Apărarea Patriei, noiembrie 1953 (Anul 9, nr. 261-283)
1953-11-03 / nr. 261
g APĂRAREA PATRIEI In întreaga țară continuă propunerile de candidați pentru sfaturile populare Stahanovistul Dumitru Arjan, Erou al Muncii Socialiste TARGOVIȘTE. — înconjurat de stima și dragostea petroliștilor, a tuturor oamenilor muncii din patria noastră, brigadierul stahanovist Dumitru Arjan. Erou al muncii socialiste, laureat al Premiului de Stat, a fost propus de tovarășii săi candidat al F.D.P. pentru un loc de deputat în sfatul popular raional. Muncitorii petroliști din raionul Târgoviște întâmpină evenimentul alegerii deputaților în sfaturile populare cu remarcabile succese în producție. In cinstea zilei de 7 I Noembrie și a alegerii deputaților în sfaturile populare, petroliștii antrenați în întrecere socialistă au depășit prevederile planului, dând, dela 28 Octombrie, țiței în contul celei de a doua decade a lunii Noembrie. Echipa maistrului mecanic stahanovici Petre Stănescu, folosind din plin metoda sovietică Cuznețov, a realizat economii, de la începutul anului și până acum, în valoare de peste 100.000 lei. Intensificând lupta pentru înfăptuirea Hotărîrilor plenarei lărgite a C. C. al P.M.R. din 19-20 August, muncitorii de la schela ,,Sovrompetrol“-Târgoviște se străduiesc ca: ieri, pe înserat, tineri și bătrâni se îndreptau spre școala elementară Vasile Roaită, din raionul Grivița Roșie. Copiii, care abia terminaseră orele, îi întâmpinau cu voioșie și-i conduceau către sala unde urma sa aibă loc adunarea. Au venit aici muncitori de la „Grivița Roșie“, de la depoul București Triaj, de la alte fabrici și întreprinderi din raion, profesorii și întregul personal al școlii, gospodine din cartier. Sala în care se adunaseră era împodobită ca de sărbătoare, cu flori pe mese, lozinci și drapele. Până la începerea adunării oamenii discutau între ei. Unul vorbea despre minunatele spectacole pe care le-a văzut în timpul verii pe scena teatrului în aer liber „Nicolae Bălcescu“ construit de curând, alții povesteau despre un film interesant pe care l-au vizionat la noul cinematograf din cartier. O femeie mai în vârstă povestea cu însuflețire că acum câteva zile i-a răsunat deodată casa de o voce necunoscută : era vocea crainicului, începuse să funcționeze difuzoarele care au fost montate în multe case din cartier. Și așa, in toate colțurile sălii, oamenii strânși în grupuri vorbeau cu multă dragoste despre realizările înfăptuite in cartierul lor, în anii puterii populare. Când cineva anunță începutul ședinței, în toată sala se făcu liniște. După alegerea prezidiului de conducere a adunării, s'a dat citire capitolului 7 din Decretul Prezidiului Marii Adunări Naționale cu privire la alegerea deputaților în sfaturile populare. Președintele prezidiului a invitat apoi pe cei prezenți să facă propuneri pentru un loc de deputat în Sfatul Popular al Muncitorii, inginerii și funcționarii fabricii de bere „Grivița“, s-au adunat ieri pentru a propune un candidat în circumscripția electorală orășenească nr. 331. După deschiderea adunării, tovarășul Șerban Mihai, din partea F.D.P., a prelucrat capitolul VII din Decretul cu privire la alegerile de deputați în sfaturile populare. Apoi, a luat cuvântul tovarășa Vasilescu Pavelica, secretara biroului organizației de partid, care a spus : — „Eu propun candidat în circumscripția electorală orășenească nr. 331 pe tovarășul maior Vârlan Ioan. Il propun pe tovarășul maior Vârlan — a spus în continuare tovarășa Vasilescu — pentru a f candidatul nostru în alegeri, pentru că-i cunosc meritele. Nl știu încă de când lucra ca muncitor la noi în fabrică. Cred că vă aduceți cu toții aminte de felul cum își îndeplinea sarcinile, atât în producție, cât și pe tărâm politic. Datorită muncii sale sar-alături de toți oamenii muncii din industria petroliferă, să extragă cantități sporite de petrol până la sfârșitul anului 1953. Ziua de 27 Octombrie a fost o zi de sărbătoare pentru colectivul de la