Apărarea Patriei, decembrie 1955 (Anul 11, nr. 285-308)

1955-12-04 / nr. 285

2 O PROBLEMĂ ACTUALĂ - Convorbire cu un ofițer superior . Un redactor al ziarului nostru a adresat unui ofițer superior, specialist în problemele de instrucția focului, cîteva întrebări referitoare la organizarea și exe­cutarea tragerilor demonstrative ce au loc la începutul perioadei instrucției de iarnă. Publicăm mai jos întrebările, precum și răspunsurile primite. ÎNTREBARE: Ce este deosebit față de trecut în ceea ce privește scopul și con­ținutul tragerilor demonstrative ! RĂSPUNS : Față de ceea ce știam noi, scopul și conținutul tragerilor demon­strative pe care le organizăm acum sînt mult lărgite. Acum militarilor li se pre­zintă, pe lingă armamentul de infanterie, întreaga tehnică de luptă din înzestrarea unității ,din care fac parte și­­ anume : materiale de artilerie, tehnica blindată, de geniu, de transmisiuni, chimică etc. In afară de aceasta, în scopul ca militarii să înțeleagă rolul armamentului și al teh­nicii de luptă și întrebuințarea lor în luptă, acestea se prezintă nu numai sta­tic, ci și în acțiune, în cadrul unei a­­plicații tactice cu tragere de luptă. A­­ceastă aplicație se execută în cadrul com­paniei de pușcași întărită cu mijloacele de întărire regulamentare. In ceea ce pri­vește scopul și conținutul tragerilor de­monstrative cu armamentul de infanterie, acestea au rămas aceleași, adică a demon­stra militarilor practic prin trageri pro­prietățile tactico-tehnice ale armamentu­lui din înzestrarea subunităților. Ele se execută fără o situație tactică. ÎNTREBARE: Ce ne puteți spune refe­ritor la prezentarea armamentului și teh­nicii în fața militarilor și la organizarea aplicației tactice demonstrative cu trage­re de luptă? RĂSPUNS: Armamentul (de infanterie și cel de artilerie) și tehnica de luptă (de tancuri, geniu, transmisiuni) se scoate pe terenul ales și amenajat pentru execu­tarea aplicației tactice cu tragere de luptă. Acolo se organizează ateliere, numindu-se cîte un responsabil la fiecare categorie de armament și tehnică de luptă spre a le prezenta. La această prezentare, responsabilul atelierului va arăta pe scurt principalele date tehnico-tactice ale armamentului (calibru, greutate, viteză de tragere, bătaia, distanța prac­tică de întrebuințare în luptă, în ce o­­biective trage, de cîți servanți este mi­nuit, în înzestrarea căror subunități in­tră). Este bine ca aceste date tehnico­­tactice să fie trecute și pe planșe expuse în cadrul fiecărui atelier. • După ce toți militarii trec pe la toate atelierele și primesc explicațiile necesa­re, se trece la arătarea armamentului și tehnicii de luptă în acțiune, în cadrul aplicației tactice cu tragere de luptă. Aplicația tactică cu tragere de luptă se execută în cadrul unei situații tacti­ce. Subunitatea care execută aplicația este formată din cei mai buni trăgători aleși din efectivul întregii unități. După ce se dau militarilor toate expli­cațiile în legătură cu situația tactică, se arată acțiunea­­ artileriei, a aruncă­toarelor de mine, a tancurilor și auto­­tunurilor și a armamentului de infante­rie. In scopul de a preveni accidentele, înainte de începerea mișcării pentru atac, comandanții­­ subunităților de artilerie și aruncătoare care au executat trageri cu proiectile (mine­) de război trebuie să fie atenți dacă au explodat toate aceste pro­iectile. In cazul că au rămas proiectile neexplodate, se marchează locurile aces­tora pentru a fi ocolite de subunitatea care execută „lupta“. Tot în scopul prevenirii accidentelor, la terminarea aplicației este necesar să se facă verificarea și curățirea întregu­lui cîmp de tragere de proiectilele și mi­nele neexplodate. Numai după aceea mi­litarii sînt duși la ținte pe subunități (plutoane), li se dau explicațiile necesare și se scot învățăminte practice. Conducătorul aplicației face apoi o scurtă analiză, scoțînd în relief învăță­minte în legătură cu rolul și întrebuin­țarea în luptă a armamentului și tehnicii de luptă. Organizarea și executarea tragerilor pentru demonstrarea caracteristicilor ar­mamentului de infanterie, nu diferă de modul cum se proceda în trecut. ÎNTREBARE: Ce sarcini revin mun­cii politice pentru reușita aplicației și tragerilor demonstrative ? RĂSPUNS: Asigurarea politica a apli­cațiilor și tragerilor demonstrative are un rol hotărîtor în reușita­ acestora. Munca de asigurare politică a aplicației tactice cu tragere de luptă și a tragerilor demon­strative nu se limitează la ziua tragerilor. Această muncă începe cu mult înainte și se referă la pregătirea aplicației, întoc­mirea ei, recunoașterea terenului, verifi­carea armamentului, amenajarea