Apărarea Patriei, iunie 1952 (Anul 8, nr. 129-152)
1952-06-01 / nr. 129
"Duminică I Ifinte 1952 Nr. 129 (1813) APARAREA PATRIEI VIAȚA DE ORGANIZAȚIE U.T.M. Munca pentru îndeplinirea hotărîrilor luate Cu prilejul adunărilor pentru dări de seamă și alegerea noilor organe conducătoare U.T.M. ce s’au desfășurat în unități, utemiștii au desbătut în mod activ dările de seamă, au analizat în spirit critic și autocritic lipsurile în muncă, au adoptat hotărîri concrete, îndreptate spre îmbunătățirea întregii activități a organizațiilor utemiste. Trecând la îndeplinirea hotărîrilor luate, organizațiile utemiste au întărit munca de educație comunistă a membrilor, au început să dea un ajutor mai activ comandanților și locțiitorilor politici în asigurarea unei înalte calități a pregătirii de luptă și politice, în întărirea continuă a disciplinei și ordinei militare. In timpul scurt care a trecut de la adunări, în rândurile militarilor atemiști a crescut numărul celor evidențiați în pregătirea focului, la trageri, la însușirea lecțiilor politice, precum și la învățământul politic U.T.M. Viața internă de organizație a devenit mai plină de conținut, a crescut în mod simțitor capacitatea de mobilizare a organizațiilor utemiste de subunitate, a crescut spiritul de inițiativă, combativitatea și elanul în muncă al utemiștilor. In organizația utemistă al cărei secretar este caporalul Voloșciuc Mihai, s’a ținut seamă, de necesitatea menținerii și creșterii elanului în muncă al utemiștilor, de necesitatea bunei organizări și conduceri a activității pentru realizarea hotărîrilor luate. Adunarea pentru dări de seamă și alegeri a obligat noul birou să intensifice educarea politico-ideologică și ostășească a militarilor, să lupte pentru a obține ca toți utemiștii, fără excepție, să fie fruntași în pregătirea de luptă și pregătirea politică, în respectarea disciplinei militare în îndeplinirea obligațiunilor de serviciu. Adunarea a mai cerut biroului să ridice nivelul ideologic și organizatoric al adunărilor atemiste, să acorde zilnic ajutor agitatorilor și colegiilor de redacție ale gazetelor de perete. După adunare, biroul utemist a trecut cu însuflețire la traducerea în viață a hotărîrii. înainte de toate, biroul a luat măsuri pentru întărirea educației politicoideologice a utemiștilor, pentru ridicarea conștiinței lor politice. Cu atemiștii încadrați în învățământul politic U.T.M. s-au organizat convorbiri colective și individuale, cu temele: „Să ne însușim temeinic lecțiile predate la cercuri”, „Cum trebue să studiem lecțiile și să pregătim un plan conspect de seminarizare”, etc. Biroul organizației U.T.M. a început să ajute acum mai mult pe tovarășii mai slab pregătiți, și în special pe acei care au luat calificative slabe și satisfăcătoare la seminariile recapitulative. La îmbunătățirea muncii de educație politico-ideologică a contribuit și faptul că biroul organizației de bază a organizat cu toți conducătorii de lecții politice utemiști, convorbiri în care locțiitorul politic al unității a arătat în mod practic metode ce trebuesc folosite pentru ca lecțiile politice să fie întocmite la un nivel cât mai înalt. Acum, propagandiști ca ofițerul Ciobanu Gheorghe folosesc cu iscusință materialele didactice și demonstrative, pregătesc lecții mai pline de conținut și le expun într-un mod mult mai viu. După adunarea pentru dări de seamă și alegeri se folosesc mai bine și celelalte forme de muncă politică cu militarii. Așa, de pildă, organizația atemistă de companie, al cărei secretar este soldatul Steliniuc Ioan, se preocupă îndeaproape de apariția la timp și cu un conținut de bună calitate a gazetei de perete. S-a îmbunătățit și munca agitatorilor, ținând seama de indicațiile comandantului și locțiitorului