Apărarea Patriei, august 1952 (Anul 8, nr. 181-207)

1952-08-01 / nr. 181

2 APARAREA PATRIEI VineRi 1 August 1852 Nr. 181 (1865) PWagfWimiCT ....II III VminTOniHIIIII lllllll IIIIIIH 'llllllimm Tl II I'111 y Til ’ iiMki'MiMiuminiiBCggCT^iza^ajgpg^^ Trăiască Armata Populară Chineză de Eliberare . Glorioasa cale de luptă a Armatei Populare Chineze de Eliberare Armata Populară Chineză de Eliberare și-a început glorioasa­ ei cale de luptă acum 25 de ani. Intr’un moment de co­titură în desfășurarea revoluției chineze Situația din China în anii premergă­tori se prezenta în felul următor: Imen­sa țară era divizată în mai multe pâri prin faptul că clicile de militariști, spri­jinite fiecare de unul din statele impe­rialiste, — S. U. A., Marea Britanie Japonia — își instauraseră puterea în­tr’una sau mai multe provincii și se gă­seau într-o permanentă stare de războ între ele. Divizată și sfâșiată contenitele lupte armate interne, prin ne Chin devenise o pradă ușoară pentru mono­polurile hrăpărețe din statele imperia­liste, care exploatau până la sânge po­porul muncitor din China. Aliați ai im­perialiștilor erau feudalii chinezi, care cu ajutorul acestora își mențineau puterea, mențineau sistemul feudal condamnat demult de istorie. In fața poporului chinez se punea ast­fel cu toată tăria sarcina unificării țării, a eliberării ei din lanțurile robiei impe­rialiste, din lanțurile robiei feudale, se punea sarcina desăvârșirii revoluției bur­­ghezo-democratice. In acești ani, în extremul Sud al țării, în orașul Canton, s-a format un guvern revoluționar democrat sub conducerea lui Sun Yat-sen. Acest guvern, reprezen­tant al burgheziei și micii burghezii chineze grupate­­ în Gomindan, a fost sprijinit de partidul clasei muncitoare, Partidul Comunist Chinez, în vederea rezolvării sarcinilor principale ce stăteau în fața poporului chinez. Participarea ac­tivă a proletariatului chinez, condus de comuniști, la mișcarea de eliberare na­țională, a imprimat acestei mișcări un caracter mai hotărît, a făcut ca mișcarea de eliberare națională să capete și un ca­racter social mai pronunțat, să atragă mase largi ale țărănimii. In 1926, armata guvernului de la Can­ton a întreprins așa numita Expediție spre Nord, împotriva militariștilor feu­dali, slugi ale puterilor imperialiste. Par­tidul Comunist Chinez a sprijinit acea­stă campanie militară, trimițând în ar­mată pe cei mai buni comuniști. Cu sprijinul activ al țăranilor din pro­vinciile Chinei Centrale și datorită răs­coalelor muncitorimii din Șanhai și Wu­­han, armata din Canton a sdrobit în scurt timp trupele militariștilor și a cu­cerit principalele orașe din Chin­a Cen­trală. In acest moment însă, marea bur­ghezie chineză, intimidată de amploarea luată de mișcarea revoluționară a ma­selor, a rupt frontul unic de eliberare națională, a trădat mișcarea de elibera­re și a trecut în lagărul imperialis­mului. Comandantul suprem al armatei din Canton, Ciang Cai-și, exponent al cercurilor marii burghezii, a întors ar­mele împotriva muncitorilor și țăranilor și a măcelărit pe muncitorii din Șan­hai, care îi ajutaseră să cucerească o­­rașul. Zeci de mii de comuniști, de munci­tori, țărani și intelectuali revoluționari au căzut atunci victimă teroarei sânge­roase exercitate de trupele Gomindanu­­lui trădător. Drepturile câștigate­ de masele populare prin luptă în anii pre­cedenți au fost lichidate și țara iar su­pusă robiei imperialiste. In acele zile ale anului 1927, în fața proletariatului chinez și a partidului său stătea sarcina de a se pune în fruntea maselor muncitoare pentru a continua lupta de eliberare