Apărarea Patriei, iulie 1956 (Anul 12, nr. 154-179)
1956-07-22 / nr. 172
2 V — Comuniștii escadrilei Cei care cunosc escadrila comandată de căpitanul Bejan Mircea, candidat de partid, au numai cuvinte de laudă pentru acest harnic colectiv, pentru comandant. De ce și cu ce se mîndresc piloții, tehnicienii, întregul personal al escadrilei? Ar fi multe de spus. In escadrilă s-a format un colectiv puternic, minat de dorința arzătoare de a-și însuși măiestria de zbor, specializarea necesară pentru întreținerea avioanelor moderne cu care sînt înzestrați. Setea de noi succese caracterizează pe majoritatea membrilor escadrilei. Nu se poate spune că în această escadrilă lipsurile au dispărut. Colectivul escadrilei este însă capabil să lupte pentru lichidarea lor. Unitatea, hotărîrea, îi dau putere să treacă peste obstacolele ivite, să înlăture răul din calea lor, să meargă mereu înainte. Și, apoi, mai e ceva. In mijlocul colectivului escadrilei pulsează puternic inima cîtorva comuniști, pulsează forța mobilizatoare a organizației de partid de escadrilă. Membrii și candidații de partid Agrai Victor, Petju Gheorghe și alții, în frunte cu comandantul escadrilei, constituie o adevărată forță care trage după ea pe toți membrii escadrilei. Dar să dăm cuvîntul faptelor,o să prezentăm cîteva aspecte din viața escadrilei, din munca membrilor și a candidaților de partid.tt Escadrila comandată de căpitanul Bejan Mircea se pregătea intens în vederea executării tragerilor aeriene în ținte terestre. Piloții au executat, zile la rînd, antrenamentele la poligonul redus, accentuînd pe manevrele ce trebuiau făcute asupra țintelor terestre. Personalul tehnic a pregătit cu grijă avioanele. In pregătirea temeinică a tragerilor, comuniștii escadrilei au adus o contribuție prețioasă. Ei au ajutat pe piloții tineri prin exemplul lor personal, prin sfaturi, prin interesul manifestat față de ei, prin demonstrații practice la sol. „.Era în timpul programului cînd piloții făceau pregătirea misiunilor la sală. După orele de studiu s-a dat pauză. In aceste momente de repaus, locțiitorul politic al comandantului escadrilei, locotenentul major Ugrai Victor, se apropie de un grup de piloți care discutau aprins despre problemele tragerilor. Locțiitorul politic zări în acest grup pe locotenentul Onofrei Ioan. Știa că a fost bolnav și a rămas în urmă cu antrenamentele. De aceea găsi momentul pentru a vedea cum s-a pregătit tînărul pilot și-l antrenă în discuție. — Ce zici, mîine care va fi rezultatul la trageri? Și locotenentul Onofrei, la fel ca un elev ce vrea să demonstreze profesorului său că a învățat lecția, a intrat în discuție și a început să arate practic cum va executa manevrele asupra țintelor terestre. Cei din grup, printre care și ofițerii Petju Gh. și Secară Dumitru, urmăreau cu atenție demonstrația locotenentului Onofrei. Ei au sezisat că în general tînărul pilot și-a însușit bine misiunea, dar că în privința luării unghiului de ochire mai are unele lipsuri. Cu ajutorul locțiitorului politic și al celorlalți piloți, și aceste lipsuri ale locotenentului Onofrei au fost lichidate. Asemenea ajutor a primit și locotenentul Ionescu Ion din partea locotenentului major Perju Gh. Antrenamentele comune făcute la sală au dat rezultate bune. ...Zborurile au început la ora stabilită. In poligon, comandantul escadrilei urmărea cu atenție evoluția fiecărui avion și nota în carnetul său modul cum execută fiecare pilot manevra tragerilor asupra țintelor terestre. Primul avion ce a apărut deasupra poligonului a fost cel pilotat de locotenentul major Petju Gheorghe, candidat de partid. Executînd cu pricepere manevra și ochind cu precizie, el a lovit ținta terestră din primul atac. Calificativul de „foarte bine“, obținut la această tragere, a fost rezultatul muncii depuse de locotenentul major Perju, de comandantul său. Al doilea avion care a intrat la țintă a fost cel pilotat de locotenentul major Secară Dumitru, și el candidat de partid, escadrilei privea atent Comandantul executarea manevrei. Deodată a observat că locotenentul major Secară s-a angajat asupra țintei avînd unghiul de ochire prea mare. Să intervină de la sol era prea tîrziu. Nu-l mai putea ajuta. Majoritatea proiectilelor nimeriseră alături. întors din misiune, locotenentul major Secară a rămas pe gînduri : „De la mine, tovarășii din escadrilă s-au așteptat la mai mult. Cum să mă prezint la bilanț cu acest rezultat, ce vor spune ceilalți piloți mai tineri?...