cîmpu­­lui de tragere cu lucrări genistice și in­stalații pentru manevrarea țintelor etc. In această perioadă a pregătirii apli­cației, comandanții, ajutați de lucrătorii po­litici și sprijiniți de organizațiile de par­tid și atemiste, trebuie să selecționeze cu grijă pe cei mai buni trăgători­­ care să facă parte din subunitatea care execută aplicația tactică cu tragere de luptă, precum și pe acei trăgători care trebuie să verifice și să regleze armamentul cu care se va trage­. De asemenea, lucrătorii politici sînt chemați să sprijine pe con­ducătorul aplicației în rezolvarea proble­melor de asigurare tehnicom­aterială, a măsurilor de siguranță și de pregătire a subunității destinate să execute trag­erea. Este bine ca, pentru îndeplinirea acestor sarcini, locțiitorul politic al comandantu­lui unității să-și întocmească un plan con­cret de muncă pe baza căruia să traseze sarcini precise forțelor politice din uni­tate în scopul educării ostașilor în spiritul dragostei față de armament, pentru sti­mularea interesului acestora în cunoaș­terea tehnicii noastre militare, se pot fo­losi cu succes referatele și convorbirile ținute de cei mai buni trăgători ai uni­tății (ofițeri, sergenți și soldați). In aceste referate și convorbiri, ținute la clubul subunității, se va arăta,­­ folo­sind fapte concrete, superioritatea arma­mentului nostru și a tehnicii de luptă, suc­cesele obținute cu acestea în război în lupta contra hitleriștilor, iar în timp de pace la tragerile de instrucție și de luptă. Temele acestor referate și convorbiri pot fi de exemplu : „Armamentul nostru, cel mai bun armament“, „Datoria fiecă­rui militar este să devină trăgător de precizie", „Să cunoaștem și să folosim cu iscusință armamentul și tehnica de luptă din înzestrare", „Arma este pute­rea ta", „Armamentul, factor cu acțiune permanentă care influențează soarta răz­boiului", „Despre inventatorii și cons­tructorii ruși de armament“ (Mosin, Deg­­tiarev,­­Tokariov, Goriunov, Spaghin etc.). In ziua executării aplicației tactice cu tragere de luptă, munca politică se duce în scopul de a mobiliza pe ostași la în­sușirea caracteristicilor armamentului și tehnicii de luptă, la înțelegerea rolului acestora’‘în luptă. De asemenea, folosind rezultatele bune ale tragerilor demonstra­tive, ofițerii și sergenții, comuniștii și a­­temiștii, trebuie să insufle militarilor în­crederea în puterea și precizia armamen­tului și tehnicii de luptă. Militarilor să li se arate că orice ostaș poate și tre­buie să-și însușească o înaltă măiestrie în arta tragerilor precise. Ținînd seama de rolul important pe care îl au tragerile demonstrative în in­struirea și educarea militarilor, coman­danții, ajutați de locțiitorii lor politici și sprijiniți de organizațiile de partid și cele atemiste, trebuie să găsească și alte forme și mijloace politice pentru a asi­gura o cît mai bună organizare și exe­cutare a aplicațiilor și tragerilor demon­strative pentru ca acestea să ofere învă­țăminte prețioase pentru cei ce se instru­iesc. APĂRAREA PATRIEI Să realizăm în întregime planul de aprovizionare cu combustibil Perioada pregătirilor pentru iarnă pus sarcini importante și în fața Servicii­­­lor de cazare, exploatare cazărmi. Una din principalele lor sarcini a fost și a­­provizionarea unităților cu combustibil. Repartiția din timp a cotelor, legătura permanentă cu organele economice, și în general toate măsurile luate de organul central de resort, au creat posibilitatea ca fiecare Serviciu de cazare, exploatare cazărmi să aprovizioneze în bune condiții și integral unitățile cu combustibil. Acolo unde organele de aprovizionare din cadrul S.C.E.C. au știut să folosească posibilitățile create și au dat dovadă de simț de răspundere, întreaga cantitate de combustibil repartizată a fost­­ dată la timp. Deși rare, mai sînt cazuri cînd, uitînd de sarcinile pe care le au, unii șefi ai bi­rourilor combustibil, așa cum este ofițerul Bârloiu Jean, nu depun prea mult interes pentru buna aprovizionare cu combusti­bil. Este o datorie pentru fiecare coman­dant de S.C.E.C., responsabil cu aprovi­zionarea combustibilului, tehnic cazarmat, de a-și intensifica toate eforturile pentru aprovizionarea în cel mai scurt timp cu toate cantitățile de combustibil reparti­zate. Este greșită aprecierea unor servicii de cazare și exploatare cazărmi bazate pe faptul că, neaprovizionînd cu întreaga cotă repartizată în anii trecuți, s-a reușit totuși ca unitățile să-și poată satisface ne­cesarul de combustibil. Aceasta cu atît mai mult cu cît nu întotdeauna experiența trecutului poate să fie aplicată întocmai prezentului. Așa, de exemplu, este posibil ca între timp S.C.E.C.