Apărarea Patriei, decembrie 1956 (Anul 12, nr. 282-306)

1956-12-01 / nr. 282

Se îndrumăm tinerii ofițeri pe calea către succes! Care ofițer nu-și amintește oare eu emoție de drumul începutului ? Printre amintirile sale cele mai dragi se înscrie, desigur, și ziua cînd a pășit în unitatea la care a fost repartizat după ani de învăță­tură sîrguincioasă, după absolvirea școlii militare. De cîte ori, stînd în clasă, în banca lui, viitorul co­mandant nu se gîndește la ziua cînd va fi prezentat subunității pe care o va comanda, pe care o va con­duce pe calea succesului ! Și, întot­deauna, aceste visuri însuflețesc pe elev în muncă, îi sporesc dorința de a se pregăti cît mai bine pentru noua sa funcție. An de an, noi promoții de ofi­țeri vin să întărească instructori și de lucrători corpul de politici din Armata noastră Populară. Pre­gătirea tot mai temeinică pe care tinerii ofițeri o primesc în școlile militare se oglindește în rezultatele importante ce se obțin pe linia creș­terii forței combative a subunită­ților și unităților de toate armele. Comandanții cu practică mai înde­lungată în munca de instrucție și educație a trupelor primesc cu bucurie pe tinerii ofițeri în mijlo­cul lor, considerîndu-i ca ajutoare de preț în rezolvarea sarcinilor tot mai grele pe care partidul și guver­nul, conducerea superioară a arma­tei, le pun în fața soldaților, ser­genților și ofițerilor. Intrarea noilor promoții de ofi­țeri în rîndurile unităților consti­tuie un eveniment de seamă. Tine­rii ofițeri aduc cu ei hotărîre, en­tuziasm, gînduri frumoase, dorința fierbinte de a izbuti cu orice preț în îndeplinirea nobilei lor misiuni. Ți-e mai mare dragul să-i vezi a­­vîntîndu-Se tinerește la muncă, h­o­­tărîți, să dovedească în cel mai scurt timp că în școlile pe care le-au absolvit au dobîndit o cali­ficare superioară. Sînt multe exemple de­­ tineri o­­fițeri care, doar la cîteva luni după preluarea comenzii, reușesc să obțină rezultate frumoase în instruirea și educarea subordonați­lor. N-a trecut mult­ă vreme de cînd ofițerul Andrei Gh. a fost numit în funcția de comandant al unei subunități de artilerie și, cu toate acestea, numele său a devenit popular în întregul regiment. In numai cîteva luni, el a reușit să-și situeze subunitatea printre cele mai bine -pregătite din regiment. La baza succesului obținut de tîrnărul ofițer stau, fără îndoială, pregăti­rea pe care a primit-o în școala mi­litară, dragostea pentru arma și specialitatea sa, dragostea pentru oamenii încredințați lui spre­­ in­struire și educare, spiritul său or­ganizatoric,, precum și ajutorul ca­lificat și permanent pe care-l pri­mește din partea ofițerilor din pro­moțiile mai vechi. Cu toate laudele ce­ i se aduc, ofițerul Andrei Gh. își păstrează modestia nealterată, dovedind mereu o atitudine de om matur, la înălțimea profesiei pe care și-a­ ales-o. Ca ofițerul Andrei Gh. sînt încă mulți alții în Armata noastră Populară. Acest fapt nu poate decît să umple de bucurie ini­mile profesorilor din școlile noastre militare. Ei sînt m­îndri văzînd că din mijlocul elevilor pe care i-au pregătit se ridică mereu instructori și educatori de valoare, elemente de bază ale Armatei noastre Popu­lare. Să înconjurăm cu drag pe tine­rii ofițeri, să le acordăm toată aten­ția. Tînărul ofițer trebuie să sim­tă grija părintească a coman­dantului și a celorlalți ofițeri din regiment. Se știe că, la orice în­ceput de drum, omul trăiește un sentiment de emoție, de preocupare și îngrijorare. Sînt destule cazuri cînd entuziasmul tînărului piere în fața greutăților neașteptate pe care le întîmpină. Acest lucru neplăcut nu se va petrece însă cînd tînărul ofițer va porni la muncă avînd sprijinul valoros al celor care au căpătat deprinderea