Apărarea Patriei, aprilie 1953 (Anul 9, nr. 78-103)

1953-04-01 / nr. 78

S .............. APĂRAREA PATRIEI ________________________________ ___________________Miercuri T ApriLie 1953 Mr. 78­­)73\ împotriva practicilor dăunătoare în răspândirea și folosirea presei — Constatări de pe teren — In fiecare dimineață, mii și mii de pachete cu ziare proaspăt ieșite de sub tipar sunt expediate cu primele trenuri spre toate re­giunile țării. Cuvântul tipărit al partidului ajunge până și în cele mai îndepărtate că­tune ale patriei. Dacă ai avea putința să stră­bați în aceeași zi întreg cuprinsul Republicii noastre, ai întâlni „Scânteia“ în creierul munților și în fundul minelor, pe vasele pes­carilor și’n avioanele de călători, în sălile de cursuri ale facultăților și pe schelele marilor construcții ale socialismului, în birourile de lucru ale savanților și în cluburile ostășești. Ne găsim într’una din unitățile Forțelor noastre Armate. O dimineață ca oricare alta. Adineaori, trompetistul a sunat adunarea. Ostașii se încolonează pentru a pleca la câmpul de instrucție. Pe poarta cazărmii intră grăbit un curier, cu două pachete voluminoase sub braț. Ră­suflă ușurat. A ajuns și astăzi la timp. „Au sosit ziarele, tovarăși“ ! Vestea este primită cu multă bucurie. In pauzele de la câmpul de instrucție, cititorii cu glas tare vor putea citi soldaților ulti­mele noutăți. Fiecare dintre cititorii cu glas tare primește ultimul număr al ziarelor „Scânteia“ și „Apărarea Patriei“. Deschizând ziarul „Apărarea Patriei“, ofi­țerul Gălan Iosif găsește în pagina a doua articolul întitulat : „Despre folosirea și or­ganizarea terenului“. S-a arătat cu bucurie comandantului. Ofițerul Gălan Iosif, locțiitor politic de subunitate, pune mare preț pe ajutorul pre­sei militare. In paginile ziarului „Apărarea Patriei“ ca și în ziarele de armă a întâlnit adesea materiale din care a desprins multe metode noi de instruire și educare pe care le-a aplicat cu succes în subunitate. Zilnic, cititorii cu glas tare sunt chemați în biroul locțiitorului politic, unde li se arată ce tre­­b­ue să citească soldaților, cum trebue să lege conținutul materialului respectiv de sar­cinile care stau în fața subunității și ce sar­cini­le revin pentru aplicarea în viață a în­vățămintelor reieșite din articolul pe care îl au de citit. Discutarea în colectiv a articolelor „Cum­­ descoperim și cum înlăturăm cauzele greșe­lilor la tragerile cu pușca“, „Greu la instruc­ție, ușor în campanie“, „Cunoașterea și în­grijirea armamentului, îndatorire patriotică a militarilor“, etc., a constituit o contribuție prețioasă la buna reușită a ședințelor de tra­gere executate de subunitate. Cu aceeași pricepere este folosită presa și în subunitatea de pontonieri comandată de ofițerul Klein Oliver. Ea este folosită nu numai la informațiile politice și în orele de club, ci, cititorii cu glas tare, în timpul li­ber, răspândindu-se printre soldați, organi­zează de asemenea discuții însuflețite pe marginea celor citite de ei în presă. Arti­colul „Fiecare militar, un bun trăgător cu pușca“ a fost prelucrat în ajunul ultimei șe­dințe de tragere executată de efectivul sub­unității. Efectul mobilizator al acestui mate­rial s’a oglindit din­­ plin în rezultatele ob­ținute la tragere. In clubul unității, pe pa­noul trăgătorilor fruntași au apărut, alături de fotografiile celor mai iscusiți trăgători­­ din unitate și fotografiile soldaților Militari Mircea, Neagu Alexandru și Sadagovschi ,Vasile. Comandantul și locțiitorul politic al ace­stei subunități folosesc cu pricepere presa în însăși perfecționarea pregătirii lor. Ofițerul Șerban I. Constantin, de exem­plu, a avut multe de învățat studiind ma­teriale ca acestea: „Munca cu locțiitorii po­litici ai comandanților de subunități“, „Exi­gența comandantului“, „Mereu în mijlocul subordonaților“, „Să cultivăm zi de zi la mi­litari curajul, inițiativa, voința, dârzenia“ și altele. In activitatea sa de lucrător politic, el pune în prezent în practică multe din in­dicațiile altor comandanți și șefi care și-au împărtășit prin presă experiența lor. Ofițerul Valente Valeriu, dintr’o altă uni­­tate, găsește în presă un mare sprijin în studierea și însușirea conținutului lucrării lui I. V. Stalin „Problemele economice ale socialismului în U.R.S.S.