-urile să primească sarcini neprevăzute, care ar urma să fie satisfăcute tocmai din cantitățile de lem­ne care pentru moment par a fi netrebuin­­cioase. In vederea aducerii la îndeplinire a a­­­cestei operațiuni, atenția trebuie îndrep­tată și asupra delegaților aflați în teren — cheia aprovizionărilor — de care de­pinde în cea mai mare măsură asigurarea la timp a lemnelor de foc. In acest scop comandanții de S.C.E.C. și responsabilii cu aprovizionarea combustibilului au da­toria de a-i controla cît mai des. In acest fel delegatul aflat în teren se va simți alături de colectivul unității din care face parte și va depune un interes și mai sus­ținut pentru a răspunde cu cinste sarci­nilor încredințate. De asemenea, comandanții S.C.E.C.-u­­rilor ce nu și-au realizat sută la sută sarcina aprovizionărilor trebuie să țină personal o strânsă legătură cu întreprin­derile furnizoare și să găsească soluțiile cele mai bune pentru asigurarea inte­grală a livrărilor de lemne și cărbuni. Comandanții de unități sînt obligați să primească întregite cantități livrate , chiar mai mult, să ajute S.C.E.C.-urile în grăbirea aprovizionării cu lemne de foc. Timpul care a mai rămas pentru livra­rea restului de combustibi repartizat este scurt. De aceea, se impune ca organele S.C.E.C.-urilor și unitățile să desfășoare o activitate plină de inițiativă rodnică în așa fel ca toate unitățile să se găsească la sfîrșitul anului de aprovizionare cu toate repartițiile realizate. Sală de documentare despre istoria P. M. R. Nu de mult, la o adunare de partid, comunistul Herea Florea, lucrător politic din unitatea navală „N“, s-a angajat să amenajeze o sală de documentare des­pre istoria partidului nostru. Ofițerul He­rea a raportat în aceste zile că și-a în­deplinit angajamentul luat în adunarea de partid Numeroși marinari vizitează zilnic sala de documentare. Comuniștii Ionescu Aure­lian, Radu Nicolae și Popa Andrei, pe baza graficelor și desenelor expuse, dau expli­cații militarilor despre începuturile miș­cării muncitorești din Romînia, influ­ența Revoluției Socialiste din Octombrie asupra mișcării muncitorești din țara noas­tră, despre crearea P.C.R. ; ei au evocat episoade din lupta ilegală a partidului împotriva fascizării țării și a războiului nedrept împotriva Uniunii Sovietice și din lupta partidului nostru pentru reface­rea economică a țării și pentru construirea socialismului. . Sala de documentare constituie un mijloc de educare a marinarilor în spiritul dragostei și devotamentului nemărginit pentru partidul nostru. Locotenent major V. LUPL Unde duce comoditatea La bilanțul perioadei de instrucție care s-a încheiat, mulți ofițeri din unitatea „N‘‘ au avut satisfacția de a primi mulțumiri pentru felul cum au muncit, pentru rezul­tatele obținute de subunitățile lor în pre­gătirea de luptă și politică, în întărirea ordinei și a disciplinei, în multiplele com­partimente ale vieții ostășești. Printre cei care s-au bucurat de aprecierile și lau­dele comandantului și ale șefilor supe­riori au fost ofițerii Panal Vasile, Cos­­tin Constantin și încă mulți alții. In schimb, discuțiile purtate în legă­tură cu rezultatele muncii ofițerului Belu Ioan au scos în evidență, așa cum arătat un tovarăș, faptul că „ele umbresc a succesele celorlalți tovarăși". La începutul activității sale de coman­­dant, îndată după absolvirea școlii mili­tare, ofițerul Belu urca cu pași repezi spre titlul rîvnit de oricare ofițer, acela de a fi comandant al unei subunități frun­tașe. Muncind perseverent, ocupîn­­du-se cu grijă de subordonați, a ajuns astfel să fie apreciat ca un bun comandant de subunitate. Și ca răsplată a succese­lor sale, în anul următor a fost promovat într-o funcție mai mare. Ofițerul Belu Ioan, odată numit în noua funcție, a găsit de cuviință că „poa­te să o lase mai moale“. In locul exi­genței de altădată, în activitatea ofițe­rului a început să-și facă loc îngăduința, cruțarea față de greutăți. A început să nu se mai intereseze de pregătirea coman­danților din subordinele sale, să iasă mai rar la cîmpul de instrucție, să lase pe seama subordonaților sarcini de îndepli­nirea cărora răspundea. Principiul „lăsării mai moale" s-a per­petuat și, cu timpul, a devenit obicei. Așa se explică atitudinea de toleranță pe care o manifestă ofițerul față de unele defi­ciențe ale subordonaților săi. In timp ce plu­tonierul Popa întîrzia tot mai des de la pro­gram, ofițerul nu lua nici o măsură împotriva lui. Ba, dimpotrivă, tras la răspundere pentru lipsurile ce se petreceau la el în subunitate, s-a gîndit să copolo­șească, să tăinuiască abaterile subordona­ților săi. Ajutor nu se poate