Amvonul, 1892 (Anul 2, nr. 1-46)
1892-01-01 / nr. 1
2 AMVONUL Până când dar vom avea fericirea ca şi noi să putem scoate un diareonic, după cum cere necesitatea dilei, şi pe care mulţi confraţi îl doresc, vom continua şi anul acesta cu apariţiunea săptămânală dând preferinţă, cum am discestiuni vece-nouă care e drapelul nostru cel mai sfînt. Ştim că streinii şi înstreinaţii neamului nostru vor sgrinţăi şi turba de aceasta stare a aparaţiunei câtorva ziare clericale, care le împedică tendinţele lor, oculte şi rar vădite, dar doctoria ce le o dăm ca antidot al acestei stări e, să bea tot veninul şi amarul pe care-l au produs patrioticei noastrebiserici prin scrierile şi uneltirile lor otravitoare. Ştim însă că confraţii noştri se vor umplea de bucurie la acesta veste, şi, fără a ţine socotală de sacrificiul ce-l cerem cu plata abonamentului, nu vor părăsi o causă care mai presus de a fi a fiecaruia, e a patriei, a neamului nostru. Poetul românismului ale s: Cel ce jugul portă s a trăi mai vor. Merită să’l poarte spre ruşinea lor. Şi noi dar vom 4i°e : Cel ce văd slăbiciunia şi nevoile ce apasă asupra bisericei nostre şi vor încă să îndure acéasta stare, bucure-se de acéasta situaţiune, stea in nepăsare. Suntem singuri însă că nimeni nu e de acesta părere. Iată pentru ce credem de a nostra sf, datorie a pune şi anul acesta la disposiţia onor noştri contraţi diarui, in care să se intilneasca în un gând şi o cugetare toţi cei ce doresc sdrobirea, ruperea lanţului cu care e incatenata activitatea bisericei noastre. Tutor abonaţilor şi sprijinitorilor noştri le urăm putere şi sanătate cu începutul anului 1892 al mântuiri şi al doilea al aparţiunii ziarului nostru, spre lupta şi reuşita problemei ce ne-am impus pentru prosperitatea bisericei, suspitarea şi chezăşia naţionalitatei. Un punct mai avem de relevat şi terminăm. Cine nu stie a sacrifica puţin, nu va câştiga niciodată. Trebue ca sacrificiul să premergă întotdeauna când cineva voeşte a întreprinde ceva folositor. Călăuzită de acest principat, redacţia a făcut ultimele sforţări spre a face ca apariţia traiului să nu sufere. Aci cu finitul primului an, cerem cu rugăminte de la cei ce n’au achitat abonamentul primului an, să grabesc, a’l achita, acesta fiind pentru noi un îndemn mai mult spre împlinirea datoriei ce ni se impune prin noua situaţie. DUMINICĂ DUPĂ NAŞTERE. Duminică 29 Decembre fiind ziua numelui, I. P. S. Mitropolit Primat, după terminarea serviciului divin în Biserica Sf. Mitropolit, Înalt Prea Sfinţia sa a primit în palatul Mitropolitan felicitările Clerului şi ale Institutelor religiose. P.S. Vicar Innocentie Ploeştenu a felicitat pe I.P.S. Sa din partea clerului Eparhiei, P.S. Gerasim Piteştenu, din partea Facultaţei de teologie, D-l C. Erbiceanu din partea Seminarului Central, Par. Icon. Nicorescu din partea Seminarului Nifon, Păr. Icon. C. Dumitrescu, Preş. Soc. „Ajutorul“ din partea acestei Societăţi. Cu aceasta ocazi- Iune, Păr. Icon. Al. Mironescu, Preşedinte al Societăţeî „Amvonul Român“ a felicitat pe I. P. S. Sa cu următoarele cuvinte: înalt Prea Sfinţite Stepâne! Aceasta zi atât de însemnată în istoria creştinătâţei şi îndoit însemnată în Biserica nóastrá naţională, este pentru Comitetul Societăţeî „Amvonul Român“ ocasiunea cea mai fericită de a Ve renoî din inimă curată îecunoştinţa şi veneraţiunea adincă ce se pastrézá. Prin o cârmuire inţeleptă şi parintéascá, I. P. S. Vóstrá favorisaţi în mesură însemnată propăşirea senatoasă a clerului Eparhiei în privirea morală şi materială. Fericit e păstorul sub a cărui povăţuire turma creşte şi înfloreşte. Societatea „Amvonul Român“ este o dovadă mai mult despre protecţiunea largă ce I. P. S. Vostru acordaţi clerului, ca să-şi poată înmulţi cunoştinţele şi rosti liber dorinţele şi nevoile în conferinţi şi consfătuiri frăţeşti. Mulţămită acestei protecţiuii, Societatea prin organul ei de publicitate, fundat abea de un an, şi-a făcut drum în ţară şi serveşte fraţilor preoţi din toate părţile ca cel mai potrivit mijloc pentru comunicarea ideilor și luminarea reciprocă.