Apărarea Patriei, iunie 1952 (Anul 8, nr. 129-152)

1952-06-01 / nr. 129

"Duminică I Ifinte 1952 Nr. 129 (1813) APARAREA PATRIEI VIAȚA DE ORGANIZAȚIE U.T.M. Munca pentru îndeplinirea hotărîrilor luate Cu prilejul adunărilor pentru dări de seamă și alegerea noilor organe conducă­toare U.T.M. ce s’au desfășurat în unități, utemiștii au desbătut în mod activ dările de seamă, au analizat în spirit critic și autocritic lipsurile în muncă, au adoptat hotărîri concrete, îndreptate spre îmbună­tățirea întregii activități a organizații­lor utemiste. Trecând la îndeplinirea hotărîrilor luate, organizațiile utemiste au întărit munca de educație comunistă a membrilor, au început să dea un ajutor mai activ comandanților și locțiitorilor politici în asigurarea unei înalte calități a pregătirii de luptă și po­litice, în întărirea continuă a disciplinei și ordinei militare. In timpul scurt care a trecut de la adunări, în rândurile mili­tarilor atemiști a crescut numărul celor evidențiați în pregătirea focului, la tra­geri, la însușirea lecțiilor politice, precum și la învățământul politic U.T.M. Viața internă de organizație a devenit mai plină­­ de conținut, a crescut în mod simțitor ca­pacitatea de mobilizare a organizațiilor utemiste de subunitate, a crescut spiritul­­ de inițiativă,­­ combativitatea și elanul în muncă al utemiștilor. In organizația utemistă al cărei secretar este caporalul Voloșciuc Mihai, s’a ținut seamă, de necesitatea menținerii și creș­terii elanului în muncă al utemiștilor, de necesitatea bunei organizări și conduceri­­ a activității pentru realizarea hotărîrilor luate. Adunarea pentru dări de seamă și ale­geri a obligat noul birou să intensifice educarea politico-ideologică și ostășească a militarilor, să lupte pentru a obține ca toți utemiștii, fără excepție, să fie frun­tași în pregătirea de luptă și pregătirea politică, în respectarea disciplinei militare în îndeplinirea obligațiunilor de serviciu. Adunarea a mai cerut biroului să ridice nivelul ideologic și organizatoric al adu­nărilor atemiste, să acorde zilnic ajutor agitatorilor și colegiilor de redacție ale gazetelor de perete. După adunare, biroul utemist a trecut cu însuflețire la traducerea în viață a ho­­tărîrii. înainte de toate, biroul a luat mă­suri pentru întărirea educației politico­­ideologice a utemiștilor, pentru ridicarea conștiinței lor politice. Cu atemiștii încadrați în învățământul politic U.T.M. s-au organizat convorbiri colective și individuale, cu temele: „Să ne însușim temeinic lecțiile predate la cercuri”, „Cum trebue să studiem lecțiile și să pregătim un plan conspect de semi­narizare”, etc. Biroul organizației U.T.M. a început să ajute acum mai mult pe tovarășii mai slab pregătiți, și în­ special pe acei care au luat calificative slabe și satisfăcătoare la seminariile recapitulative. La îmbunătățirea muncii de educație politico-ideologică a contribuit și faptul că biroul organizației de bază a organizat cu toți conducătorii de lecții politice utemiști, convorbiri în care locțiitorul politic al unității a arătat în mod practic metode ce trebuesc folosite pentru ca lecțiile po­litice să fie întocmite la un nivel cât mai înalt. Acum, propagandiști ca ofițerul Cio­­banu Gheorghe folosesc cu iscusință ma­terialele didactice și demonstrative, pre­gătesc lecții mai pline de conținut și le expun într-un mod mult mai viu. După adunarea pentru dări de seamă și alegeri se folosesc mai bine și celelalte forme de muncă politică cu militarii. Așa, de pildă, organizația atemistă de compa­nie, al cărei secretar este soldatul Steliniuc Ioan, se preocupă îndeaproape de apariția la timp și cu un conținut de bună cali­tate a gazetei de perete. S-a îmbunătățit și munca agitatorilor, ț­inând seama de indicațiile comandantu­lui și locțiitorului