Apărarea Patriei, iulie 1956 (Anul 12, nr. 154-179)

1956-07-22 / nr. 172

2 V — Comuniștii escadrilei Cei care cunosc escadrila coman­dată de căpitanul Bejan Mircea, candidat de partid, au numai cuvin­te de laudă pentru acest harnic co­lectiv, pentru comandant. De ce și cu ce se mîndresc piloții, tehnicie­nii, întregul personal al escadrilei? Ar fi multe de spus. In escadrilă s-a format un colec­tiv puternic, minat de dorința ar­zătoare de a-și însuși măiestria de zbor, specializarea necesară pentru întreținerea avioanelor moderne cu care sînt înzestrați. Setea de noi succese caracterizează pe majoritatea membrilor escadrilei. Nu se poate spune că în această escadrilă lipsurile au dispărut. Co­lectivul­­ escadrilei este însă capabil să lupte pentru lichidarea lor. Unitatea, hotărîrea, îi dau pu­tere să treacă peste obstacolele ivi­te, să înlăture răul din calea lor, să meargă mereu înainte. Și, apoi, mai e ceva. In mijlocul colectivului escadrilei pulsează pu­ternic inima cîtorva comuniști, pul­sează forța mobilizatoare a organi­zației de partid de escadrilă. Mem­brii și candidații de partid Agrai Victor, Petju Gheorghe și alții, în frunte cu comandantul escadri­lei, constituie o adevărată forță care trage după ea pe toți membrii es­cadrilei. Dar să dăm cuvîntul faptelor,o să prezentăm cîteva aspecte din viața escadrilei, din munca membrilor și a candidaților de partid.­­tt Escadrila comandată de căpita­nul Bejan Mircea se pregătea intens î­n vederea executării tragerilor ae­riene în ținte terestre. Piloții au executat, zile la rînd, antrenamen­tele la poligonul redus, accentuînd pe manevrele ce trebuiau făcute a­­supra țintelor terestre. Personalul tehnic a pregătit cu grijă avioanele. In pregătirea temeinică a trage­rilor, comuniștii escadrilei au adus o contribuție prețioasă. Ei au ajutat pe piloții tineri prin exemplul lor personal, prin sfaturi, prin intere­sul manifestat față de ei, prin de­monstrații practice la sol. „.Era în timpul programului cînd piloții făceau pregătirea misiunilor la sală. După orele de studiu s-a dat pauză. In aceste momente de repaus, locțiitorul politic al coman­dantului escadrilei, locotenentul ma­jor Ugrai Victor, se apropie de un grup de piloți care discutau aprins despre problemele tragerilor. Loc­țiitorul politic zări în acest grup pe locotenentul Onofrei Ioan. Știa că a fost bolnav și a rămas în urmă cu antrenamentele. De aceea găsi mo­­mentul pentru a vedea cum s-a pre­gătit tînărul pilot și-l antrenă în discuție. — Ce zici, mîine care va fi re­zultatul la trageri? Și locotenentul Onofrei, la fel ca un elev ce vrea să demonstreze profesorului său că a învățat lecția, a intrat în discuție și a început să arate practic cum va executa manevrele asupra țin­telor terestre. Cei din grup, printre care și ofi­țerii Petju Gh. și Secară Dumitru, urmăreau cu atenție demonstrația locotenentului Onofrei. Ei au sezi­­sat că în general tînărul pilot și-a însușit bine misiunea, dar că în pri­vința luării unghiului de ochire mai are unele lipsuri. Cu ajutorul loc­țiitorului politic și al celorlalți pi­loți, și aceste lipsuri ale locotenen­tului Onofrei au fost lichidate. Asemenea ajutor a primit și loco­tenentul Ionescu Ion din partea lo­cotenentului major Perju Gh. An­trenamentele comune făcute la sală au dat rezultate bune. ...Zborurile au început la ora sta­bilită. In poligon, comandantul es­cadrilei urmărea cu atenție evoluția fiecărui avion și nota în carnetul său modul cum execută fiecare pi­lot manevra tragerilor asupra ținte­lor terestre. Primul avion ce a apărut deasu­pra poligonului a fost cel pilotat de locotenentul major Petju Gheor­­ghe, candidat de partid. Executînd cu pricepere manevra și ochind cu precizie, el a lovit ținta terestră din primul atac. Calificativul de „foar­te bine“, obținut­ la această tragere, a fost rezultatul muncii depuse de locotenentul major Perju, de co­mandantul său. Al doilea avion care a intrat la țintă a fost cel pilotat de locotenen­tul major Secară Dumitru, și el candidat de partid, escadrilei privea atent Comandantul executarea manevrei. Deodată a observat că lo­cotenentul major Secară s-a anga­jat asupra țintei avînd unghiul de ochire prea mare. Să intervină de la sol era prea tîrziu. Nu-l mai pu­tea ajuta. Majoritatea proiectilelor nimeriseră alături. întors din mi­siune, locotenentul major Secară a rămas pe gînduri : „De la mine, to­varășii din escadrilă s-au așteptat la mai mult. Cum să mă prezint la bilanț cu acest rezultat, ce vor spune ceilalți piloți mai tineri?...