Apărarea Patriei, septembrie 1955 (Anul 11, nr. 205-229)

1955-09-02 / nr. 205

Vineri 2 septembrie 1955 Nr. 205 (2817) APARAREA PAIRIE) Sărbătoarea națională a eroicului popor vietnamez Astăzi, poporul vietnamez, împreună cu toți prietenii păcii și progresului, săr­bătorește cea de a 10-a aniversare a pro­clamării Republicii Democrate Vietnam. Drumul parcurs de poporul vietnamez pînă la crearea statului său democratic și independent a fost lung și spinos. Apoi mai bine de opt ani poporul vietnamez și-a apărat cu arma în mină libertatea și independența, cuceririle sale naționale și democratice împotriva dușmanilor co­lonialiști și autohtoni. Sacrificiile din a­­cești ani n-au fost însă zadarnice ; eroica luptă de eliberare națională a poporului vietnamez a triumfat. Restabilirea păcii în Indochina, reali­zată în aprilie 1954 la conferința de la Geneva, datorită eforturilor U. R. S. S., R. P. Chineze și ale altor state iubitoare de pace, a dat R. D. Vietnam posibilita­tea să asigure dez­voltarea sa economi­că și culturală în condiții de pace, să continue cu o ener­gie uriașă munca de realizare a trans­formărilor revoluțio­nare începute de popor în anii grei ai războiului, sub con­ducerea Partidului Muncii din Vietnam, încă în timpul răz­boiului, într-o serie de orașe și sate a fost instaurată puterea populară, în jungle și munți au fost create o serie de întreprin­deri ale metalurgice, industriei chimi­ce, textile, farmaceu­tice, fabrici de hîr­­tie și alte întreprin­deri industriale Astăzi se constru­iesc noi întreprinderi și se­ refac cele distruse de război, mai ales în orașele Hanoi și Haifan. Se repun în funcțiune centralele electrice. Se asfal­tează noi șosele spre frontiera cu China, spre mare, în junglă, șosele care trec peste rîuri largi cu denumiri poetice : Roșu, Negru, Liniștit, Luminos. In iulie anul acesta a fost deschisă circulația pe calea ferată dintre capitala R. D. Vietnam — Hanoi și capitala R. P. Chineze — Pe­kin. Această linie ferată are un rol con­siderabil atît în ce privește dezvoltarea comerțului interior, cît și a comerțului exterior al Republicii Democrate Vietnam. Guvernul R. D. Vietnam acordă o a­­tenție uriașă problemei agrare, îmbună­tățirii condițiilor de trai ale țărănimii, înainte de instaurarea Republicii Demo­crate Vietnam, țărănimea din Vietnam, care constituie majoritatea covîrșitoare a populației țării, a avut parte de o viață grea. Aproximativ 2.500.000 de familii țărănești, aproape jumătate din întreaga populație, nu aveau deloc pămînt sau dis­puneau de loturi de pămînt atît de mici, încît nu puteau să le asigure nici măcar o existență satisfăcătoare. Țărănimii îi revenea numai 25 la sută din pămînt, iar 48 la sută din pămînt aparținea moșieri­lor. Pămînturile obștești, care în Vietnam reprezentau suprafețe considerabile, se aflau de asemenea la dispoziția moșierilor. In 1953, la propunerea Partidului Mun­cii din Vietnam, Adunarea Națională a adoptat în unanimitate hotărîrea de a rea­liza reforma agrară, îndreptată spre li­chidarea proprietății feudale asupra pă­­mîntului și înfăptuirea lozincii : „Pămînt celor ce-l lucrează !" Reforma agrară a schimbat cu desăvîrșire aspectul satului vietnamez. Succese remarcabile s-au obținut și în domeniul culturalizării poporului. Regi­mul colonialist a făcut tot ce i-a stat în putință pentru a desmoșteni poporul de trecutul său cultural și a-l ține în neștiință și întuneric. Copiii Vietnamului cunoșteau mai bine istoria Franței decît istoria pa­triei lor. Ei știau mai mult despre Garon­ne și Loire decît despre Fluviul Roșu. La Hanoi sînt și azi mai mulți analfabeți de­cît la sate. E un adevăr trist, lesne de explicat. Hanoiul, capitala Vietnamului, a fost în anii de ocupație centrul colo­nialiștilor. Vietnamezii din Hanoi trăiau în magazii pitice de bambus, care de-abia depășeau un stat de om, fără uși, fără fe­restre. Printr-o deschizătură largă, care servea drept intrare, puteai vedea din stradă tot ce era înăuntru. Dar ce puteai vedea ? Paturi de lemn, acoperite cu ro­gojini, fără așternuturi. Trecerile dintre rîndurile de colibe nu puteau fi numite străzi. Erau