politic și ajutați de or­ganizația de partid și cea atemistă, agi­tatorii au ținut convorbiri cu ostașii despre cerințele jurământului militar, îndeplinind hotărîrea adunării pentru dări de seamă și­ alegeri, biroul organiza­ției de bază a luat o serie întreagă de măsuri care să ducă la ridicarea rolului de frunte al utemiștilor, alături de comu­niști, în pregătirea de luptă. Au început să se țină mai des convorbiri despre ne­cesitatea pregătirii bunilor ochitori. Ute­miștii desfășoară o mai vie agitație la atelierele pentru luarea liniei de ochire. Măsurile luate din inițiativa organiza­ției de bază au ajutat pe utemiști și pe ceilalți militari să-și ridice gradul de ca­lificare: mai mult de jumătate din ute­miști au obținut la poligonul de tragere rezultate deosebit de bune. Cu ajutorul organizației de partid și al organizației U.T.M. și-au îmbunătățit mun­ca ofițerii utemiști Catană Zota, Bondoc Ilie. O dovadă că organizația utemistă se ocupă în mod activ și cu succes de nive­lul pregătirii de luptă al membrilor săi este faptul că au fost promovați în munci de răspundere, ca încheietori de plutoane și comandanți de grupă, mai mulți atemiști destoinici, printre care caporalii Sologan Gheorghe, Arhip Constantin și alții. Ei reușesc de acum să instruiască în bune con­­dițiuni pe subordonații lor. Una din sarcinile importante care stăteau în fața militarilor era pregătirea intensă în vederea unor verificări parțiale a pre­gătirii lor. Organizația de bază a organizat o adu­nare generală deschisă. Referatul a fost ținut de locțiitorul politic al comandantu­lui, care a vorbit despre necesitatea pregă­tirii temeinice a tuturor militarilor și a chemat pe utemiști să dea un ajutor tovărășesc celor mai slab pregătiți. Ca urmare, în timpul liber, utemiștii au organizat convorbiri la panouri despre ba­listică, despre cunoașterea armamentului, etc.­In munca sa, biroul organizației de bază a ținut seamă de principiul că suc­cesele în pregătirea de luptă și pregătirea politică sunt de neconceput fără lupta de zi de zi pentru respectarea strictă a ordinei militare. Nu întâmplător în adunarea pen­tru dări de seamă și alegeri i s’a dat a­­cestei probleme o deosebită atenție. De a­­aceea noul birou ales a început să lupte cu mai multă insistență pentru întărirea disciplinei și a ordinei militare. Intr’un timp, la un pluton, programul administrativ de dimineața și seara nu se desfășura în condițiuni destul de bune. Printre ostașii care aveau abateri de la dis­ciplină, se aflau și unii utemiști. Acest lucru a preocupat organizația utemistă, care a convocat o adunare cu utemiștii, în care însuși comandantul a ținut un refe­rat despre exemplul utemiștilor în respec­tarea și îndeplinirea la timp și întocmai a programului. Aceasta a avut mare influență asupra utemiștilor. Caporalii Bârleanu Mihai și Armeanu Dumitru și soldatul Munteanu Ștefan, utemiști, au încetaat să depună de atunci mai mult interes pentru întărirea disciplinei, fiind exemple perso­nale în executarea ordinelor date de co­mandanți. Adunarea pentru darea de seamă și alegeri a adus o îmbunătățire simțitoare și în viața internă de organizație. Adunările organizațiilor de companie se țin acum cu regularitate; în ele se dis­cută probleme principale, ca: instrucția fo­cului, despre vigilența revoluționară, de­spre sarcinile utemiștilor în întrebuințarea cu folos a timpului liber al militarilor, etc. Ofițerii utemiști au început să participe cu regularitate la adunări, ajutând pe ute­miști să înțeleagă îndatoririle lor de a învăța și de a se pregăti din punct de vedere militar și politic. Dacă înaintea alegerilor unii membri ai biroului organizației de bază, ca soldatul Covaci Ion și soldatul Deac Ioan, de exemplu, nu știau cum să-și ducă la înde­plinire sarcinile, după