politic și ajutați de organizația de partid și cea atemistă, agitatorii au ținut convorbiri cu ostașii despre cerințele jurământului militar, îndeplinind hotărîrea adunării pentru dări de seamă și alegeri, biroul organizației de bază a luat o serie întreagă de măsuri care să ducă la ridicarea rolului de frunte al utemiștilor, alături de comuniști, în pregătirea de luptă. Au început să se țină mai des convorbiri despre necesitatea pregătirii bunilor ochitori. Utemiștii desfășoară o mai vie agitație la atelierele pentru luarea liniei de ochire. Măsurile luate din inițiativa organizației de bază au ajutat pe utemiști și pe ceilalți militari să-și ridice gradul de calificare: mai mult de jumătate din utemiști au obținut la poligonul de tragere rezultate deosebit de bune. Cu ajutorul organizației de partid și al organizației U.T.M. și-au îmbunătățit munca ofițerii utemiști Catană Zota, Bondoc Ilie. O dovadă că organizația utemistă se ocupă în mod activ și cu succes de nivelul pregătirii de luptă al membrilor săi este faptul că au fost promovați în munci de răspundere, ca încheietori de plutoane și comandanți de grupă, mai mulți atemiști destoinici, printre care caporalii Sologan Gheorghe, Arhip Constantin și alții. Ei reușesc de acum să instruiască în bune condițiuni pe subordonații lor. Una din sarcinile importante care stăteau în fața militarilor era pregătirea intensă în vederea unor verificări parțiale a pregătirii lor. Organizația de bază a organizat o adunare generală deschisă. Referatul a fost ținut de locțiitorul politic al comandantului, care a vorbit despre necesitatea pregătirii temeinice a tuturor militarilor și a chemat pe utemiști să dea un ajutor tovărășesc celor mai slab pregătiți. Ca urmare, în timpul liber, utemiștii au organizat convorbiri la panouri despre balistică, despre cunoașterea armamentului, etc.In munca sa, biroul organizației de bază a ținut seamă de principiul că succesele în pregătirea de luptă și pregătirea politică sunt de neconceput fără lupta de zi de zi pentru respectarea strictă a ordinei militare. Nu întâmplător în adunarea pentru dări de seamă și alegeri i s’a dat acestei probleme o deosebită atenție. De aaceea noul birou ales a început să lupte cu mai multă insistență pentru întărirea disciplinei și a ordinei militare. Intr’un timp, la un pluton, programul administrativ de dimineața și seara nu se desfășura în condițiuni destul de bune. Printre ostașii care aveau abateri de la disciplină, se aflau și unii utemiști. Acest lucru a preocupat organizația utemistă, care a convocat o adunare cu utemiștii, în care însuși comandantul a ținut un referat despre exemplul utemiștilor în respectarea și îndeplinirea la timp și întocmai a programului. Aceasta a avut mare influență asupra utemiștilor. Caporalii Bârleanu Mihai și Armeanu Dumitru și soldatul Munteanu Ștefan, utemiști, au încetaat să depună de atunci mai mult interes pentru întărirea disciplinei, fiind exemple personale în executarea ordinelor date de comandanți. Adunarea pentru darea de seamă și alegeri a adus o îmbunătățire simțitoare și în viața internă de organizație. Adunările organizațiilor de companie se țin acum cu regularitate; în ele se discută probleme principale, ca: instrucția focului, despre vigilența revoluționară, despre sarcinile utemiștilor în întrebuințarea cu folos a timpului liber al militarilor, etc. Ofițerii utemiști au început să participe cu regularitate la adunări, ajutând pe utemiști să înțeleagă îndatoririle lor de a învăța și de a se pregăti din punct de vedere militar și politic. Dacă înaintea alegerilor unii membri ai biroului organizației de bază, ca soldatul Covaci Ion și soldatul Deac Ioan, de exemplu, nu știau cum să-și ducă la îndeplinire sarcinile, după adunarea