Apărarea Patriei, mai 1952 (Anul 8, nr. 104-128)

1952-05-03 / nr. 104

SÂMbătă 3 MaI 1952 Nr. 104 (1788) APĂRAREA PATRIEI pe HH. ..............................mmnbMîhi........................1-------------ut.' BATALIA BERLINULUI In urma sdrobitoarelor lovituri primite în cursul anului 1944 din partea Ar­matei So­vietice, Germania fascistă pierzând și ul­timii sateliți, a fost pusă în situația de a duce războiul pe propriul ei teritoriu. Deși armata germană suferea înfrângeri după în­frângeri, cercurile conducătoare hitleriste nu vroiau să recunoască că Germania fascistă este învinsă ; ele sperau încă în jocul tră­dătorilor anglo-americani, în diplomația lui Churchill și a lui Marshall. Desfășurarea marilor operațiuni ofensive ale Armatei Sovietice a scos puternic în e­­vidență uriașa diferență de țeluri politico­­strategice dintre U.R.S.S. și „aliați“. Ast­fel, în timp ce U. R. S. S. își propusese ca scop distrugerea Germaniei hitleriste într'un termen cât mai scurt, cercurile conducătoare din Statele Unite și Anglia urmăreau nu terminarea rapidă a războiului, ci prelungi­rea lui, cu scopul de a slei forțele U.R.S.S și de a-și realiza astfel planul de instaurare a dominației lor asupra lumii întregi. Ofen­siva h­otărîtoare, desfășurată în primăvara anului 1945 de către glorioasa Armată So­vietică, ofensivă care s-a terminat cu în­frângerea totală a armatelor hitleriste, a de­jucat însă aceste planuri criminale ale di­plomaților anglo-americani. Armata Sovie­tică a obținut singură victoria asupra celei mai puternice forțe create vreodată de bur­ghezie — armata fascistă germană. Sarcina trasată de tovarășul Stalin po­porului sovietic și Armatei Sovietice de a distruge fiara fascistă chiar în bârlogul ei și de a înălța steagul victoriei deasupra Berli­nului, a fost îndeplinită de armatele Frontu­lui 1 Bielorus, de sub comanda mareșalului Uniunii Sovietice G. C. Jucov, armatele Frontului 1 Ucrainian, de sub comanda ma­reșalului Uniunii Sovietice I. S. Donnev, și de armatele Frontului 2 Bielorus, de sub comanda mareșalului Uniunii Sovietice C. C. Rocossovsch­i. Pregătirea ofensivei asupra Berlinului a început în primele zile ale lunii Februarie 1945, după ce unitățile Frontului 1 Bielorus și ale Frontului 1 Ucrainian au ajuns pe linia Oder-Neisse, iar unitățile Fronturilor 2 și 3 Ucrainian în apropiere­­ de capitala Au­striei — Viena. In această perioadă, la Königsberg (astăzi Caliningrad), la Danzig și Breslau (azi Wro­claw), grupările nemțești încercuite conti­nuau să se apere. Comandamentul german credea că aceste mici grupări vor atrage a­­supra lor forțe importante ale Armatei So­vietice, micșorând astfel puterea loviturii a­­supra Berlinului. In timpul ofensivei asupra Berlinului, hit­leriștii au încetat de a mai opune rezistență pe frontul din Apus împotriva anglo-ame­­ricanilor. Comandamentul hitlerist și-a de­plasat toate forțele la Berlin, pentru a se opune ofensivei Armatei Sovietice. El era hotărît să apere Berlinul până la ultima po­sibilitate, pentru a-l preda anglo-americani­­lor. In același timp, hitleriștii încercau, prin intermediul Elveției, să încheie un tratat de pace separat cu Statele Unite și Anglia. Luând hotărîrea de a lupta până la ca­păt, comandamentul german a organizat o a­­părare adâncă, de la râul Oder și până la Berlin inclusiv. Astfel, pe malul apusean al Oderului și Neissei, au fost construite trei linii de apărare, fiecare cu câte 2—3 po­ziții, având adâncimea de 20—40 km. Pozi­țiile au fost întărite cu nenumărate câmpuri de mine și cu un mare număr de diferite alte obstacole contra infanteriei și tancurilor. Apărarea avea o densitate de foc ne­mai­în­tâlnită până atunci în operațiunile germane de apărare. In jurul Berlinului și în oraș au fost or­• • _ I > - î- !!«.­! J .