Apărarea Patriei, septembrie 1955 (Anul 11, nr. 205-229)
1955-09-02 / nr. 205
Vineri 2 septembrie 1955 Nr. 205 (2817) APARAREA PAIRIE) Sărbătoarea națională a eroicului popor vietnamez Astăzi, poporul vietnamez, împreună cu toți prietenii păcii și progresului, sărbătorește cea de a 10-a aniversare a proclamării Republicii Democrate Vietnam. Drumul parcurs de poporul vietnamez pînă la crearea statului său democratic și independent a fost lung și spinos. Apoi mai bine de opt ani poporul vietnamez și-a apărat cu arma în mină libertatea și independența, cuceririle sale naționale și democratice împotriva dușmanilor colonialiști și autohtoni. Sacrificiile din acești ani n-au fost însă zadarnice ; eroica luptă de eliberare națională a poporului vietnamez a triumfat. Restabilirea păcii în Indochina, realizată în aprilie 1954 la conferința de la Geneva, datorită eforturilor U. R. S. S., R. P. Chineze și ale altor state iubitoare de pace, a dat R. D. Vietnam posibilitatea să asigure dezvoltarea sa economică și culturală în condiții de pace, să continue cu o energie uriașă munca de realizare a transformărilor revoluționare începute de popor în anii grei ai războiului, sub conducerea Partidului Muncii din Vietnam, încă în timpul războiului, într-o serie de orașe și sate a fost instaurată puterea populară, în jungle și munți au fost create o serie de întreprinderi ale metalurgice, industriei chimice, textile, farmaceutice, fabrici de hîrtie și alte întreprinderi industriale Astăzi se construiesc noi întreprinderi și se refac cele distruse de război, mai ales în orașele Hanoi și Haifan. Se repun în funcțiune centralele electrice. Se asfaltează noi șosele spre frontiera cu China, spre mare, în junglă, șosele care trec peste rîuri largi cu denumiri poetice : Roșu, Negru, Liniștit, Luminos. In iulie anul acesta a fost deschisă circulația pe calea ferată dintre capitala R. D. Vietnam — Hanoi și capitala R. P. Chineze — Pekin. Această linie ferată are un rol considerabil atît în ce privește dezvoltarea comerțului interior, cît și a comerțului exterior al Republicii Democrate Vietnam. Guvernul R. D. Vietnam acordă o atenție uriașă problemei agrare, îmbunătățirii condițiilor de trai ale țărănimii, înainte de instaurarea Republicii Democrate Vietnam, țărănimea din Vietnam, care constituie majoritatea covîrșitoare a populației țării, a avut parte de o viață grea. Aproximativ 2.500.000 de familii țărănești, aproape jumătate din întreaga populație, nu aveau deloc pămînt sau dispuneau de loturi de pămînt atît de mici, încît nu puteau să le asigure nici măcar o existență satisfăcătoare. Țărănimii îi revenea numai 25 la sută din pămînt, iar 48 la sută din pămînt aparținea moșierilor. Pămînturile obștești, care în Vietnam reprezentau suprafețe considerabile, se aflau de asemenea la dispoziția moșierilor. In 1953, la propunerea Partidului Muncii din Vietnam, Adunarea Națională a adoptat în unanimitate hotărîrea de a realiza reforma agrară, îndreptată spre lichidarea proprietății feudale asupra pămîntului și înfăptuirea lozincii : „Pămînt celor ce-l lucrează !" Reforma agrară a schimbat cu desăvîrșire aspectul satului vietnamez. Succese remarcabile s-au obținut și în domeniul culturalizării poporului. Regimul colonialist a făcut tot ce i-a stat în putință pentru a desmoșteni poporul de trecutul său cultural și a-l ține în neștiință și întuneric. Copiii Vietnamului cunoșteau mai bine istoria Franței decît istoria patriei lor. Ei știau mai mult despre Garonne și Loire decît despre Fluviul Roșu. La Hanoi sînt și azi mai mulți analfabeți decît la sate. E un adevăr trist, lesne de explicat. Hanoiul, capitala Vietnamului, a fost în anii de ocupație centrul colonialiștilor. Vietnamezii din Hanoi trăiau în magazii pitice de bambus, care de-abia depășeau un stat de om, fără uși, fără ferestre. Printr-o deschizătură largă, care servea drept intrare, puteai vedea din stradă tot ce era înăuntru. Dar ce puteai vedea ? Paturi de lemn, acoperite cu rogojini, fără așternuturi. Trecerile dintre rîndurile de colibe nu puteau fi numite străzi. Erau