pentru dări de seamă și alegeri, s’au organizat în unitate seminarii cu secretarii și cu membrii birourilor nou alese, în care li s’au dat indicații asupra felului cum trebue să muncească și să conducă organizațiile respective. Luptând pentru îndeplinirea hotărîrilor luate în adunarea pentru dări de seamă și alegeri, biroul organizației de bază a luat măsuri pentru a se studia Hotărîrea Plenarei a VI-a a C.C. al U.T.M. asupra activității Uniunii Tineretului Muncitor în domeniul culturii fizice și sportului. Astfel, cu ajutorul ofițerului Basista Mihai, s-au organizat antrenamente în vederea crosului „Să întâmpinăm ziua de 1 Mai”. Pentru răspândirea cunoștințelor șahiste în rândurile militarilor, din inițiativa biroului s’a organizat o consfătuire cu cei ce doresc să învețe șah, în care li s’au dat primele noțiuni. In timpul liber, utemiștii șahiști au început să-i învețe pe toți amatorii, obținând frumoase realizări. Noul birou a trecut la lichidarea lipsei principale pe care a avut-o organizația de bază, aceea de a nu avea aspiranți G.M.A. Din inițiativa organizației U.T.M. a fost organizată cu militarii o consfătuire ținută de locțiitorul politic al comandantului cu tema: „Cucerirea insignei G.M.A., o datorie patriotică”. La această consfătuire au fost invitați și purtătorii insignei G.M.A. din alte subunități. Ei au arătat utemiștilor cum au luptat și au muncit pentru cucerirea insignei. De aceea nu e de mirare că această consfătuire a stârnit interesul atemiștilor, stimulându-le dorința de a cuceri și ei insigna G.M.A. Totuși, ar fi greșit să supraapreciem rezultatele muncii organizației de bază U. T. M. pentru îndeplinirea hotărîrilor luate în adunarea pentru dări de seamă și alegeri. Unii secretari ai organizațiilor utemiste de subunitate, cum este, de exemplu, soldatul Pop Ilie, nu luptă îndeajuns pentru traducerea în viață a hotărîrilor luate. In organizația utemistă de subunitate despre care este vorba, hotărîrile se îndeplinesc încă slab. Utemiștii nu au sprijinit îndeajuns pe comandant în pregătirea de luptă și pregătirea politică a subordonaților, unele arme au fost găsite neîngrijite, iar rezultatele la trageri au fost numai satisfăcătoare. Unii utemiști încă nu dau atenția cuvenită lecțiilor politice ce se predau și de aceea, la seminarii, dau deseori răspunsuri slabe. Pentru a se lichida și aceste slăbiciuni, este necesar ca întreg conținutul hotărîrii să fie cunoscut de toți utemiștii, ca planurile de muncă să fie axate pe îndeplinirea hotărîrilor și ca noile birouri ale organizațiilor utemiste să fie temeinic ajutate de către locțiitorii politici și organizația de partid. Este deosebit de important să se dea urmare criticilor și propunerilor făcute de utemiști în adunările pentru dări de seamă și alegeri. De asemeni, biroul organizației de bază trebue să țină seamă de angajamentele luate de utemiști în aceste adunări, să urmărească felul cum ei și le îndeplinesc. Utemiștii, la rândul lor, trebue să fie mai exigenți față de ei înșiși, să mânuiască cu mai mult curaj arma criticii și autocriticii, pentru ca noile organe alese să nu repete greșelile săvârșite de vechile organe, pentru ca, în felul acesta, ei să ajute noile birouri să-și îmbunătățească continuu munca. Acționând în spiritul jurământului Plouase toată noaptea. Stropii mari care cădeau din norii groși și cenușii umflaseră |>âraiele. Abia după amiază, norii mânați de Vânt se risipiră undeva, departe, printre Vârfurile munților. Văile erau înfășurate în sceață. Pe o vreme ca aceasta munca e grea, anevoioasă. La pod însă lucrul continua cu și mai multă îndârjire. Apele râului care vedeau amenințător la vale nu-i înspăimântau pe militarii din subunitatea școală, care primiseră misiunea să grăbească