Anale de Istorie, 1969 (Anul 15, nr. 1-6)

1969 / nr. 4

e­v­o­c­ă­r­i Ştefan Plăvăţ (1913—1944) . In rîndurile militanţilor mişcării co­muniste şi muncitoreşti, a căror viaţă s-a contopit cu lupta dusă de clasa muncitoare din România împotriva exploatării şi asupririi, pentru apă­rarea independenţei şi suveranităţii naţionale, se înscrie şi Ştefan Plăvăţ. S-a născut la 24 aprilie 1913, în comuna Eşelniţa din judeţul Mehe­dinţi, în familia unor ţărani săraci. Cu toată situaţia grea mate­rială, părinţii lui s-au străduit ca fiul lor să devină un om cu carte. După terminarea cursurilor şcolii primare, Ştefan Plăvăţ este înscris la liceu. Greutăţile de ordin material şi faptul că a rămas de timpuriu orfan l-au determinat să întrerupă studiul şi să intre, în octombrie 1927, la Şcoala de ucenici C.F.R. din Timişoara — sec­ţia tîmplărie. Viaţa grea a muncitorilor în mijlocul cărora trăia şi de care se simţea legat prin toată fiinţa sa, precum şi literatura marxistă pe care începe s-o citească i-au aprins în suflet fla­căra luptei împotriva nedreptăţilor. La Atelierele C.F.R., Ştefan şi-a găsit dascăli în muncitorii comu­nişti, care l-au înconjurat cu dragoste părintească. După terminarea şcolii de ucenici lucrează ca tîmplar la Atelierele C.F.R. Timişoara. Era în perioada grea a crizei economice. Tînărul Ştefan Plăvăţ, deşi muncea din zori şi pînă în noapte, cu greu reuşea să-şi asigure cele ne­cesare traiului. Ca şi ceilalţi muncitori, se ridică la luptă împotriva mă­surilor antimuncitoreşti întreprinse de burghezie. In întreaga ţară, clasa muncitoare organizează puternice acţiuni revendicative. Ştefan Plăvăţ este 143

Next