•> onorora în­­ tărite cu cazemate din beton armat și blin­daje puternice. In felul acesta, hitleriștii au încercat să transforme orașul Berlin, întins pe o mare suprafață de teren, într'o cetate inaccesibilă. Berlinul a fost împărțit în 9 sectoare de apărare ; toate­ străzile au fost întărite cu ba­ricade puternice și câmpuri de mine. In cen­trul orașului erau peste 400 de cazemate din beton armat. Adâncimea apărării atingea circa 100 km. Fiecare palmă de pământ din fața Armatei Sovietice era întărită : lacurile, râurile, pă­durile, punctele populate cu clădiri de piatră, străzi întregi cu clădiri înalte, beciurile și metroul — toate erau organizate pentru a­­părare. Comandamentul hitlerist a concentrat îm­potriva Armatei Sovietice toate forțele de care dispunea. Astfel, apărarea în apropierea Berlinului o făcea „gruparea Wisla“ (armata a 9-a și armata a 3-a de tancuri), iar mai spre Sud, pe râul Neisse, „gruparea Mitte“ (armata a 17-a și armata 4-a de tancuri). Efectivele acestor două grupări, împreună cu rezervele din zona Berlinului și cu batalioa­nele „Volkssturmului“, organizate chiar în interiorul Berlinului din funcționari de stat și membri ai organizațiilor fasciste, numă­rau aproximativ un milion de luptători, do­tați cu o mare cantitate de materiale de război.­­ Planul ofensivei asupra Berlinului a fost elaborat și pus în aplicare conform indica­­țiunilor date de tovarășul Stalin. Acest plan prevedea darea unei lovituri puternice gru­părilor fasciste care apărau Berlinul, cu scopul de a le împărți inițial în două, după care urma să aibă loc încercuirea și nimici­rea grupărilor încercuite. Astfel se prevedea ca o grupare să fie încercuită în zona Berli­nului, iar cealaltă în pădurile dela Sud-Est de Berlin. Pentru îndeplinirea acestui plan, Frontul 1 Bielorus trebuia să execute cu forțele prin­cipale lovitura frontală asupra Berlinului, iar cu forțele din flancul drept trebuia să desvolte ofensiva pentru încercuirea Berlinu­lui dinspre Nord și Nord-Vest și să ajungă în regiunea Potsdam. Armatele din flancul drept ale Frontului 1 Ucrainian trebuiau să învălue Berlinul din­spre Sud și să facă joncțiunea cu forțele Frontului I Bielorus în regiunea Potsdam, iar armatele din centru trebuiau să dea lo­vitura principală direct spre­ Vest, cu scopul de a ajunge pe râul Elba. O sarcină importantă avea și Frontul 2 Bielorus, care, înaintând din regiunea Stet­tin, trebuia să distrugă armata 3-a de tancuri hitleriste, asigurând flancul drept al Frontu­lui I Bielorus, care acționa pe direcția Berlin. înaltul Comandament Sovietic a concen­trat pe direcția Berlinului importante forțe omenești și o mare cantitate de material de război, obținând pe direcția loviturii prin­cipale o mare superioritate asupra inamicu­lui. In decursul acestor operațiuni, au fost întrebuințate: 41.600 tunuri și aruncătoare, peste 6.300 tancuri și autotunuri și 8 000 a­­vioane. Starea moralo-politică a trupelor so­vietice era excepțional de ridicată : unitățile sovietice, dotate cu o tehnică înaintată, se avântau în luptă pentru a îndeplini cu cin­ste sarcina istorică pusă în fața lor de tova­rășul Stalin : „Să distrugă fiara fascistă în propriul său bârlog și să termine războiul, obținând victoria“. Bătălia de la Berlin a început în ziua de 16 Aprilie 1945, la orele 05:00, prin­­tr-o masivă pregătire de artilerie. La orele 05:20 a pornit la atac infanteria însoțită de tancuri. Pe Frontul 1 Bielorus au fost aprin­se peste 200 de proiectoare puternice, care au orbit inamicul și au luminat drumul uni­tăților sovietice. Câteva mii de avioane asi­gurau lupta în aer. In decurs de câteva zile, armatele sovie­tice au distrus liniile de apărare ale inami­cului care acopereau Berlinul dinspre Est și au creat posibilitatea de a încercui principa­lele forțe germane ce apărau Berlinul. In ziua de 19 Aprilie, armatele Frontului 1 Bielorus și ale Frontului 1 Ucrainian, care urmau să închidă capitala Germaniei fasciste în cerc, 911 în oprin încercuirea primărilor inamice din Berlin și au făcut joncțiunea pentru închi­derea cercului în noaptea de 25 Aprilie în regiunea West Potsdam. In același timp, armatele ambelor Fronturi care executau ofensiva asupra Berlinului dinspre Est și Sud-Est, ajungând în seara zilei de 24 Aprilie, în regiunea Bonsdorf (Sud-Est Berlin), au despărțit armata 9 ina­mică de capitală, încercuind în pădurile dela Sud-Est de Berlin mai mult de 13 divizii hit­leriste. Executând ordinul de încercuire a grupă­rilor inamice, armatele din centru ale Fron­tului 1 Ucrainian, prin lovituri puternice date în direcția Vest, au rupt apărarea inamicu­lui pe întreaga ei adâncime și au ajuns, la 25 Aprilie, pe un front larg, la