a poporului chinez. A­­ceas­tă luptă, după cum a arătat tovară­șul Stalin în 1927, putea să fie, în con­dițiile revoluției chineze, numai o luptă armată împotriva contrarevoluției. Tre­buiau deci create forțele armate revolu­ționare și baze teritoriale puternice, ca puncte de plecare a operațiunilor mili­tare viitoare. La 1 August 1927, 30.000 de soldați din garnizoana Nanciang, capitala pro­vinciei Chiangsi, s’au răsculat sub con­ducerea lui Ciu De, Ciu En-lai, Ho Sun și Ie Tin, împotriva Gomindanului. In Mai 1928, trupele revoluționare din Nan­ciang s-au reunit în regiunea muntoasă Ding Can Șan cu detașamentele țăra­nilor răsculați din provincia Hunan, con­duse de Mao Tze­ dun. Aceste trupe reu­nite au constituit forțele principale ale Armatei Roșii Chineze, care și-a stabilit bazele ei în provincia Chiangsi. Armata Roșie Chineză a avut de în­fruntat din primele zile atacurile înver­șunate ale forțelor superioare ale arma­tei Gomindanului. Sub conducerea lui Mao Tze­ dun și Ciu De, Armata Roșie Chineză a respins atacurile capturând însemnate cantități de dușmane, arma­ment. Victoriile Armatei Roșii Chineze se datorau faptului că, luptând pentru o cauză justă, cauza poporului muncitor, ea s-a bucurat de sprijinul activ al popu­lației. însuflețiți de dreptatea cauzei lor și de dragostea arătată față de ei de către oamenii, muncii, ostașii Armatei Roșii Chineze au arătat minuni de vitejie și eroism în luptele cu dușmanii poporu­lui. Un alt factor important în cucerirea victoriilor Armatei Roșii Chineze a fost conducerea ei pricepută de către Mao Tze-dun și Ciu De. Comandamentul Ar­matei Roșii Chineze, inspirându-se din experiența de luptă a Armatei Roșii și a partizanilor sovietici din timpul războiu­lui civil din Rusia Sovietică, a­ aplicat această experiență la condițiile Chinei și a elaborat o strategie și o tactică elasti­că, precum și principii de organizare și educare adecvate. Conferința de la Cutlen a organizațiilor comuniste ale Armatei Roșii Chineze, din Decembrie 1929, a aprobat principiile generale ale muncii in legătură cu armata, elaborate de Mao Tze­ dun, dând în același timp o lovitură abaterilor oportuniste, manifestate de unii membri ai partidului și ai armatei. In luptele împotriva trupelor reacțiunii chineze, Armata Roșie s’a întărit și s’a călit. In anul 1934 ea număra de acum 380.000 de oameni, înarmați în întregi­me din capturile făcute deja inamic. In Octombrie 1934, Armata Roșie Chi­neză a început celebrul ei „Marș lung“ spre Nord-Vestul țării. Parcurgând și lupte neîntrerupte 12.500 km., trecând pe­ste stepe lipsite de ape, peste râuri vi­jelioase și munți înalți acoperiți de ză­padă, în arșița și ploile torențiale ale Sudului, în viscolul și gerul Seciuanului de Vest, ducând lipsă de alimente, echi­pament și medicamente, ostașii Armatei Roșii Chineze au înfăptuit acte de eroism care vor trăi îrn veci în cântecele și le­gendele poporului chinez. Obiectivul principal al acestui marș legendar a fost stabilirea unor noi baze în Nord-Vestul țării, în provinciile Sensi, Cansu și Ning­hila, în vederea luptei împotriva cotropitorilor japonezi. In 1937 începe cea de a doua etapă a luptei dusă de Forțele Armate ale po­porului chinez. Victoria obținută de Ar­mata VIII-a Populară — denumire pe care o purtau acum aceste forțe — în defileul de la Ping Hsin Cuan, a fost pri­ma victorie importantă repurtată de po­porul chinez în războiul antijaponez 1937 -­-1945. In decursul acestui războiu, Ar­mata VIII-a și celelalte formațiuni ar­mate conduse de Partidul Comunist Chi­nez au dus tot greul luptelor împotriva cotropitorilor