niște cărări înguste, acoperite cu noroi care nu se usca niciodată. Dincolo de colibe se întindeau mlaștini cu apă murdară... Aceasta în timp ce în satele din regiunile eliberate în timpul rezistenței învățau să scrie și să citească 7.000.000 de oameni învățau în condiții nespus de grele, fără cărți, fără caiete, fără creioane. Scriau cu bețișoare făcute din bambus, pe frunze și pe scoarță de copaci. Astăzi, învățămîntul progresează, incontestabil, deși mai sînt multe greutăți. La Hanoi nu sînt încă destui învățători și profesori, dar funcționează, totuși, numeroase școli elementare și medii, o universitate populară. Opera de alfabetizare se desfășoară într-un ritm rapid. Apar lucrări beletristice noi și sînt reeditate opere ale celor mai buni reprezentanți ai intelectualității vietnameze. Pe porțile și gardurile fostelor hoteluri franceze și ale instituțiilor militare americane din Hanoi se văd firme mari, noi, în limba vietnameză. Literele roșii pe fondul alb al acestor firme ne vorbesc de epoca nouă din viața țării : Școala tineretului muncitor, Asociația artiștilor și pictorilor din Vietnam, redacția ziarului „Nan Dan“ („Poporul"), Federația Sindicatelor etc. Viața nouă a început să clocotească din plin la Hanoi ca și în restul țării. Oamenii muncii din Vietnam, în construirea vieții noi, au de învins greutăți uriașe, consecințe ale exploatării Colonialiștilor și ale războiului îndelungat. Strîns uniți în jurul Partidului Muncii, ei sînt hotărîți să meargă înainte. Ei se bucură de sprijinul Uniunii Sovietice și Republicii Populare Chineze, de sprijinul tuturor țărilor democratice și iubitoare de pace. Vizita din vara aceasta a delegației guvernamentale a Republicii Democrate Vietnam, în frunte cu președintele Ho Și Min, la Pekin și Moscova a constituit un eveniment de o importanță istorică. Tratativele de la Moscova și Pekin au consolidat mai puternic prietenia dintre cele trei țări. In cadrul tratativelor de la Moscova, după cum se știe, guvernul sovietic a acordat 400 milioane de ruble ca ajutor gratuit pentru ridicarea nivelului de trai al populației și pentru refacerea economiei Republicii Democrate Vietnam, inclusiv refacerea și construirea a 25 de întreprinderi industriale și comunale. La rîndul său, guvernul Republicii Populare Chineze a acordat și el Republicii Democrate Vietnam un ajutor gratuit în valoare de 800.000.000 yuani. In afară de aceasta, guvernele sovietic și chinez au hotărît să dea R. D. Vietnam un sprijin tehnic multilateral și s-o ajute în pregătirea de specialiști vietnamezi în domeniul tehnicii. Poporul vietnamez va reuși să-și tămăduiască astfel mai repede rănile pricinuite de război, să refacă economia, să consolideze situația republicii sale. In prezent poporul vietnamez depune toate eforturile pentru a înfăptui întru totul acordurile adoptate anul trecut la conferința de la Geneva, pentru a întări statul său democrat independent. înfăptuirea acordurilor de la Geneva se ciocnește însă de numeroasele piedici pe care le pun autoritățile sud-vietnameze. Guvernul din Vietnamul de Sud, condus de Ngo Dinh Diem, și-a propus drept scop să împiedice desfășurarea alegerilor în Vietnam în 1956. Acțiunile lui Ngo Dinh Diem, îndreptate spre subminarea înfăptuirii acordurilor de la Geneva, întîmpină o rezistență din ce în ce mai mare din partea populației din Vietnamul de Sud. Vietnamezii care locuiesc în sudul țării sînt ferm convinși că numai respectarea acordurilor de la Geneva poate scoate Vietnamul de Sud din situația grea în care a se află, ca urmare politicii periculoase pe care o duc aici dușmanii păcii. In ceea ce privește poziția guvernului Republicii Democrate Vietnam, ea a fost în repetate rînduri formulată de către președintele Ho Și Min. Guvernul și întregul popor al Republicii Democrate Vietnam doresc unificarea țării într-un stat unic, independent și suveran. Republica Democrată Vietnam traduce în viață cu conștiinciozitate prevederile acordurilor de la Geneva și depune toate eforturile pentru înfăptuirea unității țării pe calea alegerilor generale pe întreg teritoriul Vietnamului. Această poziție a guvernului Republicii Democrate Vietnam își găsește cel mai larg sprijin în rîndurile tuturor popoarelor iubitoare de pace * * * Există în Vietnam un vechi basm minunat, pe care-l cunosc și copiii și bătrînii. Eroul basmului, Tak San, e un țăran sărac, împotriva căruia s-au unit bogătașii. Prin înșelăciune și forță, un modeg> îl oîl PQt/33# lnr*rP7<=» npn+rn p1 V in WUf.jW.