râul Elba, unde au făcut joncțiunea cu trupele ameri­cane In același timp, în zona Nord-Berlin, prin lupte îndârjite, armatele celui de al 2-lea Front Bielorus desvoltau ofensiva fulgeră­toare în direcția Nord-Vest și Vest, curățind regiunea Pommern de armatele germane și ajungând pe râul Elba și Elde conform mi­siunii primite. Măsurile comandamentului german de contraataca cu armata 12-a, luată de pe fron­a­tul de Vest, în scopul de a împiedica încer­cuirea trupelor sale, au fost date peste cap. De asemenea, a fost zădărnicită încercarea de a ieși din încercuire și de a se uni cu ar­mata a 12-a a grupării fasciste încercuită în pădurile Berlinului. Armatele hitleriste în­cercuite în zona Berlinului (aproape 200 mii oameni, circa 3.000 tunuri și aruncătoare și 250 tancuri și autotunuri) și în pădurile de la Sud-Est de Berlin (200 mii oameni, 2.000 tunuri și aruncătoare și peste 300 tancuri și autotunuri) au rămas astfel defi­nitiv închise în puternicul cerc format de ar­matele sovietice. Lichidarea grupărilor încer­cuite a fost efectuată în perioada dintre 26 Aprilie și 2 Mai. Armatele inamice încercuite în Berlin continuau să depună o rezistență puternică. Luptele purtate de trupele sovietice în Ber­lin aveau un caracter hotarîtor și ele erau duse neîncetat, ziua și noaptea. Armatele so­vietice înaintau din toate direcțiile și se a­­propiau tot mai mult de centrul orașului, strângând mereu cercul, cucerind stradă cu stradă, casă cu casă, înghesuind armatele fasciste în centrul Berlinului, în raionul Tiergarten, în clădirile guvernamentale. Lupte grele s’au dat în centrul orașului pentru cucerirea clădirii Reichstag-ului. Fie­care unitate, căuta să pătrundă prima în a­­ceastă clădire pentru a duce la îndeplinire sarcina pus;ă de către I. V. Stalin în fața armatelor sovietice, de a înălța deasupra Berlinului Drapelul victoriei. In ziua de 30 Aprilie, la orele 13:50, uni­­tățile Armatei Sovietice au pătruns în Reich­stag prin spărturile făcute în ziduri de proiectilele tunurilor, tancurilor, autotunuri­­lor și aruncătoarelor. In interiorul clădirii a început o luptă pe viață și pe moarte. Clă­direa a fost cucerită și curățită de hitleriști, metru cu metru, cameră cu cameră, etaj după etaj. In această luptă au fost luați peste 2.500 de prizonieri. In aceiași zi, la ora 14,25, deasupra Reichstag-ului a fost înălțat Drapelul victoriei. In ziua de 2 Mai 1945 a fost înfrântă ul­tima rezistență a unităților hitleriste, iar Berlinul a capitulat. La 8 Mai 1945, pentru a­­ treia oară în istorie, armatele ruse au tre­cut victorioase pe sub porțile Brandenbur­gului din Berlin. Rezistența rămășițelor armatei fasciste în diferitele regiuni ale Germaniei nu mai avea nicio perspectivă. La 9 Mai, Armata Sovie­tică a eliberat capitala Cehoslovaciei, Praga, distrugând ultimele rămășițe ale trufașei ar­mate fasciste și încheind astfel sângerosul război din Europa. Victoria istorică repurtată de Armata So­vietică în bătălia de la Berlin a fost pregă­tită și înfăptuită sub directa conducere a ge­nialului comandant de oști Generalissimul I. V. Stalin. Conducând bătălia de la Berlin, tovarășul Stalin a cerut Armatei Sovietice să-și desfășoare ofensiva nu numai ziua, dar și noaptea, pentru a asigura înfăptuirea rit­mului rapid prevăzut un plan pentru distru­­gerea inamicului. Un factor important în obținerea succesului în operațiunile dela Berlin l-a constituit dorința puternică și ho­­tărirea fermă a ostașilor sovietici de a cu­ceri victoria prin sdrobirea Germaniei hitle­riei»» Sfârșitul bătăliei Berlinului a însemnat sfârșitul așa zisei „noii ordine“ in Europa, a însemnat terminarea cu succes a luptelor pe care le-au dus popoarele sovietice și Ar­mata Sovietică pentru apărarea Patriei So­cialiste, pentru eliberarea popoarelor Europei subjugate, pentru salvarea culturii și civiliza­ției mondiale de barbaria fascistă. In Editura Partidului Muncitoresc Român au apărut K. MARX , F. ENGELS Opere Alese Vol. II V. I. LENIN Opere, Vol. 22 I. STALIN Opere, Vol. 13 Solidaritatea internațională a proletariatului, chezășie a vic­toriei în lupta pentru pace, democrație și socialism, Artiștii români care au dat o serie de concerte în Uniunea Sovietică s’au reîntors în Capitală Marți