niște cărări înguste, acoperite cu noroi care nu se usca niciodată. Din­colo de colibe se întindeau mlaștini cu apă murdară... Aceasta în timp ce în satele din re­giunile eliberate în timpul rezistenței în­vățau să scrie și să citească 7.000.000 de oameni­­ învățau în condiții nespus de grele, fără cărți, fără caiete, fără cre­ioane. Scriau cu bețișoare făcute din bam­bus, pe frunze și pe scoarță de copaci. Astăzi, învățămîntul progresează, incon­testabil, deși mai sînt multe greutăți. La Hanoi nu sînt încă destui învățători și profesori, dar funcționează, totuși, nume­roase școli elementare și medii, o uni­versitate populară. Opera de alfabetizare se desfășoară într-un ritm rapid. Apar lucrări beletristice noi și sînt re­editate opere ale celor mai buni reprezen­tanți ai intelectualității vietnameze. Pe porțile și gardurile fostelor hoteluri fran­ceze și ale instituțiilor militare ameri­cane din Hanoi se văd firme mari, noi, în limba vietnameză. Literele roșii pe fon­dul alb al acestor firme ne vorbesc de epoca nouă din viața țării : Școala tine­retului muncitor, Asociația artiștilor și pictorilor din Vietnam, redacția ziarului „Nan Dan“ („Poporul"), Federația Sin­dicatelor etc. Viața nouă a început să clocotească din plin la Hanoi ca și în restul țării. Oamenii muncii din Vietnam, în con­struirea vieții noi, au de învins greutăți u­­riașe, consecințe ale exploatării Colonialiști­lor și ale războiului îndelungat. Strîns uniți în jurul Partidului Muncii, ei sînt hotă­­rîți să meargă înainte. Ei se bucură de sprijinul Uniunii Sovietice și Republicii Populare Chineze, de sprijinul tuturor ță­rilor democratice și iubitoare de pace. Vizita din vara aceasta a delegației guvernamentale a Republicii Democrate Vietnam, în frunte cu președintele Ho Și Min, la Pekin și Moscova a constituit un eveniment de o importanță istorică. Tratativele de la Moscova și Pekin au consolidat mai puternic prietenia dintre cele trei țări. In cadrul tratati­velor de la Moscova, după cum se știe, guvernul sovietic a acordat 400 milioane de ruble ca ajutor gratuit pentru ridicarea nivelului de trai al populației și pentru refacerea economiei Republicii Democrate Vietnam, inclusiv refacerea și construirea a 25 de între­prinderi industriale și comunale. La rîn­­dul său, guvernul Republicii Populare Chineze a acordat și el Republicii Demo­crate Vietnam un ajutor gratuit în va­loare de 800.000.000 yuani. In afară de aceasta, guvernele sovietic și chinez au hotărît să dea R. D. Vietnam un sprijin tehnic multilateral și s-o ajute în pregă­tirea de specialiști vietnamezi în dome­niul tehnicii. Poporul vietnamez va reuși să-și tămăduiască astfel mai repede ră­nile pricinuite de război, să refacă eco­nomia, să consolideze situația republicii sale. In prezent poporul vietnamez de­pune toate eforturile pentru a înfăptui întru totul acordurile adoptate anul tre­cut la conferința de la Geneva, pentru a întări statul său democrat independent. înfăptuirea acordurilor de la Geneva se ciocnește însă de numeroasele piedici pe care le pun autorită­țile sud-vietnameze. Guvernul din Viet­namul de Sud, con­dus de Ngo Dinh Diem, și-a propus drept scop să împie­dice desfășurarea a­­legerilor în Vietnam în 1956. Acțiunile lui Ngo Dinh Diem, îndrep­tate spre subminarea înfăptuirii acorduri­lor de la Geneva, întîmpină o rezisten­ță din ce în ce mai mare din partea populației din Viet­namul de Sud. Viet­namezii care locuiesc în sudul țării sînt ferm convinși că nu­mai respectarea acor­durilor de la Gene­va poate scoate Viet­namul de Sud din situația grea în care a se află, ca urmare politicii pericu­loase pe care o duc aici dușmanii păcii. In ceea ce priveș­te poziția guvernu­lui Republicii Democrate Vietnam, ea a fost în repetate rînduri formulată de către președintele Ho Și Min. Guvernul și în­tregul popor al Republicii Democrate Vietnam doresc unificarea țării într-un stat unic, independent și suveran. Repu­blica Democrată Vietnam traduce în viață cu conștiinciozitate prevederile acordu­rilor de la Geneva și depune toate efor­turile pentru înfăptuirea unității țării pe calea alegerilor generale pe întreg te­ritoriul Vietnamului. Această poziție a guvernului Republi­cii Democrate Vietnam își găsește cel mai larg sprijin în rîndurile tuturor popoare­lor iubitoare de pace * * * Există în Vietnam un vechi basm mi­nunat, pe care-l cunosc și copiii și bă­­trînii. Eroul basmului, Tak San, e un țăran sărac, împotriva căruia s-au unit bo­gătașii. Prin înșelăciune și­ forță, un mo­d­eg> îl oîl PQt/3­3# lnr*rP7<=» npn+rn p1 V in WUf.jW.