schela „Sovrompetrol“-Târgoviște. In adunarea care a avut loc, tov. Constantin Tache, din partea comitetului de partid al schelei, a propus drept candidat al F.D.P. pe circumscripția electorală raională nr. 123 pe stahanovistul Dumitru Arjan. El a arătat că vestitul petrolist este un luptător harnic și priceput pentru realizarea planului de producție la țiței, pentru ridicarea nivelului de trai al poporului muncitor. Tehnicianul Mihai Niculescu și alții au arătat în cuvântul lor că muncitorii petroliști sunt gata să sprijine prin toate forțele politice partidului și guvernului nostru, pusă în slujba construirii socialismului, a ridicării nivelului de trai a oamenilor muncii. Adunarea a hotărît în unanimitate să propună candidat al F.D.P. pe circumscripția electorală raională nr. 123 pe stahanovistul Dumitru Arsan, brigadier la schela „Sovrompetrol“-Târgoviște. (Agerpres). Capitalei pe circumscripția electorală orășenească nr. 392. Primul care a cerut cuvântul a fost tovarășul Calotă Mircea, din partea consiliului F. D. P. — Tovarăși — a spus el — eu îl propun candidat pentru circumscripția electorală orășenească nr. 392 pe tovarășul colonel Ioniță Ion. Propunerea a fost primită cu vii aplauze. — Tovarăși, a continuat vorbitorul, tovarășul colonel Ioniță Ion depune mare dragoste și pricepere în educarea copiilor noștri, care se instruesc în Forțele noastre Armate pentru a deveni buni apărători a tot ceea ce a cucerit până acum poporul nostru muncitor. In munca de răspundere pe care o are în cadrul Forțelor noastre Armate, tovarășul dă dovadă de devotament și abnegație, aplică cu hotărîre linia politică a partidului nostru. A cerut apoi cuvântul tovarășul Răducanu Nicolae, secretarul organizației de bază de la depoul Grivița București Triaj . — Eu îl cunosc pe tovarășul colonel Ioniță lom de mulți ani. Mi-am dat seama de posibilitățile lui de muncă, de dragostea lui față de oamenii muncitori din patria noastră. De aceea, eu susțin propunerea cu toată încrederea. Au mai luat cuvântul și alți tovarăși din sală. A vorbit și directorul școlii elementare Vasile Roaită, și gospodina Petrescu Voica, toți susținând cu căldură propunerea făcută. Apoi, întreaga adunare a hotărît în unanimitate să propună candidat pentru circumscripția electorală orășenească nr. 392 pe tovarășul colonel Ioniță Ionguiicioaie, partidul l-a ridicat în muncă, dându-i sarcini de conducere. Și în armată, tovarășul Vârlan muncește cu entuziasm pentru întărirea capacității de luptă, a Forțelor noastre Armate“. Propunerea tovarășei Vasilescu a fost primită cu bucurie de muncitorii și funcționarii prezenți. Luând cuvântul, tovarășul Covaci Ladislau a spus : — „Eu susțin cu căldură propunerea ca tovarășul maior Vârlan să fie candidatul nostru. Plecat din mijlocul nostru, el duce astăzi o muncă neobosită pentru instruirea și educarea tinerilor noștri militari. Acolo unde muncește, el luptă pentru aplicarea liniei politice a partidului nostru“. Adunarea a aprobat în unanimitate propunerea ca maiorul Vârlan M. Ioan să fie desemnat candidat pe circumscripția electorală orășenească nr. 331, în alegerile de deputați pentru sfatul popular al Capitalei. Reșițenii își propun candidații REȘIȚA. In aceste zile, orașul oțelarilor este însuflețit de propunerea candidaților pentru alegerea deputaților în sfaturile populare, la care participă mii de oameni ai muncii. Sunt propuși stahanoviști, activiști de partid, cadre conducătoare din întreprinderile și organizațiile de masă, muncitori, tehnicieni și funcționari, țărani muncitori din cuprinsul raionului. Oamenii muncii de la uzinele din Reșița, în cadrul unei adunări care a avut loc zilele trecute la Casa Muncitorească, au propus candidat al F. D. P. pe circumscripția electorală regională nr. 82 , pe tov. Mihai Munteanu, director general adjunct al Combinatului „Sovrommetal“-Reșița. Numeroși muncitori, printre care și prim topitorul oțelar Ion Bădescu, au luat cuvântul vorbind despre realizările