seara, numeroși artiști din Capi­tală au făcut o caldă primire grupului de artiști români întorși din Uniunea Sovie­tică, unde timp de aproape 3 săptămâni au reprezentat cu succes arta noastră. Din grupul de artiști au făcut parte: dirijorul George Georgescu, maestru e­­merit al artei din R.P.R.; pianistul Va­lentin Gheorghiu și violoncelistul Radu Aldulescu, artiști emeriți ai R.P.R. ; vio­lonistul Ștefan Gheorghiu ; soliștii Operei de Stat din București Petre Ștefănescu- Goangă, artist al poporului din R.P.R., Zenaida Pally și Ioana Nicola, precum și pianiștii acompaniatori Radu Carp și Ma­riana Kapdeba. Grupul a fost condus de compozitorul Mauriciu Vescan, director adjunct al O­­perei de Stat din București. Pe peronul Gării de Nord, solii artei noastre au fost salutați de tovarășul M. I. Vlad, vicepreședinte al Comitetului pen­tru Artă, precum și de numeroși repre­zentanți ai Filarmonicii de Stat și ai O­­perei de Stat din București. (Agerpres). A apărut No. 1 al revistei Flacăra în acest număr găsiți: reportaje din industrie și agricultură, portrete de sta­­hanoviști, note de călătorie, schițe literare, poezii, cinema, sport, rubrică distractivă, șah, humor și altele. Colaborează în acest număr: Mihai Be­­niuc, Veronica Porumbacu, Eusebiu Ca­­milar, Eugen Jebeleanu, 36 pagini cu numeroase fotografii și desene precum și 8 planșe în culori. Prețul 2 lei. Primele rezultate din competiția ciclistă Internațională „Cursa Păcii“ Pe Stadionul Armatei din Varșovia, a avut loc Miercuri după amiază festivita­­tea începerii ediției a V-a a marii com­petiții cicliste internaționale „Cursa Pă­cii” care se aleargă anul acesta pe dis­tanța Varșovia—Berlin—Praga. Au luat plecarea aproape 100 de cicliști din nu­meroase țări europene. Etapa I-a a scos în evidență valoarea ridicată a concuren­ților, realizându-se o medie orară de peste 40 de kilometri. Victoria în aceasta o comportare bună au avut reprezentanții noștri C. Șandru și N. Maxim. Etapa II-a a revenit cehoslovacului Svoboda care a întrecut, la sprintul final, pe belgianul van Leveren. Alergătorii ro­mâni Maxim și M. Dumitrescu au sosit la câteva zeci de secunde de câștigător Etapa a III-a între Lodz și Chorzow a fost câștigată de Stablewski, din echipa polonezilor din Franța, care a trecut în fruntea clasamentului general. C. Șandru (R.P.R.) a sosit al 5-lea în această etapă și ocupă locul opt în clasamentul general. Cea mai ascuțită armă a Partidului Bolșevic Acum 40 de ani, la 5 Mai 1912, a apărut primul nu­măr al ziarului bol­șevic legal „Pravda“. „Pravda“ a fost întemeiată în confor­mitate cu indicațiile lui V. I. Lenin și din inițiativa lui I. V. Stalin. Sub conducerea tovarășului Stalin a fost pregătit primul număr al „Pravdei" și a fost fixată linia ei Ziarul muncitoresc de masă „Pravda" a luat ființă în perioada noului avânt al mișcării revoluționare. Apariția acestui ziar a constituit o adevărată sărbătoare pentru muncitori. Iată de ce ziua de 5 Mai a fost stabilită ca zi a presei muncitoare. „înființând un ziar muncitoresc coti­dian, scria V. I. Lenin imediat după a­­pariția ziarului „Pravda“, muncitorii din Petersburg au săvârșit o faptă mare, se poate spune fără exagerare, de însemnă­­tate istorică“ încă în anii 1912-1914, ziarul „Pravda" a ajutat bolșevicilor să elibereze masele de muncitori de sub influența menșevici­­lor și eserilor, a format cu ajutorul mate­rialelor sale conștiința de clasă a munci­torilor, i-a organizat și i-a chemat la luptă împotriva­ absolutismului țarist. I. V. Stalin a dat în lucrările sale, o înaltă prețuire ziarului „Pravda“. „Ea nu era numai un ziar care făcea bilanțul succeselor bolșevicilor în lupta de cucerire a organizațiilor muncitorești legale, ea mai era și un centru de organizare care unea aceste organizații în jurul nucleelor ilegale ale partidului și îndrepta mișcarea muncitorească spre o țintă precisă“. Ziarul „Pravda“ a existat în acea pe­rioadă datorită sprijinului activ din partea a zeci de ©0 de muncitori înaintați. Jo nu­mai datorită colec­telor făcute pe scară largă în muncitorilor rândurile putea apare „Pravda“, su­pusă neîncetatelor persecuții polițienești, amenzilor, confiscărilor pentru publica­rea articolelor și corespondențelor ce nu