construcția podului. Ștefan Ioan, Iordache Aurică și Guran Vasile continuau lucrul, deși puhoaiele râului Urlau furioase, izbind cu putere pilonii podului, de se cutremura întreaga construcție. Albia pe care și-au croit-o de atâtea sute de ani nu le mai ajungea. Mânios, râul își arunca valurile dintr’un mal într’altul, smulgea tufe, copaci, bolovani și tot ce-i ieșea în cale. Dar nici copacii, și nici stâncile care se prăvăleau la vale, nu-i speriau pe cei ce lucrau la pod. Munca continua. Soldatul Iordache Aurică se opri puțin din lucru și căută cu privirile pe soldatul fruntaș Ștefan Ioan. — Să cerem materiale, tovarășe soldat fruntaș, se adresă el ostașului care lucra pe schela îngustă de sub pod. — Să cerem, răspunse acesta, aruncându-și ochii spre râul care-și fierbea apele înspumnate sub el. — Nu-i ușor să aduci materiale cu sedinul pe o vreme ca asta, gândi el. Dar Năstăsoiu, sunt sigur că o va face. Soldatul fruntaș Ștefan Ioan comunică la mal să se trimită materiale și să se prelungească schela. Pe mal era fierbere. In jurul ofițerului Teorov Gheorghe se adunaseră ostașii, începând chiar din prima zi a construcției podului, ofițerul Teorov Gheorghe, membru de partid, a fost întotdeauna printre ostașii care deschideau drum peste apele râului. — Să știți, tovarăși — începu ofițerul Teorov Gh. — că nu-i ușor să transporți material cu sediuul înfruntând puhoaiele înfuriate ale râului. Dar misiunea care ne-a fost încredințată trebue dusă la îndeplinire la timp și fără pierderi de materiale. Aceste cuvinte, spuse din tot sufletul, îmbărbătară pe ostași. Soldatul fruntaș Năstăsoiu Ilie înaintă câțiva pași — vroia să fie mai aproape de cel ce le vorbise — apoi zise : — Eu voi aduce materialele cu sedinul, tovarășe locotenent, aceasta e misiunea mea și trebue s’o îndeplinesc oricât de furioase ar fi apele râului. Lucrările de sub pod sunt de mare însemnătate și-mi dau seama că neexecutarea lor la timp ar duce la încetinirea ritmului construcției noastre. ...Apele încercau să prindă în vâltoarea lor sedinul, să-l arunce la fund. Cu multă pricepere, soldatul Năstăsoiu Ilie ocolea vâltorile, se strecura printre curenți, vâslea puternic. Ajunse aproape de schelă. Ochii celor de pe mal și ai celor de pe schelă urmăreau cu atenție fiecare mișcare a lui. In sfârșit, reuși să predea materialele. Acum, la întoarcere, trebuia să lupte și mai mult. Sedinul era mai ușor și putea fi răsturnat cu multă ușurință de valuri. Năstăsoiu se grăbea. Mai avea de făcut un transport. Deodată, sedinul fu cuprins de vârtejul apei și răsturnat. Viața soldatului fruntaș era în primejdie. ★ A-ți ajuta, chiar cu prețul vieții, tovarășul căzut în primejdie, aceasta este o lege de nesdruncinat a tovărășiei ostășești. Ofițerul Teodor Gheorghe, care urmărise totul, nu a pierdut nicio clipă pentru a-și salva subordonatul care căzuse pradă râului înfuriat. Dădu în grabă un ordin ostașului Negruț din echipa de salvare. In câteva clipe, două bărci se desprinseră de mal. Ofițerul și soldatul se avântau cu mult curaj spre vâltoarea care-l înghițise pe Năstăsoiu. In mijlocul torentului care creștea mereu, soldatul fruntaș Năstăsoiu nu s-a dat bătut. Ieșea pentru o clipă deasupra, apoi valurile îl astupau, dar el se ridica iar, luptând pe viață și pe moarte. Era convins că tovarășii săi îl vor ajuta. Simțea că puterile îl părăsesc, dar nu se lăsa. Vârtejul îl fură din nou, și-l duse departe, unde curenții erau și mai iuți. Deodată, o mână puternică îl prinse și-l trase sus. Era ofițerul Teprov, care înfruntase cu mult curaj pericolul ce-l amenința, numai pentru a salva viața tovarășului său. — Sedinul, se pierde sedinul, tovarășe locotenent — fură primele cuvinte rostite de Năstăsoiu. Intr’adevăr, sedinul său era purtat