*, ---------------------X — iar apoi încearcă să-l trimită în locul său, ca să fie mîncat de clubul rău — dra­gonul. Tak San, om simplu, dar curajos și puternic,­­îl­ ucide pe dragon. El elibe­rează „geniul apelor", pe care duhul rău îl ținea ferecat sub­ pămînt, și săvîrșește numeroase fapte de vitejie, folositoare oamenilor. Ca în toate basmele populare, pînă la urmă binele învinge răul. Tak San triumfă asupra dușmanilor săi, cuce­rește bogăția și fericirea. In chipul lui Tak San se reflectă ca­racterul poporului vietnamez, spiritul o­­mului harnic și răbdător, curajos, bun și mărinimos, care duce o luptă îndîrjită împotriva forțelor oarbe ale naturii, îm­potriva dușmanilor omului simplu. Poporul vietnamez, întocmai ca vitea­zul din legendă, își eliberează țara de forțele negre care-l țineau încătușat. El își creează o viață nouă. Aceștia sînt deo­camdată primii pași, dar, „și într-un drum de 1.000 de kilometri, începutul îl face un pas" — glăsuiește un înțelept proverb vietnamez. Oamenii muncii din R.P.R. urează poporului din R. D. Vietnam noi succese în lupta pentru refacerea țării, pentru uni­ficarea ei pașnică. G. IONAȘCU Populația din Hanoi salută intrarea in oraș a Armatei Populare Vietnameze. Măsuri pentru Mmn desfășurare­a mitingului aviatic Biletele pentru mitingul aviatic, orga­nizat duminică 4 septembrie pe aeroportul Băneasa cu prilejul „Zilei Aviației R.P.R.“, s-au pus în vînzare prin orga­nizațiile sindicale și organizațiile de bază AVSAP din întreprinderi și instituții, la casele d­e bilete ale cinematografelor din Capitală și la debitele și chioșcurile de difuzare a presei. In ziua mitingului, începînd de la ora 6, se vînd bilete la casele speciale instala­te în Piața Scînteii și pe tot traseul către aeroportul Băneasa. Pentru transportul populației în ziua mitingului, pe liniile de tramvai către Piața Scînteii vor circula vagoane supli­mentare și vor fi puse în circulație auto­buse speciale din centrul Capitalei pînă la aeroportul Băneasa, Spectacol dat de Ansamblul Armatei la Tecuci Locuitorii Tecuciului au primit cu multă bucurie vestea că Ansamblul Ar­matei va da un spectacol pe Stadionul Tineretului. Aproape 9.000 muncitori și funcționari au ținut să fie prezenți pe stadionul care rareori a reușit să adune acest număr de spectatori. ...Spectacolul e în toi. Dansul „Marea familie", care tocmai se execută pe sce­nă, provoacă ropote de aplauze. Varieta­tea și bogăția costumelor, execuția impe­cabilă a mișcărilor, umplu de încîntare ochiul. Tovarășul Moraru Gheorghe, in­structor al comitetului de partid, ne spu­ne : „Rareori avem posibilitatea să vedem asemenea spectacole". Printre cei prezen­ți pe stadion se află și un grup de țigani. In costumele for pitorești, cu părul de abanos, plini de salbe, au aplaudat en­tuziasmați dansul „Nunta țigănească". Stănescu Gheorghe și Cioranu Petrache, bătrîni de 70—75 ani, sînt încîntați că dansul de pe scenă înfățișează crîmpeie din viata lor. La sfîrșitul spectacolului, buchetele de flori oferite artiștilor Ansamblului răs­plătesc pe deplin munca noastră. Luînd cuvîntul, secretarul comitetului raional de partid mulțumește Ansamblului pentru spectacol, exprimînd dorința tecucenilor de a-i vedea cil mai des în mijlocul lor. ...Ansamblul își continuă turneul. Se apropie ziua de 3 septembrie „Ziua Aviației R.P.R.