de a se descurca cu ușurință în situațiile grele. Sfaturile prețioase pe care le primesc din partea comandanților la început de drum au darul să mobilizeze în muncă pe tinerii ofi­țeri, să le sporească încrederea în forțele lor. Din păcate mai sînt cazuri cînd tinerii ofițeri nu se bucură de a­­tenția cuvenită din partea coman­danților. Anul trecut, de pildă, însăși sosirea tinerilor ofițeri în unitatea de infanterie în care muncea ofițerul C. Gheorghe a fost tratată ca un fapt oarecare. Chiar în ziua în care s-au prezentat în regiment, tinerii ofițeri au fost trimiși în aplicație în ținută de oraș. Nimeni nu i-a în­trebat de unde vin, cine sînt, ce probleme urgente au de rezolvat. Nici măcar n-au fost prezentați în mod organizat celorlalți comandanți și lucrători politici din unitate. Pentru a-și putea concentra efortu­rile de la bun început spre îndeplini­rea cu succes a îndatoririlor lor de comandanți sau de lucrători politici, tinerii ofițeri trebuie ajutați să-și re­zolve cît mai repede unele probleme de ordin gospodăresc. Mulți dintre tinerii ofițeri sînt căsătoriți. Mutarea lor într-o nouă garnizoană impune rezolvarea unor nevoi importante, cum sînt : locuința, asigurarea hra­nei, aprovizionarea cu lemne și a­­limente etc. Multă vreme, tinerii o­­fițeri repartizați la unitatea de mai sus au avut de suferit de pe urma nepăsării comandantului față de ne­voile lor personale. Unii dintre ei s-au descurajat. Astfel își închipuiau în­ceputul, alte visuri și-au făurit în legătură cu viața și activitatea lor de comandanți. Și nu e de mirare că printre acești tineri s-au găsit unii care au înaintat chiar rapoarte de mutare în altă garnizoană. Co­mandantul s­a grăbit să-i trateze drept „văicăriști“, lipsiți de orizont politic. Criticat cu asprime pentru dezinteresul condamnabil pe care l-a manifestat o bună bucată de vreme față de noile cadre reparti­zate în regimentul său, comandan­tul a sfîrșit prin a trece la măsuri concrete de îndreptare a greșelilor pe care le-a săvîrșit față de elemen­tele tinere cu care a fost întărită unitatea să evităm astfel de situații ne­plăcute. Ocupîndu-ne cu grijă de rezolvarea nevoilor gospodărești ale tinerilor ofițeri, să ne concen­trăm eforturile în direcția ajuto­rării lor în muncă. Organizațiile de partid și cele atemiste sînt datoare să acorde tinerilor ofițeri tot spri­jinul de care au nevoie, să-i că­lăuzească cu grijă pe drumul înce­putului, să le insufle voință și dîr­­zenie în învingerea greutăților ine­rente serviciului militar. Oricîte cunoștințe au dobîndit tinerii ofi­țeri în școlile militare, totuși la în­ceput n-au suficientă experiență în conducerea practică a subunităților. Controlîndu-i zilnic în muncă, dîn­­du-le îndrumările necesare ori de cîte ori se găsesc în fața unor greu­tăți pe care nu știu cum să le re­zolve, îi ajutăm pe tinerii ofițeri să obțină primele succese, să-și păstreze însuflețirea și voioșia cu care au pășit în cazarmă. Ofițerilor tineri trebuie să li se a­­tragă atenția asupra necesității de a-și păstra neștirbită autoritatea în fața subordonaților, de a pretinde soldaților să respecte cu sfințenie ordinea interioară din subunități, programul de instrucție și educație, cerințele jurămîntului și ale dis­ciplinei militare. Luînd aceste mă­suri, respectînd cu strictețe îndru­mările competente ale comandanți­lor, tinerii ofițeri vor reuși să-și în­deplinească în mod exemplar în­datoririle de serviciu. Mai mult de­cît atît, ei trebuia să fie convinși că numai continuînd să studieze, să-și îmbogățească cunoștințele mi­litare și politice, că numai studiind și însușindu-și cît mai mult din experiența pozitivă a comandanților fruntași din armata noastră, vor reuși să facă față sarcinilor tot