japonezi. Sprijinită de o puternică mișcare de partizani, Armata VIII-a a eliberat întinse teritorii, cu o populație de 100 milioane de locuitori, și a creat 19 regiuni eliberate, în special în Chia de Nord. Efectivele ei au cres­cut la circa un milion de oameni, în a­­fară de Miliția Populară și de detașa­mentele de partizani, care numărau 2.200.000 de oameni. Victoriile strălucite ale Forțelor Arma­te Populare în războiul revoluționar îm­potriva Gomindanului trădător ( 1927— 1937) și în războiul antijaponez (1937— 1945) au avut un răsunet profund în sânul maselor exploatate și asuprite ale Chinei. Gloria lor militară câștigată în lupte a pătruns până în colțurile cele mai îndepărtate ale Chinei, insuflând ma­selor populare speranță și încredere în forțele lor. Sdrobirea Armatei din Kuantung, forța de șoc a armatei japoneze im­perialiste, de către eroica Armată Sovietică, a în­semnat începutul unei ere noi în istoria poporului chinez. Victoria Uniunii Sovie­tice în cel de-al doilea război mondial a deschis în fața poporului chinez per­spectiva continuării, cu și mai mult suc­ces, a luptei sale de eliberare. Armata Populară Chineză de Eliberare, sprijinită de imensa majoritate a po­porului, a dus această luptă până victoria finală, învingând bandele gomin­la daniste și dând o lovitură puternică im­perialismului american. Armata Populară Chineză de Eliberare, condusă de Parti­dul Comunist și de marii comandanți de oști Mao Tze-dun și Ciu De, a eliberat întregul teritoriu al Chinei continentale și a creat premizele pentru înființarea unui stat cu adevărat independent și popular. — Republica Populară Chineză. CIU DE comandant suprem al Armatei Populare Chineze de Eliberare înfrângerea imperialismului american și a slugilor lui gomindaniste Victoriile istorice ale Armatei Sovietice, sdrobirea de către aceasta a imperialismului japonez, au deschis poporului chinez pers­pective noi de unificare și democratizare a țării, au deschis zorile unui viitor de viață liberă, independentă și fericită. In calea acestor năzuinți legitime ale po­porului chinez s-au ridicat imperialismul a­­merican și clica comindanistă reacționară în frunte lui Ciang Cai-și. După sdrobirea Japoniei militariste de că­tre Forțele Armate ale U. R. S. S. în Sep­tembrie 1945, trupele americane au ocupat numeroase orașe și porturi din China. 60.000 de soldați și 3 escadre de avioane au ocupat Tindao, Șanhai, Tiantsin, Nanchin, Hancou, Huludao și alte centre importante ale țării. In China au sosit de asemeni importanta forțe americane de poliție, de jandarmerie militară și un mare număr de spioni și a­­genți de diversiune. Politica imperialismului american în China urmărea două scopuri bine definite. Pe de o parte, imperialiștii americani socoteau să transforme China într-o bază militară, în ve­derea pregătirii unui atac împotriva Uniunii Sovietice, într’o furnizoare de materii prime pentru industria de război americană, pre­cum și de carne de tun pentru aventuri răz­boinice în Extremul Orient. Pe de altă parte, imperialiștii americani doreau să transforme definitiv China într’o colonie a lor. Magnații Wall Streetului au investit sume enorme în scopul exploatării bogățiilor Chinei. împrumuturile înrobitoare acordate cu dăr­nicie trădătorului Ciang Cai­ și de către bancherii americani subjugaseră China, transformând-o într’o colonie a imperialis­mului american. Poporul chinez nu s-a împăcat cu pătrun­derea imperialismului american în patria lui. Sub conducerea Partidului Comunist chinez, el s'a ridicat la luptă necruțătoare și hotărîtă împotriva înrobitorilor. Față de creșterea