departe, tocmai în josul râului. „Jur... să păzesc cu grijă avutul militar și obștesc“ — așa făcuseră legământ cei trei militari. Sedinul era un bun al tuturor, el nu putea fi lăsat pradă apelor vijelioase. Bărcile porniră pe urmele lui Vâslind puternic și folosind cu pricepere curenții, cei trei militari reușiră să se apropie de sedin. Acum, cineva trebuia să sară în apă, pentru a lega sedinul de una din bărci. Era greu, pentru că totul se petrecea nu pe o apă liniștită, ci pe valuri agitate. — Dă-mi capătul odgonului, tovarășe, se adresă Năstăsoiu celuilalt soldat, să mă arunc după sedin. In câteva clipe, Năstăsoiu Ilie fu în apă. Capătul odgonului, îl ținea în dinți. Se lăsă dus de curenți, în direcția unde plutea sedinul. N ajunse și-l agăță de odgon, apoi se urcă în el. Curenții târau cu ei cele trei ambarcațiuni. Când ele s’au apropiat de mal, ofițerul Teprov a sărit și le-a tras spre țărm. La pod, lucrul continua. ★ La apelul de seară, comandantul subunității școală vorbea militarilor. — Ați văzut, tovarăși, ce înseamnă a-ți respecta cu sfințenie jurământul militar! Punându-și în primejdie viața lor, cei trei tovarăși, pe care îi evidențiez în fața noastră, au dat dovadă de curaj, de hotărîre, de dragoste față de avutul obștesc, de un înalt spirit de tovărășie ostășească. Noi ne mândrim cu oameni care săvârșesc asemenea fapte V. IOSIPESCU Expoziția „Armata Sovietică“ ajută elevilor la însușirea lecțiilor AREAZA. In unitatea noastră școală, organizarea sălilor de documentare și a expozițiilor constitue un ajutor de seamă dat elevilor pentru înțelegerea mai profundă a lecțiilor ce li se predau, îndrumați de organizația de partid, ofițerii profesori de la cursul „Bazele marxism-leninismului“ au amenajat de curând expoziția,Armata Sovietică“. Ofițerul Iacob Gheorghe a organizat vizionarea prin rotație a expoziției de către toate subunitățile de elevi. Elevii ascultă cu viu interes cuvintele profesorului, care le vorbește în mod limpede despre acțiunile victorioase ale Armatei Sovietice în Marele Război pentru Apărarea Patriei, despre superioritatea științei și artei militare sovietice, despre geniul militar al tovarășului Stalin. Prin grija locțiitorilor politici, ai comandanților de subunități, în cadrul activității politice s’a organizat studierea literaturii ce tratează principalele bătălii duse de Armata Sovietică. Toate aceste activități sunt de un real folos, atât pentru elevi, cât și pentru ofițerii profesori. Săli de documentare și de consultații s’au organizat și pentru celelalte cursuri. Aceste săli sunt acum frecventate de un număr tot mai mare de elevi. Locotenent Corneliu CORNEA 3 Ziua Internațională a Copilului Minunată este viața copiilor din patria noastră. Partidul acordă o grijă părintească creșterii și desvoltării sănătoase a copiilor — stahanoviștii, inginerii și artiștii de mâine. Astăzi, pe întreg cuprinsul țării există otatea largă de școli, creșe, staționare, cămine de zi și grădinițe, care fac ca viața copiilor noștri să fie tot mai fericită, tot mai plină de bucurii ! ----------------* *----------------- In apărarea copiilor din întreaga lume Consiliul Federației Democrate Internaționale a Femeilor a hotărît, în sesiunea sa din Septembrie 1949, să proclame ziua de 1 iunie ca zi internațională pentru apărarea copilului, împotriva amenințării crescânde a păcii din partea imperialiștilor americani și a slugilor lor. Ca și în cei doi ani precedenți, anul acesta, sărbătorirea zilei de 1 Iunie se desfășoară sub semnul luptei pentru apărarea păcii, pentru crearea unui viitor fericit micuților de azi, oamenii de mâine. A apăra viața copiilor înseamnă a apăra însăși pacea lumii. „In numele păcii în lumea întreagă, în numele fericirii copiilor“, — spun constructorii