erau pe placul cenzurii țariste. In decurs de doi ani și jumătate, guvernul țarist a suprimat de 8 ori ziarul „Pravda“, dar, datorită sprijinului muncitorilor, zia­rul apărea din nou, schimbându-și denu­mirea „Pravda“ a fost un adevărat ziar al muncitorilor. El avea un imens număr de corespondenți. Numai în decursul primului an, de la apariție, în „Pravda“ au fost pu­blicate peste 11.000 de corespondențe ale muncitorilor. Muncitorii aveau­ o mare în­credere în ziarul lor și ascultau cu atenție vocea lui. „Pravda“ din anul 1912, scria tovarășul Stalin, iată piatra de temelie a victoriei bolșevismului din 1917“, in Iulie 1914, în ajunul primului război imperialist, ziarul „Pravda“ a fost in­terzis din ordinul guvernului țarist. El apărut din nou la 18 Martie 1917, când a în Rusia a fost răsturnat regimul țarist. Atunci, ziarul „Pravda“ a început acțiunea de pregătire a clasei muncitoare din Rusia, pentru a doua etapă a Revoluției — cuceri­rea puterii. Și, din nou, ziarul „Pravda“ a fost supus prigoanei și persecuției din partea moșierilor, burgheziei și slugilor lor — menșevicii și eserii. Ziarul a fost nevoit să apară sub diverse denumiri până în momentul când în Rusia a în­vins Marea Revoluție Socialistă din Oc­tombrie. Istoria ziarului „Pravda“ este strâns legată de istoria Partidului Bolșevic, de istoria puterii sovietice. In perioada intervenției militare străine și a războiului civil, „Pravda“ a demascat planurile banditești ale intervenționiștilor americano-englezi și ale slugilor lor,— gărzile albe. „Pravda“ a mobilizat poporul sovietic la lupta împotriva cotropitorilor străini și a contrarevoluției interne. In perioada construcției socialismului, desfă­șurată pe o scară mare, „Pravda“ a luptat pentru refacerea economiei naționale, pen­tru reconstrucția ei socialistă. „Pravda“, a explicat oamenilor, muncii linia generală a Partidului, îndreptată spre industriali­zarea țării și colectivizarea agriculturii. „Pravda“ a luptat pentru desvoltarea miș­cării stahanoviste, pentru prietenia dintre popoare, pentru cultura socialistă, pentru întărirea puterii de apărare a Țării Sovie­telor. „Pravda“ a fost întotdeauna cea mai ascuțită armă în lupta pentru unitatea leninist-stalinistă a rândurilor partidului. Sub conducerea C. C. al P. C. (b), „Pravda“ a dus o luptă necruțătoare pen­tru demascarea și lichidarea bandei con­trarevoluționare a troțchiștilor, zinovievi­­știlor, buhariniștilor, naționaliștilor bur­ghezi și a celorlalți dușmani ai partidului. In anii Marelui Război pentru Apăra­rea Patriei, „Pravda" a concentrat focul ei asupra cotropitorilor hitleriști. „Pravda“ a mobilizat poporul sovietic la lupta pen­tru sdrobirea ocupanților fasciști, a sădit în el ura față de dușmani, a explicat sco­purile înalte și nobile ale Marelui Război pentru Apărarea Patriei. „Pravda“ este o armă puternică a Parti­dului Bolșevic în lupta lui pentru comu­nism. In perioada de după război, „Prav­da“ ajută Partidul să mobilizeze poporul sovietic în vederea îndeplinirii mărețului program de construire a comunismului, program expus în cuvântarea istorică a tovarășului Stalin de la 9 Februarie 1946, întreaga presă sovietică din U.R.S.S. se bucură de marea dragoste și de sprijinul poporului. In prezent, în Uniunea Sovietică se tipăresc peste 8000 de ziare cu un tiraj zilnic de aproximativ 40 milioane de e­­xemplare, până la 1500 de reviste și alte publicații periodice. In cursul anilor puterii sovietice, în U. R. S. S. au fost editate peste 1.000.000 de titluri de cărți și bro­șuri, al căror tiraj depășește 14 miliarde exemplare. Guvernul sovietic și Partidul Bolșevic au creat pentru masele largi ale poporului toate condițiile necesare însușirii teoriei marxist-leniniste, înarmării cu cunoașterea legilor de desvoltare a societății în vede­rea construirii cu succes a societății co­muniste. Mărețele opere ale corifeilor știin­ței revoluționare înaintate Marx, Engels, Lenin și Stalin au fost tipărite în U. R. S. S. într’un tiraj de 889 milioane de exemplare. O însemnătate excepțional de mare se acordă în Țara Sovietică tipăririi litera­turii beletristice, tehnice, agricole, știin­țifice, precum și literaturii pentru copii. Presa sovietică este o presă cu adevărat populară. Ea