Apărarea Patriei, noiembrie 1957 (Anul 13, nr. 258-282)

1957-11-01 / nr. 258

«. " ' " t* 2 ...................................................................................................... SPIRAREA PATRIEI Vineri 1 noiembrie 1957 Nr. 258 (3484) In grupele de pregătire marxist-leninista a ofițerilor SEMINARIILE BILANȚ S-AU DESFĂȘURAT CU SUCCES .Zilele trecute au luat sfîrșit în unitățile și formațiunile militare se­­minariile bilanț la pregătirea marxist-leninistă a ofițerilor. Stodul cum s-au desfășurat semin­ariile bilanț, discuțiile purtate ca și răspunsurile clare și bine argumentate date de ofițeri au demon­strat cunoașterea temeinică de către aceștia a problemelor studiate. Succesele frumoase obținute la seminariile bilanț, calificativele bune și foarte bune își au originea în activitatea desfășurată de comandanți și lucrătorii politici, de conducătorii de grupe marxist-leniniste, în munca de îndrumare și mobilizare dusă de organizațiile de partid și U.T.M. cu ofițerii pe timpul anului de învățămînt cît și în perioada de pregătire a seminariilor bilanț La un nivel superior In unitatea din care face parte locotenentul-major Pușcaciu Ilie stu­diul învățăturii marxist-leniniste des­pre război și armată este privit de către ofițeri cu toată seriozitatea. Co­mandantul și locțiitorul său politic, organizațiile de partid și U.T.M. au desfășurat o intensă muncă de mo­­bilizare a ofițerilor, pentru a-și însu­și în condițiuni cît mai bune lecții­le predate. Seminarul bilanț, pe lîngă mijloc de verificare, a constituit un minunat prilej de completare, sistematizare și aprofundare a cunoștințelor. De exemplu, pe timpul seminarului bi­lanț, locotenentul-major Vulea Emil a vorbit despre problema războaielor drepte și nedrepte. Teoretic, el a dat un răspuns destul de bun — a e­­nunțat tezele marxist-leniniste — dar nu le-a exemplificat. Pus să dea un exemplu și să-l analizeze, s-a încur­cat. Completările aduse de locote­­nentul-m­ajor Crișan Petru și de că­tre alți ofițeri, exemplele date l-au ajutat pe locotenentul-major Vulea să-și completeze cunoștințele asupra acestei teze, i-au ajutat să înțeleagă cum trebuie făcută analiza unui fe­nomen precum și o actualizare. Un aport deosebit în ridicarea ni­velului teoretic al seminarului bilanț și deci și al cunoștințelor ofițerilor l-a dat conducătorul grupei, locote­­nentul-major Pușcaciu Ilie. Atenția cu care a urmărit fiecare răspuns, exigența manifestată în privința for­mulărilor au imprimat seminarului acest caracter. Locotenentul Grigor Augustin, vorbind despre teoriile burgheze despre război și armată, se rezuma­se la prezentarea lor teoretică, fără a arăta cum se manifestă ele astăzi în țările imperialiste și fără a le combate. Conducătorul grupei a ob­servat la timp acest lucru și i-a a­­tras atenția. Completările aduse de locotenenții-majori Chirilă Gheor­­ghe, Lascăr Florin și Valea Emil precum și concluziile trase de loco­­tenentul-major Pușcaciu Ilie, condu­cătorul grupei, au lămurit problema pusă în discuție sub toate aspectele. Discutate astfel, toate problemele din chestionar au fost epuizate. La sfîrșitul seminarului bilanț s-a putut aprecia că ofițerii și-au lămu­rit toate problemele neclare, și-au completat cunoștințele în domeniul învățăturii marxist-leniniste despre război și armată. Locotenent-maior Gh. DORNEANU Răspunsuri bune și foarte bune Și în unitatea din care face parte locotenentul-major Naghi­loan s-a în­cheiat recent seminarul bilanț la pre­gătirea marxist-leninistă a ofițerilor. Făcînd cu acest prilej o analiză a modului cum s-a desfășurat semina­rul bilanț, conducătorul grupei, ma­iorul Popa Păun, a scos în evidență în cadrul unui exer­cițiu tactic de front, o grupă din subunitatea de cercetare comandată de căpitanul Nicșa Nicolae exe­cută misiunea de cercetare prin luptă, pentru a identifica cu pre­cizie tăria și dispunerea „inami­cului“. (Foto : M. FELIX) progresul