canalulului Volga-Don, făurind una din uriașele construcții staliniste ale comunismului, spun constructorii hidrocentralelor din țara noastră, care muncesc spre a aduce lumină în satele lăsate în besnă de regimul burghezo-moșieresc. „In numele păcii în lumea întreagă, în numele fericirii copiilor“, spun patrioții germani manifestând săe străzie Essenului, și mamele americane cerând lui Truman încetarea războiului criminal din Coreea. Pentru ca ochii copiilor nevinovați să nu încremenească de spaimă în fața grozăviilor unui nou măcel, pentru ca trupurile lor plăpânde să nu fie sfâșiate iar deschije sau strivite sub ruine, mai bine de jumătate din populația adultă a globului a semnat pentru pace. Omenirea conștientă a hotărît: copiii lumii nu trebue să aibă soarta micuților coreeni, a acelor 300 de mii de copii coreeni asasinați de mâna călăilor americani, a copiilor arși de vii sau sdrobiți de cisma yankee mânjită de sânge, a copiilor martiri, care rătăcesc orfani și goi. Imperialiștii, setoși de sânge, se înarmează cu febrilitate, spre a transforma întreg globul în pământ pârjolit. Tânăra generație din țările supuse imperialismului este prima victimă a acestei politici dictată de interesele trusturilor din Wall Street. Milioane de copii din țările capitaliste sunt condamnați la foamete și mizerie, sunt lipsiți de posibilitatea de a învăța, de a se desvolta. In Italia, patru milioane de copii locuesc în peșteri și cocioabe; în India, un milion de copii mor în fiecare an de foame; în Statele Unite, 0 milioane de Copii de vârstă școlară nu au posibilitate de a învăța; în Tunis, zeci de mii de copii lucrează de la vârsta de 6 ani — iată Consecințele politicii de război și mizerie dusă la ordinele trustmanilor și monopoliștilor. După înseși datele statistice oficiale ale. O.N.U., — care, după cum se știe, sunt în mod sistematic micșorate — peste 80 de milioane de copii din țările capitaliste duc o existența mizeră. Și cum să fie altfel, dacă, în Franța, 59 la sută din buget este alocat pentru cheltuielile de război și doar 1 la sută pentru ocrotirea sănătății publice, dacă în Statele Unite, în timp ce peste 80 la sută din buget se cheltuiesc pentru înarmare, nici măcar unu la sută nu este prevăzut pentru învățământul public! Deosebit de grea este soarta copiilor din țările unde domnește teroarea fascistă deschisă, sprijinită pe baionetele americane. In Grecia, Î5 mii de copii ai luptătorilor democrați sunt exterminați lent, asemenea părinților lor, în închisori și lagăre de concentrare. In Iugoslavia, unde călăul Tito cheltuiește trei sferturi din bugetul de stat pentru scopuri militare, 700 de școli au fost închise și transformate in cazărmi sau închisori. Pentru planurile de război pe care le urzesc imperialiștii americani și slugile lor, nu sunt suficiente mitralierele și bombele. Barbarii secolului al XX-lea au nevoie de oameni, de oameni fără conștiință și fără demnitate, care să se lase mânați ca vitele, care să asasineze când li se ordonă. Iată de ce imperialiștii încearcă să otrăvească sufletele copiilor cu putreda lor ideologie, iată de ce în școlile americane se propovăduește ura de rasă, se preamărește crima, se cultivă psihoza războiului. Ura de rasă, crima, furtul, sunt propagate pe toate căile de literatura pentru copii și tineret, editată în Statele Unite cu titluri ca „Femeia criminală", „Omul care ucide“ și altele. Mai este de mirare că în Statele Unite vin anual, în fața tribunalelor, peste 275 de mii de delicvenți minori ? Și pare să ne mai mire scrisoarea lăsată părinților lor, de două fetițe, Louise și Josephine Kdig: „Am plecat să vedem lumea înainte de distrugerea ei prin bomba atomică“. Ziarul american „National Guardian” relatează: „La un semnal al