Amicul Tinerimei, 1932 (Anul 4, nr. 1-12)
1932-01-01 / nr. 1
2 AMICUL TINERIMEI Ea fusese căsătorită cu un tâmplar onest și muncitor, care lucra într’o fabrică de mobile. Ei duceau o căsătorie fericită până l-a scos din minți un prietin, care cu ideile lui socialiste a conrupt pe bărbatul ei, l-a depărtat de la calea cea bună, și care pizmuind soarta celor cu avere, nu se mai mulțumia cu simplitatea căsniciei sale. Din ce în ce să dădu la beție, până când într una din zile fu transportat acasă bătut grav, plin de sânge și cu capul spart de alt tovarăș de beție. Boala și moartea bărbatului înghițiră micele lor economii și văduva cauta acum să câștige cu acul hrana ei și a fetiței. Dar în timpul iernei grele fata se înbolnăvi de răceală. Sărmana mamă veghia ziua și noaptea la patul copilei și nu putea să lucreze. Fata scăpă ca prin minune și se însănătoși. Biata văduvă, deși lucra acum toată ziua și o parte din noapte, nu putuse să plătească chiria pe trei luni. Ea lucra la un magazin de rufărie. Fiindcă tocmai se isprăvise o comandă, și voia s-o ducă la negustor, luă cu ea și fetița, căci medicul comunal îi recomandase să facă dese plimbări în aer curat, spre complecta însănătoșire a fetiței. Sosind la negustor se ruga de el să-i dea mai multe bucăți de lucru, căci are nevoe mare să câștige mai mult decât până acum. Negustorul însă îi răspunse cu răceală, că afacerile lui nu-i merg tocmai bine, și că e nevoit să-i mai scadă chiar din prețul acordat pentru lucru. Zădarnic rugă ea pe negustor să aibă milă de starea ei nenorocită! Cu sufletul zdrobit e și din prăvălie și fără a ști ce face, fiind luată de curentul mulțimei, ajunse în grădina zoologică.... Când isprăvi nenorocita mamă de povestit, dama o întrebă: «Și n’ai mai cerut ajutor la nimeni altul?» «La cine să mă adresez», răspunse văduva? Și apoi continuă: «Mă gândeam să mă adresez la împărăteasa noastră, că știu că este bună, dar...» «Și de ce n’ai vrut să faci aceasta?» — «M am gândit că n’o să mă primească! La împărăteasă se adresează mulți, pe cine să mai ajute și ea? și apoi cum să ajungă până la dânsa o biată femee săracă ca mine» — «Să nu vorbești așa, zise doamna, eu cunosc pe împărăteasa, ea ar voi să curme toate mizeriile din împărăția ei; ea ajută pretutindenea unde găsește nevoie și suferință; să-i vorbesc eu pentru D-ta!» Până atunci fetița ascultase în tăcere, acum zise către doamna: «D-ta vrei să ajuți pe mama, ce bună ești! Și când te vei duce la împărăteasa, spune-i că o să mă rog lui D-zeu pentru D-neaei! Doamna îmbrățișă cu drago te copila, o sărută și-i spuse: «Așa să faci, drăguță,»’ și adresându-se apoi către văduvă, îi zise : «In timpul din urmă împărăteasa a avut multe mâhniri și multe dureri. Ea cunoaște înălțimea și adâncimea vieței și știe cât de bun și cât de milostiv este Dumnezeu!» Apoi se sculă, întinse mâna văduvei, și după ce notă numele și locuința ei, îi zise: «la revedere» ! A doua zi, la ora 11, cineva bătu la ușa văduvei, care ședea la lucru și intră doamna din grădina zoologică. «Șezi și spune-mi cu ce pot să-ți vin în ajutor, am vorbit cu împărăteasă de întâlnirea noastră; dânsa este foarte mișcată și voește să te mângâe». «Dumnezeu să binecuvinteze pe împărăteasa», exclamă văduva! «Voesc să lucrez, șî dacă mi-ar da de lucru ași fi cea mai fericită !» «Domna sa râdea. Lucru n’o să-ți lipsească zise ea. Dar înainte de toate trebue să te scăpăm de starea în care te găsești. O să-ți trimită o sumă mai mare, ca să să-ți plătești toate datoriile, și de lucru vei avea destul!» «E prea multă bunătate, nobilă, doamnă, zise văduva; încă odată zic: Dumnezeu să binecuvinteze pe împărăteasa! Am o rugăciune să vă fac, spuneți-mi, vă rog, numele D-voastră, ca să știu cui datorez tot ajutorul!» Doamna să apropiase de ușă, un surâs trist trecea peste frumosul ei obraz: «Mă vezi în doliu, am pierdut pe cineva pe care l-am iubit ca un părinte. Și când în rugăciunile d-tale către cel Atotputernic îți vei