real făcut în însușirea pro­blemelor studiate, interesul sporit manifestat de ofițeri pentru pregăti­rea individuală — lucru concretizat de altfel și prin conspectele bune făcute. In marea lor majoritate, o­­fițerii participanți la seminarul bi­lanț au dat răspunsuri bune și foar­te bune. S-au remarcat în mod deo­sebit, primind calificativul fo­arte bine, căpitanul Tăbăcaru Gheorghe, locotenentul-major Nagy Ioan și lo­cotenentul Duță Ioan, care au dat răspunsuri clare și documentate. Tot cu ocazia analizei făcute con­ducătorul grupei a scos în evidență și unele lipsuri. A arătat că nu toți ofițerii au acordat suficientă atenție studierii organizate a lucrărilor clasi­cilor. Unii ofițeri, după exemplul loco­­tenentului-major Cîmpineanu Nico­lae, s-au mulțumit să copieze Cons­pectele de la alți ofițeri, fără a-și da contribuția personală la întocmi­rea lor. Din aceasta cauză și rezul­tatele obținute la seminarul bilanț de către aceștia au fost sub posibilită­țile ce le au. Locotenent A. TRAISTARU Frecvență regulată, rezultate bune La fel și în unitatea din care face parte ofițerul Suciu Simion rezulta­tele obținute la seminarul bilanț sînt bune. Sînt mulți ofițerii care au pri­mit calificativul foarte bine. După cum a apreciat, la încheierea semi­narului, conducătorul grupei, răs­punsurile bune au fost date de ofi­țerii care au participat cu regulari­tate­ la lecțiile predate în cursul a­­nului. Printre aceștia se evidențiază în mod deosebit ofițerii : Neagu Ște­fan, Galeș Nicolae, Andrei Gheor­ghe și alții. Ca un aspect negativ privind pre­gătirea ofițerilor a fost arătat fap­tul că unii ofițeri nu cunosc desfă­șurarea diferitelor evenimente inter­naționale și interne. Aceasta se da­­torește faptului că nu citesc și ur­măresc cu regularitate ziarele și re­vistele Căpitan V. BOGDAN SUBUNITATE DE FRUNTE Plutonul cer observatori Am găsit plutonul comandat de locotenentul Vîlceleanu Gheorghe. Constituit așa cuim a strucția cu luni în urmă, început nu­lipseau doar doi sergenți, comandanți de grupe. Toți ceilalți militari erau prezenți în front. Nu se voi pomeni numele la toți în cuprinsul acestor rînduri. De altfel ar fi foarte greu să vorbești despre faptele tuturor. Mă voi rezuma la cîteva aspecte mai generale ale activității acestor mili­tari de frunte, dîind prioritate expe­rienței dobîndite de ei în bătălia pentru cucerirea titlului de militari și subunitate de frunte. Povestirea noastră cu­prinde mai întîi Discuția cu comandantul de pluton și s-a decerna­t titlul abia de o săptămînă. L-am dorit, am luptat și am cîștigat. Nu fără eforturi însă. Și iată pentru ce. După cum se știe, condițiile de îndeplinit pentru decernarea titlului nu sînt deloc u­­șoare... In pluton erau unii mili­tari care mu dovedeau că vor putea să obțină calificativele ce se cer unui „militar de frunte“. Dar, pe măsură ce instrucția a avansat, am căpătat încredere în po­sibilitățile subordonaților. Consider că acesta-i un lucru foarte important pentru comandant. El trebuie să fie tot timpul încrezător în oameni, fiindcă și de aici rezultă entuziasmul în muncă atît de necesar în lupta pentru acest înalt titlu. — Pe scurt care au fost „secre­tele“ muncii dumneavoastră ? — Nu poate fi vorba de biscaiva „secrete“, înțelegând că um secret trebuie să ascundă ceva. Iar mun­ca noastră, procedeele folosite în obținerea de indici înalți în pregă­tirea de luptă și politică, au fost și sînt cunoscute. Acestea sînt cu­prinse în regulamente. — Totuși, trebuie să existe ceva aparte, propriu plutonului dumnea­voastră Să spun Ce am făcut noi poate mai mult decît al­ții. Mai deo­sebită ar fi activitatea organizației utemiste. Datorită muncii rodnice a utemiștilor, noi ne-am situat cam de la începutul instrucției în fruntea subunităților, la cele mai multe dis­ciplina. Personal, consider că dacă plutonul este astăzi „subunitate de frunte“, aceasta se datorește, în bună măsură, activității