mai grele pe care le vor primi în fiecare nou an de instrucție. Puține șanse de reușită are tînărul ofițer care neglijează pregătirea sa, care mani­festă dezinteres față de necesitatea de a-și îmbogăți mereu cultura ge­nerală, cunoștințele tehnice și de specialitate. Comandanții au dato­ria de a organiza și îndruma cu seriozitate studiul tinerilor ofițeri. Procedînd în felul acesta,­ ei con­tribuie în mod direct la îndeplinirea sarcinilor de pregătire de luptă și politică ale unității. Ne aflăm la începutul unei noi pe­rioade de instrucție. Ca și tinerii ofi­țeri, recruții se află și ei la început de drum. Este o datorie de onoare a tinerilor ofițeri de a ajuta recruții să progreseze repede în formarea lor ca luptători de tip nou. Conducerea superioară a armatei se bizuie din plin pe forța și capacitatea tineri­lor ofițeri, pe puterea lor de muncă și de creație, pe forța și patriotis­mul nesecat al comuniștilor și ute­­miștilor, al elementelor înaintate din rîndul instructorilor și al edu­catorilor. Să fim vrednici de în­crederea cu care sîntem înconjurați, să dovedim prin fapte concrete că sîntem demni de haina de ofițer, de gradul pe care-1 purtăm pe umeri, de funcția ce ni s-a încredințat! Clipe de neuitat De la primirea drapelului de luptă și pînă în prezent multe suc­cese au îmbogățit tradițiile fru­moase ale unității noastre și nu pu­țini militari fruntași au avut cinstea să poarte acest drapel sau să fie fotografiați în fața lui. La adunarea de astăzi, drapelul îl poartă locotenentul major Călin Nicolae, cunoscut ca un destoinic ofițer, bun pilot și vrednic instruc­tor de zbor. Se dă citire ordinului de front, prin care sînt evidențiați militarii care au obținut rezultatele cele mai bune la zbor, în asigurarea tehni­­co-materială a zborului și la învăță­­mînt. Cei mai buni vor fi fotogra­fiați în fața drapelului desfășurat. Auzindu-și numele, elevul ser­gent Badileanu Ioan se îndreaptă spre mijlocul platoului. Este felici­tat de comandanți, apoi fotografiat în fața drapelului. Timpul în care s-au petrecut toate acestea a fost relativ scurt; totuși, prin fața elevului Badilea­nu s-au perindat multe din clipele frumoase petrecute în mijlocul to­varășilor săi în acest an de viață și activitate. Gîndurile se grupează în jurul primului zbor în simplă comandă; își amintește apoi de ziua în care a fost avansat la gradul de elev sergent, de ziua în care a primit funcția de ajutor al comandantu­lui de escadrilă și de alte multe zile de neuitat. Acum, la termina­rea anului de pregătire de luptă și politică, la examenul de promo­vare în anul următor, elevul ser­gent Badileanu Ioan a primit cali­ficativul „foarte bine" la toate disciplinele. Sînt apoi fotografiați în fața drapelului desfășurat elevul ser­gent Filip Ioan, de asemenea frun­taș la învățătură, disciplină și zbor, și soldații fruntași Pereny A­­lexandru și Giuran Victor, foarte buni mecanici de avion, care și-au adus din plin contribuția la bunele rezultate obținute de elevi la pre­gătirea de zbor. Solemnitatea s-a terminat. Im­presiile acestui eveniment vor dăi­nui încă mult, iar pentru cei, care au stat cîteva clipe lîngă drapelul de luptă, ele vor rămîne neșterse. Locotenent major A. MIERLUȘCA BIBLIOTECA CENTRALĂ UNIVERSITARĂ Pentru patria noastră, Republica Populara Röshl­ä­t %APARAREA PATRIEI : Organul Central al Ministerului Forțelor Armate ale R. P. R. Sîmbătă 1 decembrie 1956 4 PAGINI — 20 BANI culturală ANUL XII Nr. 282 (3202) DECRET cu privire la fixarea datei alegerii deputaților în Marea Adunare Națională și pentru stabilirea numărului și delimitarea circumscripțiilor electorale Avînd în vedere că mandatul Marii Adunări Naționale a Repu­blicii Populare Romîne a expirat la data de 30 