*, ---------------------X — iar apoi încearcă să-l trimită în locul său, ca să fie mîncat de clubul rău — dragonul. Tak San, om simplu, dar curajos și puternic,îl ucide pe dragon. El eliberează „geniul apelor", pe care duhul rău îl ținea ferecat sub pămînt, și săvîrșește numeroase fapte de vitejie, folositoare oamenilor. Ca în toate basmele populare, pînă la urmă binele învinge răul. Tak San triumfă asupra dușmanilor săi, cucerește bogăția și fericirea. In chipul lui Tak San se reflectă caracterul poporului vietnamez, spiritul omului harnic și răbdător, curajos, bun și mărinimos, care duce o luptă îndîrjită împotriva forțelor oarbe ale naturii, împotriva dușmanilor omului simplu. Poporul vietnamez, întocmai ca viteazul din legendă, își eliberează țara de forțele negre care-l țineau încătușat. El își creează o viață nouă. Aceștia sînt deocamdată primii pași, dar, „și într-un drum de 1.000 de kilometri, începutul îl face un pas" — glăsuiește un înțelept proverb vietnamez. Oamenii muncii din R.P.R. urează poporului din R. D. Vietnam noi succese în lupta pentru refacerea țării, pentru unificarea ei pașnică. G. IONAȘCU Populația din Hanoi salută intrarea in oraș a Armatei Populare Vietnameze. Măsuri pentru Mmn desfășurarea mitingului aviatic Biletele pentru mitingul aviatic, organizat duminică 4 septembrie pe aeroportul Băneasa cu prilejul „Zilei Aviației R.P.R.“, s-au pus în vînzare prin organizațiile sindicale și organizațiile de bază AVSAP din întreprinderi și instituții, la casele de bilete ale cinematografelor din Capitală și la debitele și chioșcurile de difuzare a presei. In ziua mitingului, începînd de la ora 6, se vînd bilete la casele speciale instalate în Piața Scînteii și pe tot traseul către aeroportul Băneasa. Pentru transportul populației în ziua mitingului, pe liniile de tramvai către Piața Scînteii vor circula vagoane suplimentare și vor fi puse în circulație autobuse speciale din centrul Capitalei pînă la aeroportul Băneasa, Spectacol dat de Ansamblul Armatei la Tecuci Locuitorii Tecuciului au primit cu multă bucurie vestea că Ansamblul Armatei va da un spectacol pe Stadionul Tineretului. Aproape 9.000 muncitori și funcționari au ținut să fie prezenți pe stadionul care rareori a reușit să adune acest număr de spectatori. ...Spectacolul e în toi. Dansul „Marea familie", care tocmai se execută pe scenă, provoacă ropote de aplauze. Varietatea și bogăția costumelor, execuția impecabilă a mișcărilor, umplu de încîntare ochiul. Tovarășul Moraru Gheorghe, instructor al comitetului de partid, ne spune : „Rareori avem posibilitatea să vedem asemenea spectacole". Printre cei prezenți pe stadion se află și un grup de țigani. In costumele for pitorești, cu părul de abanos, plini de salbe, au aplaudat entuziasmați dansul „Nunta țigănească". Stănescu Gheorghe și Cioranu Petrache, bătrîni de 70—75 ani, sînt încîntați că dansul de pe scenă înfățișează crîmpeie din viata lor. La sfîrșitul spectacolului, buchetele de flori oferite artiștilor Ansamblului răsplătesc pe deplin munca noastră. Luînd cuvîntul, secretarul comitetului raional de partid mulțumește Ansamblului pentru spectacol, exprimînd dorința tecucenilor de a-i vedea cil mai des în mijlocul lor. ...Ansamblul își continuă turneul. Se apropie ziua de 3 septembrie „Ziua Aviației R.P.R.