organizației ute­miste. In prezent, toți militarii sîmt utemiști, iar eu sînt candidat de partid și membru în biroul utemist pa unitate. ...Discuția noastră s-a prelungit. Ea a cuprins numeroase aspecte ale activității desfășurate de pluton. Din toate aceste aspecte a rezultat că în­­tr-adevăr numai după ce organiza­ția utemistă a început să ducă o viață intensă, munca plutonului a devenit mai plină, mai bogată. Și dacă așa stau lucrurile să vedem pe scurt cum a acționat organizația u­­temistă în anumite momente impor­tante ale activității de instrucție a plutonului, cum au fost educați și îndrumați utemiștii de către coman­dant. Ajutor de nădejde al comandantului La un bilanț ținut după cîteva săptămîni de instrucție s-a consta­tat că plutonul de cercetași - ob­servatori de la școala de sergenți nu este ceea ce trebuie să fie : o subunitate în care se pregătesc vii­torii comandanți de grupe, o sub­unitate model sub toate aspectele. Dacă pe linia însușirii specialității se făceau ceva progrese, apoi sub raportul disciplinei plutonul era în urma altora. Chiar față de unele subunități din celelalte divizioane el se găsea mai în urmă. Cum s-a re­mediat acea situație ? Comandantul și-a îndreptat aten­ția asupra organizației utemiste. „Ce fac utemiștii : Cum își îndepli­nesc ei obligațiile statutare? Cum educă organizația utemistă de plu­ton pe membrii săi?“ Asemenea în­trebări și-a pus comandantul, tunci, după ședința de bilanț. Răs­­­­punsurile la aceste întrebări duceau la concluzia că Utemiștii nu sim­țeau suficient că fac parte dintr-o organizație revoluționară. Existau utemiști care aproape nu înțelegeau că trebuie să fie exemple personale în muncă, în atitudini. Un caz , soldatul Iordache Pompiliu la acea dată drept un element trecea ne­disciplinat în școala de sergenți. Slăbiciuni dovedeau și unii membri din biroul organizației. S-a ivit însă un prilej potrivit . Intr-una din zile s-a ținut o adu­nare a utemiștilor care avea drept scop completarea biroului organi­zației. Cu această ocazie, s-au dis­cutat și sarcinile utemiștilor în pe­rioada de instrucție respectivă, iar în birou au fost aleși oamenii cei mai buni, printre care și sergentul Chifor Viorel. In aceeași vreme lo­cotenentul Vîlceleanu a fost ales membru în biroul atemist pe uni­tate. De atunci, ofițerul Vîlceleanu a început să se ocupe mai temeinic de activitatea organizației. El a îndem­nat biroul să asigure fiecărui ute­mist sarcini concrete, să pună în discuția utemiștilor problemele cele mai arzătoare ale plutonului, ca de pildă : însușirea specialității, între­cerea socialistă la anumite discipline, organizarea unor activități politico­­educative pe teme ca : să ne cu­noaștem patria, să cunoaștem și să urmam pilda eroilor clasei munci­toare, ce înseamnă Să fii Curajos în luptă, despre secretul militar și vi­gilența revoluționară și altele. De asemenea, comandantul i-a îndem­nat pe utemiști să-și ridice nivelul critic (și autocritic) spre com­baterea lipsurilor din munca mili­tarilor plutonului, să evidențieze în organizație faptele bune ale ostași­­lor. . Pentru Întărirea organizației, biroul a organizat activități menite să atragă pe cei mai buni militari în rîndurile utemiștilor. De aseme­­nea, biroul a fost îndrumat la che­­me în fața sa pe acei utemiști care greșesc. De aici a început, propriu­­zis, muncă pentru cucerirea titlului de „subunitate de frunte". De la în­viorarea activității utemiștilor, situa­ția s-a schimbat, rezultatele au în­ceput să devină mai însemnate, or­ganizația atemistă a devenit un a­­jutor important al comandantului în munca de educare a militarilor. Treptat, ea a cuprins în rîndurile sale pe toți militarii, ajutîndu-i să-și însușească temeinic meseria de cer­­cetași-observatori de artilerie. Prin urmare aceasta a constituit secretul care a determinat obținerea succeselor cu care plutonul se filîn­­drește. Pe scurt, despre comandant Locotenentul