noiembrie 1956 și că potrivit art. 39 din Constituție, în termen de cel mult trei luni de la expirarea acestui mandat, Prezidiul Marii Adunări Naționale fixează noi alegeri pentru Marea Adunare Națională: Ținînd seama de prevederile art. 64 din Legea pentru alegerea deputaților în Marea Adunare Națională a R.P.R. potrivit cărora data alegerilor trebuie stabilită cu cel puțin două luni înainte de ziua ale­gerilor . Avînd în vedere totodată și faptul că potrivit art. 14 din Legea pentru alegerea deputaților în Marea Adunare Națională a R.P.R., nu­mărul și delimitarea circumscripții­lor electorale se stabilesc de către Prezidiul Marii Adunări Naționale odată cu fixarea datei alegerilor . Prezidiul Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne decretează : Art. 1. — Data alegerii deputaților în Marea Adunare Națională se stabilește pentru ziua de 3 februarie 1957. Art. 2. — Numărul și delimitarea circumscripțiilor electorale pentru alegerea deputaților în Marea Adunare Națională sînt cele sta­bilite în tabelul anexă care face parte integrantă din prezentul decret. Delimitarea circumscripțiilor electorale este stabilită în anexa De­cretului nr. 638. Președintele Prezidiului Marii Adunări Naționale Dr. PETRU GROZA București la 1 decembrie 1956 Potrivit art. 39 din Constituția Republicii Populare Romîne, Pre­zidiul­­ Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne prin Decretul nr. 638 a stabilit pentru Locțiitorul Secretarului Prezidiului Marii Adunări Naționale GHEORGHE MARUSI alegerile de deputați în Marea A­­dunare Națională ce vor avea loc la 3 februarie 1957, un număr de 437 circumscripții electorale, repartizate pe regiuni după cum urmează : Bacău 24 circumscripții electorale Baia-Mare 18 .» " București 39 tt it Cluj 31 ft it Constanța 16 ft tt Craiova 38 it tt Galați 26 it tt Hunedoara 14 M It It Iași 23 ' >* tt tt Oradea 21 ft tt ft Pitești 28 i* 19 tt Ploești 34 it I­ .91 Stalin 23 it It It Suceava 23 it It tt Timișoara 30 ft N­ > » Autonomă Maghiară 18 it 91 Orașul București 31 it 99 Și ei întorc filele calendarului pe 1957 In ultima decadă a lunii noiem­brie numeroase întreprinderi in­dustriale au raportat îndeplinirea înainte de termen a planului de producție pe anul 1956. La sfîrșitul lunii noiembrie au încheiat planul anual alte mari în­treprinderi industriale din regiunea Cluj : Uzinele „TEHNOFRIG“ și „UNIREA“ din Cluj, uzinele „INDUSTRIA SIRMEI“ PIA TURZII, fabrica de din CIM, ciment „VICTORIA SOCIALISTA“ din TURDA și altele. Pînă la 29 noiem­­brie 36 de întreprinderi și coope­rative meșteșugărești din regiunea Cluj au îndeplinit planul anual. Munca rodnică desfășurată de harnicul colectiv al fabricii „ELEC­TROMOTOR“ din TIMIȘOARA dus la obținerea unui important suc­ces : îndeplinirea planului pe anul 1956 cu 38 de zile înainte de ter­men. In primele 9 luni productivi­tatea muncii a sporit la această în­treprindere cu 21,8 la sută, iar pre­țul de cost a fost redus cu 10 la sută față de aceeași perioadă a a­­nului trecut. COMBINATUL CHIMIC NR. 1. a realizat cu 35 de zile mai devreme producția stabilită în planul pe anul 1956. In mai puțin de 11 luni s-a realizat aici o producție cu 8,9 la sută mai mare decît anul trecut. In același timp prețul de cost a fost redus cu 3,51 la sută față de pro­centul stabilit în plan. 27 DE ÎNTREPRINDERI DIN RE­GIUNEA BACĂU printre care TER­MOCENTRALA ROMÂNEȘTI, SA­LINA TG. OCNA, ÎNTREPRINDE­REA DE FORAJ NR. 1 ZEMEI și altele au anunțat îndeplinirea pla­nului de producție pe anul în curs. DELEGAȚIA GUVERNAMENTALĂ A R.P.R. Recepția de la ambasada R. P. R. MOSCOVA, 30 (Agerpres). — (De la trimisul special Agerpres). Cu prilejul vizitei în Uniunea Sovietică a delegației guvernamen­tale a Republicii Populare