“ Dorința locotenentului major Secară era de a obține rezultate bune. De aceea, el s-a dus la locotenentul major Perju. S-au consultat împreună, au analizat cauzele devierilor în ochire și au hotărît să facă împreună noi antrenamente. Pregătit și mai bine, la tragerile următoare calificativul obținut de ofițerul Secară a fost „foarte bine". Exemplul comuniștilor din escadrilă a fost urmat și de ceilalți piloți mai tineri. Locotenenții Ionescu Ion, Leo Aurel și alții au obținut rezultate foarte bune. La bilanțul zilei de zbor, comandantul unității a evidențiat escadrila pentru frumoasele rezultate obținute la trageri și a adus mulțumiri membrilor și candidaților de partid pentru aportul lor la reușita tragerilor în ținte terestre Comuniștii din escadrilă se ocupă îndeaproape și de sprijinirea muncii tehnicienilor. Iată numai un singur fapt, dar edificator în această direcție. S-a întîmplat odată ca avionul locotenentului Stănică Ioan, ofițer tehnic, la controlul făcut, să nu fie găsit gata de zbor. Trebuia să se înlocuiască tubul de reacție. Acest lucru a fost observat după terminarea programului din ziua respectivă. A doua zi era din nou zbor, iar avionul trebuia să decoleze. Ce era de făcut? Un avion mai puțin în ziua zborului înseamnă rămînerea în urmă cu pregătirea a unor piloți care nu pot îndeplini programul de zbor. Ofițerul tehnic a raportat situația creată comandantului său. Acesta și-a dat seama că locotenentul Stănică nu va putea pregăti singur avionul pentru zbor. Și gîndurile comandantului se îndreptară spre ajutorul membrilor și candidaților de partid. A trimis îndată un ostaș să-l cheme de acasă pe ofițerul tehnic Focșa Matei, candidat de partid. Alături de cei doi ofițeri a lucrat și mecanicul de avion, sergentul major Roșca Anton, membru de partid. După ore încordate de muncă, cînd noaptea se îngîna cu ziua, avionul a fost gata pentru zbor. ★ Am redat numai cîteva fapte ale unor comuniști din escadrilă. Ele vorbesc despre aportul organizației de partid, despre munca desfășurată de comuniști în sprijinul pregătirii de luptă, al întreținerii tehnicii de aviație. Toate confirmă spusele căpitanului Bejan Mircea, comandantul escadrilei : — „Sprijinul membrilor și candidaților de partid din escadrilă îl simt în tot momentul, deoarece ei sînt exemple în muncă și mobilizează și pe ceilalți militari la obținerea de noi succese în pregătirea de luptă și politică“ Căpitan I. SORESCU Sergenții din bateria fruntașă (De la corespondentul „Apărării Patriei“). Pe niște insulițe presărate pe întinderea apelor trăiesc artileriști antiaerieni, apărători vigilenți ai cerului patriei Am cunoscut pe aceste meleaguri, ascunse in desișul sălciilor pletoase, patru sergenți, patru tineri inimoși, comandanți de piese, din bateria fruntașă. Vii prezint: Toma Gheorghe, Gruianu Gheorghe, Iovițoiu Ioan și Costea Teodor. In scurtul popas făcut în baterie, din cele spuse de comandant am notat un fapt din viața și munca celor patru sergenți, maeștri ai tragerilor precise. Era intr-o dimineață senină. In urma ordinului primit, oamenii din bateria a zecea, cu comandantul in frunte, s-au ambarcat in vagoane și au plecat spre poligon. Ajunși pe cîmpia de nisip, sergenții și subordonații lor și-au montat cu grijă tunurile în baterie, așteptând cu nerăbdare sosirea ordinului de începere a tragerilor. Toți tunarii din tabără s-au minunat de măiestria celor din bateria a zecea. Loviturile lor au nimerit in plin. Toate au tintit în cercul 0,5, fapt pentru care tunurile au primit cel mai bun calificativ. La examenul artileriștilor antiaerieni din tabără a participat comandantul de regiment. In urma victoriei obținute, el l-a felicitat pe comandantul bateriei, pe comandanții de piese, pe soldații servanți, pentru victoria care na situat ca baterie