obținute în ultimii ani în combinat, despre condițiile tot mai bune de muncă și de trai ale oțelarilor. Pe circumscripția electorală orășenească nr. 62 a fost desemnat candidat al F. D. P. tov. Gh. Modoran, prim secretar al comitetului orășenesc de partid Reșița. In orașul Reșița au mai fost propuși candidați ai F. D. P. pe circumscripția electorală orășenească nr. 51 cunoscutul maistru stahahovist Iosif Tibenschi, de la fabrica de mașini electrice, pe circumscripția electorală orășenească nr. 79 Iuliu Fochi, secretarul comitetului de partid de la „Sovrommetal“, iar pe circumscripția electorală orășenească nr. 67, stahanovista Ana Dörner, frezor. Pe circumscripția electorală orășenească nr. 50 a fost propus subinginerul Francisc Derze, dela fabrica de roți montate, pe circumscripția electorală orășenească nr. 73, maistrul Francisc Kaschak, pe circumscripția electorală orășenească nr. 76, tâmplarul stahanovist Francisc Svoboda. Minerii și țăranii muncitori din comuna Secul au propus candidat al F. D. P. pe circumscripția electorală raională nr. 41 pe directorul minei din Secul, Pavel Popa. In satul Dezești a fost propus candidat al F.D.P. tov. Ion Lupșa, secretar al comitetului raional de partid Reșița, pe circumscripția electorală raională nr. 10. Țăranul muncitor Ion Azuga II, membru al întovărășirii agricole din comuna Vermiș, a fost propus candidat al F. D. P. pe circumscripția electorală raională nr. 11. Un sportiv fruntaș TIMIȘOARA. La Atelierele principale C. F. R. Timișoara a avut loc o însuflețită adunare la care au participat muncitori, ingineri, tehnicieni și funcționari ai întreprinderii pentru a desemna candidatul F.D.P. pe circumscripția electorală orășenească nr. 402. Luând cuvântul, tov. Pavel Mihai, sudor la Atelierele principale C. F. R. Timișoara, a propus candidat pe tov. Iosif Ritter, cunoscut sportiv și fruntaș în producție. Vorbitorul a arătat că tov. Ritter a fost strungar în aceste ateliere. Datorită activității rodnice pe care a depus-o și capacității sale, el a fost ridicat într'o funcție superioară. Muncitorii Cârstea Florea, Cozaru Iovu și Ianiș Gheorghe au susținut propunerea făcută, arătând că pe lângă activitatea pe care o depune în producție, Iosif Ritter este un permanent exemplu de disciplină și conștiinciozitate în viața sportivă. Iosif Ritter, unul din membrii de bază ai echipei de fotbal Locomotiva Timișoara, a purtat în repetate rânduri, cu cinste, culorile sportive ale patriei noastre. Pentru meritele sale în sport, Iosif Ritter a fost distins cu Medalia Muncii. „Susțin propunerea cu toată încrederea" „11 propun pentru că-i cunosc meritele“ Moment O poartă veche... Trepte boierești... Opreau radvane până'n ceas târziu. Intrau la curte domnii din călești... Te alunea cu bicior'un surugiu!.. Și n'aveai cum privirea să-ți arunci. Șe neonjurau cu gard înalt de fier. Și ferecată poarta, pe atunci, O deschidea cu teamă un străjer. Ba, într'un an, aicea, au semnat Boierii fugăriți in miez de noapte Un ordin scurt: „Porniți cu plumbj in sat' A fost de mult, prin nouă sute șapte.. ... Sunt porțile deschise astăzi larg. Și unde-a fost blazonul cu cunune Un muncitor urcat ca pe-un catarg Scrie atent pe zid cu un cărbune : „Punct de agitație 22“ Și un bătrân oprit lângă grilaj Privind cu baba-i literele noi, Și-a amintit de rana-i din obraz, De tot ce-a fost ,de a strigat apoi Intrând nestingherit în curtea mare, — „Să ne'ntâlnim, JA ar ine, amândoi. Și împreună am merge la votare!