exprimă și apără interesele poporului. Ei îi sunt străine obiceiurile care domină în societatea capitalistă, unde presa se găsește în mâinile unui pumn de capitaliști, ale căror interese le slujește. Minciuna, calomnia, dezinformația — iată care este deviza ziarelor și revistelor editate de capitaliști. Presa burgheză, în special presa americană, este plină astăzi de urlete războinice și de planuri nebunești privitoare la deslănțuirea unui nou război mondial. Presa sovietică, împreună cu presa în continuă creștere și întărire din țările de democrație populară din Europa și Asia și împreună cu presa comunistă și democra­tică din țările capitaliste, constitue o forță uriașă în lupta pentru pacea și securita­tea popoarelor, în lnota pentru democra­ție și socialism. I. VLADIMIROV V. I. LENIN : Opere, vol. 22 PREFAȚĂ Volumul al douăzeci și doilea cuprinde operele lui V. I. Lenin scrise în perioada Decembrie 1915 — Iulie 1916. Din volum face parte lucrarea „Date noi despre legile desvoltării capitalismului în agricultură. Partea I-a Capitalismul și agri­cultura în Statele Unite ale Americii“, lu­crare în care Lenin critică teoria antimar­­xistă a evoluției n­eapitaliste a agriculturii în societatea capitalista. O însemnată parte a acestui volum e al­cătuită din articole în care Lenin fundamen­tează și lămurește lozincile bolșevice și sar­cinile proletariatului în perioada războiului imperialist din 1914-1918, demască pe social­­șoviniștii fățiși, precum și ne­centriști, care sunt social-șoviniști camuflați. Din aceste articole fac parte : „Oportunismul și fali­mentul Internaționalei a II-a“, „Despre sar­cinile opoziției în Franța“, „Despre o pace fără anexiuni și despre independența Polo­niei ca lozinci ale zilei în Rusia“, „Wilhelm Kolb și Gheorghi Plehanov“, „Despre pro­gramul de pace“, „Propunerea Comitetului Central al P.M.S.D.R. pentru conferința a 2-a socialistă“, „Despre șovinismul german și șovinismul negerman“ și altele. Din volum face parte vestita carte „Impe­rialismul, stadiul cel mai înalt al capitalis­mului“, în care Lenin face o analiză marxis­tă a imperialismului ca ultimă fază a capita­lismului și arată că „imperialismul este aju­nul revoluției sociale a proletariatului". Pe baza acestei analize, Lenin a formulat o nouă teză teoretică, teza posibilității vic­­toriei­­ socialismului la început într’o singu­­­ră țară capitalistă, și a imposibilității victo­riei simultane a socialismului în toate țările.­ Lenin a formulat această teză genială în două articole : „In jurul lozincii Statelor Unite ale Europei“, scris în August 1915, și „Programul militar al revoluției proletare“,­ scris în toamna anului 1916. Era o teorie nouă, desăvârșită a revolu­ț­­iei socialiste, teorie care a îmbogățit mar­­­xismul și l-a dus înainte. In tezele „Revoluția socialistă și dreptul națiunilor la autodeterminare" și în articolul „Bilanțul discuției asupra autodeterminării“, Lenin a desvoltat tezele fundamentale ale programului bolșevic în problema națională. In articolul „Despre broșura lui Junius", Lenin critică greșelile politice ale social-de­­mocraților de stânga din Germania. In volum se publică pentru prima oară următoarele documente lui V. I. Lenin : „Proiect incluse în operele de hotărîre cu privire la convocarea celei de a doua con­ferințe socialiste", „In legătură cu conferin­ța dela 24 Aprilie 1916. Propunerea unei de­legații“, și „Scrisoarea Comitetului organi­zațiilor din străinătate către secțiile P.M.S. D.R.“, care oglindesc lupta dusă de Lenin împotriva social-șoviniștilor din Rusia și din Europa occidentală pentru întărirea Partidu­lui Bolșevic, pentru unirea strânsă a ele­mentelor internaționaliste din mișcarea mun­citorească internațională. I. STALIN: Opere, vol. 13 PREFAȚA Volumul al treisprezecelea al Operelor lui I. V. Stalin cuprinde lucrările scrise între iulie 1930 și ianuarie 1934. In această perioadă, înfăptuind o politică de largă ofensivă a socialismului pe tot fron­tul, Partidul Bolșevic obține succese de im­portanță istorică mondială pe tărâmul tran­sformării socialiste a țării. Uniunea Sovie­tică a devenit o mare putere industrială, o țară a marii agriculturi mecanizate, colective. In „Cuvânt de încheiere la raportul politic al C.C. la Congresul al XVI-lea al P.C. (b) al U.R.S.S.