Romîne, M­­ihai Dalea, ambasadorul extraor­dinar și plenipotențiar al R. P. R. la Moscova, cu soția, a oferit la 30 noiembrie o recepție. La recepție au participat Chivu Stoica, președintele Consiliului de Miniștri al R.P.R., Alexandru Bîr­­lădeanu, vicepreședinte al Consiliu­lui de Miniștri al R.P.R., Gaston Marin, președintele Comitetului de Stat al planificării, Manea Mă­­nescu, ministrul de Finanțe al R.P.R., Marcel Popescu, ministrul Comerțului Exterior, și persoanele care îi însoțesc. Din partea sovietică la recepție au participat tovarășii N. A. Bul­ganin, N. S. Hrușciov, A. I. Miko­­ian, V. M. Molotov, M. G. Pervu­­hin și alții. In cadrul recepției, care s-a des­fășurat într-o atmosferă caldă, prie­tenească, Chivu Stoica și N. A. Bul­ganin au rostit cuvîntări. MOSCOVA, 30 (Agerpres). —1 (De la trimisul special Agerpres). In seara zilei de 30 noiembrie de­legația guvernamentală a Repu­blicii Populare Romîne, care se află la Moscova, a asistat la Teatrul Mare al U.R.S.S. la reprezentarea operei „Decembriștii“ de Iuri Șa­­norin. Cei prezenți în sală au salutat cu căldură pe reprezentanții poporului romîn și pe oamenii de stat sovie­tici. Poziția R. P. R. față de principalele probleme internaționale actuale Discursul rostit de GRIGORE PREOTEASA, ministrul Afacerilor Externe al R. P. R., in cadrul dezbaterii generale a Adunării Generale a O.N.U. NEW YORK, 30 (Agerpres). In cadrul ședințelor plenare ale Adunării Generale continuă dezba­terea politică generală. Intre alții, în ședința din după-amiaza zilei de 29 noiembrie a luat cuvîntul con­ducătorul delegației R.P.R., Gri­­gore Preoteasa. Iată textul discursu­lui rostit de el Domnule președinte! Sesiunea actuală a Adunării Ge­nerale a Națiunilor Unite a căpătat o importanță deosebită datorită îm­prejurărilor internaționale pline de încordare în care ea se desfășoară, înainte de a prezenta punctul de vedere al delegației Republicii Populare Romîne în problemele de mare însemnătate aflate în fața A­­dunării, vă rog să-mi permiteți să înfățișez pe scurt — ca membru al Organizației Națiunilor Unite — e­­lementele de bază ale politicii externe a Romîniei. Romînia se află anga­jată într-un vast program de cons­trucție, de dezvoltare a economiei civile în scopul ridicării nivelului de trai material și cultural al po­porului. Romînia a fost cunoscută și descrisă deseori ca o țară a constras­­tului adînc între bogăția economică a țării și sărăcia cronică a maselor populare, sărăcie atît de grea încît afecta biologic națiunea. Pentru a măsura efortul întreprins și progre­sul realizat față de vechea stare a Romîniei este grăitor faptul că la sfîrșitul anului 1955 producția in­dustrială a depășit de 3 ori nivelul din 1938 și că pentru a realiza as­tăzi o producție egală cu cea a în­tregului an 1938 este nevoie de o producție de energie electrică rea­lizată numai în 3 luni, de minereu de fier în 84 de zile, de oțel în 4 luni, de gaz metan în 28 zile, de produse de carne în 9 luni. Dintr-o țară agrară și producătoare de ma­terii prime, Romînia s-a transformat într-o țară industrial-agrară în pli­nă dezvoltare. Ea și-a construit o industrie de mașini-unelte, de trac­toare și — ceea ce este concludent — a reușit să-și construiască o in­dustrie completă de utilaj petroli­fer care să exploateze această bo­găție în folosul propriului popor și al intereselor sale de stat. Avînd drept preocupare principală îndepli­nirea acestui program constructiv, Romînia este profund și organic in­teresată într-o politică de pace și colaborare internațională. Aceasta o determină să promoveze cu stă­ruință în politica sa externă prin­cipiile coexistenței pașnice, colabo­rarea cu toate țările pe picior de egalitate, respectarea reciprocă