“ Dorința locotenentului major Se­cară era de a obține rezultate bune. De aceea, el s-a dus la locotenentul major Perju. S-au consultat împreu­nă, au analizat cauzele devierilor în ochire și au hotărît să facă îm­preună noi antrenamente. Pregătit și mai bine, la tragerile următoare calificativul obținut de ofițerul Se­­cară a fost „foarte bine". Exemplul comuniștilor din esca­drilă a fost urmat și de ceilalți piloți mai tineri. Locotenenții Ionescu Ion, Leo Aurel și alții au obținut rezul­tate foarte bune. La bilanțul zilei de zbor, coman­dantul unității a evidențiat esca­drila pentru frumoasele rezultate obținute la trageri și a adus mul­țumiri membrilor și candidaților de partid pentru aportul lor la reușita tragerilor în ținte terestre Comuniștii din escadrilă se ocu­pă îndeaproape și de sprijinirea muncii tehnicienilor. Iată numai un singur fapt, dar edificator în a­­ceastă direcție. S-a întîmplat odată ca avionul lo­cotenentului Stănică Ioan, ofițer tehnic, la controlul făcut, să nu fie găsit gata de zbor. Trebuia să se în­locuiască tubul de reacție. Acest lucru a fost observat după termina­rea programului din ziua respectivă. A doua zi era din nou zbor, iar a­­vionul trebuia să decoleze. Ce era de făcut? Un avion mai puțin în ziua zbo­rului înseamnă rămînerea în urmă cu pregătirea a unor piloți care nu pot îndeplini programul de zbor. Ofițerul tehnic a raportat situația creată comandantului său. Acesta și-a dat seama că locotenentul Stă­nică nu va putea pregăti singur a­­vionul pentru zbor. Și gîndurile co­mandantului se îndreptară spre a­­jutorul membrilor și candidaților de partid. A trimis îndată un ostaș să-l cheme de acasă pe ofițerul tehnic Focșa Matei, candidat de partid. Alături de cei doi ofițeri a lucrat și mecanicul de avion, sergentul ma­jor Roșca Anton, membru de partid. După ore încordate de muncă, cînd noaptea se îngîna cu ziua, avionul a fost gata pentru zbor. ★ Am redat numai cîteva fapte ale unor comuniști din escadrilă. Ele vorbesc despre aportul organizației de partid, despre munca desfășura­tă de comuniști în sprijinul pregăti­rii de luptă, al întreținerii tehnicii de aviație. Toate confirmă spusele căpitanului Bejan Mircea, coman­dantul escadrilei : — „Sprijinul membrilor și can­didaților de partid din escadrilă îl simt în tot momentul, deoarece ei sînt exemple în muncă și mobilizea­ză și pe ceilalți militari la obținerea de noi succese în pregătirea de lup­tă și politică“ Căpitan I. SORESCU Sergenții din bateria fruntașă (De la corespondentul „Apără­rii Patriei“). Pe niște insulițe presărate pe în­tinderea apelor trăiesc artileriști antiaerieni, apărători vigilenți ai cerului patriei Am cunoscut pe aceste me­leaguri, ascunse in desișul sălcii­lor pletoase, patru sergenți, patru tineri inimoși, comandanți de piese, din bateria fruntașă. Vi­i prezint: Toma Gheorghe, Gruianu Gheorghe, Iovițoiu Ioan și Costea Teodor. In scurtul popas făcut în baterie, din cele spuse de coman­dant am notat un fapt din viața și munca celor patru sergenți, maeștri ai tragerilor precise. Era intr-o dimineață senină. In urma ordinului primit, oamenii din bateria a zecea, cu comandantul in frunte, s-au ambarcat in va­goane și au plecat spre poligon. Ajunși pe cîmpia de nisip, ser­genții și subordonații lor și-au mon­­tat cu grijă tunurile în baterie, așteptând cu nerăbdare sosirea or­dinului de începere a tragerilor. Toți tunarii din tabără s-au mi­nunat de măiestria celor din bate­­ria a zecea. Loviturile lor au ni­merit in plin. Toate au tintit în cercul 0,5, fapt pentru care tunurile au primit cel mai bun calificativ. La examenul artileriștilor anti­aerieni din tabără a participat co­­­mandantul­ de regiment. In urma victoriei obținute, el l-a felicitat pe comandantul bateriei, pe co­mandanții de piese, pe soldații servanți, pentru victoria care na situat ca