“, I. V. Stalin demască compor­tarea fățarnică a leaderilor oportuniști de dreapta. Caracterizând succesele construcției socialiste, I. V. Stalin a arătat că U.R.S.S. a intrat în perioada socialismului. Criticând teoria antimarxistă, antileninistă, a dispa­riției treptate a limbilor naționale și a conto­pirii lor într’o singură limbă comună în ca­drul unui singur stat în perioada victoriei socialismului într'o singură țară, I. V. Stalin a fundamentat teza programatică potrivit căreia limbile naționale se vor contopi în­tr’o singură limbă comună abia după victoria socialismului pe plan­ mondial. In cuvântările „Despre sarcinile cadrelor conducătoare din economie“ și „Situație nouă — sarcini noi în domeniul construcției economice“, I. V. Stalin fundamentează ne­cesitatea istorică a unui ritm rapid al in­dustrializării socialiste, arată importanța hotărîtoare a tehnicii în perioada de recon­strucție a tuturor ramurilor economiei națio­nale și formulează lozinca: „Bolșevicii tre­­bue să devină stăpâni pe tehnică“. I. V. Stalin desvălue noile condiții de desvoltare a in­dustriei socialiste și trasează noi metode de conducere a construcției economice. In­­ raportul „Bilanțul primului plan cin­cinal“, prezentat la plenara comună a Co­mitetului Central și a Comisiei Centrale de Control a P.C. (b) al U.R.S.S., I. V. Stalin arată că îndeplinirea în patru ani a primu­lui plan cincinal este de o foarte mare im­portanță internațională. Rezultatele planului cincinal, obținute într-o perioadă când între­gul sistem capitalist era zguduit de criza economică mondială, au arătat superioritatea indiscutabilă a sistemului socialist asupra sistemului economic capitalist, sovietic care și-a trăit traiul. Vorbind, despre forțele principale care au asigurat victoria planului cincinal, I. V. Stalin relevă înainte de toate activitatea și abnegația, entuziasmul și inițiativa maselor care, împreună cu cadrele de ingineri și teh­nicieni, au desfășurat cu o imensă energie întrecerea socialistă și mișcarea adarnică. Definind sarcinile fundamentale ale parti­dului în legătură cu rezultatele planului cincinal, I. V. Stalin subliniază importanța deosebită a ocrotirii proprietății socialiste obștești împotriva profitorilor și delapidato­rilor și necesitatea întăririi prin toate mij­loacele a dictaturii proletariatului. Problemelor întăririi orânduirii colhoznice, problemelor muncii de partid la sate, le sunt consacrate: cuvântarea „Despre munca la sate“ și „Cuvântare rostită la primul con­gres al colhoznicilor zdarnici din U.R.S.S.“. Desvăluind noua tactică a dușmanilor de clasă camuflați de la sate, I. V. Stalin cere organi­zațiilor de partid să-și ascută vigilența. Fă­când bilanțul construcției colhoznice, I. V. Stalin lansează lozinca: să facem ca colhozu­rile să fie bolșevice, iar colhoznicii să fie înstăriți. Lucrările lui I. V. Stalin, „Despre unele probleme din istoria bolșevismului“, scrisoare către redacția revistei „Proletarscaia Revoliu­­ția“, și „Răspuns lui Olehnovici și lui Ari­­stov“ sunt consacrate unor importante pro­bleme ale istoriei bolșevismului. Demascând pe falsificatorii troțchiști și pe ceilalți falsifi­catori ai istoriei partidului nostru, I. V. Stalin cere ca studiul istoriei partidului să fie îndrumat pe un făgaș științific, bolșevic, și subliniază că leninismul s’a născut, a crescut și s’a întărit în lupta necruțătoare împotriva oportunismului de toate soiurile. I. V. Stalin caracterizează troțchismul ca fiind detașamentul de avangardă al burghe­ziei contrarevoluționare. In scrisoarea către Demian Bednâi, I. V. Stalin arată că unele foiletoane în versuri ale lui Demian Bednâi sunt pătrunse de tendințe antipatriotice și reprezintă o vădită abatere de la leninism. I. V. Stalin subliniază că clasa muncitoare rusă a dat omenirii mărețe exem­ple de luptă pentru libertate și socialism. Faptul acesta umple inimile ruși de un sentiment de mândrie muncitorilor națională revoluționară, în stare să miște munții din loc, în stare să facă minuni, I. V. Stalin cere scriitorului sovietic să fie la Înălțimea sarci­nilor unui cântăreț al proletariatului înaintat. In „Convorbire cu scriitorul german Emil Ludwig“, I. V. Stalin