a suveranității și integrității teritoriale, neamestecul în treburile interne ale altor state. Pornind de la aceste principii, Romînia constant către lărgirea tinde în mod efectivă a relațiilor politice, culturale și de a­­faceri cu toate țările indiferent de regimul lor social. Strînsele relații de prietenie și ajutor reciproc care s-au creat între Romînia, Uniunea Sovietică, China populară și cele­lalte țări socialiste, servesc în mo­dul cel mai fidel atît intereselor proprii ale acestor țări cît și intere­selor păcii și ale securității inter­naționale. Totul în această prietenie sprijină și întărește cauza păcii. In ultimul deceniu, perioadă în care regimul de democrație populară s-a dezvoltat și s-a consolidat definitiv, Romînia și-a lărgit relațiile cu nu­meroase țări din Europa, Asia, O­­rientul Apropiat, cu unele din a­­ceste țări stabilind pentru prima oară relații diplomatice și econo­mice. Republica Populară Romînă întreține relații economice cu 62 de țări și susține prin eforturi prac­tice dezvoltarea relațiilor economice, politice și culturale cu statele Eu­ropei apusene, Americii de nord și Americii Latine. Pornind de la ideea că nu există problemă litigioasă care să nu poată fi rezolvată pe calea tratativelor, guvernul român a luat inițiativa re­zolvării problemelor pendinte cu alte țări. In urmărirea acestui o­­biectiv de îmbunătățire continuă a relațiilor sale internaționale, Romî­nia a restabilit în ultimele luni re­lațiile diplomatice întrerupte în cursul războiului cu Grecia — u­­nul dintre vecinii săi apropiați. Re­publica Populară Romînă a invitat Statele Unite ale Americii să ducă tratative pentru a discuta proble­mele pendinte între cele două țări pentru a promova între ele relații comerciale, culturale și a dezvolta relații de prietenie între poporul a­­merican și cel romîn. Noi pornim de la convingerea că relații real­mente sănătoase nu pot exista decît între state care își respectă reciproc independența națională. Romînia și-a cîștigat independența națională deplină prin insurecția populară împotriva hitlerismului la 23 Au­gust 1944, insurecție care a scos Romînia din războiul hitlerist urît profund de popor și a alăturat-o Națiunilor Unite. Prin lupta și sîn­­gele vărsat de armata romînă ală­turi de armata sovietică, Romînia (Continuare in pag. 4-a) Mașini livrate de U.R.S.S. țării noastre MOSCOVA, 30 (Agerpres).­­ Numeroase întreprinderi din Lenin­grad execută pentru Republica Popu­lară Romînă mașini-unelte de mare productivitate, aparate de precizie și alte utilaje. Majoritatea uzinelor înde­plinesc comenzile înainte de termen. Uzina constructoare de mașini-unel­te „V. I. Lenin"” a expediat recent la București o mașină de rectificat ro­tund — ultimul agregat din seria co­mandată. Constructorii de mașini de la uzina „Kotleakov" au executat îna­inte de termen pentru o fabrică ro­­mană de concentrare un ciur de cons­trucție nouă destinat fărimițării și afînării minereului. Uzina de mașini poligrafice din Leningrad a expediat tipografiilor romine mașini de cules ,­N-4". Aceste mașini se caracterizează prin mare productivitate și bune ca­lități de exploatare. Sportivii romîni au repurtat seri la Melbourne strălucite succese L. Rotman, campion olimpic la 10.000 m, canoe Olga Orban a cucerit medalia de argint , Dobrescu, Linca și Negrea finaliști în turneul de box . Alexandru Popescu în finală la înot Sportivii romîni au repurtat suc­cese strălucite în cea de a 9-a zi a Jocurilor Olimpice de la Melbourne. Pentru prima oară de la începutul acestei Olimpiade, drapelul de stat al Republicii Populare Romîne fost înăl­at pe cel mai înalt catarg,­­ pe malul lacului Wendouree, unde Leon Rotman, învingător în cursa de canoe pe distanța de 