“. Corul și orchestra Ansamblului pregătesc pentru această zi „Cîntecul șoimului", de Viorel Doboș, și „Mîndrul șoim aviator“, prelucrare de colonel Dinu Stelian, artist emerit al R.P.R., Laureat al Premiului de Stat. Nici colectivul nostru de balet nu s-a lăsat mai prejos. Pentru a cinsti ziua de 3 septembrie, ziua zburătorilor patriei, maestrul de balet Bedea Vladimir a pus în scenă un dans ostășesc închinat aviatorilor, muzica de Nicolae Patrichi. Tot colectivul a depus eforturi serioase în turneu pentru realizarea acestui dans. V. TOCARIU A apărut Carnetul Agitatorului din Armată Nr. 17 (100) 1 sept. 1955 CUPRINSUL La apariția numărului 100 NE SCRIU AGITATORII Un ajutor prețios în munca noastră DIN ACTIVITATEA PRACTICĂ A AGITATORILOR Agitatorii educă militarii în spiritul vigilenței și al păstrării secretului militar Seara, la foc de tabără DE PE CÎMPURILE DE APLICAȚII Intr-un exercițiu tactic de noapte Misiunea a fost îndeplinită SA NE CUNOAȘTEM ȘI SA NE IUBIM PATRIA Oțelul păcii DIN EXPERIENȚA AGITATORILOR SOVIETICI Comunistul—agitator PE TEME INTERNAȚIONALE La a 11-a aniversare a eliberării Bulgariei DATE MAI IMPORTANTE Calendarul agitatorului pe luna septembrie. 3 Au pășit cu încredere în noul an de învățămînt După zilele de odihnă petrecute în vacanța de vară, sutele de mii de elevi și studenți, învățători și profesori, au pășit ieri din nou pragul școlilor și facultăților. Intr-o atmosferă sărbătorească ei au început noul an de învățămînt. In Republica noastră Populară, partidul și guvernul socotesc răspîndirea culturii în rîndurile maselor muncitoare, ridicarea culturală a oamenilor muncii și pregătirea de specialiști drept condiții esențiale în opera de construire a socialismului și de aceea acordă cea mai mare atenție dezvoltării necontenite a învățămîntului. Niciodată n-a existat la noi asemenea condiții de învățătură ca cele create de puterea populară. Peste 1.800.000 elevi și studenți au început ieri cursurile sub auspicii îmbucurătoare. învățămîntul elementar general a devenit o realitate în țara noastră. Anul acesta vor funcționa peste 11.200 școli elementare cuprinzînd peste 1.200.000 elevi. 81.000 elevi învață acum în cadrul a 310 școli medii, pregătindu-se pentru instituțiile de învățămînt superior. Alți peste 14.000 elevi frecventează cursurile a 82 școli pedagogice unde se pregătesc educatoare pentru învățămîntul preșcolar și învățători pentru clasele I-IV. Mii de tineri dornici să contribuie la înflorirea economiei naționale, muncind în industrie sau în agricultură, învață în școlile medii cu cursuri de zi și serale, în școlile profesionale și de maiștri. Aproximativ 60.000 studenți, față de cei 20.000 existenți în țara noastră în perioada premergătoare războiului, sînt cuprinși astăzi în cele 126 facultăți care funcționează la București, Cluj, Iași, Timișoara, Craiova, Galați, Orașul Stalin și în alte orașe. In acest an o atenție deosebită s-a acordat pregătirii manualelor școlare ; au fost puse la dispoziția elevilor și profesorilor un număr de aproape 200 titluri de manuale. Republica Populară Romînă va participa la Tîrgul Internațional de toamnă de la Leipzig La 4 septembrie se va deschide tradiționalul tîrg internațional de mostre de bunuri de larg consum de la Leipzig — important centru industrial al R. D. Germane. La acest tîrg, unul din cele mai mari din lume, țara noastră va participa și de astă dată cu un variat și bogat sortiment de produse de larg consum. Pe lângă tradiționale produse de export agro-alimentare, țara noastră va expune în pavilionul central produse ale industriei textile, de prelucrare a lemnului, ale industriei chimice, alimentare și alte felurite bunuri de larg consum produse de industria noastră ușoară. Ca și în anul trecut, vizitatorii vor putea cunoaște cu ajutorul expoziției organizate la acest tîrg de țara noastră, și aspecte ale vieții culturale din Republica Populară Romînă. Vor fi expuse cărți și reviste apărute în limba romînă, în limbile minorităților naționale din țara noastră și în alte limbi. Participarea și în acest an a țării noastre la tîrgul internațional de mostre de la Leipzig va da posibilitate vizitatorilor sosiți din diferite țări ale lumii să cunoască realizările obținute de industria noastră producătoare de bunuri de larg consum, posibilitățile noastre de import și export în acest domeniu. Tîrgul de mostre de la Leipzig va înlesni și de astă dată contacte directe între cei interesați, va da