baterie fruntașă pe ta­bără.. Nu vor uită niciodată...ser­genții Toma Gheorghe, Gruianu Gheorghe, Iovițoiu Ioan și Costea Teodor momentul acela înălțător din viața lor de ostași. Comandan­tul regimentului s-a apropiat de ei, le-a strins mina, apoi le-a prins pe epoleții negri cea de a treia tresă, tresa de sergent. Nu pot trece peste numele sergentului Costea Teodor. Are o biografie simplă, dar semnificativă. Copilăria și-a petrecut-o la poalele Munților Apuseni, intr-o colibă de pe malul unui rîu cristalin, unde păzea 500 de oi. Ciobănașul nu părăsise niciodată locurile natale, oițele țigăi, codrul și izvoarele. Școală nu prea avea multă. Abia știa să lege cîteva cuvinte. Azi, după ce a trecut prin cîteva funcții de tunar, e comandant de presă, spe­cialist, educator al unei grupe de luptători. Acesta e drumul parcurs de cio­banul de ieri. și baterie e forfotă mare în aceste zile de vară. Artileriștii se pregătesc să plece din nou în po­ligonul din tabără. Vor trage și de astă dată asupra țintelor ae­riene. Sergentul Costea își­­­cu­­cnbaște bine tunul 'Și oamenii. Vrea să cucerească din nou ■ izbînda... Parcă o văd cum stă încordat lingă tun. Așteaptă cu nerăbdare ordinul deschiderii focului. Iși pri­vește subordonații cu încredere. Tunurile trag ca pe timp de luptă. Costea urmărește înaltul cerului. — Bravo Costea ai nimerit in plin, se aude vocea comandantului. Seara se lasă lin peste împără­ția apelor, intunecind împrejuri, mile albastre. In jurul afetului de tun se string toți utemiștii din ba­­terie. Ei vorbesc cu­­ înflăcărare de­spre un om simplu, despre un to­varăș de­ al lor, fost cioban la poalele Munților Apuseni, azi ser­gent harnic, comandant de presă, pe care utemiștii il vor primi cu încredere in rândurile organizației lor. APĂRAREA PATRIEI VEȘTI DIN UNITĂȚI Ziarul — prieten nedespărțit al militarilor Pe lângă pregătirea de specialitate, militarii se interesează să cu­noască și evenimentele ce se petrec în țară și peste hotarele patriei noastre. In repaus, ei citesc cu mult interes diferite articole. Ziarul a devenit un prieten nedespărțit al militarilor Armatei noastre Populare. In clișeu : Caporalul Butu Nicolae, comandant de presă, citește subordonaților săi­­— în timpul repausului —­ ultimele noutăți apărute în presă. (Foto: T. MACARSCHI1 In întîmpinarea zilei de 23 August In unitatea noastră se fac pregă­tiri intense în întîmpinarea măreței sărbători a eliberării patriei noastre. Un loc important în cadrul a­­cestor pregătiri îl ocupă întrecerile sportive cu caracter de masă, care vor începe în zilele următoare. Pentru desfășurarea acestor între­ceri s-a terminat de curînd în uni­tate amenajarea unui frumos parc sportiv care cuprinde : două tere­nuri de volei, un teren de tenis, un portic complet, bare paralele, bare fixe, o terasă pentru jocuri de șah, ping-pong, șabah. Pentru spectatori s-au asigurat fotolii confortabile din nuiele. Concomitent cu desfășurarea în­trecerilor, parcul sportiv, este pus la dispoziția familiilor cadrelor o zi pe săptămînă; în această zi, în parcul sportiv se prezintă și un film. La amenajarea parcului sportiv, o contribuție însemnată au avut o­­fițerii Călinescu Ioan, Mateescu Roland, Sass Achim și angajatul ci­vil Rădulescu Mihai. Antrenamentul militarilor care vor participa la întrecerile sportive este condus cu grijă de ofițerii Mo­­șoianu Mircea și Mateescu Ro­land. Maior C. CIUNCANL Consfătuire cu fruntașii la învățătură în unitatea noastră școală, pregă­tirile pentru examenul de promo­vare sînt în plină desfășurare. De curînd, conducerea școlii a organi­zat o consfătuire cu fruntașii la în­vățătură din anul II, la care au fost invitați și o parte din comandanții de subunități, în scopul generali­zării celor mai bune metode de studiu. La începutul consfătuirii, ofițerul Vartolomei Gheorghe, șeful secției învățămînt, a expus un referat în care a informat pe participanți asu­pra modului cum se va desfășura examenul și a indicat disciplinele care vor intra în examen, cit și sar­cinile mai importante pe care con­ducerea școlii, le pune în fața elevi­lor in această biseri­adă. " După referat au urmat discuții la care au luat cuvîntul numeroși elevi care au