10.000 m., a primit cununa de lauri și medalia de aur de campion olimpic. Cîteva ore mai tîrziu în sala Kilda Town Hall din Melbourne tînăra floretistă Olga Orban aducea un nou succes culorilor noastre obtinînd medalia de argint pentru locul doi cucerit în întrecerea cu cele mai bune scrimere din lume. In același timp, pe ringul de la West Melbourne Stadium, boxerul Mircea Dobrescu învingea pe irlandezul Caldwell, Ni­colae Linca pe campionul Europei, englezul Gargano, iar Gheorghe Ne­grea pe chilianul Carlos Lucas cali­­ficîndu-se toți trei în finalele cate­goriilor muscă, semimijlocie și, res­pectiv, semigrea. însuflețiți de un puternic elan patriotic, sportivii romîni au luptat ieri ca niciodată confirmînd încre­derea și speranțele care le-au fost acordate. Seria splendidelor succe­se olimpice a fost continuată de îno­tătorul Alexandru Popescu care a reușit să se califice în finala pro­bei de 200 m. fluture, alături de alți 7 renumiți specialiști din S.U.A., Australia, R. P. Ungară și alte târi. Meritoriu este și rezulta­tul canoiștilor Alexe și Ismail­­ciuk, clasați pe locul cinci­ în fina­la probei de dublu (10.000 m.). (Citiți amănunte în pagina III-a] S. ROTMAN fglIMISTI» STIMA MOLCILVITĂ (De la trimisul nostru). Rog pe cititor să mă ierte ca nu încep reportajul cu clasica des­tăinuire profesională : „Răsfoiesc carnetul de notițe și nu știu ce să redau etc. etc.“. Aceasta nu o fac din dorința de a apare cu tot dinadinsul original. M­otivul este mult mai simplu : pînă acum, car­netul pregătit cu grijă a rămas imaculat. Căci m-am trezit intr-un oraș în care dimensiunile cunoscute de mine sînt cu mult depășite, depă­șite sunt chiar și așteptările. Ima­ginile ce ți se relevă, multiple și puternice, te uimesc. Astfel că u­­nui oarecare reporter i se mai poate îngădui, intr-o asemenea situație, să uite să-și facă dato­ria față de carnetul de notițe. El, ca oricare alt vizitator, vrea să absoarbă­­— aș putea spune — fizic ceea ce vede, iar reportajul dacă se naște, se naște din ceea ce-i înflorește in suflet și în min­te La cercetarea acestui gigant clocotitor am pornit sfios, fără călăuză și fără să știu mai mult decât citeva cuvinte rusești. Mai intîi cu nespusă precauțiune, me­­morindu-mi și rememorindu-mi singurul colț care mă despărțea de hotel — colț format de clădi­rea în care se află muzeul “F. /. Lenin“, pe ușile căruia intrau de­tașamente de pionieri, colhoznici, studente, ostași — am pătruns in Piața Roșie. Privirea a îmbrățișat zidirile bătrîne, turnurile cele mult da­tate, palatele dinlăuntru a căror culoare deschisă bucură ochiul, mausoleul de o simplitate austeră din mijlocul pieței, dar legat de marginea ei prin șirul șerpuitor al celor ce așteptau rîndul să-l viziteze, biserica Vasile Blajenii atit de rusească, de-o arhitectură atit de bogată incit ochiul nu știe unde să se fixeze mai intîi, iar față în față cu Kremlinul — G.U.M.-ul, magazinul universal, cu aglomerația sa amețitoare... Da, e Piața Roșie, așa cum o cunoaștem din fotografii și tablo­uri. Cu deosebirea că aerului ei grav și solemn i se adaugă miș­carea oamenilor și a mașinilor, însuflețind priveliștea, făcînd ca Kremlinul să răsară parcă insăși din mulțime, trup din trupul mul­țimii, ci nu despărțit de ea prin ziduri reci. încet, încet, sfiala dispare. Șu­voiul de oameni mă absoarbe, aju­­tindu-mă să fac mai repede și mai bine cunoștință cu strada mos­covită. Această stradă moscovită, de o vioiciune sudică, căreia în­ceputul de iarnă nu-i răpește din amploarea mișcării și a glasului. (Doamne, ce trebuie să fie vara pe aici?). Această stradă moscovi­tă­, uneori largă cu­ o Volgă, al­teori strîmtorîndu-se ca un riu de munte, cu masivele ei din piatră, beton și cărămidă, cu monumente