Vîlceleanu e ofițer tînăr. Scund, vioi, energic. Parcă în contrast cu vîrsta sa stă expe­riența de comandă. Da. Se poate vorbi chiar de experiență Înaintată. Firește. In unitate, el nu-i un caz izolat. Mai sînt și alți ofițeri tot așa de tineri și tot așa de pricepuți. Aș vrea însă să subliniez ca acest ofițer Se remarcă prin modestia de care dă dovadă. De altfel atîta vreme cît m-am aflat în subunitate și am discutat, împreună, el n-a pomenit niciodată cuvinte ca acestea : „Eu așa am procedat ; eu m-am gândit că așa ar fi bine ; procedeul meu a foat Să nu mint, o singură dată vorbit la persoana întîia și iată ce a a relatat o lipsă a mea a constat în aceea că nu am controlat toate or­dinele și dispozițiunile pe care le-am dat... Vina mea a fost că doi mili­tari au luat la o disciplină numai calificativul „satisfăcător“ Este foarte important că ofițerul își cunoaște slăbiciunile muncii și luptă împotriva lor. Dîndu-și seama că lipsurile din munca sa pot in­fluența nefavorabil pregătirea sub­ordonaților, el se străduiește să se lichideze. Ace­asta-i garanția Cea mai sigură că un astfel de coman­dant va merge mereu înainte. Cău­tind să consolideze succesele dobîn­dite de subunitate la un moment dat­, comandantul își va spori e­­forturile și va obține altele și mai însemnate. Ofițerul Vîlceleanu nu se lasă îmbătat de realizările de moment. El înțelege să muncească pe vizor și mai bine pentru ca sub­unitatea pe care o comandă să se afle mereu în primele rînduri­­. In curînd, o parte din militarii plutonului de cercetași-Observatori vor încadra alte subunități, în func­ția de comandanți de grupe. Acei care rămîn în subunitate sînt hotă­­rîți să mențină și pe mai departe titlul de onoare cucerit. Căpitan N. POPA Și bibliotecara Ana Bălașa ar dori să citească într-un asemenea mediu. Dar numărul mare de cititori nu prea-i dă răgaz. Ce să-i faci ! Fiecare cu munca lui. In clișeu : Aspect din sala de lectură a bibliotecii sătești din Să­­liște, raionul Sibiu, unde î și duce activitatea bibliotecara Ana Bălașa. VEȘTI DIN UNITĂȚI i­ In vederea începerii noului an de instrucție, în unitatea noastră sînt în curs de amenajare, la toate sub­unitățile, baze sportive, cu toate a­­paratele necesare. Pînă în prezent a fost amenajată baza sportivă a subunității ofițeru­lui Negrescu Nicolae. In această muncă S-au evidențiat caporalii Gi­­dea Florea, Samoilă Nicolae și sol­­datul­ fruntaș Dragnea Tudor. Mai în urmă au rămas lucrările de la baza sportivă a subunității co­mandate de ofițerul Serban Ioan. (Tehnic locotenent-major V. PA­RADE). i­ La concursul desfășurat pe ar­mată cu radiotelegrafiștii a parti­cipat și sergentul-major Manole Ni­­colae. Dovedind o pregătire temei­nică, atemistul Manole Nicolae a reușit să se claseze pe locul 1 (Lo­­cotenent-major IOAN GHEORGHE)­­.­In unitatea unde lucrează ofițe­rul Popescu Victor s-a realizat un po­ligon pentru instruirea radiotelegra­fiștilor și un poligon pentru instru­irea centraliștilor telefoniști. Cu această ocazie s-au evidențiat caporalul Șuier Ioan, soldat­ fruntaș Albu Ioan, soldații Carote Ioan și Imre Eugen. Ei au fost felicitați de comandantul unității. (Locotenent­­major I. GHEORGHE) s­ In garnizoana din care face parte și ofițerul Dragomir Constan­­tin a fost organizată o întîlnire cu tovarășul Panaitescu Ștefan, parti­cipant la Marea Revoluție Socialistă din Octombrie. Tovarășul Panaitescu Ștefan vorbit militarilor și familiilor aces­­­tora despre activitatea sa din vara și toamna anului 1917 la Odesa, unde a făcut parte din detașamentul vo­luntarilor romîni care au participat la apărarea Revoluției. Apoi tovarășul Panaitescu s-a în­­treținut cu participanții la întîlnire și a vizitat clubul garnizoanei. A urmat filmul „Tînăra Gardă“. (Lo­­cotenent-major BERBESCU MIR­­CEA). Cu al 31-lea eșalon de autoblindate pe fronturile Marii Revoluții (Urmare din pag. l­ a) seară artistică a eșalonului, Zamfir Enache declamă poezia. Intre invi­tații care au asistat la acel program artistic se afla și poetul Demian Bednîi. Poetul, mișcat de faptul că artistul declamator e romîn, că de­­abia recent a prins a vorbi limba rusă, felicitîndu-l pe artist, Demian Bednîi a exclamat... Strașnîi !..