fruntașă pe tabără.. Nu vor uită niciodată...sergenții Toma Gheorghe, Gruianu Gheorghe, Iovițoiu Ioan și Costea Teodor momentul acela înălțător din viața lor de ostași. Comandantul regimentului s-a apropiat de ei, le-a strins mina, apoi le-a prins pe epoleții negri cea de a treia tresă, tresa de sergent. Nu pot trece peste numele sergentului Costea Teodor. Are o biografie simplă, dar semnificativă. Copilăria și-a petrecut-o la poalele Munților Apuseni, intr-o colibă de pe malul unui rîu cristalin, unde păzea 500 de oi. Ciobănașul nu părăsise niciodată locurile natale, oițele țigăi, codrul și izvoarele. Școală nu prea avea multă. Abia știa să lege cîteva cuvinte. Azi, după ce a trecut prin cîteva funcții de tunar, e comandant de presă, specialist, educator al unei grupe de luptători. Acesta e drumul parcurs de ciobanul de ieri. și baterie e forfotă mare în aceste zile de vară. Artileriștii se pregătesc să plece din nou în poligonul din tabără. Vor trage și de astă dată asupra țintelor aeriene. Sergentul Costea îșicucnbaște bine tunul 'Și oamenii. Vrea să cucerească din nou ■ izbînda... Parcă o văd cum stă încordat lingă tun. Așteaptă cu nerăbdare ordinul deschiderii focului. Iși privește subordonații cu încredere. Tunurile trag ca pe timp de luptă. Costea urmărește înaltul cerului. — Bravo Costea ai nimerit in plin, se aude vocea comandantului. Seara se lasă lin peste împărăția apelor, intunecind împrejuri, mile albastre. In jurul afetului de tun se string toți utemiștii din baterie. Ei vorbesc cu înflăcărare despre un om simplu, despre un tovarăș de al lor, fost cioban la poalele Munților Apuseni, azi sergent harnic, comandant de presă, pe care utemiștii il vor primi cu încredere in rândurile organizației lor. APĂRAREA PATRIEI VEȘTI DIN UNITĂȚI Ziarul — prieten nedespărțit al militarilor Pe lângă pregătirea de specialitate, militarii se interesează să cunoască și evenimentele ce se petrec în țară și peste hotarele patriei noastre. In repaus, ei citesc cu mult interes diferite articole. Ziarul a devenit un prieten nedespărțit al militarilor Armatei noastre Populare. In clișeu : Caporalul Butu Nicolae, comandant de presă, citește subordonaților săi— în timpul repausului — ultimele noutăți apărute în presă. (Foto: T. MACARSCHI1 In întîmpinarea zilei de 23 August In unitatea noastră se fac pregătiri intense în întîmpinarea măreței sărbători a eliberării patriei noastre. Un loc important în cadrul acestor pregătiri îl ocupă întrecerile sportive cu caracter de masă, care vor începe în zilele următoare. Pentru desfășurarea acestor întreceri s-a terminat de curînd în unitate amenajarea unui frumos parc sportiv care cuprinde : două terenuri de volei, un teren de tenis, un portic complet, bare paralele, bare fixe, o terasă pentru jocuri de șah, ping-pong, șabah. Pentru spectatori s-au asigurat fotolii confortabile din nuiele. Concomitent cu desfășurarea întrecerilor, parcul sportiv, este pus la dispoziția familiilor cadrelor o zi pe săptămînă; în această zi, în parcul sportiv se prezintă și un film. La amenajarea parcului sportiv, o contribuție însemnată au avut ofițerii Călinescu Ioan, Mateescu Roland, Sass Achim și angajatul civil Rădulescu Mihai. Antrenamentul militarilor care vor participa la întrecerile sportive este condus cu grijă de ofițerii Moșoianu Mircea și Mateescu Roland. Maior C. CIUNCANL Consfătuire cu fruntașii la învățătură în unitatea noastră școală, pregătirile pentru examenul de promovare sînt în plină desfășurare. De curînd, conducerea școlii a organizat o consfătuire cu fruntașii la învățătură din anul II, la care au fost invitați și o parte din comandanții de subunități, în scopul generalizării celor mai bune metode de studiu. La începutul consfătuirii, ofițerul Vartolomei Gheorghe, șeful secției învățămînt, a expus un referat în care a informat pe participanți asupra modului cum se va desfășura examenul și a indicat disciplinele care vor intra în examen, cit și sarcinile mai importante pe care conducerea școlii, le pune în fața elevilor in această biseriadă. " După referat au urmat discuții la care au luat cuvîntul numeroși elevi care au