“. Corul și orchestra An­samblului pregătesc pentru această zi „Cîntecul șoimului", de Viorel Doboș, și „Mîndrul șoim aviator“, prelucrare de colonel Dinu Stelian, artist emerit al R.P.R., Laureat al Premiului de Stat. Nici colectivul nostru de balet nu s-a lăsat mai prejos. Pentru a cinsti ziua de 3 septembrie, ziua zburătorilor patriei, maestrul de balet Bedea Vladimir a pus în scenă un dans ostășesc închinat avia­torilor, muzica de Nicolae Patrichi. Tot colectivul a depus eforturi serioase în turneu pentru realizarea acestui dans. V. TOCARIU A apărut Carnetul Agitatorului din Armată Nr. 17 (100) 1 sept. 1955 CUPRINSUL La apariția numărului 100 NE SCRIU AGITATORII Un ajutor prețios în munca noastră DIN ACTIVITATEA PRACTICĂ A AGITATORILOR Agitatorii educă militarii în spiritul vi­gilenței și al păstrării secretului mi­litar Seara, la foc de tabără DE PE CÎMPURILE DE APLICAȚII Intr-un exercițiu tactic de noapte Misiunea a fost îndeplinită SA NE CUNOAȘTEM ȘI SA NE IUBIM PATRIA Oțelul păcii DIN EXPERIENȚA AGITATORILOR SOVIETICI Comunistul—agitator PE TEME INTERNAȚIONALE La a 11-a aniversare a eliberării Bulga­riei DATE MAI IMPORTANTE Calendarul agitatorului pe luna sep­tembrie. 3 Au pășit cu încredere în noul an de învățămînt După zilele de odihnă petrecute în vacanța de vară, sutele de mii de elevi și studenți, învățători și profesori, au pășit ieri din nou pragul șco­lilor și facultăților. Intr-o atmosferă sărbătorească ei au început noul an de învățămînt. In Republica noastră Populară, partidul și guvernul socotesc răspîn­­direa culturii în rîndurile maselor muncitoare, ridicarea culturală a oame­nilor muncii și pregătirea de specialiști drept condiții esențiale în opera de construire a socialismului și de aceea acordă cea mai mare atenție dezvoltării necontenite a învățămîntului. Niciodată n-a existat la noi asemenea condiții de învățătură ca cele create de puterea populară. Peste 1.800.000 elevi și studenți au început ieri cursurile sub auspicii îmbucurătoare. învățămîntul elementar general a devenit o realitate în țara noastră. Anul acesta vor funcționa peste 11.200 școli elementare cuprinzînd peste 1.200.000 elevi. 81.000 elevi învață acum în cadrul a 310 școli medii, pregătindu-se pentru instituțiile de învățămînt superior. Alți peste 14.000 elevi frecventează cursurile a 82 școli pedagogice unde se pregătesc educa­toare pentru învățămîntul preșcolar și învățători pentru clasele I-IV. Mii de tineri dornici să contribuie la înflorirea economiei naționale, muncind în industrie sau în agricultură, învață în școlile medii cu cursuri de zi și serale, în școlile profesionale și de maiștri. Aproximativ 60.000 studenți, față de cei 20.000 existenți în țara noastră în perioada premergătoare războiului, sînt cuprinși astăzi în cele 126 facultăți care funcționează la București, Cluj, Iași, Timișoara, Craiova, Galați, Orașul Stalin și în alte orașe. In acest an o atenție deosebită s-a acordat pregătirii manualelor șco­lare ; au fost puse la dispoziția elevilor și profesorilor un număr de aproape 200 titluri de manuale. Republica Populară Romînă va participa la Tîrgul Internațional de toamnă de la Leipzig La 4 septembrie se va deschide tradi­ționalul tîrg internațional de mostre de bunuri de larg consum de la Leipzig — important centru industrial al R. D. Ger­mane. La acest tîrg, unul din cele mai mari din lume, țara noastră va participa și de astă dată cu un variat și bogat sortiment de produse de larg consum. Pe lângă tra­diționale produse de export agro-alimen­­tare, țara noastră va expune în pavilionul central produse ale industriei textile, de prelucrare a lemnului, ale industriei chi­mice, alimentare și alte felurite bunuri de larg consum produse de industria noastră ușoară. Ca și în anul trecut, vizitatorii vor putea cunoaște cu ajutorul expoziției or­ganizate la acest tîrg de țara noastră, și aspecte ale vieții culturale din Republi­ca Populară Romînă. Vor fi expuse cărți și reviste apărute în limba romînă, în limbile minorităților naționale din țara noastră și în alte limbi. Participarea și în acest an a țării noas­tre la tîrgul internațional de mostre de la Leipzig va da posibilitate vizitatorilor sosiți din diferite țări ale lumii să cunoas­că realizările obținute de industria noas­tră producătoare de bunuri de larg con­sum, posibilitățile noastre de import și export în acest domeniu. Tîrgul de mos­tre de la Leipzig va înlesni și de astă da­tă contacte directe între cei interesați, va