­­. Cele învățate în lupta cea de po­mină, , purtată spre sfîrșitul­­ unei scurte nopți de vară la Iaroslavl, pe m­alul Volgăi, experiența dobîndită în incursiunile, în respingerile de atacuri și în atacurile ofensive, la care soldatul Zamfir Enache din al 31-lea eșalon de autoblindate al Ar­matei Roșii a participat pînă în acea noapte, el le-a folosit în alte lupte grele pe numeroasele fronturi ale războiului civil , sub comanda lui Kli­ment Voroșilov la Lugansk ; pe fron­tul Harkov-Kursk — împotriva lui Denikin , spre a veni în ajutorul bri­găzii legendarului Ceapaev — la Novo-Nikolaevsk , împotriva bande­lor lui Tiutiuniuk — de la Belaia Harkov, apoi, sub comanda lui Bu­­dionnîi — pe frontul polonez și, tot sub comanda lui Budionnîi — la Pe­­rekop, la dificila eliberare a Crimeei... Cînd Armata Roșie a izbutit să pă­trundă în Crimeea, după lupte grele care au ținut peste un an, s-a în­tîm­­plat ca întîia mașină care a pătruns pe acest pămînt redat patriei și marii familii sovietice, să fie tot autoblin­da­­tul condus de soldatul Zamfir Enache din al 31-lea eșalon de autoblindate al Armatei Roșii... Numai că, de data asta, din aceste întîmplări, el nu s-a mai ales cu o nouă poreclă, ci cu următoarele ver­suri închinate lui de unul din poeții eșalonului : Carele blindate-n eșalon intră-n zori în cruntul luptei zvon. Din blindajul lui, Zamfir șoferul, Cată-n zori cu ochii lui ca cerul, Sprinten mi-a sărit lingă volan Blindatul să-și pornească spre duș­man ■ — „Voi, lachei, culaci și fabricanți, Junkeri, ofițeri și speculanți. Eșalonul nostru treizeci-și-unu O să vă spulbere pîn-la unul.­­­ Spre sfîrșitul anului 1922, Zamfir E­­nache s-a aflat într-o dificilă cumpă­nă. Odată cu demobilizarea, el se afla în fața a trei alternative îmbietoare : să urmeze cursurile unei școli de ofi­țeri, să rămîie în a doua sa partie­­— Uniunea Republicilor Socialiste So­vietice — pe care a slujit-o cu devo­tament și abnegație pe fronturile războiului civil și antiintervenționist, sau să se înapoieze în țară ?... De data asta, dorul de țară, de ai lui — nostalgia după Babadagul lui, au învins. Și aici era de luptat. PE DRUMUL LUI OCTOMBRIE­­ SPRE COMUNISM Ia Marea Revolu­ție Socialistă din Octombrie a mar­cat începutul unei noi ere în istoria omenirii, era pră­bușirii sistemului capitalist și a victoriei sistemului socialist. Uniunea Sovietică, fiind prima țară care s-a rupt din lanțul capi­talismului și a pășit pe făgașul so­cialismului, Partidului Comunist al Uniunii Sovietice i-a revenit istori­ca sarcină de a elabora și aplica pentru prima dată planul construirii Societății socialiste și de a trece la construirea societății comuniste. Programul construirii socialismului și a comunismului în Rusia Sovie­tică a fost elaborat de marele Lenin. In decursul întregii sale activități, P.C.U.S. s-a călăuzit și a luptat pentru a traduce în viață mărețul program leninist de construire a so­cialismului și comunismului. Pro­gramul leninist de construire a so­cialismului și comunismului preve­dea : industrializarea socialistă țării, dezvoltarea cu preponderență a a industriei grele, electrificarea în­tregii economii naționale, cooperati­vizarea agriculturii, obținerea unei productivități a muncii superioare celei realizate în condițiile capitalis­mului, ajungerea și depășirea prin­cipalelor țări capitaliste în ce pri­vește producția pe cap de locuitor, înfăptuirea revoluției culturale, ri­dicarea conștiinței comuniste a în­tregului popor, dezvoltarea tuturor forțelor de producție și obținerea a­­bundenței de produse care să asigu­­­­re trecerea la repartiția după nevoi. Poporul sovietic, condus de către