“. El și-a decupat din ziare toate articolele și podvalurile ideo­logice legate de această lucrare, întocmin­­du-și un dosar pe care-1 cercetează ori de câte ori are nevoie. Cu aceeași pricepere folosesc presa în munca lor și ofițerii Șerban I., Costea Gh. și alții. Aceștia din urmă, nu numai că își pla­nifică timpul lor în așa fel încât să poată citi zilnic presa, dar se îngrijesc în mod deo­sebit și de activitatea cititorilor cu glas tare, cărora le indică cu regularitate ce a­­nume articole, reportaje și informații să ci­tească ostașilor. Aceste materiale sunt alese cu multă grijă, mai ales din gazetele de armă redactate special pentru trupă, ținând seama ca materialul dat spre citire să fie legat de sarcinile subunității. Atitudini nejuste față de presă Mai sunt însă ofițeri care, întrebați dacă citesc presa cu regularitate, răspund cair așa : „Munca de fiecare zi îmi pune în față atâtea probleme de rezolvat, încât nu-mi mai rămâne vreme să pot răsfoi ziarele“. Din astfel de „scuze“ reiese limpede că acești ofițeri nu au ajuns încă să înțeleagă că, neglijând presa, ei renunță de fapt la un ajutor zilnic și de mare preț în îndeplinirea sarcinilor ce le-au fost încredințate. Mai mult, răspunsul „n’am vreme să răsfoiesc ziarele" trădează atitudinea cu totul nejustă pe care aceștia o manifestă față de presă. A frun­zări ziarele, a citi din fugă câteva titluri, a admira o fotografie sau a căuta la rubrica „știri sportive“ ultimele rezultate ale cutărei competiții, etc., aceasta nu înseamnă nici­decum a citi presa, dar mi-te a o studia, cum greșit consideră ofițerii Chiriac Gheorghe și Rădulescu Iordan. Ofițerul Nitiș V., de pildă, se întreabă uneori : „Care sunt metodele cele mai po­trivite pentru a cultiva la soldați însușirile morale ale luptătorului de tip nou? Cum să întăresc disciplina în subunitate ? Ce trebue să fac oare pentru a înmulți numărul buni­lor trăgători ?“ Același ofițer exclamă cu nă­duf : „Sunt așa de ocupat că n’am timp să dau cu ochii prin ziare", uitând că tocmai în aceste ziare poate găsi adesea răspunsul la mulțimea întrebărilor de care este fră­mântat. Vorba zicătorii : „Caută pipa și pipa’n gură“ ! in unitatea din care face parte ofițerul Olaru Constantin, munca cu presa lasă de asemenea de dorit. Lipsurile încep încă de la felul cum se­ asigură difuzarea ziarelor. Treaba aceasta merge mai mult „la noroc“. In fie­care dimineață, conform „planificării“, ma­șina care pleacă în oraș pentru alimente dă o raită și pe la poștă. Dacă au sosit pache­tele cu ziare, ele sunt încărcate în camion ; dacă nu, ele sunt lăsate pentru cursa urmă­toare. Ajunse în sfârșit în unitate, ziarele sunt distribuite la subunități. De acum ies în vi­leag și alte practici dăunătoare. Ofițerul Ștefan Gheorghe, de pildă, ca locțiitor po­litic al comandantului de subunitate este dator să se îngrijească de activitatea citito­rilor cu glas tare. Cum înțelege el să se achite de această sarcină ? In ultimul timp, caporalul Lazăr Ion, caporalul Ivănuș Za­­haria și sergentul Solomon Iosif au citit cu voce tare soldaților podvaluri, ca acestea . ..Bălcescu, luptător împotriva guvernelor ca­pitaliste din Apusul Europei“, „Opt ani de la sdrobirea complotului americano-englez îndreptat împotriva poporului nostru“, „Des­pre cele trei particularități ale Armatei So­vietice“, etc., materiale mai pretențioase, pu­blicate special pentru sergenți și ofițeri. Pe lângă faptul că citirea acestor articole s’a făcut în grabă, nici nu s’au organizat dis­cuții pe marginea lor și, în