posibilitatea încheierii pe loc a unor tranzacții comerciale. Joi la amiază a părăsit Capitala delegația română care va participa la Tîrgul internațional de toamnă de la Leipzig. Delegația este alcătuită din tovarășii : Marcel Popescu, ministrul Comerțului Exterior, conducătorul delegației, Mircea Oprișan, ministrul Comerțului Interior, Ion Velea, prim locțiitor al ministrului Industriei Chimice, Simion Babenco, prim locțiitor al ministrului Industriei Alimentare, Simion Ștefan, locțiitor al ministrului Industriei Ușoare, Gheorghe Savin, președintele Camerei de Comerț a R.P.R., Aurel Ungur, director general în Ministerul Agriculturii și Silviculturii, și Teodor Niculescu, director general în Ministerul Industriei Metalurgice și Construcțiilor de Mașini, (Agerpres). Vizite ale oaspeților de peste hotare Ziariștii Ivan Sinkovec, director al ziarului „Ljudska Pravica“ din Ljubljana, și Zoran Jovanovici, redactor șef adjunct al săptămînalului N.I.N. din Belgrad, au vizitat în cursul ultimei săptămîni comun Iixul cinematografic Buftea Muzeul de Artă al R.P.R., fabrica de confecții „Gh. Gheorghiu-Dej“ din București, Muzeul Doftana, Castelul Peleș-Sinaia și uzinele „23 August“ din București, gospodăria de stat Bragadiru și gospodăria agricolă colectivă „Gh. Dimitrov“ din regiunea București. La 26 august, cei doi ziariști iugoslavi au vizitat Combinatul Poligrafic Casa Scînteii „I. V. Stalin“. După vizitarea instalațiilor tehnice ale combinatului, ei au fost primiți la redacția „Scînteii“ unde au avut o întrevedere prietenească cu tov. Silviu Brucan și Nestor Ignat, redactori șefi adjuncți ai ziarului „Scînteia“. La întrevedere au participat și alți colaboratori ai ziarului „Scînteia“. In ziua de 1 septembrie oaspeții iugoslavi au plecat în provincie, INFORMAIii Joi dimineața a sosit în Capitală ministrul Comunicațiilor și al Poștelor din R. P. Ungară, Lajos Belris, însoțit de György Csanádi, director general al Căilor Ferate, și Sándor Vermessy, director în Direcția Generală a Căilor Ferate, care fac o vizită oficială în țara noastră. La sosire, în gara Băneasa, oaspeții au fost întîmpinați de tovarășii : I. Diaconescu, ministrul Căilor Ferate, Al. Samoilenco, locțiitor al ministrului, I. Bănuță, director general în minister, precum și numeroși funcționari superiori din Ministerul Căilor Ferate. A fost de față L. Pataki, ambasadorul R. P. Ungare la București. Pe scena Teatrului de vară din Parcul de cultură și odihnă „I. V. Stalin" a avut loc joi seara primul spectacol prezentat în Capitală de Ansamblul artistic al tineretului coreean. La spectacol au asistat reprezentanți ai Institutului Romîn pentru Relațiile Culturale cu Străinătatea, ai vieții artistice și culturale, și un numeros public. Au asistat membrii Ambasadei R.P.D. Coreene la București în frunte cu ambasadorul Den Em. Ansamblul artistic al tineretului coreean, a interpretat un variat program format din piese corale cu acompaniament de orchestră, dansuri, lucrări vocale și instrumentale. Spectacolul s-a bucurat de un mare succes. Publicul bucureștean a făcut caldă manifestare de simpatie solclor artei coreene. (Agerpres) Intr-o subunitate din Armata Populara Vietnameză a plăcut să dormi într-o cazarmă spațioasă, construită din bambus ușor, cînd ploaia răpăie pe acoperișul făcut din ramuri uscate de palmier, iar vîntul răcoros, care adie dinspre mare, pătrunde liber prin ferestrele mari deschise. Aici se odihnesc ostașii dintr-o subunitate a Armatei Populare Vietnameze. Dar iată că ceasul arată ora 5. Se aud sunetele goarnei. Deșteptarea. Și într-o clipă se trezește cazarma, se umple de viață întreaga tabără. Viața ostașilor este subordonată unui program strict. După deșteptare — înviorarea. Nu-i nimic că afară durează. Și sub ploaie se poate executa complexul de exerciții prevăzut, care se încheie cu alergarea. După înviorare — toaleta, inspecția de dimineață, dejunul. La ora 6,30 începe instrucția. Unele subunități au ședințe în încăperi. Altele se îndreaptă spre cîmpul de instrucție. Noi plecăm împreună cu compania pe care o comandă tovarășul Le Mai