înțeleptul Partid Comunist al Uni­unii Sovietice, în ciuda greutăților și lipsurilor, făcînd sacrificii enor­me, a apărat cu eroism steagul so­cialismului, a tradus în viață măre­lul program leninist de construi­Construirea societății socialiste în U.R.S.S. a avut ca rezultat transformarea Rusiei țariste, foarte înapoiate. Într-un puternic stat so­cialist industrial,­­cu o tehnică îna­intată. Ca să ne dăm seama d­e proporțiile și realizările obținute în domeniul dezvoltării industriale a Uniunii Sovietice, este bine să reamintim nivelul de la care a por­nit Uniunea Sovietică. Este știut că deși Rusia era cea mai mare țară după teritoriul pe care-l ocupa, iar după numărul populației ocupa al treilea loc între țările lumii și dispunea de bogății naturale imen­se, din punct de­ vedere economic era o țară slab dezvoltată. Astfel, din volumul total al producției in­dustriale mondiale, în anul 1913 Rusiei nu-i revenea decît 2,6 la sută, ea situîndu-se pe locul 5 din lume și pe locul 4 din Europa. Comparând volumul producției in­dustriale al Rusiei din 1913 cu cel al S.U.A., vedem că el a fost de 14,5 ori mai mic decît al acestora, iar comparând producția pe cap de locuitor, aceasta era mai mică de 21,4 ori. Această situație se expli­că, înainte de toate, prin nivelul scăzut al productivității muncii din Rusia care în acea perioadă (1913) era de 9 ori mai scăzut decît în S.U.A. Dar dezvoltarea industriala a Uniunii Sovietice nu a pornit nici de la acest nivel extrem de redus. Războiul imperialist, războiul civil, intervenția armată imperialistă au produs pagube serioase economiei și așa înapoiate, aruncînd-o cu de­cenii înapoi. Astfel, în 1920 marea industrie a țării producea aproape de 7 ori mai puțin decît în 1913. Deși a pornit de la o asemenea înapoiere și epu­izare datorită economică, eroismu­lui și abnegației oamenilor muncii și liniei trasate de partid de dezvoltare în ritm forțat a industriei, Uniunea Sovietică făcut un adevărat salt în dezvolta­a­rea sa industrială. In cadrul vestite­lor planuri cincinale, întreaga Uni­une Sovietică a devenit un vast șan­tier, pe întregul cuprins al ei s-au construit nenumărate mine care au pus în valoare uriașele bogății ale subsolului, furnale înalte, moderne, fabrici și uzine producătoare de ma­șini, centrale electrice, întreprinderi ale industriei ușoare și alimentare. Cu realizarea fiecărui plan cincinal s-a micșorat distanța care despărțea U.R.S.S. din punct de vedere producției industriale de principale­al­te state capitaliste. Astfel, încă în anul 1937 în ceea ce privește volu­mul producției industriale, U.R.S.S. ocupa locul întîi în Europa și lo­cul doi pe scară mondială. In prezent, cota-parte a Uniunii Sovietice în producția industrială mondială reprezintă aproximativ cincime. Aceste date arată în mod o grăitor că primul stat socialist al muncitorilor și țăranilor a devenit o mare putere industrială. Volumul global al producției industriale Uniunii Sovietice depășește astăzi­­ de 33 de ori nivelul anului 1913, iar producția mijloacelor de produc­ție a suferit de 74 de ori în compa­rație cu același an. Deosebit de rapid s-a dezvoltat industria sovie­tică constructoare de mașini, al că­rui volum va crește anul acesta de 200 de ori în comparație cu anul 1913. In anii puterii socialiste au avut loc numai un simplu proces­­ de dezvoltare cantitativă a indus­triei, ci paralel cu aceasta s-a des­fășurat vertiginos procesul de per­fecționare și modernizare a ei. In multe ramuri, tehnica și știința so­vietică dețin primul loc în lume. La perfecționarea și modernizarea pro­ducției industriale au luat parte un număr considerabil de tehnicieni, in­gineri, inovatori și raționalizatori. Numai în cursul anului 1956, în in­dustria U.R.S.S. au fost aplicate 1.405.000 invenții și raționalizări în interesul modernizării și perfec­ționării industriei socialiste. In procesul creării bazei tehnico­­materiale a