adunarea pentru dări de seamă și alegeri, s’au organizat în unitate seminarii cu secretarii și cu membrii birourilor nou alese, în care li s’au dat indicații asupra felului cum trebue să muncească și să conducă organizațiile respective. Luptând pentru îndeplinirea hotărîrilor luate în adunarea pentru dări de seamă și alegeri, biroul organizației de bază a luat măsuri pentru a se studia Hotă­rîrea Ple­narei a VI-a a C.C. al U.T.M. asupra ac­tivității Uniunii Tineretului Muncitor în domeniul culturii fizice și sportului. Astfel, cu ajutorul ofițerului Basista Mihai, s-au organizat antrenamente în­ ve­derea crosului „Să întâmpinăm ziua de 1 Mai”. Pentru răspândirea cunoștințelor șahiste în rândurile militarilor, din iniția­tiva biroului s’a organizat o consfătuire cu cei ce doresc să învețe șah, în care li s’au dat primele noțiuni. In timpul liber, ute­miștii șahiști au început să-i învețe pe toți amatorii, obținând frumoase realizări. Noul birou a trecut la lichidarea lipsei principale pe care a avut-o organizația de bază, aceea de a nu avea aspiranți G.M.A. Din inițiativa organizației U.T.M. a fost organizată cu militarii o consfătuire ținută de locțiitorul politic al comandantului cu tema: „Cucerirea insignei G.M.A., o da­torie patriotică”. La această consfătuire au fost invitați și purtătorii insignei G.M.A. din alte sub­unități. Ei au arătat utemiștilor cum au luptat și au muncit pentru cucerirea in­signei. De aceea nu e de mirare că această consfătuire a stârnit interesul atemiștilor, stimulându-le dorința de a cuceri și ei insigna G.M.A. Totuși, ar fi greșit să supraapreciem re­zultatele muncii organizației de bază U. T. M. pentru îndeplinirea ho­tărîrilor luate în adunarea pentru dări de seamă și alegeri. Unii se­cretari ai organizațiilor utemiste de sub­unitate, cum este, de exemplu, soldatul Pop Ilie, nu luptă îndeajuns pentru traducerea în viață a hotărîrilor luate. In organiza­ția utemistă de subunitate despre care este vorba, hotărîrile se îndeplinesc încă slab. Utemiștii nu au sprijinit îndeajuns pe co­mandant în pregătirea de luptă și pregă­tirea politică a subordonaților, unele arme au fost găsite neîngrijite, iar rezultatele la trageri au fost numai satisfăcătoare. Unii utemiști încă nu dau atenția cuvenită lecțiilor politice ce se predau­ și de aceea, la seminarii, dau deseori răspunsuri slabe. Pentru a se lichida și aceste slăbiciuni, este necesar ca întreg conținutul hotărîrii să fie cunoscut de toți utemiștii, ca planu­rile de muncă să fie axate pe îndeplinirea hotărîrilor și ca noile birouri ale organiza­țiilor utemiste să fie temeinic ajutate de către locțiitorii politici și organizația de partid. Este deosebit de important să se dea ur­mare criticilor și propunerilor făcute de utemiști în adunările pentru dări de seamă și alegeri. De asemeni, biroul organizației de bază trebue să țină seamă de angaja­mentele luate de utemiști în aceste adu­nări, să urmărească felul cum ei și le în­deplinesc. Utemiștii, la rândul lor, trebue să fie mai exigenți față de ei înșiși, să mânuiască cu mai mult curaj arma criticii și auto­criticii, pentru ca noile organe alese să nu repete greșelile săvârșite de vechile or­gane, pentru ca, în felul acesta, ei să ajute noile birouri să-și îmbunătățească con­tinuu munca. Acționând în spiritul jurământului Plouase toată noaptea. Stropii mari care cădeau din norii groși și cenușii umflaseră |>âraiele. Abia după amiază, norii mânați de Vânt se risipiră undeva, departe, printre­­ Vârfurile munților. Văile erau înfășurate în sceață. Pe o vreme ca aceasta munca e grea, ane­voioasă. La pod însă lucrul continua cu și m­ai multă îndârjire. Apele râului care ve­­deau amenințător la vale nu-i înspăimântau pe militarii din subunitatea școală, care pri­miseră misiunea să grăbească