venit cu propuneri prețioase. Astfel, elevul Oprescu Tănase a cerut ca, în această perioadă, comandanții și profesorii să stea mai mult în mijlocul eleviilor și să-i ajute în studiu. Alți elevi au cerut ca în perioada examenelor să li se dea o serie de consultații la materiile mai principale — cunoașterea materialului și muniției de artilerie, topografie etc. Din discuțiile care s-au dus, atit conducerea școlii cit și ceilalți comandanți din subunități au tras multe învățăminte pentru îmbunătățirea muncii. In curînd se va ține o consfătuire cu elevii rămași în urmă, astfel ca, pe baza propunerilor ce le vor face.aceștia, sprijiniți comandanților și profesorilor să fie maii efigieli iar rezultatele Ï&, exai&mp să fie cit mai bune. Locotenent major A. TAP „Ah, ce bine-i în tabăra noastră de sub dumbrava bătrînă de stejari!" exclamă soldatul Airinei Pavel, parcă mulțumit că a trecut mai repede văpaia înăbușitoare de peste zi. Intr-adevăr, acum spre seară, cînd o boare rece se lasă ușor, ușor, îți vine să te așezi aci pe iarba moale și grasă crescută în voie. Ai sta așa, cîteva minute în aerul acesta rece care-ți înțeapă nările și-ți mîngîie pielea tăbăcită de fierbințeala de cuptor. Din cînd în cînd adie un vîntișor dinspre poiană și-ți aduce parfumul finului cosit. In splendoarea amurgului, totul parcă-i mai plin de viață. Oamenii stau liniștiți pe băncile din fața bordeielor sau în iarba spălată de ploaie. Unii își dau frîu liber gîndurilor. Alții discută încă cele petrecute peste zi. Așa-i seara în tabără. Soldatul Airinei Pavel plecă cu pași ușori spre dormitor, își descuie cufărul și-și scoase o bucată de hîrtie și un creion bont. Încercă să scrie... Nu reuși, își duse o mină la frunte, cîteva clipe. Și-a reamintit de ceva „important“. Azi la instrucție a făcut o greșeală. ...Ultimele ceasuri trec pe neobservate. După alte treburi, ostașii merg la odihnă. Soldatul Pavel e printre primii care ies la spălat, ia butoiul cu apă, apoi pleacă la dormitor. Cînd era gata de culcare se ciocni cu Ileș. Ei au paturile alăturate. — Ce ai, Ileș, nu mă vezi? M-ai făcut să pun picioarele goale în nisip — zise Pavel colțos. — N-am vrut să fac asta. Dar... Nu-i nimic. Hai să ne spălăm încă odată. Abia ne răcorim mai bine.* Și eu atinsei „parchetul“ — vorbi fiieș ieșiră la spălat. Se întunecase bine. Ici, colo, cite un bec slab răspîndea raze gălbui, ce se opreau în coroanele întunecate ale stejarilor, luminînd fețele lucioase ale frunzelor și tulpinele crăpate ale arborilor. In jurul becurilor, roiuri de țînțari și musculițe mici se ciocneau de sticla subțire, se alungau unele pe altele intr-un dans ciudat. Cei doi soldați traversară drumul, se spălară, nespunîndu-și nici o vorbă. Cînd s-o pornească spre dormitor, Pavel îl opri din drum pe Ilieș, trăgindu-l ușor de cămașă. — Și zici că am greșit rău azi la cîmp, cu probă de control ? drăcia aia de făcu Pavel tot supărăcios. — Da. Ai greșit — răspunse senin Ilieș. — Și totuși, eu cred că nici alții nu puteau s-o scoată mai bine la cap. Chiar tu care te crezi atît de... deștept, Pavel apăsă pe ultimul cuvânt, silabisindu-l cu voce scăzută. Apoi trecu în fața lui Ilieș. La auzul acestor cuvinte, Ilieș tresări și se trase mai aproape de tovarășul său, își scutură de apă batista pe care o spălase și pe un ton tovărășesc îi spuse — Pavele ! Nu-mi place deloc cum vorbești. Cum adică, eu mă cred deștept... îngîmfat? — Da, s-o reteză Pavel. Azi te-ai ridicat și ai vorbit așa ca unul care le știe pe toate. Ai criticat, mai bine zis, m-ai criticat pe mine că n-am făcut calculele exact. Dar n-am făcut nimic rău Am arătat că n-ai făcut bine. Apoi, profitînd de tăcerea lui Pavel, mai adăugă: — Și, rău, ce-i asta că eu sînt așa și pe diumni — Ce-are a face, înseamnă că pe mine m-ai criticat și pace. De acum... Și Pavel mai murmură ceva neînțeles. Iieș se gîndi o clipă ce să-i răspundă lui Pavel. Parcă era un făcut. Nu găsea cele mai potrivite cuvinte care să-l facă înțeles de către Pavel. Ce-i drept, îi era un bun prieten și nici prin gînd nu-i trecea că ar fi cazul să strice prietenia tocmai din asta, din nimica toată. La, urma