da posibilitatea încheierii pe loc a unor tranzacții comerciale. Joi la amiază a părăsit Capitala delega­ția română care va participa la Tîrgul in­ternațional de toamnă de la Leipzig. Delegația este alcătuită din tovarășii : Marcel Popescu, ministrul Comerțului Ex­terior, conducătorul delegației, Mircea O­­prișan, ministrul Comerțului Interior, Ion Velea, prim locțiitor al ministrului Indus­triei Chimice, Simion Babenco, prim loc­țiitor al ministrului Industriei Ali­mentare, Simion Ștefan, locțiitor al ministrului Industriei Ușoare, Gheorghe Savin, președintele Camerei de Comerț a R.P.R., Aurel Ungur, director general în Ministerul Agriculturii și Silviculturii, și Teodor Niculescu, director general în Mi­nisterul Industriei Metalurgice și Construc­țiilor de Mașini, (Agerpres). Vizite ale oaspeților de peste hotare Ziariștii Ivan Sinkovec, director al zia­rului „Ljudska Pravica“ din Ljubljana, și Zoran Jovanovici, redactor șef adjunct al săptămînalului N.I.N. din Belgrad, au vi­zitat în cursul ultimei săptămîni com­­un Iixul cinematografic Buftea Muzeul de Artă al R.P.R., fabrica de confecții „Gh. Gheorghiu-Dej“ din București, Muzeul Doftana, Castelul Peleș-Sinaia și uzinele „23 August“ din București, gospodăria de stat Brag­adiru și gospodăria agricolă colectivă „Gh. Dimitrov“ din regiunea București. La 26 august, cei doi ziariști iugoslavi au vizitat Combinatul Poligrafic Casa Scînteii „I. V. Stalin“. După vizitarea instalațiilor tehnice ale combinatului, ei au fost primiți la redacția „Scînteii“ unde au avut o întrevedere prietenească cu tov. Silviu Brucan și Nestor Ignat, redactori șefi adjuncți ai ziarului „Scînteia“. La în­trevedere au participat și alți colaboratori ai ziarului „Scînteia“. In ziua de 1 septembrie oaspeții iugo­slavi au plecat în provincie, INFORMAI­ii Joi dimineața a sosit în Capitală minis­trul Comunicațiilor și al Poștelor din R. P. Ungară, Lajos Belri­s, însoțit de György Csanádi, director general al Căi­lor Ferate, și Sándor Vermessy, director în Direcția Generală a Căilor Ferate, care fac o vizită oficială în țara noastră. La sosire, în gara Băneasa, oaspeții au fost întîmpinați de tovarășii : I. Diaconescu, ministrul Căilor Ferate, Al. Samoilenco, locțiitor al ministrului, I. Bănuță, direc­tor general în minister, precum și nu­meroși funcționari superiori din Ministe­rul Căilor Ferate. A fost de față L. Pataki, ambasadorul R. P. Ungare la București.­­­ Pe scena Teatrului de vară din Parcul de cultură și odihnă „I. V. Stalin" a avut loc joi seara primul spectacol prezentat în Capitală de Ansamblul artistic al ti­neretului coreean. La spectacol au asistat reprezentanți ai Institutului Romîn pentru Relațiile Cul­turale cu Străinătatea, ai vieții artistice și culturale, și un numeros public. Au asistat membrii Ambasadei R.P.D. Coreene la București în frunte cu amba­sadorul Den Em. Ansamblul artistic al tineretului co­reean, a interpretat un variat program for­mat din piese corale cu acompaniament de orchestră, dansuri, lucrări vocale și instru­mentale.­­ Spectacolul s-a bucurat de un mare succes. Publicul bucureștean a făcut caldă manifestare de simpatie solclor ar­­­tei coreene. (Agerpres) Intr-o subunitate din Armata Populara Vietnameză a plăcut să dormi într-o cazarmă spa­țioasă, construită din bambus ușor, cînd ploaia răpăie pe acoperișul făcut din ra­muri uscate de palmier,­ iar vîntul răco­ros, care adie dinspre mare, pătrunde li­ber prin ferestrele mari deschise. Aici se odihnesc ostașii dintr-o subunitate a Ar­matei Populare Vietnameze. Dar iată că ceasul arată ora 5. Se aud sunetele goarnei. Deșteptarea. Și într-o clipă se trezește cazarma, se umple de viață întreaga tabără. Viața ostașilor este subordonată unui program strict. După deșteptare — în­viorarea. Nu-i nimic că afară durează. Și sub ploaie se poate executa complexul de exerciții prevăzut, care se încheie cu alergarea. După înviorare — toaleta, inspecția de dimineață, dejunul. La ora 6,30 începe instrucția. Unele subunități au ședințe în încăperi. Altele se îndreaptă spre cîm­­pul de instrucție. Noi plecăm împreună cu compania pe care o comandă