construcția podului. Ștefan Ioan, Iordache Aurică și Guran Va­­sile continuau lucrul, deși puhoaiele râului Urlau furioase, izbind cu putere pilonii po­dului, de se cutremura întreaga construc­ție. Albia pe care și-au croit-o de atâtea sute de ani nu le mai ajungea. Mânios, râul își arunca valurile dintr’un mal într’altul, smul­gea tufe, copaci, bolovani și tot ce-i ieșea în cale. Dar nici copacii, și nici stâncile care se prăvăleau la vale, nu-i speriau pe cei ce lu­crau la pod. Munca continua. Soldatul Iordache Aurică­ se opri puțin din lucru și căută cu privirile pe soldatul frun­taș Ștefan Ioan. — Să cerem materiale, tovarășe soldat frun­taș, se adresă el ostașului care lucra pe sche­la îngustă de sub pod. — Să cerem, răspunse acesta, aruncându-și ochii spre râul care-și fierbea apele înspu­­mnate sub el. — Nu-i ușor să aduci materiale cu sedinul pe o vreme ca asta, gândi el. Dar Năstăsoiu, sunt sigur că o va face. Soldatul fruntaș Ștefan Ioan comunică la mal să se trimită materiale și să se prelun­gească schela. Pe mal era fierbere. In jurul ofițerului Teorov Gheorghe se adunaseră ostașii, în­cepând chiar din prima zi a construcției po­dului, ofițerul Teorov Gheorghe, membru de partid, a fost întotdeauna printre ostașii care deschideau drum peste apele râului. — Să știți, tovarăși — începu ofițerul Teo­rov Gh. — că nu-i ușor să transporți ma­terial cu sediuul înfruntând puhoaiele înfu­riate ale râului. Dar misiunea care ne-a fost încredințată trebue dusă la îndeplinire la timp și fără pierderi de materiale. Aceste cuvinte, spuse din tot sufletul, îm­bărbătară pe ostași. Soldatul fruntaș Năstă­soiu Ilie înaintă câțiva pași — vroia să fie mai aproape de cel ce le vorbise — apoi zise : — Eu voi aduce materialele cu sedinul, to­varășe locotenent, aceasta e misiunea mea și trebue s’o îndeplinesc oricât de furioase ar fi apele râului. Lucrările de sub pod sunt de mare însemnătate și-mi dau seama că neexe­­cutarea lor la timp ar duce la încetinirea rit­mului construcției noastre. ...Apele încercau să prindă în vâltoarea lor sedinul, să-l arunce la fund. Cu multă price­pere, soldatul Năstăsoiu Ilie ocolea vâltorile, se strecura printre curenți, vâslea puternic. Ajunse aproape de schelă. Ochii celor de pe mal și ai celor de pe schelă urmăreau cu aten­ție fiecare mișcare a lui. In sfârșit, reuși să predea materialele. Acum, la întoarcere, trebuia să lupte și mai mult. Sedinul era mai ușor și putea fi răs­turnat cu multă ușurință de valuri. Năstă­soiu se grăbea. Mai avea de făcut un trans­port. Deodată, sedinul fu cuprins de vârtejul apei și răsturnat. Viața soldatului fruntaș era în primejdie. ★ A-ți ajuta, chiar cu prețul vieții, tovarășul căzut în primejdie, aceasta este o lege de ne­­sdruncinat a tovărășiei ostășești. Ofițerul Teodor Gheorghe, care urmărise totul, nu a pierdut nicio clipă pentru a-și salva subordonatul care căzuse pradă râului înfu­riat. Dădu în grabă un ordin ostașului Negruț din echipa de salvare. In câteva clipe, două bărci se desprinseră de mal. Ofițerul și sol­datul se avântau cu mult curaj spre vâltoa­rea care-l înghițise pe Năstăsoiu. In mijlocul torentului care creștea mereu, soldatul fruntaș Năstăsoiu nu s-a dat bătut. Ieșea pentru o clipă deasupra, apoi valurile îl astupau, dar el se ridica iar, luptând pe viață și pe moarte. Era convins că tovarășii săi îl vor ajuta. Simțea că puterile îl părăsesc, dar nu se lăsa. Vârtejul îl fură din nou, și-l duse departe, unde curenții erau și mai iuți. Deodată, o mână puternică îl prinse și-l trase sus. Era ofițerul Teprov, care înfruntase cu mult curaj pericolul ce-l amenința, numai pentru a salva viața tovarășului său. — Sedinul, se pierde sedinul, tovarășe lo­cotenent — fură primele cuvinte rostite de Năstăsoiu. Intr’adevăr, sedinul său era purtat