urmei ce făcuse el, Iiieș? Ii arătase cum ar fi făcut el niște afurisite de calcule. Atît. Dar atunci, de ce Pavel dă o astfel de întorsătură lucrurilor? „Adică, la stai — gîndi Ineș. Oamenii își au izbucnirile lor. Uneori cînd nu te aștepți, își privi tovarășul cu multă înțelegere și în cele din urmă îi zise ■ — Că ai greșit la calcule, asta ți-o spunea și tovarășul comandant. Nu trecea el cu vederea, — Vrei să mă îmbunezi grăi cu aceeași încrîncenare soldatul Pavel. Nu... De acum te cunosc mai bine. Ileș.., Nu ești prieten adevărat. A Din fire, Pavel, băiatul acela blond, tînăr, părea a fi cuminte, liniștit. Poate vorbele tovarășului său spuse la cîmp făcuseră să se zdruncine în el toată acea blîndețe. — ...Da, asta e. Mi se pare că ești pornit în contra mea. Și nu numai de azi. Iacă, nu mai departe, Ieri, mi-ai mai zis ceva — mai adăugă pe același ton soldatul Pavel. Iieș stătu locului, încercă să-și reamintească ce spusese în ziua trecută. Nu reuși însă. — Aș vrea de la tine — zise Pavel, de data aceasta mai ,cu calm — pe viitor, dacă ai de criticat ceva la mine, să mi-o spui numai mie. Așa, știi... e mai bine. — Adică cum? — Uite, dacă nu execut bine ceva și ți se pare că aș putea altfel, să-mi zici. Dar nu de față cu toți. — Aha ! înțeleg ce vrei — vorbi Iieș, de data asta cam ironic (și tocmai cînd se părea că apa se limpezește) — Adică... la stai, Pavele! Tu ești copil, după care dădaca trebuie să se țină pas cu pas și să-i spună : „Vezi, mamă, că acolo-i apă, că dincolo e focul !...“ Nu, frate. Ești ostaș. Ești militar. Te pricepi la treabă. Dar... Ei, și acum nu știu ce să-ți mai spun. — Spune, spune, că te ascult — îl îndemnă Pavel, de parcă nici n-ar fi fost vorba despre el. — Ce mai la deal — la vale, cauți să te cerți cu mine. Nu recunoști că ai greșit. — Și tu nu greșești? s-o reteză Pavel morocănos. Vorbește și despre tine. Trebuie să le vezi și pe-ale tale. La urma urmei, să fie al dracului ăla care o mai vorbi cu tine și care s-o mai lega de mine. Să mă lăsați în pace cu observațiile voastre ! .Așa nu merge, Pavele ! V ...Pe podișca din fața barăcii stau trei oameni. Sînt cei doi soldați care s-au certat și sergentul Roată Gheorghe, comandantul grupei a doua de aruncătoare de mine. Discuția lor e aprinsă. Vorbesc pe rînd. Intîi soldații. Apoi sergentul. Iarăși soldații . ..Eu așa am crezut că e mai bine — zise Ilieș. — Da, da. Așa e bine — vorbi sergentul. Ineș îți e prieten adevărat, Pavele. Nu arde Ionescu de la a doua care, atunci cînd greșești, stă de o parte și uide Tăcere. Se pare că cei doi soldați și-au descrețit frunțile. Stau unul în fața celuilalt de parcă acum ar face cunoștință. Vîntul jucăuște mingile fețele înfierbîntate, strecurîndu-le în Inimi bucurie. Sergentul îl privește prietenos. De acum, o să fie și mai trainică prietenia lor. Il apucă de braț pe amindoi și-i îndemnă să meargă în dormitor, să se odihnească. Locotenent major N. POPA Scrisori de la corespondenți . Potrivit măsurilor luate, organizația de bază U.T.M. al cărei secretar este locotenentul Vișan I. a trecut la studierea Congresului documentelor U. T. M. In tarii acest scop, secreorganizațiilor atemiste, soldații fruntași Vîju I. și Popan I„ au organizat studierea de către utemiști a Statutului U.T.M. De asemenea, ei au organizat discuții asupra drepturilor și îndatoririlor membrilor de organizație. In aceste subunități au fost organizate discuții cu ceilalți militari despre calitatea de membru U. T. M. Totodată s-a arătat acestora cum trebuie să muncească pentru a putea deveni și el utemiști. *Ca urmare a studierii de către militari a documentelor Congresului U.T.M. s-a dezvoltat simțul de răspundere al militarilor, s-a întărit disciplina militară. Așa, de pildă, ostașii subunităților în care muncesc ofițerii Bartolomeu I. și Szabo I. au o comportare bună, fără abateri de la disciplina militară. (Căpitan T. Ciocan) Zilele trecute, secția politică a unității noastre școală a organizat o vizită la Muzeul Doftana. La această vizită au participat numeroși ofițeri elevi. Vizitînd Doftana, ofițerii au avut prilejul să-și îmbogățească cunoștințele. Acum, ei sînt înarmați cu noi învățăminte care le vor fi de folos în activitatea lor. (Locotenent major G. Boboș). Ofițerii și elevii din școala noastră militară au vizitat de curînd o întreprindere metalurgică din localitate. Muncitorii, inginerii și tehnicienii au primit cu drag pe militari în mijlocul lor. Ei le-au arătat procesul tehnologic de fabricație de la lingourile de fontă și oțel și pînă la motoarele și piesele așezate în rola de montaj. (Locotenent major D. Dumitru). Ni se semnalează că. ...