tovară­șul Le Mai Li. Conform programului zilei, astăzi pînă la prînz trebuie să se execute exerciții tactice. Ploaia măruntă nu încetează. Nori grei plutesc jos deasupra pămintului. De după un lanț de dune galbene se aud zgomo­tele surde ale valurilor mării agitate­. Dar timpul prost nu intimidează pe nimeni. Pentru oameni care au luptat atîția ani în munți și păduri, care au săvîrșit atîtea marșuri grele sub soarele dogoritor și pe ploi tropicale, o astfel de ploaie e un lucru de nimic. Suflecîndu-și pantalonii pînă la genunchi și înfășurîndu-se bine cu foile de cort, acoperind cu deosebită grijă arma, ostașii se îndreaptă repede spre locul de instrucție. Fără să vrei, atenția îți este atrasă de faptul că marșul se efectuează într-o li­niște absolută. Ostașii pășesc fără zgomot pe iarba udă în papucii lor de cauciuc, cu tălpi groase. Fiecare dintre ei, pe lingă pușcă sau automat, mai are câte o lopată de pionier, grenade, cuțit, bidon și car­tușieră. Dar tot echipamentul este așa de bine fixat, încît în timpul marșului și chiar în timpul alergării nu se produce nici un zgomot. Acest lucru ostașii l-au învățat în anii războiului. In atacurile îndrăznețe, ale partizanilor, date întot­ S. ZÎKOV Corespondentul special al ziarului „Krasnaia Zvezda” deauna prin surprindere, succesul depin­dea în mare măsură de faptul că, atunci cînd se apropiau de inamic, ei nu-și tră­dau prezența prin nimic, nici chiar prin cel mai mic sunet. Aceste deprinderi pre­țioase, care s-au înrădăcinat la ostași, se păstrează și astăzi. Dar iată și cîmpul de instrucție. Printre iarba înaltă și verde, ici-colo, se văd mo­­vilițe de nisip și pămînt galben. Cîmpul este brăzdat de-a lungul și de-a latul de tranșee și șanțuri. — Ii învățăm pe oameni să se îngroape la teren, să se consolideze pe poziții — ne explică ofițerul de stat major care ne însoțește. — Pentru oamenii noștri acest lucru este nou. In cea mai mare parte a războiului noi așa era luptat — prin a­­tacuri scurte de noapte, prin atacarea ca­zematelor, a drumurilor, a satelor unde se afla inamicul, iar ziua ne ascundeam în pădure, în munți, în cîmpurile de orez. întotdeauna eram în mișcare. Lupta de la Dien-Bien-Fu a oferit multe lucruri noi armatei noastre, ne-a impus să privim cu alți ochi operațiunile militare. Lupta istorică de la Dien-Bien-Fu, care a încheiat lupta armată, de mulți ani, a poporului vietnamez pentru onoa­rea și independența țării noastre, a mar­cat în același timp o nouă treaptă, o noua etapă în creșterea măiestriei de luptă a ostașilor Armatei Populare. Istoria luptei armate a poporului Viet­namului împotriva colonizatorilor a cu­noscut cîteva perioade. Ea poate fi a­­semuită cu ceea ce se întîmplă după o ploaie tropicală, cînd mii de rîulețe mici, contopindu-se treptat, absorbind noi și noi pîrîiașe, se transformă în rîuri repezi, pentru a forma mai apoi un torent unic, puternic, care mătură totul în calea sa. Așa și mișcarea de eliberare națională a poporului vietnamez, care a luat naștere în mii de sate și orașe, a crescut, s-a în­tins fără încetare. Răscoalele izolate, care aveau un caracter spontan, au intrat cu timpul în făgașul unei lupte organizate și precis­ orientate, zguduind astfel bazele dominației colonizatorilor francezi. Și fiecare perioadă a acestui război se caracteriza prin apariția unor noi forme și metode de ducere a acțiunilor de luptă. Ciocnirile și hărțuielile izolate și neîn­semnate ale detașamentelor locale de autoapărare s-au transformat în atacuri date cu forțele cîtorva subunități. Mai tîrziu au avut loc operațiuni ofensive, de mai mare amploare, la care au partici­pat mii de ostași, operațiuni care aveau drept scop eliberarea unor orașe, iar apoi și a unor provincii întregi. Dar numai la Dien-Bien-cu Armata Populară Viet­nameză, pregătită în vederea acestui lucru de întreaga desfășurare a evenimentelor anterioare, a fost nevoită să lupte în con­dițiile grele ale războiului modern. Și ea a dovedit lumii întregi că poate să-l bată cu succes pe dușman nu numai întinzîn­­du-i curse, nu numai în atacuri de noapte asupra unor posturi de luptă, ci și în lupta deschisă, de