spune că nu a pri­mit ofițerul Belu Ioan. Nu odată, în a­­dunările ofițerilor, tovarășii săi de muncă l-au criticat pentru faptul că nu privește cu seriozitate sarcinile pe care le pri­mește și i-au arătat ce trebuie să facă pentru a înlătura comoditatea. A­­titudinea autocritică pe care a luat-o de fiecare dată față de lipsurile sale a făcut pe șefii săi să spere că situația se va îndrepta. Cîteva zile după aceea, acti­vitatea ofițerului se înviora, ca apoi să stagneze din nou, îndatorirea de seamă a ofițerului Belu Ioan este să instruiască și să educe mili­tari care să mînuiască cu pricepere teh­nica de luptă din înzestrare. Din ei, el trebuie să formeze patrioți înflăcă­rați, oameni care, pentru binele patriei, nu cruță nimic, luptători pe care nimic nu-i înfricoșează și cărora nici o greutate nu li se pare de netrecut. Este grea mun­ca comandantului. Militarii așteaptă de la el ajutor, îndrumare, sfaturi, dar mai ales exemplu. Comandantul se trezește înaintea tuturor și adoarme după ce toți au adormit. Se îngrijește de toți și, u­­neori, se uită pe sine. Griji nenumărate îl frămîntă pentru instruirea și educarea subordonaților, pentru traiul lor. Dar dacă tuturor acestor griji le dă atenția cuvenită, munca comandantului nu rămî­­ne lipsită de mulțumire. Mulțumirea cea mai mare a comandantului este aceea de a vedea cum, prin grija lui, sub privirile lui, cresc apărătorii patriei, ostași și ce­tățeni. Ofițerul Belu I­an are posibilitatea de a încerca această mulțumire. Ca ofițer este bine pregătit, iar de calități morale a dat dovadă în perioada cînd își îndepli­nea îndatoririle. Dar, el trebuie să-și în­tărească spiritul de răspundere față de munca pe­­ care este chemat s-o îndepli­n­i­ și f*. Locotenent major TR. BUCURENCIU Duminica 4 decembrie 1955 Nr. 285 (2897) Ne pregătim în vederea instrucției de iarnă Instrucția de iar­nă este una din pe­rioadele de răspun­dere ale pregătirii de luptă a trupelor. In acest timp, ostașii învață să mînuiască cu pricepere arma­mentul și tehnica de luptă, învață să bi­ruie cu fermitate greutățile vieții de cam­panie; tot în această perioadă ei își desă­­vîrșesc deprinderile necesare în luptă. De aceea, comandanții de toate gra­dele trebuie să-i pregătească minuțios și din timp pe militari în vederea ins­trucției de iarnă. Acest lucru este cu atît mai important cu cît tinerii soldați încep să-și însușească meseria armelor tocmai în perioada instrucției de iarnă. Știind din propria noastră experiență cît este de mare rolul pe care-l joacă în pregătirea de luptă a militarilor condi­țiile de trai, noi am început pregătirea în vederea iernii tocmai cu aceasta. A­­tenția principală s-a acordat­­ amenajării clădirilor de locuit, utilării sălilor de studiu. De multă inițiativă și sîrguință a dat dovadă în această privință sergentul major Abrașitov, comsomolist — pluto­nier de subunitate. Sub conducerea lui, soldații au văruit încăperile, au vopsit din nou pervazurile ferestrelor și au lipit mar­ginile ramelor de la ferestre cu hîrtie pen­tru a împiedica pătrunderea frigului în dormitoare. Același lucru s-a făcut la spă­lător, pe coridoare și la fumoar. Pregătindu-ne în vederea Instrucției de iarnă, noi am amenajat o uscătorie pen­tru echipament. In iarna trecută n-am avut uscătorie și acest lucru a influențat într-o anumită măsură asupra pregătirii de luptă a militarilor. Precum se știe, în timpul ieșirilor la cîmp trebuie să se acționeze în condiții apropiate la ma­ximum de realitatea cîmpului de luptă. Soldații se întorc adesea la cazarmă cu echipamentul ud, murdar de noroi. Și dacă n-ai unde usca echipamentul,­­ tre­buie să-l îmbraci ud și a doua zi. Și a­­ceasta creează desigur unele inconve­niente și unele greutăți soldaților, lucru care, la rîndul său, se reflectă asupra ca­lității instruirii lor. Iată de ce noi am acordat multă seriozitate problemei a­­menajării uscătoriei. La clubul nostru este plăcut și e mul­tă lumină. In realizarea acestui lucru au dat dovadă de inițiativă creatoare com­­somoliștii subunității în frunte cu secre­tarul lor, sergentul Gavrilov. Ei au acoperit mesele cu fețe de mese noi, au reparat scaunele, au înlocuit perdelele de la ferestre. La club se făcea și înainte agitație vizuală, dar odată cu sosirea în subunitate a tinerilor recruți, comsomo­­liștii au adus lucruri noi, făcînd în felul acesta ca agitația vizuală să trateze pro­bleme mai actuale. Astfel, la standul „Pregătirea de luptă și politică" sînt a­­fișate sarcinile care stau în fața milita­rilor în perioada instrucției de iarnă. Tot aici sînt afișate și calificativele pe care le--au obținut militarii în perioada precedentă. In