Almanahul Ziarului Satul Socialist, 1974
întregul popor a fost, anul trecut, părtaș , la o seamă de evenimente ce au cinstit pe înaintașii acestui neam, luptători care n-au precupețit nimic, sacrificîndu-și adesea viața, pentru libertate și dreptate socială, care au pregătit prin lupta lor zilele luminoase de astăzi ale patriei socialiste. EROI AU FOST, EROI sînt încă... Iași — 4 mai, Blaj — 17 mai, București — 16 iunie au reprezentat momente de vîrf ale numeroaselor manifestări consacrate evenimentelor memorabile de la 1848 în cele trei provincii românești: Moldova, Transilvania, Țara Românească, în prezența tovarășului Nicolae Ceaușescu, a altor conducători de partid și de stat, sute de mii de oameni s-au adunat pentru a sărbători împlinirea a 125 de ani de la revoluția pașoptistă, pentru a-și reînnoi atașamentul deplin — de fapt, atașamentul țării întregi — la politica Partidului Comunist Român de edificare a societății socialiste și comuniste în România. Revoluția burghezo-democratică de acum 125 de ani a marcat începutul unei noi etape în lupta maselor populare, ale celor mai luminate minți ale epocii pentru realizarea unității naționale, formarea statului național unitar român, scuturarea jugului dominației străine și cucerirea independenței și suveranității patriei, pentru înlăturarea vechilor rînduieli sociale, pentru progres social și libertate. «Trăsătura caracteristică comună a revoluției In toate țările romăne — sublinia tovarășul Nicolae Ceaușescu la adunarea populară de la Iași — a fost, pe de o parte, lupta pentru lichidarea relațiilor feudale și realizarea unor reforme economice și social-politice de natură să dea tâmp liber dezvoltării forțelor de producție... iar pe de altă parte, revendicarea cerinței vitale a constituirii statului național unitar — condiție a însăși emancipării națiunii romăne, a mersului înainte al societății românești pe calea progresului și civilizației». Revoluționarii pașoptiști s-au consacrat cu toată convingerea înfăptuirii acestor idealuri, în împrejurările extraordinar de grele în care Moldova și Țara Românească se aflau sub suzeranitatea Porții otomane și sub protectoratul țarist, iar Transilvania sub stăpînirea habsburgică «Vrem să fim o nație una, puternică și liberă prin dreptul și datoria noastră, pentru binele nostru și al celorlalte nații» — declara Nicolae Bălcescu, iar Mihail Kogălniceanu scria: «Puterea și fericirea unui stat se află la puterea și fericirea mulțimii, adică a nației». Aceleași sentimente le exprimă și Avram Iancu: «Să credeți, domnilor, că răscularea noastră nu s-a intimplat prin amăgirea Austriei, ci pe noi ne-a răsculat nerecunoașterea naționalității». Moment crucial al îndelungatului proces al eliberării sociale și naționale a poporului român, revoluția burghezo-democratică de la 1848 a deschis drum evoluției mereu ascendente a acestui proces marcat de Unirea principatelor în 1859, cucerirea independenței de stat prin războiul din 1877 și 1878, Unirea Transilvaniei cu România în 1918. Pe aceeași Cîmpie a Libertății de la Blaj, unde cu 125 de ani în urmă moldoveni, munteni și transilvăneni rosteau strigarea «Noi vrem să ne unim cu țeatul», în mai anul trecut zeci de mii de oameni au adus un vibrant omagiu evenimentelor revoluționare de la 1848. Veșnică cinstire fruntașilor pașoptiști, pe T^împla Libertății au fost dezvelite busturile în bronz ale lui Nicolae Bălcescu, Avram Iancu, Alexan 24