venit cu propuneri prețioase. Astfel, elevul Oprescu Tănase a cerut ca, în această pe­rioadă, comandanții și profesorii să stea mai mult în mijlocul elevii­­lor și să-i ajute în studiu. Alți e­­levi au cerut ca în perioada exa­menelor să li se dea o serie de consultații la materiile mai princi­pale — cunoașterea materialului și muniției de artilerie, topografie etc. Din discuțiile care s-au dus, atit conducerea școlii cit și ceilalți co­mandanți din subunități au tras multe învățăminte pentru îmbună­tățirea muncii. In curînd se va ține o consfă­tuire cu­ elevii rămași­­ în urmă, astf­el ca, pe baza propunerilor ce le vor fa­ce­.aceștia, sprijiniți coman­danților și profesorilor să­ fie mai­i efigieli iar rezultatele Ï&, exai&mp să fie cit mai bune. Locotenent major A. TAP „Ah, ce bine-i în tabăra noas­tră de sub dumbrava bătrînă de stejari!" exclamă soldatul Airi­­nei Pavel, parcă mulțumit că a trecut mai repede văpaia înăbu­șitoare de peste zi. Intr-adevăr, acum spre seară, cînd o boare rece se lasă ușor, u­­șor, îți vine să te așezi aci pe iar­ba moale și grasă crescută în voie. Ai sta așa, cîteva minute în aerul acesta rece care-ți înțea­pă nările și-ți mîngîie pielea tă­băcită de fierbințeala de cuptor. Din cînd în cînd adie un vînti­­șor dinspre poiană și-ți aduce parfumul finului cosit. In splen­doarea amurgului, totul parcă-i mai plin de viață. Oamenii stau liniștiți pe băncile din fața bor­deielor sau în iarba spălată de ploaie. Unii își dau frîu liber gîndurilor. Alții discută încă ce­le petrecute peste zi. Așa-i seara în tabără. Soldatul Airinei Pavel plecă cu pași ușori spre dormitor, își descuie cufărul și-și scoase o bucată de hîrtie și un creion bont. Încercă să scrie... Nu reuși, își duse o mină la frunte, cîteva clipe. Și-a reamintit de ceva „important“. Azi la instrucție a făcut o greșeală. ...Ultimele ceasuri trec pe neobservate. După alte treburi, ostașii merg la odihnă. Soldatul Pavel e printre primii care ies la spălat, ia butoiul cu apă, a­­poi pleacă la dormitor. Cînd era gata de culcare se ciocni cu Il­eș. Ei au paturile alăturate. — Ce ai, Il­eș, nu mă vezi? M-ai făcut să pun picioarele goale în nisip — zise Pavel colțos. — N-am vrut să fac asta. Dar... Nu-i nimic. Hai să ne spă­lăm încă odată. Abia ne răcorim mai bine.* Și eu atinsei „parche­tul“ — vorbi fiieș ieșiră la spălat. Se întunecase bine. Ici, colo, cite un bec slab răspîndea raze gălbui, ce se opreau în coroa­nele întunecate ale stejarilor, luminînd fețele lucioase ale frun­zelor și tulpinele crăpate ale ar­borilor. In jurul becurilor, roiuri de țînțari și musculițe mici se ciocneau de sticla subțire, se alungau unele pe altele in­tr-un dans ciudat. Cei doi soldați traversară drumul, se spălară, nespunîndu-și nici o vorbă. Cînd s-o pornească spre dormitor, Pa­vel îl opri din drum pe Ilieș, trăgindu-l ușor de cămașă. — Și zici că am greșit rău azi la cîmp, cu probă de control ? drăcia aia de făcu Pavel tot supărăcios. — Da. Ai greșit — răspunse senin Ilieș. — Și totuși, eu cred că nici alții nu puteau s-o scoată mai bi­ne la cap. Chiar tu care te crezi atît de... deștept, Pavel apăsă pe ultimul cuvânt, silabisindu-l cu voce scăzută. Apoi trecu în­ fața lui Ilieș. La auzul acestor cuvinte, Ili­­eș tresări și se trase mai aproape de tovarășul său, își scutură de apă batista pe care o spălase și pe un ton tovărășesc îi spu­se — Pavele ! Nu-mi place de­loc cum vorbești. Cum adică, eu mă cred deștept... îngîmfat? — Da, s-o reteză Pavel. Azi te-ai ridicat și ai vorbit așa ca unul care le știe pe toate. Ai criticat, mai bine zis, m-ai criti­cat pe mine că n-am făcut cal­culele exact. Dar n-am făcut nimic rău Am arătat că n-ai făcut bi­ne. Apoi, profitînd de tăcerea lui Pavel, mai adăugă: — Și, rău, ce-i asta că eu sînt așa și pe dium­ni — Ce-are a face, înseamnă că pe mine m-ai criticat și pace. De acum... Și Pavel mai mur­mură ceva neînțeles. Ii­eș se gîndi o clipă ce să-i răspundă lui Pavel. Parcă era un făcut. Nu găsea cele mai po­trivite cuvinte care să-l facă în­țeles de către Pavel. Ce-i drept, îi era un bun prieten și nici prin gînd nu-i trecea că ar fi cazul să strice prietenia tocmai din asta, din nimica toată. La­, urma