și intensificarea mișcării de eliberare în marea masă a poporului chinez, imperialismul ame­rican a trecut la provocarea fățișă a unui nou război civil în China. Pentru a împiedica consolidarea pozițiilor cucerite de Armata Populară Chineză de Eliberare în Nordul Chinei și în Manciuria, imperialiștii americani au pus la dispoziția lui Ciang Cai­ și toate mijloacele de trans­port, necesare pentru a transfera în centrele mai importante ale Manciuriei și Chinei de Nord trupele Gomindartului, instruite și echipate de americani. In iulie 1956, trădătorul Ciang Cai-și a trecut la atac împotriva Armatei Populare de Eliberare, fălindu-se că o va nimici în câte­­va luni. El miza nu numai pe superioritatea numerică a armatei sale, dar mai ales pe superioritatea ei în armament, pe planurile de ofensivă elaborate de „strategii” ameri­cani. Dar toate speranțele sale s­au pră­bușit, datorită luptei eroice a Armatei Popu­lare, datorită voinței hotărîte a poporului chinez de a-și cuceri libertatea și indepen­dența. La chemarea Partidului Comunist și a to­varășului Mao Tze-dun, Armata Populară de Eliberare și întregul popor chinez s-au anga­jat în lupta neîmpăcată împotriva bandelor gomindaniste și a stăpânilor lor americani. Războiul împotriva hoardelor gomindaniste a durat aproape 4 ani. In decursul lui, ostașii Armatei Populare, au manifestat un eroism în­ masă și o înaltă măestrie militară. Co­mandamentul Armatei Populare a organizat o serie de strălucite operațiuni militare, care au dus la încercuirea și nimicirea unor pu­ternice forțe ale dușmanului. Praf și pulbere s-a ales din visurile nebu­nești ale clicii gomindaniste, care credea că va putea menține poporul chinez în ghiarele imperialismului străin. Praf și pulbere s’a ales din ajutoarele masive, socotite la 6 miliarde de dolari, puse la dispoziția comin­­daniștilor de către imperialiștii americani. In ultimii patru ani de luptă armată pentru li­bertatea și fericirea poporului chinez, Armata Populară a eliberat un teritoriu cu o supra­față de 8.495.500 km. patrați, cu o populație de 482.532.000 oameni și 2.031 orașe și reșe­dințe districtuale. In același interval de timp au fost capturate de la inamic 54.430 piese de artilerie, 319.958 mitraliere, 3.161.920 puști și revolvere, 21.462 aruncătoare de grenade, 15.191 puști aruncătoare de grenade, 228 a­­runcătoare de flăcări, 200 vase de război, 622 tancur­i, 389 care blindate, 1016 locomo­tive, 22.012 autovehicule, 195.475 cai și catâri, 507.984.800 cartușe, 5.527.400 obuze, 3.635.800 grenade de mână, precum și peste 700.000 tone de explozive. 190 de avioane ale Go­mindanului au fost doborîte, 159 de tancuri au fost distruse și 9 vase de război au fost scufundate. Astăzi, Armata Populară Chineză de Elibe­rare stă de strajă vigilentă cuceririlor istori­ce ale marelui popor chinez. Ea reprezintă de asemeni o forță imensă în opera de refa­cere și desvoltare a Chinei Populare. In multe regiuni ale țării, soldații Armatei Populare de Eliberare construesc diguri și sisteme de irigație, efectuează vaste lucrări de desțelenire a pământurilor necultivate în trecut etc. Exprimând voința de pace a gloriosului po­por chinez, pe veci eliberat din ghiarele im­perialismului, Armata Populară de Eliberare își pune sarcina de a elibera și ultimele fâșii de pământ chinez din ghiarele imperialis­mului american și ale clicii gomindaniste. Eșecul rușinos al politicii imperaliștilor a­­mericani în China și eșecul lor militar și po­­­litic în Coreea provoacă fur­ia cercurilor con­ducătoare reacționare din Washington, care își intensifică politica agresivă față