centrul standului sînt în­cadrate într-o ramă fotografiile frunta­șilor în pregătirea de luptă și politică. Sarcinile care se pun în perioada ins­trucției de iarnă se referă la toate as­pectele pregătirii de luptă. Acest lucru îi va ajuta pe militarii noștri să știe din timp cu ce se vor ocupa în viitor și de aceea vor acționa avînd un scop bine precizat, pentru a obține rezultate mai mari. ■ La club sînt afișate și lozinci care-i cheamă pe militari să fie fruntași în in­strucție, să-și îndeplinească în mod exemplar îndatoririle de serviciu. Iar pentru biblioteca specială care se află tot aici, comsomoliștii au și ales cărți de literatură, regulamente și instruc­țiuni. In serile de iarnă, după ce se vor termina ședințele de instrucție prevă­zute în plan, soldații și sergenții își vor putea petrece aici timpul în mod civili­zat, își vor putea ridica cunoștințele. Noi am muncit mult pentru a începe în mod organizat in­strucția în condițiile iernii, pentru ca șe­fi­­nțele de instrucție să se desfășoare la un înalt nivel și să fie folositoare la ma­ximum. înainte de toate, noi ne-am îngrijit ca toți militarii noștri să fie asigurați cu baza materială de instrucție necesară, să fie condiții normale pentru pregătirea create de luptă și politică. In acest scop, soldații noștri au făcut o ordine exemplară în sălile de studiu, au renovat și au confec­ționat noi aparate de instrucție și mate­riale demonstrative. Succese mari au ob­ținut în acest domeniu sergentul Simi­­cenko și soldatul Dalîna. Ei au desenat, pe niște planșe mari, scheme pentru a veni în ajutor militarilor la instrucția focului. Aici sînt afișate și datele balis­tice ale armelor de foc și scheme cu pri­vire la traiectoria glonțului în aer și cu privire la puterea lui de pătrundere. Toate aceste materiale demonstrative îi vor ajuta pe soldații noștri în studiul teoriei tragerii, la instrucția tactică sau de specialitate. Am văzut odată în revista „Voennîi Vestnik“ o schiță a unui aparat cu aju­torul căruia se poate controla dacă sol­datul ochește cu exactitate ținta. Acest aparat era un lucru valoros și necesar. Sfătuindu-mă cu ostașii, noi am cons­tatat că putem face singuri un aparat si­milar. Sergentul Simicenko s-a apucat să facă aceasta. El a întîmpinat unele greutăți în construirea aparatului, dar munca a fost încununată de succes; în prezent, în subunitatea noastră există un aparat cu ajutorul căruia conducătorul ședinței de instrucție poate vedea pe un panou special cum ochește soldatul ținta, poate verifica dacă soldatul nu coboară cătarea, dacă nu smucește trăgaciul etc. Trebuie să remarc, de asemenea, că sergentul Simicenko a executat și alte aparate necesare instrucției, ca de pildă ținte micșorate pentru tragerea cu arma de calibru redus, machete ale armamentu­lui ,de Infanterie și altele. Sergentul Smetanin­ — comandant al unei grupe de mitraliori — a executat aparate similare pentru mitraliori. Pregătindu-ne în vederea instrucției de iarnă, noi nu scăpăm din vedere n­­ci cele mai mici amănunte. Să luăm, de pildă, aruncarea grenadei. In subunitatea noastră se folosesc grenade de instruc­ție produse de o uzină de armament. Dar, folosite timp mai îndelungat, aceste grenade se strică. De regulă, li se rup amorsele, se pierd plăcile de siguranță. Noi am hotărît să facem grenade de instrucție mai solide, dar totuși identice cu cele produse de fabrica de arma­ment. In acest scop am tăiat, in atelier, segmente mici de țeavă și le-am fixat niște manete de lemn. Greutatea acestor grenade este egală cu a acelora de luptă. Dar sarcina noastră constă nu numai în a-i învăța pe soldați să arunce gre­nada drept la țintă, ei trebuie să învețe să pregătească corect grenada în vederea aruncării. De aceea, și grenadelor fă­cute de noi le-am adaptat amorse și plăci de siguranță. Acum, în timpul arun­cării grenadei de instrucție, ostașul poa­te și trebuie să procedeze la fel ca în timpul aruncării grenadei de luptă. In perioada instrucției de iarnă, mili­tarii noștri trebuie să se afle mult timp pe cîmpul de instrucție. De aceea n-am uitat, că poligoanele și cîm­purile de ins­trucție trebuie să fie bine utilate. încă de pe acum am săpat tranșee pentru a­­runcarea grenadelor pe cîmpul de ins­trucție, am amenajat obstacole, am creat condiții ce reamintesc cîmpul de luptă real. In timpul ședințelor de instrucție a­­cest lucru ne va ajuta să educăm ostași iscusiți, capabili să obțină victoria in cele mai grele și mai diferite condiții. Căpitan I. V. BALDEN comandant de subunitate în Armata Sovietică ARTICOL SCRIS PENTRU „APĂRAREA­­PATRIEI“ Din corespondențele sosite la redacție 80.000 lei economii. Militarii și