departe, tocmai în josul râului. „Jur... să păzesc cu grijă avutul militar și obștesc“ — așa făcuseră legământ cei trei militari. Sedinul era un bun al tuturor, el nu putea fi lăsat pradă apelor vijelioase. Bărcile porniră pe urmele lui Vâslind pu­ternic și folosind cu pricepere curenții, cei trei militari reușiră să se apropie de sedin. Acum, cineva trebuia să sară în apă, pentru a lega sedinul de una din bărci. Era greu, pentru că totul se petrecea nu pe o apă lini­ștită, ci pe valuri agitate. — Dă-mi capătul odgonului, tovarășe, se a­­dresă Năstăsoiu celuilalt soldat, să mă arunc după sedin. In câteva clipe, Năstăsoiu Ilie fu în apă. Capătul odgonului, îl ținea în dinți. Se lăsă dus de curenți, în direcția unde plutea se­­dinul. N­ ajunse și-l agăță de odgon, apoi se urcă în el. Curenții târau cu ei cele trei am­barcațiuni. Când ele s’au apropiat de mal, ofițerul Teprov a sărit și le-a tras spre țărm. La pod, lucrul continua. ★ La apelul de seară, comandantul subunității școală vorbea militarilor. — Ați văzut, tovarăși, ce înseamnă a-ți respecta cu sfințenie jurământul militar! Pun­ându-și în primejdie viața lor, cei trei tovarăși, pe care îi evidențiez în fața noa­stră, au dat dovadă d­e curaj, de hotărîre, de dragoste față de avutul obștesc, de un înalt spirit de tovărășie ostășească. Noi ne mândrim cu oameni­ care săvârșesc asemenea fapte V. IOSIPESCU Expoziția „Armata Sovietică“ ajută elevilor la însușirea lecțiilor AREAZA.­­ In unitatea noastră școală, organizarea sălilor de documentare și a ex­pozițiilor constitue un ajutor de seamă dat elevilor pentru înțelegerea mai profundă a lecțiilor ce li se predau, îndrumați de organizația de partid, ofițerii profesori de la cursul „Bazele marxism-leni­­­nismului“ au amenajat de curând expoziția­­,A­rmata Sovietică“. Ofițerul Iacob Gheorghe a organizat vizio­narea prin rotație a expoziției de către toate subunitățile de elevi. Elevii ascultă cu viu interes cuvintele profesorului, care le vor­bește în mod limpede despre acțiunile victo­rioase ale Armatei Sovietice în Marele Război pentru Apărarea Patriei, despre superi­oritatea științei și artei militare sovietice, de­spre geniul militar al tovarășului Stalin. Prin grija locțiitorilor politici, ai coman­danților de subunități, în cadrul activității politice s’a organizat studierea literaturii ce tratează principalele bătălii duse de Armata Sovietică. Toate aceste activități sunt de un real folos, atât pentru elevi, cât și pentru ofițerii profesori. Săli de documentare și de consultații s’au organizat și pentru celelalte cursuri. Aceste săli sunt acum frecventate de­ un număr tot mai mare de elevi. Locotenent Corneliu CORNEA 3 Ziua Internațională a Copilului Minunată este viața copiilor din patria noastră. Partidul acordă o grijă părintească creșterii și desvoltării sănătoase a copiilor — stahanoviștii, inginerii și artiștii de mâine. Astăzi, pe întreg cuprinsul țării există o­tatea largă de școli, creșe, staționare, cămine de zi și grădinițe, care fac ca viața copiilor noștri să fie tot mai fericită, tot mai plină de bucurii ! ----------------* *-----------------­ In apărarea copiilor din întreaga lume Consiliul Federației Democrate Internațio­nale a Femeilor a hotărît, în sesiunea sa din Septembrie 1949, să proclame ziua de 1 iunie ca zi internațională pentru apărarea copilu­lui, împotriva amenințării crescânde a păcii din partea imperialiștilor americani și a slu­gilor lor. Ca și în cei doi ani precedenți, anul ace­sta, sărbătorirea zilei de 1 Iunie se desfășoară sub semnul luptei pentru apărarea păcii, pentru crearea unui viitor fericit micuților de azi, oamenii de mâine. A apăra viața copiilor înseamnă a apăra însăși pacea lumii. „In nu­mele păcii în lumea întreagă, în numele feri­cirii copiilor“, — spun