consecință, sol­dații n’au rămas cu niciun învățământ. Iată unde poate duce formalismul în muncă: De mult ar fi folosit soldaților dacă din ace­leași numere de ziar cititorii cu glas tare le-ar fi citit articole legate direct de viața și munca lor de fiecare zi: „Vigilența mereu trează“, „Urmând exemplul tanchiști­­lor sovietici", „Toți utemiștii fruntași în pre­gătirea de luptă și pregătirea politică“ și „Fiecare militar un bun trăgător cu pușca“. Ofițerul Ștefan Gheorghe a mărturisit cu un aer nevinovat că „nu știe ce efect au avut în munca soldaților articolele citite”. Prin corespondențe ni s’a semnalat că ofițerii Pipoiu Gheorghe și Chiriță Gheorghe consi­deră cititul presei ca o „sarcină secundară” pe care o îndeplinesc atunci când nu au altceva mai important de făcut, în subunitățile res­pective, cititorii cu glas tare nu sunt îndru­mați, nici controlați și, în consecință, numere întregi de ziare rămân necitite. In aceste subunități, soldații nu cunosc eveni­mentele pe plan internațional, cunosc prea puțin succesele oamenilor muncii în lupta pentru realizarea planului cincinal în patru ani, nu și-au putut însuși din metodele de muncă­ ale fruntașilor în pregătirea mili­tară care și-au împărtășit ,prin presă expe­riența lor înaintată. Această situație explică în bună măsură de ce gradul de pregătire al soldaților din subunitățile ofițerilor men­ționați se menține la un nivel mediocru. Cum citesc ziarele unii militari , te îngriji de răspândirea la timp a pre­sei în subunități, a organiza cititul ziarelor, înseamnă a pune la îndemâna militarilor o călăuză de­ preț, un agitator înflăcărat. „Din paginile ziarelor — a spus ofițerul Dinicu Traian — sorb zi de zi noi puteri de muncă. Fiecare știre despre realizările statului no­stru democrat-popular, fiecare știre despre succesele obținute de militarii unei subuni­tăți, fiecare informație despre avântul uriaș pe care l-a luat lupta pentru apărarea păcii în întreaga lume, fiecare informație despre planurile agresive ale ațâțătorilor la război, mă îndeamnă să muncesc cu și mai mult spor, îmi întărește sentimentul răspunderii personale față de cauza apărării patriei noa­stre tot mai înfloritoare. In presa de partid găsesc adesea articole care vin în ajutorul pregătirii mele de comandant, al pregătirii mele politice. Presa a ajuns pentru mine o hrană spirituală de fiecare zi, de care nu pot să mă lipsesc“. La această adâncă convingere trebue să ajungă neîntârziat și ofițerul Iar­cu Ion, care îndeplinește munca de propagandist. Nu e de ajuns ca el să controleze dacă în programul stației de amplificare este prevă­zută citirea diferitelor materiale apărute în presă. De mult s-ar fi folosit dacă el însuși ar fi studiat articolul „Spor la muncă cole­giilor de redacție în noul concurs al gaze­telor de perete pe armată“, despre care nici măcar n’a știut că a apărut ! Ca îndrumător nemijlocit al activității colegiilor de redacție, el ar fi desprins din acest articol multe indi­cații și îndrumări prețioase pentru bunul mers al concursului în unitatea din care face parte. împotriva superficialității cu care tratează problema citirii presei trebue să lupte cu toată hotărîrea și ofițerul Toma Constan­tin, care se mulțumește să citească titlurile unor materiale exclamând apoi cu aerul u­­nui om dumirit : „Știu ce cuprinde, îmi dau seama din titlu. Nu e nevoie să-l mai ci­tesc“. Cu siguranță, ofițerul Toma Constan­tin știe ce este politețea militară și, mai mult, își dă perfect de bine seama că ea trebue să caracterizeze pe orice militar, dar dacă ar fi citit fondul care a tratat această problemă ar fi aflat și câteva metode con­crete pentru cultivarea acestei importante însușiri în rândul subordonaților, metode care lui i-au rămas necunoscute. Atenția care se dă presei într-o unitate se vede și din numărul abonamentelor. Co­mandanții, locțiitorii lor politici și propa­gandiștii sunt chemați să asigure