Anale de Istorie, 1969 (Anul 15, nr. 1-6)
1969 / nr. 4
evocări Ştefan Plăvăţ (1913—1944) . In rîndurile militanţilor mişcării comuniste şi muncitoreşti, a căror viaţă s-a contopit cu lupta dusă de clasa muncitoare din România împotriva exploatării şi asupririi, pentru apărarea independenţei şi suveranităţii naţionale, se înscrie şi Ştefan Plăvăţ. S-a născut la 24 aprilie 1913, în comuna Eşelniţa din judeţul Mehedinţi, în familia unor ţărani săraci. Cu toată situaţia grea materială, părinţii lui s-au străduit ca fiul lor să devină un om cu carte. După terminarea cursurilor şcolii primare, Ştefan Plăvăţ este înscris la liceu. Greutăţile de ordin material şi faptul că a rămas de timpuriu orfan l-au determinat să întrerupă studiul şi să intre, în octombrie 1927, la Şcoala de ucenici C.F.R. din Timişoara — secţia tîmplărie. Viaţa grea a muncitorilor în mijlocul cărora trăia şi de care se simţea legat prin toată fiinţa sa, precum şi literatura marxistă pe care începe s-o citească i-au aprins în suflet flacăra luptei împotriva nedreptăţilor. La Atelierele C.F.R., Ştefan şi-a găsit dascăli în muncitorii comunişti, care l-au înconjurat cu dragoste părintească. După terminarea şcolii de ucenici lucrează ca tîmplar la Atelierele C.F.R. Timişoara. Era în perioada grea a crizei economice. Tînărul Ştefan Plăvăţ, deşi muncea din zori şi pînă în noapte, cu greu reuşea să-şi asigure cele necesare traiului. Ca şi ceilalţi muncitori, se ridică la luptă împotriva măsurilor antimuncitoreşti întreprinse de burghezie. In întreaga ţară, clasa muncitoare organizează puternice acţiuni revendicative. Ştefan Plăvăţ este 143