constructorii canalu­­lului Volga-Don, făurind una din uriașele con­strucții staliniste ale comunismului, spun constructorii hidrocentralelor din țara noastră, care muncesc spre a aduce lumină în satele lăsate în besnă de regimul burghezo-moșie­resc. „In numele păcii în lumea întreagă, în numele fericirii copiilor“, spun patrioții ger­­mani manifestând săe străzie Essenului, și mamele americane cerând lui Truman înce­tarea războiului criminal din Coreea. Pentru ca ochii copiilor nevinovați să nu încreme­nească de spaimă în fața grozăviilor unui nou măcel, pentru ca trupurile lor plăpânde să nu fie sfâșiate iar de­schije sau strivite sub ruine, mai bine de jumătate din populația adultă a globului a semnat pentru pace. Ome­nirea conștientă a hotărît: copiii lumii nu trebue să aibă soarta micuților coreeni, a ace­lor 300 de mii de copii coreeni asasinați de mâna călăilor americani, a copiilor arși de vii sau sdrobiți de cism­a yankee mânjită de sânge, a copiilor martiri, care rătăcesc or­fani și goi. Imperialiștii, setoși de sânge, se înarmea­ză cu febrilitate, spre a transforma întreg globul în pământ pârjolit. Tânăra generație din țările supuse imperialismului este prima victimă a acestei politici dictată de interesele trusturilor din Wall Street. Milioane de copii din țările capitaliste sunt condamnați la foa­mete și mizerie, sunt lipsiți de posibilitatea de a învăța, de a se desvolta. In Italia, patru milioane de copii locuesc în peșteri și co­cioabe; în India, un milion de copii mor în fiecare an de foame; în Statele Unite, 0 mi­lioane de Copii de vârstă școlară nu au po­sibilitate de a învăța; în Tunis, zeci de mii de copii lucrează de la vârsta de 6 ani — iată Consecințele politicii de război și mizerie dusă la ordinele trustmanilor și monopoliștilor. După înseși datele statistice oficiale ale. O.N.U., — care, după cum se știe, sunt în mod sistematic micșorate — peste 80 de mi­lioane de copii din țările capitaliste duc o existența mizeră. Și cum să fie altfel, dacă, în Franța, 59 la sută din buget este alocat pentru cheltuielile de război și doar 1 la sută pentru ocrotirea sănătății publice, dacă în Statele Unite, în timp ce peste 80 la sută din buget se cheltuiesc pentru înarmare, nici mă­car unu la sută nu este prevăzut pentru în­vățământul public! Deosebit de grea este soarta copiilor din țările unde domnește teroarea fascistă des­chisă, sprijinită pe baionetele americane. In Grecia, Î5 mii de copii ai luptătorilor demo­crați sunt exterminați lent, asemenea părin­ților lor, în închisori și lagăre de concentrare. In Iugoslavia, unde călăul Tito cheltuiește trei sferturi din bugetul de stat pentru scopuri militare, 700 de școli au fost închise și trans­formate in cazărmi sau închisori.­­ Pentru planurile de război pe care le urzesc imperialiștii americani și slugile lor, nu sunt suficiente mitralierele și bombele. Barbarii se­colului al XX-lea au nevoie de oameni, de oameni fără conștiință și fără demnitate, care să se lase mânați ca vitele, care să asasineze când li se ordonă. Iată de ce imperialiștii încearcă să otrăvească sufletele copiilor cu putreda lor ideologie, iată de ce în școlile americane se propovăduește ura de rasă, se preamărește crima, se cultivă psihoza răz­boiului. Ura de rasă, crima, furtul, sunt pro­pagate pe toate căile de literatura pentru copii și tineret, editată în Statele Unite cu titluri ca „Femeia criminală", „Omul care ucide“ și altele. Mai este de mirare că în Statele Unite vin anual, în fața tribunalelor, peste 275 de mii de delicvenți minori ? Și pare să ne mai mire scrisoarea lăsată părin­ților lor, de două fetițe, Louise și Josephine Kdig: „Am plecat să vedem lumea înainte de distrugerea ei prin bomba atomică“. Ziarul american „National Guardian” relatează: „La un semnal al