creșterea continuă a abonamentelor. Comandanții și locțiitorii politici, precum și propagandiștii, trebue să înțeleagă că munca cu presa, că educarea militarilor în sensul în­țelegerii de către aceștia a însemnătății pe care ziarul o are în munca lor, constitue nu o „sarcină secundară“, ci o sarcină de că­petenie. Ei trebue să înțeleagă că, de re­zolvarea acestei sarcini depinde în mare măsură înseși rezultatele pe care le vor obține unitățile lor în întărirea neîncetată a capacității lor combative. De problema difuzării și folosirii presei trebue să se ocupe în mod temeinic și orga­nizațiile de partid și cele utemiste. Comu­niștii și, urmându-le exemplul, utemiștii sunt chemați să fie agitatori înflăcărați ai popu­larizării și folosirii presei de partid Să asigurăm difuzarea la timp a ziarelor Presa și radioul constitue cele mai rapide și operative mijloace de informare. Prin presă partidul stă de vorbă zi de zi cu masele de milioane ale celor ce muncesc. Organizând larga răspândire și citire a pre­sei în unități, comandanții, locțiitorii politici ai acestora, precum și propagandiștii, sunt datori să asigure înainte de toate difuzarea la timp a ziarelor sosite în garnizoană. De acest lucru trebue să se îngrijească și ofițerul Ardeleanu Teodor, care a lăsat această sarcină pe seama unui ostaș, fără ca măcar să-l controleze dacă și-o duce la bun sfârșit. Așa se face că, atunci când caporalul Petre Niculae a fost plecat din garnizoană, presa nu a fost distribuită la subunități timp de câteva zile. Același lucru se petrece și în unitatea din care face parte ofițerul Tănase Toma. Răspunderea difuzării la timp a ziarelor în garnizoană revine însă în primul rând secției de difuzare a presei de pe lângă D.S.P.A., care este datoare nu numai să asi­gure trimiterea ziarelor în provincie cu pri­mele trenuri, dar are și obligația de a con­stata cum se desfășoară mai departe pro­cesul difuzării presei, dacă numărul de ziare trimise în unități este suficient, dacă este căzut să semnaleze Ministerului Poștelor și Telecomunicațiilor unele nereguli în privința difuzării, etc. Dacă Secția de difuzare a pre­sei s-a­r fi îngrijit cu conștiinciozitate de toate aceste lucruri, pe teren nu s’ar petrece de­ficiențe ca cele pe care le arătăm mai jos ori unitatea din care face parte ofițerul Săliceanu Vasile ziarele sosesc cu câte două, trei zile întârziere. Uneori numărul de ziare din pachete , nu corespunde cu numărul de pe bron, iar pachetele vin câteodată cu am­balajul rupt și ziare lipsă, ori complet fără ambalaj. Un corespondent, ofițerul Nicu Dumitrescu, ne semnalează, de asemenea, că ziarele pentru unitatea din care face parte nu sunt lăsate la gara respectivei garni­zoane, ci sunt duse cu două, trei gări mai departe. Din această cauză ziarele ajung uneori în unitate cu trei, patru zile întâr­ziere. La fel, în unele garnizoane, deși fac­torii poștali au obligația să aducă pachetele cu ziare la unitate, ei nu o fac, ci, sub pretex­tul că „sunt prea grele“, lasă la serviciul de informații al unităților avize de sosire, urmând ca unitatea să trimită curieri pentru adusul pachetelor de la poștă. Toate aceste lipsuri și încă altele asemă­nătoare care dăînne în problema difuzării presei trebuesc curmate fără zăbavă, pentru ca cititorii din unități să poată fi deserviți la timp cu toate ziarele necesare. Semnalăm Secției de difuzare a presei că dacă în unele unități numărul abonaților se menține scă­zut, e și din pricină că ei nu primesc zia­rele cu regularitate. Multe materiale apăru­te în presă, dat fiind că nu ajung din timp la îndemâna cititorilor, își pierd actualita­tea și nu mai pot fi de folos. Au fost ca­zuri când ziarele care conțineau articole le­gate de anumite aniversări au ajuns în­ uni­tăți după ce a avut loc aniversarea respec­tivă, ele ne mai putând folosi cu nimic la întocmirea diferitelor referate ce s-au ținut în acele zile. * * 3 