Li. Conform programului zilei, astăzi pînă la prînz trebuie să se execute exerciții tactice. Ploaia măruntă nu încetează. Nori grei plutesc jos deasupra pămintului. De după un lanț de dune galbene se aud zgomotele surde ale valurilor mării agitate. Dar timpul prost nu intimidează pe nimeni. Pentru oameni care au luptat atîția ani în munți și păduri, care au săvîrșit atîtea marșuri grele sub soarele dogoritor și pe ploi tropicale, o astfel de ploaie e un lucru de nimic. Suflecîndu-și pantalonii pînă la genunchi și înfășurîndu-se bine cu foile de cort, acoperind cu deosebită grijă arma, ostașii se îndreaptă repede spre locul de instrucție. Fără să vrei, atenția îți este atrasă de faptul că marșul se efectuează într-o liniște absolută. Ostașii pășesc fără zgomot pe iarba udă în papucii lor de cauciuc, cu tălpi groase. Fiecare dintre ei, pe lingă pușcă sau automat, mai are câte o lopată de pionier, grenade, cuțit, bidon și cartușieră. Dar tot echipamentul este așa de bine fixat, încît în timpul marșului și chiar în timpul alergării nu se produce nici un zgomot. Acest lucru ostașii l-au învățat în anii războiului. In atacurile îndrăznețe, ale partizanilor, date întot S. ZÎKOV Corespondentul special al ziarului „Krasnaia Zvezda” deauna prin surprindere, succesul depindea în mare măsură de faptul că, atunci cînd se apropiau de inamic, ei nu-și trădau prezența prin nimic, nici chiar prin cel mai mic sunet. Aceste deprinderi prețioase, care s-au înrădăcinat la ostași, se păstrează și astăzi. Dar iată și cîmpul de instrucție. Printre iarba înaltă și verde, ici-colo, se văd movilițe de nisip și pămînt galben. Cîmpul este brăzdat de-a lungul și de-a latul de tranșee și șanțuri. — Ii învățăm pe oameni să se îngroape la teren, să se consolideze pe poziții — ne explică ofițerul de stat major care ne însoțește. — Pentru oamenii noștri acest lucru este nou. In cea mai mare parte a războiului noi așa era luptat — prin atacuri scurte de noapte, prin atacarea cazematelor, a drumurilor, a satelor unde se afla inamicul, iar ziua ne ascundeam în pădure, în munți, în cîmpurile de orez. întotdeauna eram în mișcare. Lupta de la Dien-Bien-Fu a oferit multe lucruri noi armatei noastre, ne-a impus să privim cu alți ochi operațiunile militare. Lupta istorică de la Dien-Bien-Fu, care a încheiat lupta armată, de mulți ani, a poporului vietnamez pentru onoarea și independența țării noastre, a marcat în același timp o nouă treaptă, o noua etapă în creșterea măiestriei de luptă a ostașilor Armatei Populare. Istoria luptei armate a poporului Vietnamului împotriva colonizatorilor a cunoscut cîteva perioade. Ea poate fi asemuită cu ceea ce se întîmplă după o ploaie tropicală, cînd mii de rîulețe mici, contopindu-se treptat, absorbind noi și noi pîrîiașe, se transformă în rîuri repezi, pentru a forma mai apoi un torent unic, puternic, care mătură totul în calea sa. Așa și mișcarea de eliberare națională a poporului vietnamez, care a luat naștere în mii de sate și orașe, a crescut, s-a întins fără încetare. Răscoalele izolate, care aveau un caracter spontan, au intrat cu timpul în făgașul unei lupte organizate și precis orientate, zguduind astfel bazele dominației colonizatorilor francezi. Și fiecare perioadă a acestui război se caracteriza prin apariția unor noi forme și metode de ducere a acțiunilor de luptă. Ciocnirile și hărțuielile izolate și neînsemnate ale detașamentelor locale de autoapărare s-au transformat în atacuri date cu forțele cîtorva subunități. Mai tîrziu au avut loc operațiuni ofensive, de mai mare amploare, la care au participat mii de ostași, operațiuni care aveau drept scop eliberarea unor orașe, iar apoi și a unor provincii întregi. Dar numai la Dien-Bien-cu Armata Populară Vietnameză, pregătită în vederea acestui lucru de întreaga desfășurare a evenimentelor anterioare, a fost nevoită să lupte în condițiile grele ale războiului modern. Și ea a dovedit lumii întregi că poate să-l bată cu succes pe dușman nu numai întinzîndu-i curse, nu numai în atacuri de noapte asupra unor posturi de luptă, ci și în lupta deschisă, de