urmei ce făcuse el, Iiieș? Ii arătase cum ar fi făcut el niște afurisite de calcule. Atît. Dar atunci, de ce Pavel dă o astfel de întorsă­tură lucrurilor? „Adică, la stai — gîndi In­eș. Oamenii își au izbucnirile lor. Uneori cînd nu te aștepți, își privi tovarășul cu multă înțelegere și în cele din urmă îi zise ■ — Că ai greșit la calcule, as­ta ți-o spunea și tovarășul co­mandant. Nu trecea el cu ve­derea, — Vrei să mă îmbunezi grăi cu aceeași încrîncenare soldatul Pavel. Nu... De acum te cunosc mai bine. Il­eș.., Nu ești prieten adevărat. A Din fire, Pavel, băiatul acela blond, tînăr, părea a fi cuminte, liniștit. Poate vorbele tovară­șului său spuse la cîmp făcu­seră să se zdruncine în el toată acea blîndețe. — ...Da, asta e. Mi se pare că ești pornit în contra mea. Și nu numai de azi. Iacă, nu mai departe, Ieri, mi-ai mai zis ceva — mai adăugă pe același ton soldatul Pavel. Ii­eș stătu locului, încercă să-și reamintească ce spusese în ziua trecută. Nu reuși însă. — Aș vrea de la tine — zise Pavel, de data aceasta mai ,cu calm — pe viitor, dacă ai de criticat ceva la mine, să mi-o spui numai mie. Așa, știi... e mai bine. — Adică cum? — Uite, dacă nu execut bine ceva și ți se pare că aș putea altfel, să-mi zici. Dar nu de față cu toți. — Aha ! înțeleg ce vrei — vorbi Ii­eș, de data asta cam ironic (și tocmai cînd se părea că apa se limpezește) — Adică... la stai, Pavele! Tu ești copil, după care dădaca trebuie să se țină pas cu pas și să-i spună : „Vezi, mamă, că acolo-i apă, că dincolo e fo­cul !...“ Nu, frate. Ești ostaș. Ești militar. Te pricepi la treabă. Dar... Ei, și acum nu știu ce să-ți mai spun. — Spune, spune, că te as­cult — îl îndemnă Pavel, de parcă nici n-ar fi fost vorba despre el. — Ce mai la deal — la vale, cauți să te cerți cu mine. Nu recunoști că ai greșit. — Și tu nu greșești? s-o re­teză Pavel morocănos. Vorbește și despre tine. Trebuie să le vezi și pe-ale tale. La urma urmei, să fie al dracului ăla care o mai vorbi cu tine și care s-o mai lega de mine. Să mă lăsați în pace cu observațiile voastre ! .Așa nu merge, Pavele ! V­ ...Pe podișca din fața barăcii stau trei oameni. Sînt cei doi soldați care s-au certat și ser­gentul Roată Gheorghe, coman­dantul grupei a doua de arun­cătoare de mine. Discuția lor e aprinsă. Vorbesc pe rînd. Intîi soldații. Apoi sergentul. Iarăși soldații . ..Eu așa am crezut că e mai bine — zise Ilieș. — Da, da. Așa e bine — vorbi sergentul. In­eș îți e prie­ten adevărat, Pavele. Nu arde Io­nescu de la a doua care, atunci cînd greșești, stă de o parte și uide Tăcere. Se pare că cei doi soldați și-au descrețit frunțile. Stau u­­nul în fața celuilalt de parcă a­­cum ar face cunoștință. Vîntul jucăuș­te mingile fețele înfierbîn­­tate, strecurîndu-le în Inimi bu­curie. Sergentul îl privește prie­tenos. De acum, o să fie și mai trainică prietenia lor. Il apucă de braț pe amindoi și-i îndemnă să meargă în dormitor, să se o­­dihnească. Locotenent major N. POPA Scrisori de la corespondenți . Potrivit măsurilor luate, organizația de ba­ză U.T.M. al cărei se­cretar este locotenentul Vișan I. a trecut la stu­dierea Congresului documentelor U. T. M. In tarii acest scop, secre­organizațiilor atemiste, sol­dații fruntași Vîju I. și Popan I„ au organizat studierea de către utemiști a Statutului U.T.M. De a­­semenea, ei au organizat discuții a­supra drepturilor și în­datoririlor membrilor de organizație. In aceste subunități au fost or­ganizate discuții cu cei­lalți militari despre ca­litatea de membru U. T. M. Totodată s-a arătat acestora cum trebuie să muncească pentru a putea deveni și el utemiști. *Ca urmare a studierii de către mi­litari a documentelor Congresului U.T.M. s-a dezvoltat simțul de răs­pundere al militarilor, s-a întărit dis­ciplina militară. Așa, de pildă, osta­șii subunităților în care muncesc ofi­țerii Bartolomeu I. și Szabo I. au o comportare bună, fără abateri de la disciplina militară. (Căpitan T. Cio­can) Zilele trecute, secția politică a unității noastre școală a organizat o vizită la Muzeul Doftana. La a­­ceastă vizită au participat numeroși ofițeri elevi. Vizitînd Doftana, ofițerii au avut prilejul să-și îmbogățească cunoș­tințele. Acum, ei sînt înarmați cu noi învățăminte care le vor fi de folos în activitatea lor. (Locotenent major G. Boboș).