Comandanții de unități și locțiitorii poli­tici ai acestora sunt datori să ducă o luptă necruțătoare împotriva concepțiilor dăună­toare ale acelor militari care subapreciază rolul presei, care nu înțeleg cât de însem­nată este contribuția ei în opera de întărire a capacității combative a Armatei noastre Populare. Ei au obligația să se intereseze îndeaproape de felul cum citesc ofițerii pre­sa, dacă știu să folosească just în munca lor materialele din ziare, să se intereseze cum se achită de sarcinile lor cititorii cu glas tare, să organizeze în bune condiții munca acestora. Răspândind ziarul, folosindu-l cu dragoste și pricepere în muncă, ajutându-i să-și în­deplinească sarcinile, ajutăm prin aceasta la îmbunătățirea muncii ofițerilor, sergenților și soldaților în toate domeniile de activitate, contribuim la creșterea calității instrucției și educației, la întărirea Forțelor noastre Ar­mate. Ofițerii profesori și elevii au analizat munca de învățământ în unitatea noastră școală, s’a orga­nizat o consfătuire a ofițerilor pro­fesori cu elevii, în cadrul căreia s’au dus discuții în legătură cu rezultatele obținute d­e elevi la învățătură. Deschizând discuțiile, ofițerul profesor Marin Gheorghe a arătat printre altele că rezultatele bune obținute de elevi la ciclul social-economic se datoresc în­ primul rând ajutorului primit din par­tea organizației de partid și a organi­zațiilor atemiste, care au mobilizat toți elevii la un studiu individual temeinic. Ofițerul profesor a evidențiat pe elevii Negoiță Stelian, Mariaș Matei, Staicu Marin și alții, care, datorită conștiincio­zității și disciplinei în munca de învă­țământ, au obținut calificative bune și foarte bune. Inscriindu-se la cuvânt, elevii au ana­lizat în mod critic și autocritic munca lor. Ei au scos în evidență activitatea elevu­lui Georgescu Orest, care a dat rezultate dintre cele mai bune cu ocazia verificării cunoștințelor și a contribuit, în timpul său liber, la confecționarea materialului demonstrativ necesar pregătirii de specia­litate a elevilor. Ofițerii profesori au luat notă de o se­rie de propuneri juste făcute de elevi pentru îmbunătățirea muncii de învăță­mânt. încheind consfătuirea, ofițerii pro­fesori au arătat principalele sarcini care stau în fața elevilor în vederea ridicării muncii de învățământ la un nivel tot mai înalt. Căpitan PETRU VARGA Un festival artistic al soțiilor de militari Pe lângă Casa Armatei din garnizoana noastră a luat ființă de curând o echipă ar­tistică a soțiilor de militari. Nu au trecut decât câteva săptămâni de când tânăra for­mație și-a început pregătirea în vederea pre­zentării unui festival și roadele au și început să se arate. Participarea regulată la repetițiile progra­mate și străduința depusă de soțiile milita­rilor, în frunte cu comunistele Chirică Ortan­­sa, Mitu Maria și altele, au făcut ca, într-un timp scurt, să se poată realiza un program artistic bogat și bine pregătit. Primul festival al acestei echipe artistice a fost prezentat zilele acestea în cadrul Casei Armatei după conferința „Tineretul mondial luptă pentru pace“. Programul alcătuit din cântece, recitări, dansuri românești, sovietice și maghiare s-a bucurat de mult succes. Au plăcut în mod deosebit cântecele „Așa cum au fost“ din filmul „Cazacii din Cuban“, in­terpretat de tovarășa Marinescu, și cântecul „Vară, vară, primăvară“, interpretat de to­varășa Hoga. Căpitan IOAN EANE Cărți B. Levin și P. Pavlenco : „IACOV SVERDLOV“ Noul scenariu cinematografic face parte din seria de scenarii de filme închinate ma­rilor conducători ai Partidului Comunist ai Uniunii Sovietice. Scenariul evocă numeroase episoade carac­teristice din viața înflăc­ăratului luptător pentru cauza clasei muncitoare, Iacov Mi­­hailovici Sverdlov, omul care, prin însușirile sale excepționale de organizator, a adus imensă contribuție la izbânda Marii Revo­­­luții Socialiste din Octombrie și la