lungă durată, atacând după toate regulile artei militare întăriturile inamicului. Această măiestrie a fost obținută cu multă trudă. Oamenii își însușeau sub focul inamicului noile metode de ducere a luptei. Numai dragostea de patrie, voința fermă de a cuceri victoria, ura față de dușman, dîrzenia și abnegația le-au ajutat ostașilor să înfrîngă greutățile nemaipomenite. Și iată, astăzi, învățămintele luptei de la Dien-Bien-au servesc ca exemplu pentru întreaga armată. Experiența acestei lupte este studiată de către ofițeri și soldați. In fața lor stă sarcina ca, păstrînd tot ceea ce este prețios în metodele de luptă ale partizanilor, să învețe să ducă lupta în conformitate cu cerințele războiului modern... In fața frontului subunității, comandantul de companie explică tema ședinței de instrucție, scopurile ei. Apoi, plutoanele se îndreaptă spre diferite sectoare. Comandanții, la rîndul lor, le dau indicații și creează momente. Comandantul de pluton Nguen Thi, de exemplu, a creat următoarea situație : inamicul se află la sud-vest. Apariția lui e așteptată din oră în oră. Poziția ocupată trebuie consolidată repede pentru a nu-l lăsa pe inamic in nici un caz să treacă, pînă cînd nu vor sosi întăriri. Comandantul indică pe teren raionul de apărare al plutonului, arată pozițiile grupelor, punctele de foc, semnalele. Uitîndu-se la ceas pentru a observa cit timp îi trebuie fiecărei grupe pentru îndeplinirea misiunii, Nguen Thi dă ordin să se înceapă. Grupele trec la acțiune. Mai înainte de toate trebuie să se îngrijească de mascare. Ostașii se împrăștie în diferite părți, rup iarba înaltă și, peste un minut, fiecare din ei se transformă într-un tufiș verde mișcător. Un mănunchi bogat de verdeață se află pe cască, un mănunchi și mai bogat — pe spate. Rămîi uimit cum de au reușit ei să-și schimbe atît de repede înfățișarea. Enigma însă este dezlegată foarte simplu. Pe căștile soldaților sînt întinse plase făcute din ață. Aceste plase sînt împletite chiar de ostași în timpul liber. A pune în găurile plasei ramuri mici sau mănunchiuri de iarbă este treabă de un minut pentru oameni experimentați. Verdeața este bine prinsă în plasă. Iar pentru a-și masca spatele, ei au un alt mijloc : un cerc dublu, ușor, cu un diametru de 30 cm., făcut din nuiele. Astfel de cercuri intră în echipamentul obligatoriu al ostașilor. Pentru a fixa ramurile sau iarba în acest cerc și pentru a fixa chiar cercul pe spate cu ajutorul a două șnururi este nevoie numai de un minut... și aceasta este o experiență căpătată în anii războiului. Transformîndu-se în „tufișuri verzi", ostașii, urmînd indicațiile comandanților lor, trec la săparea gropilor individuale. Pămîntul galben este tare, deși e udat de ploaie , iar lopata intră cu greu în pămînt. Sudoarea curge de pe oameni, amestecîndu-se cu picăturile de ploaie. E deja ora 8. Iar acum, cu toate că cerul este acoperit de nori, începe căldura. E greu să respiri aerul acesta plin de umiditate. Fără însă să acorde atenție acestui lucru, oamenii muncesc din toate puterile. Deocamdată, adăposturile săpate nu sînt adînci. La ordinul comandantului, oamenii se pregătesc pentru tragere. Observatorul transmite cu voce tare schimbările care se petrec în partea de unde se așteaptă „Inamicul". Se dau comenzi noi. Folosindu-se de „acalmie", ostașii, stînd în poziția culcat, continuă să-și adîncească adăposturile. Numai mitraliorul rămîne la postul său, gata sa deschidă focul în orice clipă. Noi am mai asistat și la alte ședințe de instrucție ale ostașilor din Armata Populară. Și pretutindeni ne uimea acel entuziasm, acea încordare cu care ostașii executau toate exercițiile din cadrul ședinței de instrucție. Uneori ai impresia că nu sînt ostași acei care se antrenează pe cîmpul de instrucție, ci școlari pasionați de un joc extrem de interesant. Dacă trebuie executat un salt , ei aleargă în goana mare. Dacă trebuie să dea o lovitură cu baioneta — se pare că ostașul va sfărîma în bucăți manechinul. Și cînd, de pildă, trebuie ,,să tragă", pușcașul nu se mulțumește să apese pe trăgaci, ci imită cu toată puterea