an­gajații civili care muncesc în cadrul Spi­talului Militar din care face parte și o­­fițerul Costăchescu Gheorghe și-au luat angajamentul ca pînă la Congresul par­tidului să realizeze o economie de 70.000 lei. Angajamentul a fost depășit realizîndu-se o economie de aproape 80.000 lei. (Căpitan Eșanu Carol). Valorifică fierul vechi. Militarii din unitatea noastră continuă să strîngă fier vechi. Pînă acum noi am strîns și predat la D.C.A. peste 4.500 kg. fier vechi. (Soldat fruntaș Ciorogaru Gh.). Partidul Muncitoresc Romîn — forța conducătoare și îndrumătoare a poporului nostru Partidul Muncitoresc Romîn este deta­șamentul de avangardă, organizat, al cla­sei muncitoare, forța conducătoare a po­porului în Republica Populară Romînă El este forma cea mai înaltă de organi­zare a clasei muncitoare. In rîndurile partidului se unesc cei mai conștienți și mai înaintați oameni ai clasei muncitoare, țărănimii muncitoare și intelectualității. Această definiție, dată în proiectul Sta­tutului modificat al P.M.R., decurge din misiunea istorică a partidului, din rolul său de forță conducătoare a poporului și a statului democrat-popular, din carac­terul său de partid revoluționar de tip nou. Partidul a obținut stima și dragostea poporului muncitor, recunoașterea ro­lului său de frunte de-a lungul anilor de luptă grea, înverșunată, plină de sacrifi­cii împotriva tuturor dușmanilor clasei muncitoare. Dintre toate partidele poli­tice care au existat în­ Romînia, Partidul Comunist a fost singurul partid care și-a pus ca sarcină să răstoarne puterea ex­ploatatorilor. Masele, înainte exploata­te și asuprite, care nu au avut un partid al lor, au găsit în partidul comuniștilor un conducător înțelept de care s-au legat cu trup și suflet, deoarece ele s-au convins prin propria lor experiență că nimic nu­ e mai scump comuniștilor decît făurirea unei vieți fericite pentru oamenii muncii de la orașe și sate. In timpul ilegalității, partidul a mobili­zat și condus masele împotriva regimului burghezo-moșieresc, împotriva fascismu­lui și războiului antisovietic. In condițiile favorabile creat­e de loviturile nimicitoa­re date de Armatele Sovietice mașinii de război fasciste, P.C.R. a inițiat și organi­zat insurecția armată împotriva dictaturii milltaro-fasciste. El a format gărzile pa­triotice, a mobilizat poporul la arme și l-a călăuzit în focul insurecției armate. O rodnică activitate a desfășurat partidul în armată. Dînd glas chemării partidului, armata — în rîndul căreia clocotea ura împotriva hitleriștilor cotropitori și a slu­gilor lor din țară — a întors armele îm­potriva dușmanului înrăit al poporului romîn, Germania fascistă. Ca urmare a conducerii de către partid, insurecția armată populară a ieșit victorioasă. Eli­berarea țării de către Armata Sovietică și înfăptuirea actului de la 23 August au dat putință poporului romîn, con­dus de partid, să-și ia soarta în pro­priile mîini. Sub conducerea Partidului Comunist Romîn, clasa muncitoare, în a­­lianță cu țărănimea muncitoare și cu cei­lalți oameni ai muncii, a lichidat jugul imperialist, a izgonit pe exploatatori de la putere, a răsturnat monarhia și a făurit statul democrat-popular — Republica Po­pulară Romînă — în care întreaga putere aparține oamenilor muncii de la orașe și sate Făurirea P.M.R., în februarie 1948, a întărit forțele clasei muncitoare și a ridi­cat rolul ei conducător și al partidului ei în lupta pentru consolidarea statului de­mocrat-popular, pentru construirea socia­lismului. Marele Lenin ne învață că partidul, pentru a putea conduce cu succes clasa muncitoare, poporul muncitor — atît în lupta pentru cucerirea puterii, cît și pen­tru consolidarea și lărgirea ei — trebuie să fie înarmat cu teoria revoluționară, să cunoască legile după care se dezvoltă societatea Tăria Partidului Muncitoresc constă în aceea că el se călăuzește Romî­i în întreaga sa activitate după învățătura lui Marx-Engels-Lenin-Stalin, după experien­ța istorică a Partidului Comunist al Uni­unii Sovietice. Opera de construire a socialismului pune în fața partidului, în fața membri­lor săi, sarcini mari și complexe. Aceste sarcini pot fi rezolvate numai dacă mem­brii de partid, candidații de partid și oa­menii muncii își ridică necontenit nivelul pregătirii marxist-leniniste. Cu cît este mai ridicat nivelul politic și ideologic al co­muniștilor, cu atît luptă și mai activ pen­tru traducerea în viață a politicii partidu­lui. De aceea, proiectul Statutului modi­ficat al partidului prevede ca o îndatori­re de seamă a membrilor de partid „să muncească necontenit pentru a-și ridica nivelul de conștiință, pentru a-și însuși bazele marxism-leninismului". Partidul nostru, detașamentul organizat al clasei muncitoare din Romînia, este clădit pe baza principiilor organizatorice leniniste. El este forma cea mai înaltă de organizare a clasei muncitoare din țara noastră.