de China. Cotropitorii americani continuă să sprijine pe marioneta lor Ciang Cai­ și și extind con­strucția de baze militare, aeriene și maritime pe insula Taiwan, ocupată de ei, încearcă să subjuge poporul coreean. Transformând Organizația Națiunilor U­­nite într-un instrument de­­ agresiune, S.U.A. au organizat luarea hotărîrii rușinoase prin care Republica Populară Chineză a fost de­clarată agresoare. Dar, oricât s’ar camufla ațâțătorii la război americani în dosul steagului terfelit al O. N. U., politica lor reacționară de deslăn­­țuire a unui nou război se arată în toată goliciunea ei desgustătoare în fața popoare­lor iubitoare de libertate din lumea întreagă. Sabotarea tratativelor de armistițiu în Coreea, bombardarea Chinei de Nord-Est și a centra­lelor hidroelectrice de pe râul de frontieră Yalu, folosirea armei bacteriologice și chi­mice, măcelărirea prizonierilor de război de pe insula Cocledo, cât și recentele manevre provocatoare ale flotei americane în strâm­toarea de la Taiwan, la coasta Ch­inei de Est — toate acestea îi demască pe impe­rialiștii americani ca agresori înveterați, ca dușmani ai omenirii întregi. Toate acestea nu pot decât să întărească și mai mult ura popoarelor împotriva acestor monștri ai o­­menirii, să întărească voința popoarelor de a lupta cu hotărîre pentru apărarea păcii în Extremul Orient și în întreaga lume. De veghe împotriva uneltirilor imperialiști­lor americani în Extremul Orient stă Armata Populară Chineză de Eliberare gata să dea o lovitură sdrobitoare agresorilor care ar îndrăsni să încerce a răpi poporului chinez libertatea și independența cucerite în lupte grele. Armata Populară Chineză de Eliberare, care a arătat lumii întregi forța ei uriașă, sdrobind bandele gomindaniste cu tot aju­torul primit de acestea din partea imperia­liștilor americani, ca: arme, dolari, instructori și „strategi“, este astăzi, alături de Armata Sovietică, alături de celelalte armate ale po­poarelor libere, o garanție puternică a inde­pendenței popoarelor, o strajă de nădejde a păcii în lume. O unitate de artilerie a puternicei Armate Populare Chineze de Eliberare Un batalion ca multe altele ...Era un sat de munte în apropiere­­ de Pod­en. Sosisem în Coreea abia cu vreo câteva zile înainte. La Pod­en, am văzut atârnând de un copac trei inimi care bă­tuseră înainte în trupurile a trei oameni. Atât mai rămăsese din trei ființe nești care trăiseră și iubiseră la fel ome­ca oricare dintre noi. Am aflat povestea lor tragică de la supraviețuitorii din sat. In­­tr’o zi — ne-au povestit ei — cotropito­rii americani au venit în satul nostru și au încercat să violeze o fată. Pib li s’a împotrivit. Părinții, auzindu-i strigătele, i-au sărit în ajutor. Fiarele americane, văzând că le scapă prada, au scos cu cu­țitele inima fetei. Apoi au făcut la fel cu părinții ei. Și așa, aveam acum în fața noastră ini­mile acestea care atârnau de copacul îndoit și rupt, victimă și el a agresiunii america­ne. Den, un semnalizator din detașamentul nostru, și-a întors îngrozit privirile de la copac și și-a acoperit fața cu mâinile. Pentru el, priveliștea îngrozitoare și po­vestea care o însoțea îi aduceau înaintea ochilor vechi amintiri : în timpul războiu­lui împotriva japonezilor, mama lui își pierduse brațul, încercând să-și scape fiica pe care un soldat japonez voia s-o si­­luiască. Abia sosiser în Coreea. Dar vederea mormanelor de cenușă ce mai rămăseseră din căsuțele pașnice arse până în temelii, copiii fără cămin, cu ochii plini de sufe­rințe, care păreau că strigă: „răzbunați­­ne!