încă de la numirea sa în funcția de conducător al unei grupe de lecții politice, ofițerul Susan Ștefan a manifestat dezinteres față de pregătirea politică a militarilor din grupa sa. Astfel, din cauza comodității de care săptămîni în șir suferă, mai multe el nu a predat nici măcar o lecție politică. Atrăgîndu-i-se atenția de către cei în drept, el și-a luat angajamentul că-și va lichida lipsurile sezisate. Angajamentul lui a fost însă formal. Pentru a lichida cu comoditatea în muncă a ofițerului Susan se pare că sînt necesare măsuri mai convingătoare. ...în unitatea din care face parte ofițerul Moldoveanu Livius, vechea tablă de onoare cuprinde și acum pe militarii evidențiați cu ocazia zilei de 1 Mai, iar noua tablă de onoare foarte frumos lucrată și ornamentată așteaptă, de peste o lună de zile, să fie utilizată în scopul în care a fost construită. La unitatea unde muncește ofițerul Marinescu Lucian, tabla de onoare nu este așezată în locul cel mai potrivit, iar în unitatea unde lucrează ofițerii Marinescu Gh. și Biță V, tabla de onoare se confecționează de-abia acum ★ Duminică 22 iulie 1956 Nr. 1723092, Ziua feroviarului sovietic In Uniunea Sovietică există sărbători închinate lucrătorilor de diferite profesii. Printre acestea este și „Ziua feroviarului“, care în anul curent se sărbătorește la 22 iulie. Sărbătorirea anuală a zilei feroviarului reflectă grija pe care statul sovietic o manifestă față de muncitorii căilor ferate, întemeietorul statului sovietic, V. I. Lenin, subliniind rolul transportului feroviar în opera de construire a noii societăți, a arătat că acesta constituie cea mai vie legătură între oraș și sat, între industrie și agricultură, pe care se bazează în întregime socialismul. Căile ferate sovietice au fost și continuă să rămînă principalul mijloc de transport ; dezvoltarea lor este planificată în deplină concordanță cu necesitățile mereu crescînde ale țării. in prezent, prin rețeaua de căi ferate se transportă 84% din întreaga cantitate de mărfuri și 93% din numărul total al pasagerilor. Feroviarii sovietici au înscris multe pagini strălucite în istoria luptei duse de oamenii sovietici pentru realizarea planurilor cincinale. Dezvoltarea puternică a economiei și culturii cere lărgirea rețelei de căi ferate existente, sporirea continuă a capacității de trafic a căilor ferate, înzestrarea transportului cu o tehnică nouă. In cel de al 6-lea cincinal traficul de mărfuri va crește cu 42% și va atinge 1.374 miliarde de tone-km. Va crește în mod deosebit transportul unor astfel de mărfuri ca : minereuri, cărbune, petrol, precum și articole de consum popular. In mod radical vor fi reînoite mijloacele de tracțiune ale căilor ferate sovietice , vechea locomotivă cu aburi va fi înlocuită pe scară largă cu locomotive electrice și locomotive Diesel. Incepînd cu anul viitor, în U.R.S.S. va înceta în întregime producția de locomotive acționate cu aburi și se va lărgi în mod considerabil producția de locomotive electrice și Diesel. Pe căile ferate locomotive sovietice circulă de-acum aceste mașini, iar în birourile de construcție se încheie munca lucrărilor de proiectare a noilor tipuri de locomotive, destinate traficului de mărfuri și pasageri. In cel de-al 6-lea cincinal, transporturile sovietice vor primi aproximativ 2.000 de ouelectrice și 2.250 ternice locomotive de locomotive Diesel mari. Folosirea pe scară largă a locomotivelor electrice și a celor Diesel va permite sporirea vitezei garniturilor de tren de 1,5 — 2 ori, iar greutatea acestora — cu 50-69 ° C. In Uniunea Sovietică sînt în exploatare multe linii de căi ferate electrificate. Electrificarea