­­ Partidul Muncitoresc Romîn nu este singura organizație a clasei noastre mun­citoare. Clasa muncitoare mai are și alte organizații (sindicate, U.T.M., sfaturile populare, cooperativele etc.), care cu­prind masele de milioane ale celor ce muncesc și fără de care partidul nu-și poate duce cu succes lupta. Realizînd conducerea tuturor organiza­țiilor obștești și de stat, trasînd linia co­mună a activității lor, îndreptînd întrea­ga lor activitate spre un țel unic, partidul conduce poporul muncitor pe drumul în­făptuirii politicii sale de construire a so­cialismului, de ridicare a bunăstării ma­teriale și culturale a celor ce muncesc și de apărare a păcii. El este forța politică conducătoare în stat, instrumentul prin­cipal al dictaturii proletariatului, al pu­terii populare, prin care clasa muncitoare, aliată cu țărănimea muncitoare, își exer­cită puterea politică. Sub conducerea par­tidului, poporul nostru muncitor își exer­cită puterea în stat, voința sa de a lupta unit pentru o viață mai bună. Partidul — conducătorul politic al cla­sei muncitoare și al maselor populare — dă oamenilor muncii un program știin­țific de activitate, arată scopul și mijloa­cele de înfăptuire a lui. Politica partidu­lui cuprinde toate aspectele vieții sociale. In elaborarea politicii sale, partidul por­nește de la interesele fundamentale ale oamenilor muncii, de la interesele con­struirii socialismului în țara noastră. Rolul conducător al partidului în viața țării își găsește cea mai înaltă expresie prin faptul că problemele privind toate domeniile de activitate din patria noas­tră sînt rezolvate după indicațiile par­tidului, care pornește de la interesele de stat, de la interesele întregului popor. învățătura leninistă despre industriali­zarea socialistă, ca bază a dezvoltării spre socialism a economiei naționale, călăuzește partidul în politica sa economică. Sub conducerea partidului, în țara noastră a fost făurită o puternică industrie socialistă, partidul acordînd cea mai mare atenție dezvoltării cu precădere a industriei grele. Producția globală a industriei noastre este de 2,9 ori mai mare decît în Romînia burghezo-moșierească. In anii puterii populare a luat o mare dezvoltare industria grea ; s-au creat noi ramuri in­dustriale ca, de pildă, industria construc­toare de mașini, care, sub regimul burghe­zo-moșieresc, nu existau în țara noastră. Dezvoltarea cu precădere a industriei grele constituie baza dezvoltării întregii econo­mii naționale, baza înfloririi și întăririi patriei noastre. Numai în ultimul timp au fost puse în funcțiune o serie de noi o­­biective industriale, realizări ale primului nostru cincinal. Hotărîrea Consiliului de Miniștri al R.P.R. privitoare la reducerea prețurilor cu amănuntul a unor mărfuri de larg con­sum, publicată în ziarele de azi, ne arată că oamenii muncii, conduși de partid, au realizat prevederile cincinalului pe ansamblul producției industriale, înainte de termen, în prima jumătate a lunii no­iembrie 1955. Succese de seamă au fost dobândite în opera de transformare socialistă a agri­culturii. La îndemnul partidului, sute de mii de familii de țărani muncitori, convin­­gîndu-se treptat de superioritatea agricul­turii colective, au înființat pînă acum 5.735 de gospodării colective și întovă­rășiri, precum și 2.765 asociații pentru culturile tehnice. Drept urmare, sectorul socialist în agricultură reprezintă acum aproape 26 la sută din suprafața arabilă a țării. O deosebită atenție a acordat puterea populară mecanizării agriculturii. In pre­zent există în agricultură 220 de S.M.T.­­uri. Pe ogoarele patriei lucrează 29.500 de tractoare (exprimate în tractoare con­venționale), 1.500 de autocombine și alte mașini și unelte agricole. Partidul desfășoară în mod consecvent politica de sprijinire economică a țărani­lor cu gospodării mici și mijlocii în ve­derea ridicării producției lor agricole, politica de îngrădire a posibilităților chia­burilor de a exploata țărănimea muncitoa­re, de crearea tuturor condițiilor econo­mice și politice în vederea transformării socialiste a agriculturii. Partidul acordă o atenție deosebită dez­voltării și lărgirii schimbului dintre oraș și sat, întăririi continue a alianței dintre clasa muncitoare și țărănimea muncitoare, temelia regimului nostru democrat-popu­lar. In domeniul cultural au fost obținute succese deosebit­ de importante. Școala a fost pusă in slujba oamenilor muncii, în slujba construirii