ce-și numără vîrsta cu sutele de ani, cu palate din epoca prerevo­­luționară, cu ansambluri ce vor­besc despre patosul construcției din primele cincinale și cu monu­mentele arhitectonice din acești ani ai construcției comunismului. Purtat de șuvoi pe străzi, am vă­zut la un moment dat silueta bine cunoscută a universității. — Lomonosov? am întrebat, bucuros de descoperire. — Niet, mi s-a răspuns și mi s-a arătat universitatea in partea exact opusă. Am mai făcut aceas­tă greșeală pină mi s-a spus că mai sunt asemenea giganți. Este acesta un semn al amploarei construcției care te copleșește pur și simplu. Și iarăși masive și masive ar­­­hitectonice care vorbesc de apri­ga dorință a omului sovietic de a construi, de a-și afirma crezul și pasiunea de ’ziditor. ...Cînd și cînd, neașteptat, mai spre marginea orașului, grupuri de case vechi rusești, din lemn. Sunt plăcute ochiului, deși vremea le-a înnegrit. Să aibă 50-70 de ani ? Mi-arunc ochii pe acoperiș și intîlnesc T-ul antenei de tele­viziune. O împerechiere cît se poa­te de contrastantă. După cum este izbitor contrastul dintre înșiși co­loșii moderni și îmbătrînitele că­suțe aparținînd altui secol, con­trast care poate fi văzut chiar și pe unele străzi din centru. ...Și cînd, pășind pe ulițele vechi, cred că am ajuns la cea ce obișnuim noi să spunem periferie, tocmai atunci priveliștea este contu­rată de noi blocuri. Atunci unde se s­ irșește „periferia“? Eram in au­tobuzul care merge pînă la ae­rodromul Vnukovo. La marginea orașului am trecut prin piața uni­versității Lomonosov. Socoteam că de aici încolo nu mai aveam să văd ceva deosebit. Dar, imediat, arin­­tindu-mi ochii în partea stingă, am văzut o panoramă minunată. Pe kilometri întregi se întindea un șantier. Erau acolo blocuri ale căror ziduri cunoșteau de acum căldura familiilor, blocuri aproa­pe gata la cheie, blocuri la roșu, blocuri ajunse abia la al doilea sau al treilea cat, blocuri de șap­te, de nouă și, am numărat la un corp, 14 sau 15 etaje; maca­ralele cu brațele lor prelungi for­mau un adevărat crîng. Ca să (Continuare în pag. 3-a) Cerc științific de navigație Sub îndrumarea secției învăță­­mînt a început activitatea științifică din Școala Militară Superioară de Marină. Zilele acestea, și la facultatea de navigație s-a constituit cercul știin­țific de navigație sub conducerea ofițerului Curpen și a ofițerului Orban Victor. Din partea elevilor a fost ales responsabil organizato­ric elevul Murineanu­­. Printre elevii înscriși în cerc figurează elevi fruntași în activitatea militară, po­litică și culturală a facultății, mem­bri, candidați de partid și atemiști, ca elevii Petre George, Melencu Mircea, Gornescu Teodor, Zabolot­­nîi și alții. Un colectiv din patru elevi, sub conducerea unuia din profesorii catedrei de navigație, a studiat ma­terialul legat de razele infraroșii și de aplicațiile lor în tehnica marti­nărească. Auditoriul, format din elevii fa­cultății de navigație și din profeso­­­rii invitați, a ascultat expunerea elevului Murineanu asupra proble­melor legate de descoperirea, izvoa­rele, proprietățile și efectele raze­­­lor infraroșii. Vorbind despre utilizarea ra­­­zelor infraroșii în tactica militară,­­elevul Iordache Eugen a prezentat tema referitoare la semnalizarea optică și la blocajul optic. Foarte interesantă, prin demonstrațiile fă­cute pe aparate ce folosesc raze in­fraroșii, binoclul și alidada, a fost expunerea elevului Petre George. Membrii cercului s-au convins de faptul că obiectele ce emit raze ca­lorice emit și raze infraroșii, indi­­cînd prezența acestor corpuri. In viitoarea ședință a cercului științific se vor­­ expune probleme legate de anul internațional geofizic. Căpitan locotenent H. MIHAILOVICI

Next