“, și cele trei inimi ale familiei ucise, pe care le vedeam atârnând de copacul din apropiere de Pod­en, ne-au făcut să ne dăm seama cât de adâncă este durerea poporului Coreei luptătoare. Ne-am­ în­dreptat gândurile către frumoasa noastră patrie de pe cealaltă parte a râului Yalu, liniștită și pașnică. Nu! Noi,­voluntarii chinezi, nu vom lăsa niciodată ca ameri­canii să ne pustiască țara. Ne stăruia în minte hotărîrea de a-I alunga din Coreea și de a elibera poporul care suferă. In timpul celei de a cincea ofensive, batalionului nostru i-a fost încredințată misiunea de a lupta ca unitate de șoc Această misiune este cea mai mare onoa­re pentru orice detașament. Noi eram CIU FU-CI Întreaga omenire progresistă și iu­bitoare de pace urmărește cu admirație lupta eroică pe care o duc poporul co­reean și voluntarii chinezi împotriva năvălitorilor americani. Faptele de ur­me de un eroism legendar caracterizea­ză pe militarii forțelor populare. Ju­stețea cauzei pentru care luptă consti­tue unul din principalele izvoare ale invincibilității forțelor populare, izvor al eroismului de masă și al abnegației in luptă. Publicăm mai jos un reportaj al vo­luntarului chinez Ciu Fu-ci, care pove­stește câteva episoade semnificative din lupta dusă de batalionul din care face parte. Reportajul intitulat „Un batalion ca multe altele" a apărut în revista China Nouă", mândri că partidul avusese încredere în noi pentru a ne da o astfel de misiune. In noaptea de 17 Decembrie, am făcut un marș forțat de vreo 30 de k­m­ , strecu­­rându-ne prin trei linii de apărare ale inamicului și am pătruns adânc în zona Taisutong. Misiunea noastră era ocuparea pozi­țiilor de artilerie ale inamicului, ținerea sub foc a șoselei spre Honcen, tăierea legăturilor dintre statul major al divi­ziei și cel al regimentelor inamice, spre a deschide astfel calea pentru celelalte unități ale noastre, care trebuiau să dea dușmanului o lovitură hotărîtoare. Comisarul nostru politic ne vorbi îna­inte de a porni. Tovarăși — ne-a spus el — să ne îndeplinim misiunea cu hotărîre și să luptăm pentru gloria patriei noastre. A­­tacați cu îndrăzneală , apărați-vă cu în­dârjire pozițiile și fiți gata să respingeți cinci, zece sau chiar mai multe contra­atacuri ale inamicului. Apoi a început ofensiva. Artileria noa­s­ Li este unitate de măsură a lungimilor (distanțelor). 1 și este egal cu 576 metri, stră a deschis un foc puternic. Unitatea noastră de șoc a țâșnit deodată în fața inamicului luat prin surprindere. După o luptă crâncenă, am ocupat poziția de artilerie a inamicului și am tăiat șoseaua. Curând după aceea, inamicul a contra­atacat. Soldații veneau în valuri. Tovară­șii noștri luptau cu înflăcărare. Coman­dantul de companie Dao, un comunist, a fost rănit, dar a refuzat să părăsească lupta. Apoi, două proiectile incendiare l-au lovit și l-au aprins. Cu trupul întreg aco­perit de flăcări, Dao a arătat tuturor din ce aluat sunt plămădiți comuniștii. Ne­­păsându-i de durerea îngrozitoare pe care trebue s-o fi suferit, el a numit un tovarăș care să preia comanda. Acestuia i-a spus: Eu mor... dar sunt fericit să mor pentru partid, pentru patria noastră, pentru o­­menirea întreagă.... Nimiciți-l pe inamic... apărați pozițiile unităților noastre... răzbu­­nați-mă !. Acestea au fost ultimele sale cuvinte. Inamicul se întoarse. De data aceasta am dat una dintre cele mai sângeroase lupte la baionetă din întreaga campanie. Șen, comandant de pluton, a fost rănit de patru ori, dar a ținut piept împreună cu noi în lupta corp la corp. Noi am îm­­pins pe dușmani înapoi, forțându-i să părăsească lupta. Când am pornit să ne căutăm răniții, am­ găsit paturile