“ Maior NICOLAE TĂUTU In vederea alegerilor (De la corespondentul nostru). In unitatea din care face parte ofițerul Porimelean se acordă o atenție deosebită problemei pregătirii militarilor în vederea apropiatelor alegeri. Pentru sprijinirea campaniei electorale, în unitate au luat ființă puncte de agitație unde agitatorii desfășoară o rodnică activitate. Pentru înțelegerea temeinică a Decretului, la stația de amplificare a unității sunt prelucrate zilnic câte trei capitole din Decret. La lecțiile și informațiile politice, în cadrul activității de club, lucrătorii politici și agitatorii explică și lămuresc militarilor toate problemele de amănunt. In unitate mai sunt totuși și unele lipsuri, din a căror cauză munca de agitație în cadrul campaniei electorale nu se desfășoară cu toată puterea ei. Gazetele de perete, de exemplu, sunt insuficient folosite în acest scop. Unele colegii de redacție, cum sunt colegiile gazetelor de perete „Constructorul“, „Biruința“ și „Avântul“ nu au publicat niciun articol legat de campania electorală și nu au făcut încă nimic pentru a o sprijini. Trebue luate neîntârziat măsurile necesare pentru ca munca de agitație să sprijine prin toate mijloacele pregătirea militarilor pentru alegeri. In câteva rânduri... In cinstea celei de a 36-a aniversări a Marii Revoluții Socialiste din Octombrie, soldatul Reimhemberg, din unitatea „N“, și-a luat angajamentul sa efectueze o serie de lucrări prin folosirea resurselor interne. Astfel, muncind cu râvnă și ajutat de ostașii Scruco Antimir și alții, a terminat construirea unor foișoare necesare unității, a unui depozit de cărbuni și a unei pivnițe pentru păstrarea zarzavaturilor pe timpul iernii. El a economisit materiale în valoare de 2.000 lei. Comandantul l-a evidențiat pe soldatul Reichemberg și l-a recompensat cu permisie. Pentru asigurarea materială a instrucției pe timp de iarnă, în subunitatea comandată de ofițerul Herțescu Mihai se desfășoară o intensă activitate. Până în prezent au fost reparate toate aparatele telefonice și centrale iar cablul telefonic a fost rebobinat și parafinat. Cu multă însuflețire au muncit caporalul Voican Toader, sergentul Negru Marin și soldatul Bratu Mircea Marți 3 Noembrie 1953 Nr. 261 (2256) Mare este marçdria ofițerilor dintr’o școală militară când află că elevii pe care i-au instruit și educat au ajuns comandanți destoinici ai armatei noastre, vrednici să pregătească sergenții și soldații din subordine pentru a deveni luptători dârzi, apăratori neînfricați ai patriei. Iată scrisoarea unui asemenea ofițer, trimisă redacției ziarului nostru Scrisoare către redacție Un prilej minunat de analiză a propriei mele activități De curând, s'a publicat în ziarul „Apărarea Patriei" un articol de fond intitulat „Instituțiile militare de învățământ, model de ordine și disciplină"". In acest articol s’a arătat că ofițerul Ciurușniuc Grigore muncește cu multă dragoste și hotărîre pentru a face din militarii subunității, pe care o comandă luptători bine instruiți și educați, modele de ordine și disciplină. In articol se menționează faptul că succesele ofițerului Ciurușniuc se datoresc în cea mai mare parte comandantului său de subunitate din școala militară, care s'a străduit întotdeauna să-i servească ca exemplu, să-l instruiască și să-l educe în spiritul respectării cu strictețe a jurământului militar, a regulamentelor armatei noastre. Nu pot exprima prin cuvinte emoția care m’a cuprins când am citit rândurile din ziar, deoarece eu sunt acela care am instruit și educat pe ofițerul Ciurușniuc în școala militară. Totodată, nu pot să nu arăt că emoția aceasta se împletește cu o profundă mulțumire sufletească, datorită faptului că străduințele mele se văd astăzi în rezultatele obținute în munca practică de elevii pe care i-am format pentru a deveni comandanți. Când am citit articolul din ziar, l-au citit și alți ofițeri profesori și instructori din școală. După aceea, ei s'au grăbit să mă întrebe : „Ce spuneți, tovarășe maior, despre ofițerul Ciurușniuc ? Tot așa munciți și astăzi cu elevii pe care ii aveți în subordine ?" Mărturisesc sincer, însă, că aceste cuvinte m’au făcut să mă gândesc mai serios la rezultatele pe care le obțin acum în munca mea și aceste rezultate nu sunt în măsură să mă facă mulțumit. Deși a trecut un timp de la începutul noului an de învățământ, n'am reușit să pun în practică, în întregime, metodele folosite în muncă cu subordonații din promoția ofițerului