consoli­darea cuceririlor ei. Dragostea lui Sverdlov pentru popor, pentru tovarășii de luptă, ura și disprețul lui adânc față de trădătorii revoluției, sunt sentimente puternic reliefate de-a­ lungul scenariului. Scris cu mult talent și căldură,­­ scena­riul cinematografic Iacov Sverdlov dă citito­rului­­ o imagine puternică a unuia din cei mai apropiați tovarăși de luptă ai lui Lenin și Stalin, Petru Dumitriu. „PRIETENUL SAVA“ (Colecția „Ogoare Noi“) Editura Tineretului Schița „Prietenul Sava“ de Petru Dumitriu cuprinde povestirea emoționantă a unui loco­tenent de grăniceri despre o întâmplare pe­trecută la granița cu Iugoslavia. Sava este unul dintre miile de luptători iugoslavi care nu vor să trădeze cauza internaționalismului proletar. Fost partizan în războiul împotriva fasciștilor nemți, tânărul patriot luptă cu aceeași dârzenie împotriva noilor fasciști, că­lăii titoiști. Locotenentul de grăniceri, care se împrietenise cu Sava, cu câțiva ani în urmă, pe un șantier din Iugoslavia, își re­vede prietenul care fugise din iadul iugoslav și fusese rănit de mercenarii lui Tito în mo­mentul când voia să treacă granița. Cuvintele patriotului sârb exprimă dra­gostea sa pentru viață și ura împotriva tră­dătorilor titoiști, care nu vor scăpa de ju­decata poporului iugoslav. Au sosit ziarele la câmpul de instrucție Un scurt repaus. Caporalul atemist Ginea Trandafir, agitator, înconjurat de servanții tunului, le citește din ziar cele mai noi știri despre succesele obținute de oamenii muncii în lupta pentru realizarea cincinalului în patru ani, în unitatea din care fac parte acești ostași se acordă o mare atenție difuzării la timp a presei. Ziarele sosite la cazarmă în cursul dimineții sunt trimise imediat la câmpul de instrucție prin curieri speciali. Un exemplu demn de urmat Una din principalele preocupări zilnice ale caporalului Mihăilescu Ion este aceea de a-și ridica permanent nivelul pregătirii militare și politice, pentru a putea rezolva cât mai bine sarcinile ce-i revin ca coman­dant de grupă, în vederea instruirii cât mai temeinice a subordonaților săi. In acest scop ei studiază îndeaproape atât re­gulamentele, manualele de specialitate, cât și presa militară, de unde zi de zi își îm­prospătează cunoștințele. Nu demult el a citit în traducere din ziarul sovietic „Sta­­iinschi Socol“ articolul întitulat „Pregătirea de front a militarilor“. Din acest articol el a învățat că un exercițiu de front trebue executat la început în întregime, pentru ca toți mi­litarii să fie puși în temă, apoi se execută fiecare mișcare în parte, până se învață bine de către cei ce execută exercițiul, iar la urmă se face din nou în întregime. Aplicând în munca sa acest procedeu în­vățat din experiența ostașilor sovietici, a reușit să dea" un­' "nou avânt instruirii solda­ților din grupă. Cu ajutorul exercițiilor tac­tice de front, el desvoltă la subordonați cu­rajul, priceperea, rezistența și deprinderea de a executa ordinul comandantului întoc­mai și la timp. Explicațiile pe care le dă soldaților sunt cât se poate de clare, pe înțelesul tuturor și nu trece mai departe până ce soldații n’au înțeles bine totul. Pentru a insufla și subordonaților dra­gostea de a citi mai mult, în folosul instrui­rii lor, le-a recomandat acestora ca în timpul liber să citească cartea intitulată „Conduita ostașului sovietic“, carte din care pot desprinde o serie întreagă de în­vățăminte pentru ei, ca ostași de tip nou, cum ar fi de pildă despre înalta ținută ostă­șească și morală, despre cinste, devotament, curaj și ajutor reciproc în luptă. Această carte a ajutat mult grupa și în special pe soldații Cazacu Dumitru și Fătu Ștefan, care nu întotdeauna aveau o ținută regulamentară și care, de multe ori, aveau și o atitudine necuviincioasă față de alți comandanți de grupă. In urma citirii cărții de mai sus, cei doi soldați și-au schimbat atitudinea și acum sunt printre primii