primul rînd, faptul că el reprezintă un moment de referință pentru mișcarea sportivă. Apoi, pentru că multicolora, dinamica și voioasa caravană a «Turului României» face o minunată, aș spune chiar inegalabilă, propagandă sportului. în 38