plămînilor lui bubuitul împușcăturii. Insă amarnic s-ar înșela acela care ar vedea în aceasta o manifestare copilărească. Această însuflețire adevărată, care caracterizează acțiunile ostașilor, este o urmare a atitudinii lor profund conștiente față de datoria militară, ea reflectă năzuința lor fierbinte de a cunoaște cu mai bine meseria armelor. Unii comandanți, discutînd cu noi, „se plîngeau“ de curiozitatea extraordinară a ostașilor, care vor să afle și să cunoască totul cît se poate de repede. Se începe, de pildă, studierea armei, iar oamenii și pornesc la întrecere : cine o va demonta și monta mai repede. Ba ei cer uneori ca a doua zi să înceapă tragerile. Deosebit de caracteristică este rîvna manifestată de ostași la studierea tacticii. La început, mulți nici nu puteau să înțeleagă pentru ce trebuie să învețe să sape șanțuri, să construiască poziții de apărare pe un teren deschis. Doar în cursul războiului, necesitatea acestui lucru nu se impusese. întreaga înțelepciune a tacticii partizanilor, atît de bine cunoscută și înțeleasă de ei, consta tocmai în a evita întîlnirile cu inamicul într-o situație atît de nefavorabilă ca ziua, ba încă și în cîmp deschis. Partizanii se străduiau să nu fie legați niciodată de teren și să păstreze libertatea de manevră. Această neînțelegere a noilor cerințe era cu atît mai mare cu cât unitatea nu participase la operațiunea de la Dien-Bien-Fu, prin urmare oamenii n-aveau posibilitatea ca pe baza experienței lor proprii să înțeleagă învățămintele acestei lupte. In fața comandamentului stătea o sarcină grea — aceea de a explica oamenilor, de a-i convinge de necesitatea însușirii noilor metode de organizare și ducere a luptei. In subunități s-au ținut convorbiri în cursul cărora li s-a povestit amănunțit ostașilor despre lupta de la Dien- Bien-Fu. In regiment se găseau comandanți și soldați mutați aici, care participaseră la această luptă legendară. Ei și-au împărtășit amintirile și experiența, lucru care a produs o mare impresie asupra ostașilor. Dar... viermele îndoielii mai roade încă pe unii adepți înflăcărați ai metodelor de luptă ale partizanilor. Și nu-i de mirare! Nu-i ușor să renunți la ceea ce ți-a intrat în obicei în decurs de ani îndelungați de luptă grea. — Dar oare ostașii sovietici tot așa au luptat în timpul războiului, cum ne învață ofițerii pe noi astăzi ? — ne-a întrebat un ostaș cu ochii negri și vii, într-o pauză dintre exerciții. — Și astăzi, în timpul instrucției, tot așa de mult sapă pămîntul? — s-a grăbit să adauge un altul. Acestea nu erau întrebări lipsite de sens. Exemplul glorioasei Armate Sovietice a servit ca stea călăuzitoare ostașilor vietnamezi, a sădit în ei, în zilele celor mai grele încercări, încrederea în victorie. Acest exemplu îi însuflețește și astăzi, în zilele de instrucție pașnică. Acul ceasului se apropia de ora 11. Ședința de instrucție se termină cu analiza. Tragerea concluziilor constituie o parte integrantă a fiecărei ieșiri î n cîmp, a fiecărei lecții și a fiecărei zile de instrucție. Trebuie să remarcăm că pentru acest lucru în programul zilei chiar este prevăzut un timp special înaintea mesei de seară. Analiza se desfășoară după un anumit plan. La început, comandantul de companie apreciază pe scurt acțiunile plutoanelor, arată părțile pozitive și lipsurile. Apoi, comandanții de plutoane analizează în fața efectivului subunităților lor acțiunile grupelor și dau comandanților acestora indicații asupra căror lucruri să atragă atenția ostașilor la discutarea rezultatelor zilei, care se va face seara ...Și în sfîrșit, ploaia a încetat Compania se întoarce în tabără. Ostașii au obosit și sînt uzi pînă la piele. Dar ei pășesc tot atît de vioi și fără zgomot, pe drumul ud și noroios, pe iarba verde. Toți sînt într-o bună dispoziție. Un ostaș dă tonul. La început se cîntă cîntecul despre Armata Populară Vietnameză. Apoi „Cîntecul partizanilor". Este greu să redăm cu ce emoție profundă am ascultat cîntecul nostru sovietic executat de glorioșii ostași vietnamezi la 13.000 poate și la 14.000 km. depărtare de Moscova. Orașul Hanoi