pune în lumină din punct de vedere teoretic problema rolului personalității și al maselor populare­ în isto­rie. In răspunsurile la întrebările lui E. Ludwig, I. V. Stalin a declarat că sarcina căreia își consacră viața este înălțarea clasei muncitoare și­ întărirea statului socialist. Orice întărire a statului socialist contribue la întărirea întregii clase muncitoare interna­ționale, într-o serie de convorbiri cu personalități străine, I. V. Stalin caracterizează politica externă a Statului Sovietic drept o politică, consecventă de pace și fundamentează posi­bilitatea coexistenței pașnice și a stabilirii de legături de afaceri între U.R.S.S. și țările capitaliste. In „Raportul de activitate al C. C. al P. C. (b) al U. R. S. S. la Congresul al XVII-lea al partidului“,­­ V. Stalin face bi­lanțul marilor victorii ale socialismului în U. R. S. S., relevând schimbările radicale care au avut loc în țară în perioada de după Congresul al XVI-lea, succesele obținute în toate ramurile economiei naționale și cul­­turii socialiste, care dovedesc triumful de­plin al liniei generale a partidului. I. V. Stalin subliniază că partidul datorează suc­cesele sale faptului că se conduce în munca sa după învățătura nebiruită a lui Marx, Engels, Lenin. I. V. Stalin trasează progra­mul muncii ulterioare a partidului în dome­­­niul industriei, agriculturii și în alte ramuri ale economiei naționale, în domeniul culturii și științei. I. V. Stalin fixează sarcina ridi­cării conducerii organizatorice la nivelul conducerii politice, sarcina intensificării muncii ideologice a partidului și a întețirii luptei împotriva­ rămășițelor capitalismului în conștiința oamenilor. I. V. Stalin analizează mersul crizei eco­nomice mondiale, care are la bază criza ge­­nerală a capitalismului, arătând ca, în con3­tițiiie crizei generale a sistemului capitalismul trece printr'o depresiune de un fel deosebit, care nu duce la un nou avânt, la o nouă înflorire a industriei. I. V. Stalin caracterizează agravarea situației politice în țările capitaliste și înăsprirea relațiilor din­tre aceste țări, precum și pregătirile făcute de imperialiști în vederea unui nou război mondial. Demascând planurile ațâțătorilor la răz­boi și prevăzând în mod științific desfășura­rea ulterioară a evenimentelor, I. V. Stalin­ arată că războiul împotriva Uniunii Sovie­tice va fi războiul cel mai periculos pentru imperialiști, că popoarele din U. R. S. S. se vor bate pe viață și pe moarte pentru cuce­ririle revoluției, că războiul va duce la o completă înfrângere a agresorilor, la revolu­ție într-un șir de țări din Europa și Asia și la zdrobirea guvernelor burghezo-moșie­­rești ale acestor țări. I. V. Stalin definește politica externă a U. R. S. S. ca fiind o po­litică de menținere a păcii. I. V. Stalin pre­vine că Țara Sovietică trebue să-și întă­­rească capacitatea de apărare, pentru a gata să se apere împotriva unei agresiuni și din partea statelor imperialiste. In volumul al treisprezecelea se publică pentru prima oară : scrisorile lui I. V. Stalin către tovarășul Satunovschi, tovarășul C-s, către Demian Bednâi, către tovarășul At­­c­een, tovarășul I. N. Baranov , răspunsurile lui I. V. Stalin la întrebările lui Ralph W. Barnes, răspunsul la scrisoarea d-lui Barnes­ și convorbirea cu colonelul Robins Institutul Marx-Engels-Lenin de pe lângă C. C. al P. C. (b) al U.R.S.S. A apărut în limbile: rusă, română, franceză, germană, engleză și spaniolă .Pentru pace trainică, pentru democrație populară!“ București. Organ al Biroului Informativ al Partidelor comuniste și muncitorești Nr. 18 (182) Note politice Informații de vânzare la magazinele „Librăria Noastră” și la toate chioșcurile. Prețul: 40 bani Cuprinde : Articol de fond : Ana Pauker Dolores Ibarruri : Wiliam Siroky : R. Palme Dutt : Pero Popivoda Jan Marek Presa comunistă în lupta pentru pace, pen­tru democrație, pentru socialism Despre mărețele construcții ale comunismu­lui în U. R. S. S. Lupta pentru pace este lupta pentru viață Colaborarea frățească dintre Cehi și Slovaci în Republica Democrat-Populară Ceho­slovacă Ascuțirea crizei sistemului colonial al impe­rialismului Poporul iugoslav va readuce țara sa în la­gărul democrației și socialismului

Next