armelor tovarășilor noștri rupte în două și baione­tele îndoite, într’atâta fusese de aprigă lupta lor împotriva dușmanilor urîți. In timp ce luptam în sectorul nostru, o altă unitate de șoc înainta către car­tierul general al regimentului 38 inamic. Ținta lor era cota 535. Pentru a ajunge acolo­­ ei trebuiau mai întâi să cucerea­scă un deal pe care era instalat un post de telegrafie fără fir, păzit de două plu­toane de soldați cu patru mitraliere. To­varășii noștri au trebuit să se urce pe deal, târîndu-se­­ pe burtă și smulgând prin luptă încordată fiecare metru de te­ren. Curând, dintre toți oamenii din pluton, numai comandantul Ciang mai era în stare să lupte, dar și el a fost rănit de­­ două ori în același picior. Dar, Ciang era comunist. Fără să-i pese de rănile primite, el se târî palmă cu palmă spre postul inamic. La vreo douăzeci de metri de acest post, el a fost rănit la mână. Fără să-și piardă cumpă­tul, Ciang și-a scos trusa de prim aju­­tor și și-a legat rana chiar acolo unde se găsea, sub focul gloanțelor inamice. Apoi, a luat cu mâna teafără, una după alta, cele trei grenade. Scoțându-le fo­coasele cu dinții, le-a aruncat pe rând în­spre mitralierele dușmane. Două mi­traliere și transmițătorul de radio au fost sfărâmate. Din inamicii de pe deal, numai nouă rămăseseră în viață, dar și dintre aceștia șapte erau răniți, iar cei­lalți doi erau atât de înspăimântați de eroul nostru cu forțe supraomenești, în­cât s’au predat victoriosului Ciang. După aceasta, Ciang a intrat de abușerea în postul inamic și a pus stăpânire pe mi­traliere. Această captură a lui Ciang dat posibilitate unui alt pluton al nostru a să înainteze fără primejdie prin flanc și să împingă frontul înainte spre cota 535. Nu mult după aceea am cucerit cota 535 Un alt detașament al batalionului no­stru a ocupat o poziție în vârful unui deal, aproape de­­ Panhangri. Timp­­ de două zile ostașii au luptat fără încetare, cu desăvârșire lipsiți de hrană și apă. In cea de a doua zi, foamea și setea răni­ților începură să-l îngrijoreze pe coman­dantul de pluton Liu. Trebuia găsită apă cu orice preț. Liu, comunist și el, vorbi soldaților Tovarăși, suntem voluntari ai poporu­lui și suntem conduși de marele Partid Comunist. Nicio greutate nu poate prea mare pentru noi. Trebue să luptăm și până la capăt! Trebue să trăim pentru a lupta! Chem pe toți membrii de partid și pe membrii Ligii Tineretului, să pășească înainte ! Trebue să aducem apă ! Imediat, zece tovarăși, membri de par­tid sau membri ai Ligii Tineretului, au pășit înainte. In acest moment, Mo-Ciu, un băetan care îndeplinea funcția de cu­rier, se plânse : nici Eu nu sunt nici membru de partid, membru al Ligii Tineretului. Dar sunt soldat. De ce nu pot să merg și eu? In cele din urmă, au fost aleși numai trei oameni: Liu, împreună cu un mem­bru al Ligii Tineretului și cu Mo-Ciu. Acestuia din urmă îi strălucea fața de bucurie că i se aprobase să meargă și el. Cei trei bravi, ducând cu ei opt bi­doane, își croiră drum spre o vâlcea, care se afla la vreo sută cincizeci de me­tri de liniile inamicului. Când au ajuns acolo, au găsit la izvor un pluton ina­mic. Șase grenade de mână, urmate de un foc concentrat al carabinelor, curățiră drumul. Când cei trei se întoarseră, fură întâm­pinați cu strigăte pline de bucurie de că­tre toți : „Trăiască Partidul Comunist!