mai departe a căilor ferate constituie una din principalele sarcini ale economiei țării. Hotărîrea Comitetului Central al P.C.U.S. „Despre planul general de electrificare a căilor ferate“ prevede ca în următorii 15 ani să fie electrificate 40.000 km. de căi ferate, adică tot atît cit a fost electrificat în decurs de o jumătate de secol pe toate căile ferate de pe globul pămîntesc ! In anii celui de al 6-lea cincinal rețeaua de căi ferate electrificate din Uniunea Sovietică va crește cu 8.100 km. Lungimea căilor ferate care folosesc tracțiunea cu locomotive Diesel va crește în decursul cincinalului cu 18.000 km. Parcul de vagoane va spori cu 255.000 de vagoane de diferite tipuri. Rețeaua de căi ferate se va lărgi cu aproximativ 6.500 km. Noile linii de cale ferată au o mare importanță pentru valorificarea celor mai bogate regiuni din Siberia, dezvoltarea industriei și agriculturii din Ural, Povoljie și a unui șir de alte regiuni. In prezent, sistemul transportului feroviar dispune de 14 instituții de învățămînt superior în care învață 40.000 studenți, 74 de școli medii tehnice, sute de școli tehnice și mii de școli elementare și medii. La noduri de căi ferate și în gări au fost construite 856 de cluburi, 2.500 de biblioteci, precum și spitale, policlinici, laboratoare speciale, grădinițe și creșe de copii, adaptate la condițiile specifice ale muncii feroviarilor. In noul cincinal numărul instituțiilor de cultură și sociale va crește și mai mult. Pentru deservire medicală se alocă de două ori mai multe mijloace decît în cincinalul trecut. In ziua sărbătorii lor tradiționale, feroviarii sovietici vor totaliza rezultatele muncii efectuate și vor schița căile pentru realizarea noilor sarcini de viitor. L. VOL. G HIN Articol scris pentru „Apărarea Patriei“ însemnări de la seminariile bilanț De cîtva timp au început examenele, seminariile bilanț și discuțiile recapitulative la formele de învățămînt de partid din armată. In cadrul lor se dezbat documentele celui de-al II-lea Congres al P.M.R. și cele ale Congresului al XX-lea al P.C.U.S. Redăm în cele ce urmează cîteva aspecte din desfășurarea seminariilor bilanț la universitatea serală de marxism-leninism din București. Cînd se studiază j^echranizat.../ .-La problema" pusă" la "discuție de a fifhei de,fe-Sethinai, ofițerul Tarau V., „Cele două sisteme economice mondiale opuse și direcțiile lor de dezvoltare", s-a oferit să răspundă ofițerul Satmari Constantin. Expunerea sa a fost ascultată cu un vădit interes de ceilalți studenți. Intîi, el a enunțat cele mai importante teze teoretice, legate nemijlocit de întrebare. Apoi, folosind date și cifre puține, dar dintre cele mai convingătoare, a arătat analiza pe care a făcut-o Congresul al XX- lea al P. C. U. S. acestei probleme. Important de remarcat este faptul că tovarășul Satmari a știut să sublinieze asemenea trăsături ale perioadei contemporane ca : ieșirea socialismului din cadrul unei singure țări și transformarea lui într-un sistem mondial, ritmul de dezvoltare a celor două sisteme etc. O bună impresie a lăsat și faptul că ofițerul Satmari a folosit în expunere un limbaj propriu. La răspunsul dat de el nu au mai fost necesare alte completări. In pauză l-am rugat pe ofițerul Satmari să ne vorbească despre felul cum s-a pregătit în vederea acestui seminar. „De fapt — ne-a spus el — pentru seminarul bilanț m-am pregătit continuînd studiul documentelor Congresului al XX-lea al P.C.U.S. și cele ale Congresului al II-lea al P.M.R. început în timpul anului. Rapoartele, rezoluțiile și cuvîntările ținute la aceste Congrese le-am studiat și conspectat în cursul anului. Așa că pentru seminarul bilanț nu mi-a rămas decît să le recitesc și să revăd notițele. In plus, am studiat și conspectat documentele și articolele în legătură cu lucrările celor două Congrese, apărute ulterior în presă și în alte publicații de partid. In ultimele trei săptămîni am prelungit timpul unei zile de studiu și m-am străduit să respect acest timp. De un real ajutor mi-au fost în perioada de pregătire consultațiile organizate la universitate“. In cadrul acestui seminar au mai dat răspunsuri documentate și clare și ofițerii Popescu V., Cristescu V., Șerban M. și alții. ...