comunismului, o condi­ție și totodată o etapă importantă o constituie realizarea sarcinii econo­mice fundamentale a U.R.S.S. — ajungerea și depășirea principial­elor state capitaliste, în ce privește pro­ducția industrială și agricolă pe cap de locuitor. Sarcina de a ajunge din urmă și de a întrece principa­lele țări capitaliste a fost pusă de marele Lenin încă înaintea victoriei Marii Revoluții Socialiste din Oc­tombrie. In lucrarea sa „Catastrofa ce ne amenință și cum să luptăm împotriva ei“, scrisă în septembrie 1917, V. I. Lenin arăta că : „Revo­luția a făcut ca în cîteva luni Ru­sia să ajungă din urmă ca orînduire politică țările înaintate. Dar ace­st lucru nu e suficient. Războiul este neînduplecat, el pune probleme cu ascuțime implacabilă : ori vom pieri, ori vom ajunge din urmă țările înaintate și le vom în­trece di­n punct de vedere econo­mic“. După ce societatea socialistă fu­sese deja construită, Uniunea So­vietică devenind o mare putere, Con­gresul al XVIII-lea al P.C.U.S., în anul 1939, a pus în mod concret, ca o problemă la ordinea zilei, sar­cina de a ajunge și depăși din punct de vedere economic cele mai dez­voltate țări capitaliste. Realizarea a­­cestei sarcini a fost însă întreruptă aproximativ pe 6 ani din cauza celui perioadă de 10 de-al doilea război mondial. De aceea, după c­el de-al doilea război mondial această sarcină s-a pus din nou în mod con­cret în fața activității creatoare a poporului sovietic. Dar condițiile în care poporul sovietic trebuie să în­deplinească acum acest lucru au de­venit altele, mai favorabile. Socia­lismul a ieșit din cadrul unei sin­gure țări și s-a transformat într-un sistem mondial. Uniunea Sovietică s-a întărit considerabil avînd astăzi o putere economică de cîteva ori mai mare decît în 1939, în timp ce sistemul capitalist a slăbit conside­rabil. Toate acestea ușurează și gră­besc ajungerea și depășirea de că­tre Uniunea Sovietică a principale­lor țări capitaliste în ce privește producția pe cap de locuitor De o excepțională însemnătate pentru construirea comunismului în U.R.S.S. sînt documentele Congre­sului al XX-lea al P.C.U.S. In re­zoluția Congresului al XX-lea al P.C.U.S. cu privire la raportul de activitate al C.C. al P.C.U.S. Se a­­rată : „Congresul consideră necesar să se continue cu toată perseverența lupta pentru rezolvarea pe căile în­trecerii economice, pașnice, într-un termen cît mai scurt, a sarcinii eco­nomice fundamentale a Uniunii So­vietice, care constă în aceea că, spri­­jinindu-se pe avantajele sistemului economic socialist, să ajungă din urmă și să întreacă cele mai dezvol­tate țări capitaliste în ceea ce pri­vește producția pe cap de locuitor“. Directivele privind cel de-al VI-lea plan cincinal prevăd ca în 1960 producția industrială a Uni­unii Sovietice să crească cu 65 la sută. Aceasta înseamnă că în 1960 se vor produce de 3 ori mai multe produse industriale decît în 1950 și de 5,3 ori mai multe decît în anul 1940. In Uniunea Sovietică, în anul 1956 producția pe cap de locuitor fața de anul 1913 a crescut la ener­gie electrică de 68,5 ori, la cărbune de peste 10,4 ori, la oțel de 8,1 ori, la petrol de peste 6,3 ori, la ciment de peste 11,2 ori etc. Cu toate aces­tea, producția industrială pe cap de locuitor a Uniunii Sovietice rămîne încă în urmă față de principalele state capitaliste, și în special față de S.U.A. Perspectiva ajungerii și de­pășirii statelor capitaliste și în acest domeniu este foarte apropiată. Acest lucru îl ilustrează și ritmul incom­parabil mai rapid al creșterii produc­ției pe cap de locuitor în Uniunea Sovietică față de țările Capitaliste. Astfel, conform unor calcule, în pe­rioada anilor 1913—1955 produc­ția industrială pe cap de locuitor în U.R.S.S. a crescut de 19,4 ori pe rînd în S.U.A. numai de 2,3 ori, în Anglia de numai 1,6 ori, în Franța de 1,8 ori. Deci ritmul de creștere a producției pe cap de locuitor este incomparabil mai rapid în U.R.S.S. decît