Ciurușniuc. M’am simțit obligat să scriu ziarului, să arăt că citirea articolului de fond nu m’a făcut numai să trăesc clipe de nemărginită bucurie. El a constituit și un prilej minunat de a-mi face o serioasă analiză a propriei mele activități, pentru a putea porni cu mai multă hotărîre la realizarea sarcinilor mari pe care le am. După ce am chibzuit bine, am trecut la o mai temeinică organizare a muncii in subunitate, la un control și la o îndrumare mai amănunțite a muncii de instruire și educare. Vreau să arăt, în încheiere,, că sunt hotărît să-mi duc astfel munca, ca elevii pe care îi cresc să devină comandanți pricepuți, care să facă cinste Armatei noastre Populare. Maior DUMITRU RĂDUCANU Un obiectiv principal al muncii mele de agitator în campania electorală îl constitue popularizarea caracterului profund democratic al sistemului nostru electoral. Eu mă străduesc să folosesc toate formele și mijloacele de agitație pentru ca el să fie bine cunoscut și înțeles de către militari. Numai cunoscând bine sistemul electoral, ca și conținutul alegerilor noastre cu adevărat democratice, vom putea să ne exercităm din plin dreptul de a alege pe cei ce vor conduce treburile obștești. Ca să pot lămuri pe deplin pe militari am căutat să-mi însușesc mai întâi cu problemele respective. Sigur că m'am izbit de unele greutăți. Bunăoară, n’am înțeles de la început unele probleme în legătură cu constituirea circumscripțiilor electorale și cu propunerile de candidați. Aceste chestiuni le-am ridicat în prima ședință de instructaj care s’a făcut cu agitatorii pe unitate. Ele mi-au mai fost pe larg explicate de către locțiitorul politic al comandantului. In munca mea eu mă folosesc de un bogat material bibliografic și documentar pe care-l avem la punctul de agitație al subunității. De acolo studiez și recomand să studieze și ceilalți militari Constituția țării noastre, expunerea tovarășului Gh. Gheorghiu-Dej la cea de a 9-a aniversare a eliberării patriei noastre, colecții de articole din diferite ziare care vorbesc despre sfaturile populare, despre realizările regimului nostru democrat-popular. Deseori am dus discuții aprinse cu militarii din subunitate în legătură cu unele probleme ale alegerilor. Așa, de pildă, soldatul fruntaș Lola Petre citise Decretul Prezidiului Marii Adunări Naționale cu privire la alegerile de deputați în sfaturile populare și văzuse ce înseamnă vot universal, egal, direct și secret, dar tot nu era pe deplin lămurit., Pentru a-l lămuri am citit din nou rubrica de „întrebări și răspunsuri“ din „Apărarea Patriei“ din 21 Octombrie și am pregătit o convorbire colectivă: înarmat cu ceea ce citisem din ziar, am căutat să dau și câteva exemple din câte auzisem acasă de felul cum se făceau alegerile pe la noi pe timpul când liberalii, țărăniștii și alte stârpituri politice votau și în numele morților ca să le iasă numărul. Aceasta însemna la partidele „istorice“ vot universal. Când a venit vorba despre „secretul“ votului în regimul trecut, m’au mai completat și alți tovarăși.Soldatul fruntaș Mitran a povestit cum unul, Ion Țămbăluță, din satul lui, la alegeri stătea tupilat deasupra cabinei de vot și însemna pe oameni cu creta pe spate sau cu cenușe pe căciulă. Cei însemnați astfel erau apoi snopiți, în bătaie de bandele lui Țămbăluță, deoarece nu erau de acord cu partidul susținut de acesta. Convorbiri am ținut multe, însă nu aceasta este singura formă de muncă pe care o folosesc. Din propria experiență m’am convins că metoda cea mai potrivită de muncă cu oamenii este metoda muncii de la om la om. Ca să stai de vorbă cu un tovarăș nu-i nevoie de prea mult timp și de o programare dinainte. Astfel, de multe ori, eu am stat de vorbă cu soldatul fruntaș Ciocănescu Aurel și am discutat multe probleme. Am stat de vorbă cu unii militari și le-am propus să scrie la gazeta de perete de la punctul de agitație, articole în legătură cu campania electorală. Pe soldatul fruntaș Sașu ■ Eugen,,spre