și cînd nu se studiază bibliografia Seminarul bilanț se desfășura viu, combativ. Marea majoritate a studenților își exprima dorința de a se înscrie la cuvînt, fie pentru a expune o problemă sau alta pusă în discuție, fie pentru a completa sau lămuri ideile formulate schematic sau confuz. Așa au stat lucrurile pînă cînd în discuție a fost pusă problema cu privire la căile de trecere de la capitalism la socialism. Primul fapt ce ne-a izbit a fost scăderea simțitoare a spiritului combativ al discuțiilor. Se părea că eforturile depuse pentru discutarea primei probleme secătuiseră cunoștințele studenților. Cei care au luat cuvîntul la prima temă renunțau să-și mai exprime părerile, iar cei care tăcuseră pînă acum păstrau aceeași atitudine rezervată. Aceasta l-a determinat pe șeful de seminar să-l numească pe ofițerul Dumitru Gh. să răspundă la problemă. Expunerea ofițerului Dumitru, de altfel destul de scurtă și nesistematizată, n-a reflectat bogăția de idei noi în tratarea acestei probleme, idei elaborate la Congresul al XX-lea al P.C.U.S. Pe aceeași linie s-au situat și râspasurile oferite.. Popescu D„ Vinătorul. Și, Loghin î! Acești tovarăși n-au știut ^i"'nu au putut vorbi documentat despre procesul transformărilor revoluționare în țara noastră. Prin aceasta ei au n-au studiat aprofundat dovedit că documentele Congresului al XX-lea al P.C.U.S., Raportul de activitate al C.C. al P.M.R. la Congresul al II-lea al P.M.R. și alte materiale care au tratat aceste probleme. Așa se explică de ce unii participanți la seminarul bilanț au făcut și o serie de confuzii. Necunoașterea faptelor și evenimentelor petrecute în țara noastră, a liniei tactice pe care a adoptat-o partidul potrivit situației, a condițiilor istorice concrete, specifice fiecărei perioade, a luptei clasei muncitoare conduse de partid, explică în bună măsură de ce la seminarul bilanț acești studenți, dezbătînd problemele ridicate de Congresul al XX-lea al P.C.U.S., nu le-au tratat în strînsă legătură cu documentele Congresului al II-lea al P.M.R., cu sarcinile construcției socialiste în țara noastră. Ptîaier C. POPESCU Locotenent major TR. BUCURENCIU In strînsă legătură cu sarcinile militarilor Dezbătînd în cadrul seminariilor bilanț istoricele hotărîri ale Congresului al XX-lea al P.C.U.S., majoritatea studenților de la universitatea serală de marxism-leninism din București se străduiesc, să trateze în mod creator și problemele cu caracter militar ce se desprind din tezele discutate. Cuvinte de laudă se pot aduce în această privință ofițerului Anescu Vasile, șef de seminar, care, punînd în discuție problema „Cele două sisteme economice mondiale, opuse și direcțiile lor de dezvoltare. Superioritatea sistemului economic socialist față de cel capitalist", a insistat în mod deosebit ca studenții să scoată în evidență concluziile practice, sub raport militar, ce se desprind din tratarea acestor probleme. Participanții la seminar au reușit în bună măsură să ilustreze în discuțiile lor acest lucru. Așa, de pildă, căpitanul Muha I. a vorbit argumentat despre potențialul economic și moral al lagărului socialist, despre prietenia și frăția dintre armatele țărilor socialiste. De asemenea, el a vorbit despre necesitatea ca ofițerii armatei noastre să cunoască și să-și sușească armamentul și tehnica înde luptă, metodele și procedeele de luptă izvorîte din dezvoltarea rapidă a tehnicii militare, din condițiile ducerii războiului modern. Alți participanți la discuții au vorbit despre rolul factorului moral, al spiritului combativ al trupelor în războiul modern, despre superioritatea științei militare sovietice față de știința militară burgheză, despre necesitatea ridicării vigilenței și a capacității de luptă a Forțelor noastre Armate. La buna desfășurare a discuțiilor, o contribuție de seamă a adus-o șeful de seminar, care a orientat în mod just discuțiile, a antrenat în dezbaterea creatoare a problemelor majoritatea participanților la seminar și a tras concluzii scurte, precise și pline de conținut. Căpitan F. TUCA