profesorului, elevii din Albany (statul New­ York) se ascund sub bănci. După un anumit interval, în care se presupune că a avut loc explozia, ei sunt duși pe cori­doare, unde se trântesc la pământ. La Los Angeles, la același semnal, copiii se ascund în dosul scaunelor. La Portland (statul Ore­gon) sunt puși să cadă în genunchi, cu fața lipită de pământ“. Ca ziua de noapte se deosebește de viața mizeră a copiilor din țările capitaliste viața mereu mai lum­inoasă a copiilor din țările lagărului păcii și socialismului. In Uniunea Sovietică, numită pe drept cuvânt țara fericirii oamenilor, au fost create, sub îndrumarea Partidului Comunist Bolșe­vic și a celui mai bun prieten al copiilor de pretutindeni — tovarășul Stalin — minunate condiții pentru creșterea și educarea copiilor. In școlile elementare și medii din Sovietică învață zeci de milioane de Uniunea copii. Pentru copiii constructorilor comunismului stau la dispoziție 1.200 de palate de pionieri și multe alte instituții pentru copii. In vara anului trecut, peste 5 milioane de copii so­vietici și-au petrecut timpul în taberele de pionieri sau în case speciale de odihnă. In anii Puterii Sovietice au apărut cărți pentru copii intr-un tiraj de 1 miliard 600 de mili­oane de exemplare. Sunt cărți care vorbesc despre munca pașnică, creatoare, a oamenilor sovietici, despre invenții și călătorii, cărți care educă copiii și întregi tineretul în spiritul dra­gostei față de Patria Socialistă, în spiritul prieteniei și al egalității între popoare, în spi­ritul dragostei de pace. Perspectivele vieții noi, fericite, s’au deschis și în fața copiilor din țările de democrație populară. In Republica Populară Chineză, nu­mărul elevilor a crescut cu 56 la sută. In prezent, 80 la sută din școlarii Chinei sunt fii de muncitori și țărani muncitori. In țara noastră, numărul creșelor sporește mereu, iar numărul școlilor a crescut de 6 ori fată de 1039. Viața fericită a copiilor din Uniunea So­vietică și din țările de democrație populară constitue un exemplu și un îndemn însufle­­țitor pentru toți acei ce luptă pentru viața și fericirea copiilor. Mase din cele mai largi, oameni de pe toate meleagurile globului răs­pund, prin faptele lor, apelului lansat de Con­ferința Internațională pentru Apărarea Copi­lului, care a avut loc recent la Viena: „Să ne consacram toate forțele noastre și să ne unim eforturile pentru a asigura tuturor copiilor, lumii o viață fericită, desvoltarea intelectuală și morală. Pentru a salva pe copiii noștri, să ne consacrăm întreaga forță restabilirii și în­tăririi păcii între popoare“. Apărăm viața Viitorul patriei Plină­ de măreție este lupta pentru asigu­rarea unui viitor senin, unui viitor fericit, copiilor noștri. Tineretul este viitorul patriei, și pentru aceasta trebue să avem cea mai mare grijă față de el. Grija pentru creșterea, sănătatea și edu­carea copiilor noștri este o preocupare de seamă a statului de democrație populară. Sub regimurile de cruntă exploatare din trecut, țara noastră era cunoscută ca una din țările cu cea mai mare mortalitate infantilă din Europa. Grija pentru mamă și copil era inexi­stentă. Femeile mame muncitoare nu se pu­teau bucura nici de cea mai modestă asisten­tă medicală, ele fiind nevoite să-și ducă viața în cele mai mizerabile condițiuni. Astăzi, partidul clasei muncitoare și gu­vernul republicii noastre se preocupă înde­aproape de problema sănătății și creșterii copiilor oamenilor muncii din țara noastră. La sate, numărul caselor de naștere și al centrelor sanitare a sporit considerabil, iar la orașe, în centrele industriale, pretutindeni, cre­­șele și căminele de zi se înmulțesc pe zi ce trece și sunt înzestrate cu tot ce este necesar pentru îngrijirea și educarea copii­lor. In Capitală, în fostul palat al celui mai nlaiv