Amicul Tinerimei, 1895 (Anul 1, nr. 1-10)
1895-10-10 / nr. 1
-ANUL I. Nru 1. Apare de doue ori pe lună. T.-JIU, 10 00TOMBRE 1895. ICUL TINERIM FOIA DE CUNOSTIINȚE folositore — ------ABONAMENTUL PENTRU ROMÂNIA CULTURA Morală. Iubire de neam. Sclință. Muncă. ABONAMENTUL PENTRU % 1 . . Lei 8 . . Lei 4.EQ . Lei 2.50 Pe un an .... . Pe o jumătate an . . Pe un pătrar de an . . .. Pe un an ......................... Pe o jumătate an . Pe un pătrar de an . . . . CELE PATRU VIRTUȚI. INFRANAREA calea vieței strălucit impodobesce, Pe credință ÎNȚELEPȚIUNEA ca o pavăză pare see Singură DREPTATEA țese adevărul fericirii, Nu cred, să fi rămas nesimțitore o singură inimă românésca, când In séra de 22 August 1891, săuindilele următore acestei fatale séri, va fi pătruns până la densa durerósa scrie, că regele poeților români, priveghitórea de la Mircesci, iubitul nostru Alexandri nu mai este in viață.Acest ilustru fiu al nămului nostru,timp de o jumătate de vec a fost fala nóstră și numele lui era cu drag rostit în tote colțurile locuite de suflare românescă. Bătrânii se simțiau mândri de contimporanul lor, al cărui geniu le luminase tinerețea și-i oțelise în anii bărbăției lor; noi, generația mai tinără, ne-am trezit la fermecătorele acorduri ale lirei lui. Cu toții îl iubiam, cu toții ne simțiam fericiți, că-l puteam avea in mijlocul nostru; ne obicinuisema crede,că nemuritore ca creațiunile geniului său va fi și partea pământănă a ființei sale. Nu ne este dat însă nouă, făpturilor din carne și ose, a ne abate de la nestrămutatele legi ale firei; cu toții trebue să ne plecăm capul înaintea lor, rege sau proletar, bogat sau sărac, geniu sau om de rând. VITEJIA ’n grad produce dulce rodul isbândirii : Omul aste virtuți harnic cultivându-le în sine, Luise, patriei și lumei scumpe făcător de bine. ’ ’■ Vornicul ION VACARESCU. Astfel trebuirăm să audim, că acela, pe care ne deprinsesem a-l adora, mărgăritarul din corona aleșilor nămului nostru, bărbatul pe care încă în viață îl socotiam între deii nemuritori, că acest bărbat, die, nu mai este intre noi, ci s’a mutat de la cele trecétóre la cele netrecétóre, de la cele vremelnice la cele vecinice. Astfel se încheiă o viață din cele mai roditore pentru binele și înălțarea nămului nostru, astfel se puse capăt unei epopee din cele mai bogate in episode incantatore, pline de fapte, care trebue să înalțe inima fiecărui om adevărat. Și cum am putea venera mai cu vrednicie umbra unui astfel de bărbat, decât aducendu-ne aminte de faptele lui, căutând a ne da încă odată sămă de însemnătatea lui, aruncând o privire, fie și numai fugitivă, atât de binecuvântate pentru binele și propășirea nămului nostru! Viața omenilor mari este ca o magică vedenie, care-ți incăldesce sufletul și-ți dă putere să învingi oriși ce greutăți. Privirea ei te îmbărbătătă, te cidesce VASILE ALEXANDRI. (1786-1863) ____________________________________i asupra vieței lui