“ Liu și cu ceilalți au adus cu ei nu nu­mai apă ci și o mitralieră, carabine și șase automate, și chiar apă minerală și câteva pâini pe care le-au capturat de la plutonul inamic. La distribuirea apei atât de mult aștep­tată, li s-a dat întâietate răniților. Cei­lalți au hotărît de bună voie să se mulțu­mească doar cu câte trei înghițituri de apă , de câteva ori pe zi. Mai târziu, chiar și această rație redusă a trebuit să fie micșorată la două înghițituri, pentru ca răniții să aibă mai multă. Batalionul nostru și-a dus la bun sfâr­șit misiunea. Am purtat lupte aprige, fără întrerupere, timp de trei zile și două nopți. Adormeam de îndată ce puneam capul la pământ. Dar nu pentru mult timp. Divizia întâia de marină a inami­cului, întărită cu încă patru regimente, a pornit un atac disperat către Nord, unde două regimente încercuite de noi se stră­duiau acum să spargă cercul. Am primit ordin să apărăm Taisutong­­ul și să nu-l părăsim cu niciun preț. Grupa comandată de Și a primit ordinul să apere o înălțime, care constituia o po­­ziție-cheie. La primul asalt, trei sute din­tre dușmanii noștri s-au năpustit turbat asupra înălțimii, dar Și cu cei 12 luptă­­tori ai lui, i-a dat de-a­ berbeleacul înapoi. Inamicul nu se lăsa. A reluat atacul, fiind susținut de 17 avioane, 7 tancuri și vreo zece tunuri grele, care bombardau fără încetare înălțimea. Avioanele au a­­runcat peste tot bombe explosive și bom­be cu napalm, transformând dealul în­tr-o mare de flăcări. Timp de cinci ore, inamicul a atacat fără încetare. Dar cei 12 voluntari s-au ținut dârzi. Ei își alcă­­tuiseră sistemul de apărare cu atâta în­demânare, încât au reușit să scoată din luptă mai bine de o sută­ de soldați ina­mici. Până la urmă nu numai că cei 12 eroi au rămas în viață, dar au salvat a­­ceastă înălțime vitală pentru noi. Intre timp, un detașament inamic, care încerca să-și deschidă drum spre Sud, a­­junse până în apropierea statului major al batalionului nostru. Eu am fost unul dintre cei care se aflau la statul major. Nu aveam cu noi mulți oameni care să apere poziția. Le-am spus tovarășilor mei . Apelez la voi în numele patriei și al poporului nostru. Iată, a sosit momentul să organizăm un corp de eroi și să ară­tăm ce suntem în stare să facem. Cine se înscrie? Trebuia să strig pentru a mă face au­­zit, căci bombele explosive și bombele cu napalm cădeau de jur împrejur. Intr’o clipă, 32 de pumni s’au ridicat cu hotă­rîre și 32 de oameni au ieșit înainte. Corpul nostru de eroi fu alcătuit din brancardieri, infirmieri, stegari, trompeți, lectori culturali și frizeri. Unul dintre ei era Con­semnalizatorul, acela care suferise atât de mult când văzuse inimile coreenilor atârnând de copacul din apro­piere de Pod­en. El tocmai primise o­cri­­soare de la mama sa în care îi trime­sese ultima ei fotografie. „Fiul meu drag, — îi scria ea — nu uita cum mi-am pierdut brațul...“. Am format patru grupe și am pornit la atac. Am respins inamicul și i-am tu­rat retragerea. Bucătarul-șef a capturat un comandant de companie inamic. Den, semnalizatorul, nu s’a întors nici el cu mâna goală: el a pus mâna pe o cara­bină, un automat și un prizonier. Batalionul nostru e o unitate ca multe altele. E unul dintre atâtea batalioane de voluntari chinezi care luptă în Coreea. Detașamentul nostru e oare o unitate de viteji/ Da! Așa sunt și celelalte. De ce suntem oare viteji? Suntem viteji, cred, pentru că suntem soldați ai poporului. Pe noi ne-au crescut marele nostru președin­te Mao Tze-dun și Partidul Comunist Chinez. Tovarășii noștri sunt însuflețiți de spiritul partidului și avem printre noi comuniști înflăcărați ca Dao — co­mandantul de companie și Liu, coman­dant de pluton. Ei, împreună cu ceilalți membri de partid înving toate greutățile care se ivesc în cursul războiului. Ei insuflă și celorlalți eroismul. Ei sunt eroi de neînvins..^

Next