profesorului, elevii din Albany (statul New York) se ascund sub bănci. După un anumit interval, în care se presupune că a avut loc explozia, ei sunt duși pe coridoare, unde se trântesc la pământ. La Los Angeles, la același semnal, copiii se ascund în dosul scaunelor. La Portland (statul Oregon) sunt puși să cadă în genunchi, cu fața lipită de pământ“. Ca ziua de noapte se deosebește de viața mizeră a copiilor din țările capitaliste viața mereu mai luminoasă a copiilor din țările lagărului păcii și socialismului. In Uniunea Sovietică, numită pe drept cuvânt țara fericirii oamenilor, au fost create, sub îndrumarea Partidului Comunist Bolșevic și a celui mai bun prieten al copiilor de pretutindeni — tovarășul Stalin — minunate condiții pentru creșterea și educarea copiilor. In școlile elementare și medii din Sovietică învață zeci de milioane de Uniunea copii. Pentru copiii constructorilor comunismului stau la dispoziție 1.200 de palate de pionieri și multe alte instituții pentru copii. In vara anului trecut, peste 5 milioane de copii sovietici și-au petrecut timpul în taberele de pionieri sau în case speciale de odihnă. In anii Puterii Sovietice au apărut cărți pentru copii intr-un tiraj de 1 miliard 600 de milioane de exemplare. Sunt cărți care vorbesc despre munca pașnică, creatoare, a oamenilor sovietici, despre invenții și călătorii, cărți care educă copiii și întregi tineretul în spiritul dragostei față de Patria Socialistă, în spiritul prieteniei și al egalității între popoare, în spiritul dragostei de pace. Perspectivele vieții noi, fericite, s’au deschis și în fața copiilor din țările de democrație populară. In Republica Populară Chineză, numărul elevilor a crescut cu 56 la sută. In prezent, 80 la sută din școlarii Chinei sunt fii de muncitori și țărani muncitori. In țara noastră, numărul creșelor sporește mereu, iar numărul școlilor a crescut de 6 ori fată de 1039. Viața fericită a copiilor din Uniunea Sovietică și din țările de democrație populară constitue un exemplu și un îndemn însuflețitor pentru toți acei ce luptă pentru viața și fericirea copiilor. Mase din cele mai largi, oameni de pe toate meleagurile globului răspund, prin faptele lor, apelului lansat de Conferința Internațională pentru Apărarea Copilului, care a avut loc recent la Viena: „Să ne consacram toate forțele noastre și să ne unim eforturile pentru a asigura tuturor copiilor, lumii o viață fericită, desvoltarea intelectuală și morală. Pentru a salva pe copiii noștri, să ne consacrăm întreaga forță restabilirii și întăririi păcii între popoare“. Apărăm viața Viitorul patriei Plină de măreție este lupta pentru asigurarea unui viitor senin, unui viitor fericit, copiilor noștri. Tineretul este viitorul patriei, și pentru aceasta trebue să avem cea mai mare grijă față de el. Grija pentru creșterea, sănătatea și educarea copiilor noștri este o preocupare de seamă a statului de democrație populară. Sub regimurile de cruntă exploatare din trecut, țara noastră era cunoscută ca una din țările cu cea mai mare mortalitate infantilă din Europa. Grija pentru mamă și copil era inexistentă. Femeile mame muncitoare nu se puteau bucura nici de cea mai modestă asistentă medicală, ele fiind nevoite să-și ducă viața în cele mai mizerabile condițiuni. Astăzi, partidul clasei muncitoare și guvernul republicii noastre se preocupă îndeaproape de problema sănătății și creșterii copiilor oamenilor muncii din țara noastră. La sate, numărul caselor de naștere și al centrelor sanitare a sporit considerabil, iar la orașe, în centrele industriale, pretutindeni, creșele și căminele de zi se înmulțesc pe zi ce trece și sunt înzestrate cu tot ce este necesar pentru îngrijirea și educarea copiilor. In Capitală, în fostul palat al celui mai nlaiv