examplar-L am ajutat să scrie un articol în care să vorbească despre realizările obținute în muncă. In munca mea ca agitator, eu mă străduesc să duc și înuncă organizatorică. Caut să cunosc ora și locul unde se desfășoară diferite activități în cadrul punctului de agitație pe unitate, cum sunt conferințele, referatele sau audițiile radio și mobilizez militarii să participe în număr cât mai mare. Faptul că am reușit și obțin unele rezultate în munca de agitație se datorește ajutorului permanent pe care-l primesc din partea locțiitorului politic și a membrilor de partid. Sergent NICHIFOV NICHIFOR Tribuna agitatorilor Din munca mea de agitator Printre piesele noi pe care Teatrul Armatei din B-dul Magheru le-a înscris în repertoriul său în această stagiune face parte și piesa „De partea cealaltă“, de scriitorul sovietic Anatolii Barianov. Acțiunea piesei se desfășoară în perioada de la sfârșitul celui de al doilea război mondial, când în Apus Armata Sovietică urmărea pas cu pas armata hitleristă, iar în Extremul Orient stătea de veghe gata de a face față oricăror încercări ale imperialiștilor japonezi. La granița dintre Uniunea Sovietică și Manciuria ocupată de japonezi se petreceau evenimente ciudate : avioane nipone violau spațiul aerian sovietic, zilnic erai capturați 1apioni, cu aparate fotografice asupra lor, noaptea se făceau mișcări de trupe se auzea zgomot de motoare, tropot de cai etc. Toate acestea dădeau de gândit Serviciului de informații sovietic și, în special colonelului Baturin, șeful serviciului de informații de pe lângă statul major al frontului. Pentru a se obține date precise despre mișcările niponilor este chemat de pe front și trimis „de partea cealaltă“ maiorul Ignatiev, ofițer din Serviciul de informații, împreună cu maiorul Ignatiev va pleca și locotenentul Nicolaeva Valentina, de asemenea ofițer în Serviciul de informații. Autorul a dovedit, încă din primul act, că posedă un deosebit simț al replicilor, reușind să contureze caracterul acestei fete sovietice, hotărâtă să înfrunte orice obstacol pentru a se arăta demnă de sarcina nobilă, dar plină de riscuri, ce i s-a încredințat. Ajunși la Harbin, soții Boldariev — așa se numesc acum cei doi ofițeri sovietici — sunt primiți cu răceală și neîncredere de cercurile emigranților ruși, alcătuite în întregime din foști partizani ai lui Colceac, foști moșieri, foști ofițeri țariști, care, fugind în Extremul Orient, unelteau împotriva Statului Sovietic. Ei tânjeau după moșiile și conacele pierdute pentru totdeauna lucrau în solda imperialismului japonez răși când planuri utopice de dărâmare a Puterii Sovietice. Un drum spinos, presărat cu cele mai perfide șiretlicuri și capcane, se deschide în fața celor doi ofițeri sovietici care se înfruntă cu abilitate, reușind să câștige încrederea bandei de emigranți. Ei sunt declarați demni de a intra în „Asociația emigranților ruși din Manciuria“. Maiorul Ignatiev face cunoștință cu „alesele“ ei căpetenii : fostul generel Kislov, Prejdețchi, fost ofițer în armata Țaristă, acum agent al Serviciului de informații japonez, precum și cu patronii acestora , colonelul Mudzimura, șeful unei importante secții a misiunii militare japoneze la Harbin și cu locotenentul colonel Sugiiyama, care are un rol de seamă în Serviciul de informații japonez. ” “Asistăm la ciocnirea dintre două lumi, lumea celor care au scuturat jugul exploatării și-și apără cu eroism libertățile cucerite, și lumea capitalistă, perfidă și fără scrupule, care simte că i se apropie sfârșitul. Conflictul devine din ce în ce mai ascuțit. Oglindind cu deosebită putere decadența morală și furia neputincioasă a reprezentanților lumii capitaliste, autorul piesei scoate și mai mult în relief bogăția sufletească, superioritatea morală, dârzenia și curajul omului sovietic. Cu toată încrederea acordată de emigranții ruși, japonezii păstrează încă o umbră de bănuială asupra soților Boldariev. Supuși la cele mai neașteptate șiretlicuri, cei doi