exploatator al poporului nostru, s’a a­­menajat Palatul Pionierilor, casă dragă și frumoasă a copiilor noștri. Câte lucruri noi și minunate nu învață ei acolo ! In sala de geografie, pereții sunt plini de priveliștile minunate ale patriei noastre dragi. In cele peste 100 de camere spațioase ale palatului, sau în parcul de basm care-l în­conjoară, copiii trăiesc zile cu adevărat feri­ fericita a copiilor eite. De pe terasă, în vale, se vede pano­rama orașului, cu uzinele lui în care cloco­tește munca creatoare, în care oamenii muncii lucrează cu dârzenie pentru o viață din ce în ce mai fericită, pentru viitorul co­piilor noștri. In țările subjugate de către imperialiștii anglo-americani, condițiile de viață pentru copiii oamenilor muncii sunt îngrozitoare. Lor le lipsesc nu numai școli, case de odihnă, că­mine de zi, cluburi și asistență medicală, dar și hrana necesara pentru a se putea desvolta în condițiuni normale. In Coreea, imperialiștii americani și slugile lor, în ura față de margini față de regimul democratic și față de poporul iubitor de pace, nu se dau înlături de a asasina în masă femei și copii lipsiți de apărare, folosindu-i ca ținte vii la trageri. Ei nu s’au sfiit, de asemeni, să deslănțue odiosul război bacte­riologic, această rușine fără de margini, acea­stă insultă nerușinată adusă întregii uma­nități. Ca ofițer al Armatei Populare Române mă angajez să-mi îmbogățesc zi de zi cunoștin­țele militare și politice, să-mi perfecționez maestria de luptă, pentru a putea apăra viața și fericirea copiilor patriei noastre, cărora partidul și guvernul le-au asigurat o viață plină de bucurie și fericire. Locotenent Vasile I. MAIER O mare răspundere Au dispărut pentru totdeauna acele vre­muri când copiii oamenilor muncii din țara noastră duceau o viață de mizerie și sufe­rință. Azi, în patria noastră, prin grija pă­ patriei noastre țintească a Partidului Muncitoresc Român­; viața, sănătatea și viitorul fericit al copiilor sunt asigurate. Numai în 1951 au fost trimiși în stațiunile balneo-climatice zeci și zeci de mii de copii. Aceasta în timp ce copiii din țările capitaliste nu cunosc nici zâmbet, nici bucurie. In Iran și Tunisia, copiii muncesc încă de la vârsta de 5—6 ani, și părinții sunt obligați adesea — din cauza foamei — si-i vândă. In India, bolile și mizeria seceră anual viața a peste patru milioane de copii, în timp ce în Brazilia, din 100 de morți, 30 sunt copii. In ziua de 1 Iunie, oamenii traneii din pa­tria noastră, ai căror copii sburdă voioși, plini de viață și sănătate, în grădinițe și creșe, își îndreaptă gândul lor de caldă dra­goste către copiii îndurerați, chinuiți de noii hitleri americani. Militarii Forțelor noastre Armate au o mare răspundere pentru apărarea vieții copiilor —i cetățenii constructori de mâine, viitorii staha-i noviști, profesori, scriitori. Pentru a-mi îndeplini îndatoririle ce-mi re­vin, ca ofițer al Armatei Populare Românei, îmi iau angajamentul să-mi sporesc eforturile în munca pentru obținerea de noi succese în pregătirea de luptă și pregătirea politică a subunității mele, contribuind astfel la în­tărirea capacității de apărare a patriei, și prin aceasta, la apărarea zâmbetului senin și fericit care înflorește pe obrajii copiilor noștri dragi.1 Locotenent Gheorghe CRISTIAN VIAȚA DE CHIN­A COPIILOR DIN TARILE SUBJUGATE DE IMPERIALISMUL AMERICAN In clișeul din stânga : Măcinați de boli, înfometați, terorizați, acești copii din Porto Rico, ca și mama lor în vârstă de 30 ani, sunt victimele unei crunte exploatări, specifice iadului ca­pitalist. In­ clișeul din dreapta . Un copil italian fără casă, fără părinți, în zdrențe și flămând. Ca el sunt sute de mii de copii care rătăcesc pe drumurile Italiei în căutare de hrană. In Italia sunt 300 mii de copii va­gabonzi.

Next