­­ Ofițerii și elevii din școala noa­stră militară au vizitat de curînd o întreprindere metalurgică din locali­tate. Muncitorii, inginerii și tehni­cienii au primit cu drag pe militari în mijlocul lor. Ei le-au arătat pro­cesul tehnologic de fabricație de la lingourile de fontă și oțel și pînă la motoarele și piesele așezate în rola de montaj. (Locotenent major D. Du­mitru). Ni se semnalează că. ...încă de la numirea sa în funcția de conducător al unei grupe de lecții politice, ofițerul Susan Ște­fan a manifestat dezinteres față de pregătirea politică a militarilor din grupa sa. Astfel, din cauza como­dității de care săptămîni în șir suferă, mai multe el nu a predat nici măcar o lecție politică. Atră­­gîndu-i-se atenția de către cei în drept, el și-a luat angajamentul că-și va lichida lipsurile sezisate. Angajamentul lui a fost însă formal. Pentru a lichida cu comodita­tea în muncă a ofițerului Susan se pare că sînt necesare măsuri mai convingătoare. ...în unitatea din care face parte ofițerul Moldoveanu Livius, vechea tablă de onoare cuprinde și acum pe militarii evidențiați cu ocazia zi­lei de 1 Mai, iar noua tablă de onoare foarte frumos lucrată și ornamentată așteaptă, de peste o lună de zile, să fie utilizată în scopul în care a fost construită. La unitatea unde muncește ofi­țerul Marinescu Lucian, tabla de onoare nu este așezată în locul cel mai potrivit, iar în unitatea unde lucrează ofițerii Marinescu Gh. și Biță V, tabla de onoare se confecțio­nează de-abia acum ★ Duminică 22 iulie 1956 Nr. 172­­3092, Ziua feroviarului sovietic In Uniunea So­vietică există săr­bători închinate lucrătorilor de di­ferite profesii. Printre acestea es­te și „Ziua feroviarului“, care în anul curent se sărbătorește la 22 iulie. Sărbătorirea anuală a zilei fero­viarului reflectă grija pe care statul sovietic o manifestă față de munci­torii căilor ferate, întemeietorul statului sovietic, V. I. Lenin, subliniind rolul trans­portului feroviar în opera de con­struire a noii societăți, a arătat că acesta constituie cea mai vie legă­tură între oraș și sat, între indus­trie și agricultură, pe care se ba­zează în întregime socialismul. Căile ferate sovietice au fost și continuă să rămînă principalul mij­loc de transport ; dezvoltarea lor este planificată în deplină concor­danță cu necesitățile mereu crescînde ale țării. in prezent, prin rețeaua de căi ferate se transportă 84% din întreaga cantitate de mărfuri și 93% din numărul total al pasage­rilor. Feroviarii sovietici au înscris multe pagini strălucite în istoria luptei duse de oamenii sovietici pentru realizarea planurilor cinci­nale. Dezvoltarea puternică a econo­miei și culturii cere lărgirea rețelei de căi ferate existente, sporirea con­tinuă a capacității de trafic a căi­lor ferate, înzestrarea transportului cu o tehnică nouă. In cel de al 6-lea cincinal traficul de mărfuri va creș­te cu 42% și va atinge 1.374 mi­liarde de tone-km. Va crește în mod deosebit transportul unor astfel de mărfuri ca : minereuri, cărbune, pe­trol, precum și articole de consum popular. In mod radical vor fi reînoite mijloacele de tracțiune ale căilor ferate sovietice , vechea locomotivă cu aburi va fi înlocuită pe scară largă cu locomotive electrice și lo­comotive Diesel. Incepînd cu anul viitor, în U.R.S.S. va înceta în în­tregime producția de locomotive ac­ționate cu aburi și se va lărgi în mod considerabil producția de lo­comotive electrice și Diesel. Pe căile ferate locomotive sovietice circulă de-acum aceste mașini, iar în birourile de construcție se încheie munca lucrărilor de proiectare a no­ilor tipuri de locomotive, destinate traficului de mărfuri și pasageri. In cel de-al 6-lea cincinal, transpor­turile sovietice vor primi aproxima­tiv 2.000 de ou­electrice și 2.250 ternice locomotive de locomotive Diesel mari. Folosirea pe scară largă a loco­motivelor electrice și a celor Diesel va permite sporirea vitezei garni­turilor de tren de 1,5 — 2 ori, iar greutatea acestora — cu 50-69 °­ C. In Uniunea Sovietică sînt în exploatare multe linii de căi fe­rate electrificate. Electrificarea