lungă­­ durată, atacând după toate regulile artei militare întări­­turile inamicului. Această măiestrie a fost obținută cu multă trudă. Oamenii își însușeau sub focul inamicului noile metode de ducere a luptei. Numai dragostea de patrie, vo­ința fermă de a cuceri victoria, ura față de dușman, dîrzenia și abnegația le-au ajutat ostașilor să înfrîngă greutățile ne­maipomenite. Și iată, astăzi, învățămin­tele luptei de la Dien-Bien-au servesc ca exemplu pentru întreaga armată. Ex­periența acestei lupte este studiată de către ofițeri și soldați. In fața lor stă sarcina ca, păstrînd tot ceea ce este prețios în metodele de luptă ale partizanilor, să învețe să ducă lupta în conformitate cu cerințele războiului modern... In fața frontului subunității, comandan­tul de companie explică tema ședinței de instrucție, scopurile ei. Apoi, plutoanele se îndreaptă spre diferite sectoare. Co­mandanții, la rîndul lor, le dau indicații și creează momente. Comandantul de plu­ton Nguen Thi, de exemplu, a creat următoarea situație : inamicul se află la sud-vest. Apariția lui e așteptată din oră în oră. Poziția ocupată trebuie consolidată repede pentru a nu-l lăsa pe inamic in nici un caz să treacă, pînă cînd nu vor sosi întăriri. Comandantul indică pe te­ren raionul de apărare al plutonului, a­­rată pozițiile grupelor, punctele de foc, semnalele. Uitîndu-se la ceas pentru a observa cit timp îi trebuie fiecărei grupe pentru îndeplinirea misiunii, Nguen Thi dă ordin să se înceapă. Grupele trec la acțiune. Mai înainte de toate trebuie să se îngrijească de mas­care. Ostașii se împrăștie în diferite părți, rup iarba înaltă și, peste un minut, fie­care din ei se transformă într-un tufiș verde mișcător. Un mănunchi bogat de verdeață se află pe cască, un mănunchi și mai bogat — pe spate. Rămîi uimit cum de au reușit ei să-și schimbe atît de repede înfățișarea. Enig­ma însă este dezlegată foarte simplu. Pe căștile soldaților sînt întinse plase fă­cute din ață. Aceste plase sînt împletite chiar de ostași în timpul­ liber. A pune în găurile plasei ramuri mici sau mănun­chiuri de iarbă este treabă de un minut pentru oameni experimentați. Verdeața este bine prinsă în plasă. Iar pentru a-și masca spatele, ei au un alt mijloc : un cerc dublu, ușor, cu un diametru de 30 cm., făcut din nuiele. Astfel de cercuri intră în echipamentul obligatoriu al osta­șilor. Pentru a fixa ramurile sau iarba în acest cerc și pentru a fixa chiar cercul pe spate cu ajutorul a două șnururi este nevoie numai de un minut... și aceasta este o experiență căpătată în anii răz­boiului. Transformîndu-se în „tufișuri verzi", ostașii, urmînd indicațiile comandanților lor, trec la săparea gropilor individuale. Pămîntul galben este tare, deși e udat de ploaie , iar lopata intră cu greu în pă­mînt. Sudoarea curge de pe oameni, a­­mestecîndu-se cu picăturile de ploaie. E deja ora 8. Iar acum, cu toate că cerul este acoperit de nori, începe căldura. E greu să respiri aerul acesta plin de umi­ditate. Fără însă să acorde atenție acestui lucru, oamenii muncesc din toate puterile. Deocamdată, adăposturile săpate nu sînt adînci. La ordinul comandantului, oamenii se pregătesc pentru tragere. Observatorul transmite cu voce tare schimbările care se petrec în partea de unde se așteaptă „Inamicul". Se dau comenzi noi. Folo­­sindu-se de „acalmie", ostașii, stînd în poziția culcat, continuă să-și adîncească adăposturile. Numai mitraliorul rămîne la postul său, gata sa deschidă focul în orice clipă. Noi am mai asistat și la alte ședințe de instrucție ale ostașilor din Armata Populară. Și pretutindeni ne uimea acel entuziasm, acea încordare cu care ostașii executau toate exercițiile din cadrul șe­dinței de instrucție. Uneori ai impresia că nu sînt ostași acei care se antrenează pe cîmpul de instrucție, ci școlari pasio­nați de un joc extrem de interesant. Dacă trebuie executat un salt , ei aleargă în goana mare. Dacă trebuie să dea o lovi­tură cu baioneta — se pare că ostașul va sfărîma în bucăți manechinul. Și cînd, de pildă, trebuie ,,să tragă", pușcașul nu se mulțumește să apese pe trăgaci, ci imită cu toată puterea plămînilor