socialismului, a crescut considerabil numărul școlilor și institute­lor, al elevilor și studenților. Reforma în­­vățămîntului a contribuit enorm la desfă­șurarea revoluției culturale, la lichidarea aproape totală a analfabetismului, la dez­voltarea literaturii, artei și culturii. Sub îndrumarea partidului a fost făurit un nou aparat de stat, pus în slujba poporului muncitor. Au fost create sfa­turile populare, organe locale ale puterii de stat, corespunzătoare noului conținut al activității statului democrat-popular — principal instrument al construirii socia­lismului. Crearea sfaturilor populare a asi­gurat atragerea maselor largi la conduce­rea treburilor obștești, pe calea apropierii de mase a organelor puterii de stat și a strîngerii legăturilor dintre partid, gu­vern și popor. întărirea statului demo­crat-popular este o preocupare permanentă a partidului, o sarcină permanentă a tu­turor organizațiilor de partid, a fiecărui membru de partid. O măreață realizare a partidului și guvernului este crearea Armatei Popu­lare, devotată cu trup și suflet poporului muncitor, scut al cuceririlor oamenilor muncii și al păcii. Pregătirea militară și politică a armatei noastre, coeziunea sa, dotarea ei modernă, constituie mîndria poporului nostru muncitor. Armata noastră Populară, făurită și educată de partid, are măreața sarcină de a sta de strajă și a apăra cuceririle po­porului nostru muncitor. „Partidul și guvernul — arată tovară­șul Gh. Gheorghiu-Dej — acordă și va acorda și pe viitor atenția cuvenită Ar­matei noastre Populare, care se bucură de dragostea fierbinte a întregului nostru popor ca apărătoare a păcii, securității Patriei și cuceririlor revoluționare ale poporului“. Aplicînd politica leninistă în problema națională și îndrumările partidului, statul nostru democrat-popular a ridicat pe treaptă nouă rezolvarea problemei na­­­ționale în R.P.R., creînd condiții favora­bile pentru dezvoltarea multilaterală minorităților naționale, pentru lichidarea a rămînerii în urmă pe tărîm economic și cultural, rezultat al oprimării din timpul regimului burghezo-moșieresc. Aceasta a dus la întărirea prieteniei frățești dintre poporul romîn și minoritățile naționale, unul din izvoarele tăriei de nezdruncinat a statului democrat-popular, la întărirea unității poporului muncitor în lupta pen­tru construirea socialismului. Politica externă a statului nostru este o politică de pace și prietenie între po­noare­­­­a securității și independenței noastre naționale. Partidul și guvernul au pus la temelia politicii externe a R.P.R. alianța strînsă și prietenia cu U.R.S.S., cu R. P. Chineză și celelalte țări demo­­crat-populare, prietenia și solidaritatea cu toate popoarele iubitoare de pace, respec­tarea drepturilor naționale ale tuturor po­poarelor mari și mici. In rîndul țărilor din lagărul democrației, în frunte cu U.R.S.S., Republica Populară Romînă contribuie la consolidarea păcii în în­treaga lume, la destinderea încordării In­ternaționale, la dezvoltarea colaborării e­­conomice și politice dintre popoare. A­­ceastă politică corespunde întrutotul as­pirațiilor de pace ale poporului nostru, voinței sale nestrămutate de a apăra in­dependența țării și a construi orînduirea socialistă. Justețea politicii partidului se contu­rează cu fiecare an tot mai puternic, tot mai viu, deoarece fiecare an constituie un nou pas în drum spre socialism. Fiecare nouă fabrică sau hidrocentrală, fiecare nouă gospodărie colectivă sau întovărăși­re, fiecare construcție culturală, teatru, stadion, cămin cultural, școală, casă de odihnă — al căror număr crește de la an la an — demonstrează în mod con­vingător justețea politicii partidului. Mărețele victorii obținute de oamenii muncii din țara noastră pe drumul con­struirii socialismului se datoresc condu­cerii de către partid, muncii organiza­torice și politice desfășurate de partid în rîndul maselor. Partidul și-a dovedit din plin marea sa capacitate de mobili­zare, fiind urmat cu devotament de cele mai largi mase ale poporului. Legătura strînsă cu poporul, credința nestrămutată în forțele creatoare ale po­porului — iată una din particularitățile Partidului Muncitoresc Romîn, ca partid marxist-leninist al clasei noastre mun­citoare. Pornind de la concepția că poporul este adevăratul făuritor al istoriei, par­tidul nostru educă pe membrii săi în spiritul dragostei și devotamentului pen­tru popor, față de clasa muncitoare, edu­că masele muncitoare în spiritul drago­stei și devotamentului pentru partid, ca forță conducătoare în opera de transfor­mare a societății. Partidul dezvoltă la maximum activi­tatea creatoare a maselor. In anii puterii

Next