mai departe a căilor ferate constituie una di­n principalele sarcini ale e­­conomiei țării. Hotărîrea Comitetu­lui Central al P.C.U.S. „Despre planul general de electrificare a că­ilor ferate“ prevede ca în următorii 15 ani să fie electrificate 40.000 km. de căi ferate, adică tot atît cit a fost electrificat în decurs de o jumătate de secol pe toate căile ferate de pe globul pămîntesc ! In anii celui de al 6-lea cincinal re­țeaua de căi ferate electrificate din Uniunea Sovietică va crește cu 8.100 km. Lungimea căilor ferate care folosesc tracțiunea cu locomo­tive Diesel va crește în decursul cincinalului cu 18.000 km. Parcul de vagoane va spori cu 255.000 de vagoane de diferite tipuri. Re­țeaua de căi ferate se va lărgi cu aproximativ 6.500 km. Noile linii de cale ferată au o mare importanță pentru valorificarea celor mai bo­gate regiuni din Siberia, dezvol­tarea industriei și agriculturii din Ural, Povoljie și a unui șir de alte regiuni. In prezent, sistemul transportu­lui feroviar dispune de 14 instituții de învățămînt superior în care în­vață 40.000 studenți, 74 de școli medii tehnice, sute de școli tehnice și mii de școli elementare și me­dii. La noduri de căi ferate și în gări au fost construite 856 de clu­buri, 2.500 de biblioteci, precum și spitale, policlinici, laboratoare spe­ciale, grădinițe și creșe de copii, a­­daptate la condițiile specifice ale muncii feroviarilor. In noul cincinal numărul instituțiilor de cultură și sociale va crește și mai mult. Pentru deservire medicală se alocă de două ori mai multe mijloace decît în cin­cinalul trecut. In ziua sărbătorii lor tradiționale, feroviarii sovietici vor totaliza re­zultatele muncii efectuate și vor schița căile pentru realizarea noilor sarcini de viitor. L. V­OL. G HIN Articol scris pentru „Apărarea Patriei“ însemnări de la seminariile bilanț De cîtva timp au început examenele, seminariile bilanț și discu­țiile recapitulative la formele de învățămînt de partid din armată. In cadrul lor se dezbat documentele celui de-al II-lea Congres al P.M.R. și cele ale Congresului al XX-lea al P.C.U.S. Redăm în cele ce urmează cîteva aspecte din desfășurarea se­­minariilor bilanț la universitatea serală de marxism-leninism din București. Cînd se studiază j^echranizat.../ .-La problema" pusă" la "discuție de a fifh­ei de,fe-Sethinai­, ofițerul Ta­­rau V., „Cele două sisteme e­­conomice mondiale opuse și di­recțiile lor de dezvoltare", s-a ofe­rit să răspundă ofițerul Satmari Con­stantin. Expunerea sa a fost ascul­tată cu un vădit interes de ceilalți studenți. Intîi, el a enunțat cele mai importante teze teoretice, legate ne­mijlocit de întrebare. Apoi, folosind date și cifre puține, dar dintre cele mai convingătoare, a arătat analiza pe care a făcut-o Congresul al XX- lea al P. C. U. S. acestei probleme. Important de remarcat este faptul că tovarășul Satmari a știut să sub­linieze asemenea trăsături ale pe­rioadei contemporane ca : ieșirea socialismului din cadrul unei singure țări și transformarea lui într-un sis­tem mondial, ritmul de dezvoltare a celor două sisteme etc. O bună impresie a lăsat și faptul că ofițerul Satmari a folosit în expunere un lim­baj propriu. La răspunsul dat de el nu au mai fost necesare alte com­pletări. In pauză l-am rugat pe ofițerul Satmari să ne vorbească despre felul cum s-a pregătit în vederea a­­cestui seminar. „De fapt —­ ne-a spus el — pen­tru seminarul bilanț m-am pregătit continuînd studiul documentelor Congresului al XX-lea al P.C.U.S. și cele ale Congresului al II-lea al P.M.R. început în timpul anului. Rapoartele, rezoluțiile și cuvîntările ținute la aceste Congrese le-am stu­diat și conspectat în cursul anului. Așa că pentru seminarul bilanț nu mi-a rămas decît să le recitesc și să revăd notițele. In plus, am studiat și conspectat documentele și artico­lele în legătură cu lucrările celor două Congrese, apărute ulterior în presă și în alte publicații de partid. In ultimele trei săptămîni am pre­lungit timpul unei zile de studiu și m­-am străduit să respect acest timp. De un real ajutor mi-au fost în pe­rioada de pregătire consultațiile or­ganizate la universitate“. In cadrul acestui seminar au mai dat răspunsuri documentate și clare și ofițerii Popescu V., Cristescu V., Șerban M. și alții. ...