în executarea ordinelor și comportarea demnă față de superiorii lor. Pentru ca munca de instruire a militari­lor să dea rezultatele dorite, caporalul Mi­hăilescu Ion își întocmește în fiecare seară o planificare amănunțită a programului pen­tru a doua zi. La instrucția de front, el urmărește cu perseverență atât executarea corectă a miș­­­cărilor, cât și uniformitatea în cadrul gru­pei sale. La pregătirea fizică a militarilor, urmărește să insufle militarilor prin trece­rea normelor G.M.A., prin învățarea diferi­­­telor sporturi, curajul, dârzenia și iniția­tiva, căutând să facă din subordonați oa­meni cu voința fermă, de neclintit. Tot pen­tru călirea fizică temeinică, el dă o mare atenție programului de înviorare pe care îl execută cu regularitate în fiecare dimineață. O atenție deosebită a acordat-o caporalul Mihăilescu însușirii în cât mai bune condi­­țiuni de către soldații din grupa sa a in­strucției focului. In acest scop, pe lângă instrucția zilnică ce a executat-o, el a pre­­­lucrat cu militarii din subordine și cu alți­ militari diferite referate­ ca, de exemplu,­ „Despre curățirea și întreținerea armamen­tului“, apoi „învățăminte pentru cei ce exe­cută trageri“, precum și diferite articole apărute în presa militară, din care militarii au tras multe și prețioase îndrumări prac­tice. Ca rezultat se poate arăta că soldații Diaconu Gh. și Badea Florea, care până nu demult aveau unele scăderi în întreținerea armamentului și instrucția focului, astăzi se dovedesc a fi mai preocupați față de această categorie de instrucție, obținând la trageri calificative foarte bune. Caporalul Mihăilescu Ion știe că nu poate exista o pregătire de luptă înaltă fără o pregătire politică corespunzătoare. De aceea, el se preocupă și de educarea politică a subordonaților săi. Astfel, la lecțiile politice el ajută pe ostașii mai slab pregătiți, iar în timpul liber le citește din ziare, ținân­­­du-i la curent cu viața politică a țării ți cu evenimentele internaționale. De asemenea, citind broșuri din activita­­tea de luptă a ostașilor sovietici, despre exemplele lor de vitejie și eroism, el a reu­­șit să ridice la un nivel superior cunoștin­țele subordonaților săi, desvoltându-le pa­triotismul, dragostea față de Uniunea So­vietică și față de viteaza sa armată. Pentru toate acestea, subunitatea respec­­­tivă se mândrește cu grupa comandată de caporalul Mihăilescu. Acesta a făcut din grupa sa o grupă fruntașă pe unitate în toate domeniile de activitate. Pentru rezultatele frumoase pe care le obține zilnic, caporalul Mihăilescu Ion a fost de mai multe ori evidențiat în fața subunității împreună cu soldații pe care­ îi comandă. Exemplul lui este demn de urmat de către toți ostașii unității noastre. ION GH. ONICEL Fopta patriotica Intr’una din zile, în unitatea „N” a sosit vestea că într’o comună din apropierea u­­nității a izbucnit un incendiu. Pentru ca acest incendiu să nu ia proporții, militarii, mobilizați de organizația de U.T.M. și pătrunși de dorința de a salva avutul ță­ranilor muncitori, la ordinul comandan­tului au format o grupă pentru a merge să ajute țăranilor muncitori să localizeze focul. In fruntea militarilor care s-au deplasat în comună și care au reușit să localizeze focul au fost utemiștii. Prin fapta lor de patriotism, militarii au dovedit dragoste față de bunul obștesc, față de bunurile poporului nostru muncitor. Printre militarii care s’au evidențiat în această acțiune sunt soldații fruntași : Tâmpu Anton, Pascu Vasile, Marcu Ilie, Calota Lucian și Urlich Ernest, Cinste militarilor utemiști, fruntași în pregătirea de luptă și pregătirea politică, care au primit „Diploma de Onoare“ a C. C. al U. T. M.i Locotenent major ÇROIC.U NICOLAE Locotenent major COMAN1CI STEFAN Locotenent £AS£ALE TRAIAN Locotenent ȘTEEANES.CU IOAN Elev sergent NICOLAE ȘȚEFAN Sergent INDREI LAU.RIAN Sergent MACAVE1 ANDREI Cartnic major CRI STEA VALERIU

Next