lui bu­buitul împușcăturii. Insă amarnic s-ar înșela acela care ar vedea în aceasta o manifestare copilă­rească. Această însuflețire adevărată, care caracterizează acțiunile ostașilor, este o urmare a atitudinii lor profund conștiente față de datoria militară, ea reflectă nă­zuința lor fierbinte de a cunoaște cu­ mai bine meseria armelor. Unii comandanți, discutînd cu noi, „se plîngeau“ de curiozi­tatea extraordinară a ostașilor, care vor să afle și să cunoască totul c­ît se poate de repede. Se începe, de pildă, studierea armei, iar oamenii și pornesc la întrecere : cine o va demonta și monta mai repede. Ba ei cer uneori ca a­­ doua zi să înceapă tragerile. Deosebit de caracteristică este rîvna manifestată de ostași la studierea tacticii. La început, mulți nici nu puteau să în­țeleagă pentru ce trebuie să învețe să sape șanțuri, să construiască poziții de apărare pe un teren deschis. Doar în cursul răz­boiului, necesitatea acestui lucru nu se im­pusese. întreaga înțelepciune a tacticii partizanilor, atît de bine cunoscută și în­țeleasă de ei, consta tocmai în a evita în­­tîlnirile cu inamicul într-o situație atît de nefavorabilă ca ziua, ba încă și în cîmp deschis. Partizanii se străduiau să nu fie legați nici­odată de teren și să păstreze libertatea de manevră. Această neînțelegere a noilor cerințe era cu atît mai mare cu cât unitatea nu participase la operațiunea de la Dien-Bien-Fu, prin urmare oamenii n-aveau posibili­ta­tea ca pe baza experienței lor proprii să înțe­leagă învățămintele acestei lupte. In fața comandamentului stătea o sar­cină grea — aceea de a explica oamenilor, de a-i convinge de necesitatea însușirii noilor metode de organizare și ducere a luptei. In subunități s-au ținut convor­biri în cursul cărora li s-a povestit amă­nunțit ostașilor despre lupta de la Dien- Bien-Fu. In regiment se găseau coman­danți și soldați mutați aici, care partici­paseră la această luptă legendară. Ei și-au împărtășit amintirile și experiența, lucru care a produs o mare impresie asupra ostașilor. Dar... viermele îndoielii mai roade încă pe unii adepți înflăcărați ai metodelor de luptă ale partizanilor. Și nu-i de mirare! Nu-i ușor să renunți la ceea ce ți-a intrat în obicei în decurs de ani îndelungați de luptă grea. — Dar oare ostașii sovietici tot așa au luptat în timpul războiului, cum ne învață ofițerii pe noi astăzi ? — ne-a în­trebat un ostaș cu ochii negri și vii, în­tr-o pauză dintre exerciții. — Și astăzi, în timpul instrucției, tot așa de mult sapă pămîntul? — s-a gră­bit să adauge un altul. Acestea nu erau întrebări lipsite de sens. Exemplul glorioasei Armate Sovie­tice a servit ca stea călăuzitoare ostași­lor vietnamezi, a sădit în ei, în zilele celor mai grele încercări, încrederea în victorie. Acest exemplu îi însuflețește și astăzi, în zilele de instrucție pașnică. Acul ceasului se apropia de ora 11. Șe­dința de instrucție se termină cu analiza. Tragerea concluziilor constituie o parte integrantă a fiecărei ieșiri î n cîmp, a fiecărei lecții și a fiecărei zile de instruc­ție. Trebuie să remarcăm că pentru acest lucru în programul zilei chiar este pre­văzut un timp special înaintea mesei de seară. Analiza se desfășoară după un anumit plan. La început, comandantul de companie apreciază pe scurt acțiunile plutoanelor, arată părțile pozitive și lip­surile. Apoi, comandanții de plutoane a­­nalizează în fața efectivului subunităților lor acțiunile grupelor și dau comandan­ților acestora indicații asupra căror lu­cruri să atragă atenția ostașilor la discu­tarea rezultatelor zilei, care se va face seara ...Și în sfîrșit, ploaia a încetat Compa­nia se întoarce în tabără. Ostașii au obo­sit și sînt uzi pînă la piele. Dar ei pășesc tot atît de vioi și fără zgomot, pe drumul ud și noroios, pe iarba verde. Toți sînt într-o bună dispoziție. Un ostaș dă tonul. La început se cîntă cîntecul despre Ar­mata Populară Vietnameză. Apoi „Cîn­tecul partizanilor". Este greu să redăm cu ce emoție pro­fundă am ascultat cîntecul nostru sovie­tic executat de glorioșii ostași vietnamezi la 13.000 poate și la 14.000 km. depăr­tare de Moscova. Orașul Hanoi

Next