exploatator al poporului nostru, s’a amenajat Palatul Pionierilor, casă dragă și frumoasă a copiilor noștri. Câte lucruri noi și minunate nu învață ei acolo ! In sala de geografie, pereții sunt plini de priveliștile minunate ale patriei noastre dragi. In cele peste 100 de camere spațioase ale palatului, sau în parcul de basm care-l înconjoară, copiii trăiesc zile cu adevărat feri fericita a copiilor eite. De pe terasă, în vale, se vede panorama orașului, cu uzinele lui în care clocotește munca creatoare, în care oamenii muncii lucrează cu dârzenie pentru o viață din ce în ce mai fericită, pentru viitorul copiilor noștri. In țările subjugate de către imperialiștii anglo-americani, condițiile de viață pentru copiii oamenilor muncii sunt îngrozitoare. Lor le lipsesc nu numai școli, case de odihnă, cămine de zi, cluburi și asistență medicală, dar și hrana necesara pentru a se putea desvolta în condițiuni normale. In Coreea, imperialiștii americani și slugile lor, în ura față de margini față de regimul democratic și față de poporul iubitor de pace, nu se dau înlături de a asasina în masă femei și copii lipsiți de apărare, folosindu-i ca ținte vii la trageri. Ei nu s’au sfiit, de asemeni, să deslănțue odiosul război bacteriologic, această rușine fără de margini, această insultă nerușinată adusă întregii umanități. Ca ofițer al Armatei Populare Române mă angajez să-mi îmbogățesc zi de zi cunoștințele militare și politice, să-mi perfecționez maestria de luptă, pentru a putea apăra viața și fericirea copiilor patriei noastre, cărora partidul și guvernul le-au asigurat o viață plină de bucurie și fericire. Locotenent Vasile I. MAIER O mare răspundere Au dispărut pentru totdeauna acele vremuri când copiii oamenilor muncii din țara noastră duceau o viață de mizerie și suferință. Azi, în patria noastră, prin grija pă patriei noastre țintească a Partidului Muncitoresc Român; viața, sănătatea și viitorul fericit al copiilor sunt asigurate. Numai în 1951 au fost trimiși în stațiunile balneo-climatice zeci și zeci de mii de copii. Aceasta în timp ce copiii din țările capitaliste nu cunosc nici zâmbet, nici bucurie. In Iran și Tunisia, copiii muncesc încă de la vârsta de 5—6 ani, și părinții sunt obligați adesea — din cauza foamei — si-i vândă. In India, bolile și mizeria seceră anual viața a peste patru milioane de copii, în timp ce în Brazilia, din 100 de morți, 30 sunt copii. In ziua de 1 Iunie, oamenii traneii din patria noastră, ai căror copii sburdă voioși, plini de viață și sănătate, în grădinițe și creșe, își îndreaptă gândul lor de caldă dragoste către copiii îndurerați, chinuiți de noii hitleri americani. Militarii Forțelor noastre Armate au o mare răspundere pentru apărarea vieții copiilor —i cetățenii constructori de mâine, viitorii staha-i noviști, profesori, scriitori. Pentru a-mi îndeplini îndatoririle ce-mi revin, ca ofițer al Armatei Populare Românei, îmi iau angajamentul să-mi sporesc eforturile în munca pentru obținerea de noi succese în pregătirea de luptă și pregătirea politică a subunității mele, contribuind astfel la întărirea capacității de apărare a patriei, și prin aceasta, la apărarea zâmbetului senin și fericit care înflorește pe obrajii copiilor noștri dragi.1 Locotenent Gheorghe CRISTIAN VIAȚA DE CHINA COPIILOR DIN TARILE SUBJUGATE DE IMPERIALISMUL AMERICAN In clișeul din stânga : Măcinați de boli, înfometați, terorizați, acești copii din Porto Rico, ca și mama lor în vârstă de 30 ani, sunt victimele unei crunte exploatări, specifice iadului capitalist. In clișeul din dreapta . Un copil italian fără casă, fără părinți, în zdrențe și flămând. Ca el sunt sute de mii de copii care rătăcesc pe drumurile Italiei în căutare de hrană. In Italia sunt 300 mii de copii vagabonzi.