ofițeri sovietici înfruntă cu istețime și dibăcie toate încercările de verificare urzite de japonezi. Valia suportă cu desgust repetatele declarații de dragoste ale trădătorului Nietvetaiev, incult și ușuratic, fugit din Uniunea Sovietică și care lucra în serviciul misiunii militare japoneze din Manciuria. Astfel, ea află toată povestea vieții lui, precum și misiunea de agent în slujba japonezilor pe care acesta o îndeplinește cu cinism. In această vreme, japonezii intensificau activitatea de spionaj și diversiune împotriva Uniunii Sovietice. Ei au hotărît să treacă la acțiuni de dinamitări, incendieri, în spatele frontului sovietic. Cei mai sadici teroriști, cei mai abili diversioniști, sunt mobilizați de către japonezi pentru aceste acțiuni. Cei doi „emigranți ruși“, sosiți de curând, nu inspiră destulă încredere japonezilor. Ei n’au nimic comun cu pleava rămasă de pe urma fostelor gărzi albe. In comportarea lor, soții Boldariev au ceva aparte, fundamental deosebit, ceva care te face să crezi că sunt dintr’altă lume. De aceea, japonezii se hotărăsc să-i pună din nou la încercare. Ei urzesc un plan criminal : maiorul Ignatiev va fi trimis în Uniunea Sovietică pentru a îndeplini o misiune grea și primejdioasă care, în mod normal, nu-i poate fi decât fatală. Și planul este pregătit până în cele mai mici amănunte : maiorul Ignatiev va trebui să îndeplinească o acțiune „Samurai“, în care-și va pierde viața. In timpul absenței lui Ignatiev, Valia va lucra la Serviciul de informații japonez, dar va fi în permanență suspectată. Și acțiunea ascendentă a piesei se apropie de punctul culminant, încă înaintea plecării lui Ignatiev, Valia, care câștigase încrederea lui Niețvetaiev, reușește să-i sustragă documente importante care conțineau date asupra atacului pe care-l pregăteau fasciștii niponi împotriva Uniunii Sovietice. De asemenea, Nicolaeva și Ignatiev reușesc să-l descoată pe Niețvetaiev și să afle urzelile criminale ale lui Mudzimura îndreptate împotriva lor. Se apropie clipa plecării. Maiorul Ignatiev trebue să plece în Uniunea Sovietică pentru a îndeplini misiunea „Samurai“. Locotenentul Nicolaeva va rămâne singură printre aceste hiene intrigante care-i pândesc orice mișcare sau vorbă. Plin de duioșie și de patetism este tabloul despărțirii dintre cei doi ofițeri sovietici: maiorul Ignatiev este gata de plecare. Ii întinde mâna Valiei care, emoționată, transmite prin el patriei și tovarășilor dragi fierbintele ei salut. Pentru Ignatiev însă locotenentul Nicolaeva a devenit Valia, tovarăș drag, de care cu greutate se desparte și la care se va gândi mereu. Agenții Serviciului nipon de spionaj sunt înfățișați de autor cu deosebită forță artistică, în toată hidoșenia și cruzimea faptelor lor, în tabloul ÎI, când Valia, care nu reușise să adoarmă bănuielile colonelului Mudzimura, este torturată sălbatic pentru a mărturisi adevărul. Dar locotenentul Nicolaeva este ofițer sovietic. Ea suportă cu tărie și abnegație cele mai grele chinuri și se consideră asemeni celor care-și vărsau sângele pe front împotriva hitleriștilor cotropitori. Deși torturată, ea nu mărturisește nimic și astfel este întemnițată, îndeplinind sarcinile ce și le-a asumat în cadrul acordurilor încheiate între aliați, Uniunea Sovietică declară războiul cu Japonia. Ofițeri sovietici vor fi lansați cu parașuta în spatele inamicului pentru a pune mâna pe criminalii de război, pentru a împiedica distrugerea hârtiilor importante și orice act de sabotaj. Primul grup de parașutiști va fi condus de maiorul Ignatiev, iar al doilea de colonelul Baturin. Japonezii, luați prin surprindere, sunt cuprinși de panică. Colonelul Mudzimura dă ordine disperate — dar nimic nu-i mai poate salva pe fasciștii japonezi de la pieire ; nu le mai rămâne altceva de făcut decât să-și vândă serviciile și mai ales experiența lor de spionaj yanchenor. Maiorul Ignatiev și colonelul Baturin pătrund în viesparul japonezilor și îi găsesc pe cei căutați : pe