și cînd nu se studiază bibliografia Seminarul bilanț se desfășura viu, combativ. Marea majoritate a studenților își exprima dorința de a se înscrie la cuvînt, fie pentru a expune o problemă sau alta pusă în discuție, fie pentru a completa sau lămuri ideile formulate schema­tic sau confuz. Așa au stat lucrurile pînă cînd în discuție a fost pusă problema cu privire la căile de trecere de la ca­pitalism la socialism. Primul fapt ce ne-a izbit a fost scăderea simți­toare a spiritului combativ al dis­cuțiilor. Se părea că eforturile de­puse pentru discutarea primei pro­bleme secătuiseră cunoștințele stu­denților. Cei care au luat cuvîntul la prima temă renunțau să-și mai exprime părerile, iar cei care tă­cuseră pînă acum păstrau aceeași a­­titudine rezervată. Aceasta l-a de­terminat pe șeful de seminar să-l numească pe ofițerul Dumitru Gh. să răspundă la problemă. Expune­rea ofițerului Dumitru, de altfel des­tul de scurtă și nesistematizată, n-a reflectat bogăția de idei noi în tra­tarea acestei probleme, idei elaborate la Congresul al XX-lea al P.C.U.S. Pe aceeași linie s-au situat și râs­­pasurile­­ o­ferite.. Popescu D„ Vinătoru­l. Și, Loghin î! Acești tova­răși n-au știut ^i"'nu­ au putut vorbi documentat d­espr­e procesul transfor­mărilor revoluționare în țara noas­tră. Prin aceasta ei au n-au studiat aprofundat dovedit că documen­tele Congresului al XX-lea al P.C.U.S., Raportul de activitate al C.C. al P.M.R. la Congresul al II-lea al P.M.R. și alte materiale care au tratat aceste probleme. Așa se explică de ce unii participanți la seminarul bilanț au făcut și o serie de confuzii. Necunoașterea faptelor și eveni­mentelor petrecute în țara noastră, a liniei tactice pe care a adoptat-o partidul potrivit situației, a condi­țiilor istorice concrete, specifice fiecărei perioade, a luptei clasei muncitoare conduse de partid, ex­plică în bună măsură de ce la semi­narul bilanț acești studenți, dez­­bătînd problemele ridicate de Con­gresul al XX-lea al P.C.U.S., nu le-au tratat în strînsă legătură cu documentele Congresului al II-lea al P.M.R., cu sarcinile construc­ției socialiste în țara­ noastră. Ptîaier C. POPESCU Locotenent major TR. BUCURENCIU In strînsă legătură cu sarcinile militarilor Dezbătînd în cadrul seminariilor bilanț istoricele hotărîri ale Con­gresului al XX-lea al P.C.U.S., ma­joritatea studenților de la universi­tatea serală de marxism-leninism din București se străduiesc, să tra­teze în mod creator și problemele cu caracter militar ce se desprind din tezele discutate. Cuvinte de lau­dă se pot aduce în această privin­ță ofițerului Anescu Vasile, șef de seminar, care, punînd în discuție problema „Cele două sisteme eco­nomice mondiale, opuse și direcțiile lor de dezvoltare. Superioritatea sis­temului economic socialist față de cel capitalist", a insistat în mod deosebit ca studenții să scoată în evidență concluziile practice, sub raport mi­litar, ce se desprind din tratarea a­­cestor probleme. Participanții la seminar au reușit în bună măsură să ilustreze în discuțiile lor acest lucru. Așa, de pildă, căpitanul Muha I. a vorbit argumentat despre po­tențialul economic și­ moral al la­gărului socialist, despre prietenia și frăția dintre armatele țărilor so­cialiste. De asemenea, el a vorbit despre necesitatea ca ofițerii arma­tei noastre să cunoască și să-și sușească armamentul și tehnica în­de luptă, metodele și procedeele de luptă izvorîte din dezvoltarea rapi­dă a tehnicii militare, din condițiile ducerii războiului modern. Alți participanți la discuții au vorbit despre rolul factorului mo­ral, al spiritului combativ al trupe­lor în războiul modern, despre su­perioritatea științei militare so­vietice față de știința militară bur­gheză, despre necesitatea ridicării vigilenței și a capacității de luptă a Forțelor noastre Armate. La buna desfășurare a discuțiilor, o contri­buție de seamă a adus-o șeful de seminar, care a orientat în mod just discuțiile, a antrenat în dezbaterea creatoare a problemelor majoritatea participanților la seminar și a tras concluzii scurte, precise și pline de conținut. Căpitan F. TUCA

Next