Valia, torturată, și pe ofițerul sovietic Denisov, care reușise să se strecoare până la ea pentru a o salva. Sunt momente de mare intensitate dramatică. Prin imagini scenice puternice, tabloul final îți sporește mânia și revolta împotriva fasciștilor niponi ; în același timp, simți o mare satisfacție sufletească și o admirație în fața măreției și umanității omului sovietic. Conflictul piesei, axat pe momente caracteristice din înfruntarea celor două lumi, fără acțiuni inutile, crește din tablou în tablou și îl urmărești cu atenția încordată. Regia și interpreții au reușit, în cea mai mare măsură, să valorifice textul, respectând și subliniind în mod creator intențiile autorului. G. Demetru a jucat sobru și corect rolul colonelului Baturin, comandantul sovietic, care își iubește subordonații și, împreună cu ei, ia parte la acțiunile cele mai grele, i-a lipsit însă o mai mare prestanță scenică care îi este absolut necesară în rolul pe care-l are. George Carabin și Margareta Butuc au interpretat just și cu sensibilitate artistică rolul ofițerilor sovietici trimiși să culeagă informații în Extremul Orient. ■ Trebue arătat însă — și aici este și o lipsă a direcției de scenă — că artiștii care au jucat rolurile personajelor pozitive nu au reușit totuși să se ridice, în interpretarea lor, la un înalt nivel artistic. G. Demetru, G. Carabin, Margareta Butuc, au interpretat corect rolul ofițerilor sovietici ; ei n’au redat însă cu suficientă putere de convingere tipul ofițerului sovietic, energia, hotărîrea, tăria de caracter și abnegația cu care îndeplinește orice sarcină ce i se încredințează oricât de grea ar fi ea. In ceea ce privește interpretarea tipurilor negative, trebue însă de spus, că majoritatea actorilor care dețin aceste roluri, și în special A. Ferrat, au reușit să înfățișeze întregul aspect de decădere morală, de corupție și bestialitate, care caracterizează aceste tipuri și care fac ca întreaga ură a maselor să se îndrepte împotriva lor. A. Ferrat a reușit, prin mimică și un joc excelent, printr-o deosebită abilitate artistică să prezinte tipul desgustător al fascistului japonez, viclean, perfid, crud și laș. Liliana Tomescu ne-a arătat, în rolul Dariei, soția contrarevoluționarului rus emigrant Presdețschi, o femeie frivolă și ușuratecă, preocupată numai de lux și de intrigi de salon. In roluri de mai mică întindere, artiștii V. Maximilian, artist emerit al R.P.R., și Ronea au izbutit să redea figurile emigranților ruși Kislov și Prejdețschi, epave în solda japonezilor, cu pretenții de gentlemeni și cu purtări de plutonier major țarist Nucu Păunescu a redat cu multă pricepere artistică figura lui Jorka „spaima buzunarelor", nume sub care s-a deghizat ofițerul sovietic Denisov, pentru a pătrunde în pivnița clădirii unde se afla închisă Varia. Nucu Păunescu trebue să-și mai tempereze jocul, fiindcă are uneori tendințe de a aluneca spre șarjări scenice. Rolul servitorului Fedoseev este interpretat — așa cum se obișnuește de altfel în distribuția pieselor sovietice, jucate pe scena Teatrului Armatei — de Sandu Sticlaru. Direcția de scenă, George Rafael, asistenți Ecaterina Ion și C. Codrescu — au reușit prin imagini scenice artistice și sugestive să pună în valoare admirabilele calități ale piesei. Ei au impregnat spectacolului un caracter veridic. Cu multă competență și măestrie sunt executate decorurile și costumele de Th. și V. Kiriacoff-Suruceanu. Spectacolul „De partea cealaltă“ face cinste Teatrului Armatei și marchează un incontestabil succes al colectivului de artiști, regizori și tehnicieni, în această stagiune. Este o încununare a eforturilor depuse de colectivul artistic al teatrului pentru a prezenta o atât de valoroasă piesă sovietică. Piesa, având un caracter educativ deosebit, trezește în spectator ura crâncenă împotriva dușmanilor Uniunii Sovietice, împotriva dușmanilor păcii. A. DOBRE, Pe scena Teatrului Armatei „De partea cealaltă" de Anatolii Barianov Un moment din piesă