în principalele state capitaliste. Una din principalele trăsături prin care se manifestă superioritatea so­cialismului față de capitalism o con­stituie ritmul mult mai rapid al creș­terii productivității. Dacă comparăm ritmul creșterii productivității mun­cii din industria U.R.S.S. și princi­palele state capitaliste constatăm că în perioada anilor 1913—1955 a­­cesta a crescut în Uniunea Sovietică de 8 ori pe cînd în S.U.A. a­ crescut numai de 2,2 ori iar în Anglia nu­mai de 1,4 ori. Sporirea continuă și în ritm din ce în ce mai rapid a productivității muncii în economia socialistă se poa­te asigura numai pe seama creșterii cu precădere a productivității în in­dustria mijloacelor de producție, baza materială a obținerii unui pro­gres tehnic continuu. Aplicînd cu consecvență linia de dezvoltare cu precădere a producției mijloacelor de producție, P.C.U.S. a asigurat crearea tuturor condițiilor pentru avîntul continuu al tehnicii, pentru dezvoltarea și modernizarea continuă a forțelor de producție, după ulti­mul cuvînt al științei și tehnicii mo­derne contemporane. In industria Uniunii Sovietice, me­canizarea complexă și automatizarea producției ating proporții din ce în ce mai însemnate. Astăzi, în U.R.S.S. funcționează nenumărate linii de producție automatizate uzine în întregime automatizate, în­și seminătatea acestui larg proces de mecanizare complexă și automatizare care se desfășoară în U.R.S.S. poate fi văzută din faptul că duce la o creștere a productivității muncii de circa 8—10 ori. O largă extindere a căpătat de asemenea electrificarea procesului de producție atît în in­dustrie cît și în agricultură. In pre­zent se desfășoară trecerea întregii economii pe baza unui sistem ener­getic unic. O dezvoltare însemnată a căpătat aplicarea electronicii. Se extinde continuu folosirea și aplica­rea de noi materiale și înainte de toate a materialelor sintetice. A că­pătat o largă răspândire folosirea procedeelor chimice. In Uniunea Sovietică a fost pusă în funcțiune prima centrală atomo-electrică din lume, iar în prezent se construiesc noi centrale atomo-electrice. A fost construit sincrofazotronul —• cel mai puternic accelerator de particule din lume. Au fost construite diferite motoare atomice și se dezvoltă pro­ducția lor. Cresc proporțiile folosirii energiei atomice în scopuri pașnice. Dezvoltarea grandioasă a forțelor de producție în Uniunea Sovietică are o însemnătate deosebită în în­trecerea pașnică dintre capitalism și socialism și în rezolvarea mai rapidă a sarcinii economice fundamentale a Uniunii Sovietice. Aceasta constituie un pas uriaș înainte pe drumul con­struirii comunismului. Construirea societății socialiste în U.R.S.S. a avut ca rezultat, pe baza aplicării în viață a planului coope­ratist al lui Lenin, crearea sistemu­lui socialist al agriculturii , supe­rior tuturor formelor de producția agricole bazate pe proprietatea pri­vată. Sub conducerea P.C.U.S. a fost înfăptuită colectivizarea agri­culturii care a însemnat o adîncă revoluție în viața satului sovietic. In locul celor 25.000.000 de gos­podării țărănești fărîmițate și îna­poiate a apărut sistemul colhoznic bazat pe proprietatea socialistă. As­tăzi, agricultura socialistă sovietică este cea mai concentrată și cea mai mecanizată agricultură din lume. Ea cuprinde 8.742 de mari S.M.T.-uri, 5.099 mari sovhozuri și 83.000 d­e mari colhozuri. Prestînd o agricultură intensivă, mecanizată, țărănimea colhoznică obține importante succese în creș­terea producției agricole vegetale și animale. Astfel, în 1956 producția medie la hectar a crescut în com­parație cu 1950 la cereale cu 27 la sută, la floarea soarelui cu 74 la sută, la bumbac cu 39 la sută, la in cu 108 la sută. Succese impor­tante au fost obținute de asemenea în creșterea șeptelului. Agricultura sovietică dispune as­tăzi de 1.577.000 de tractoare, 385.100 combine cerealiere, 631.000 camioane etc. Aceasta a permis creș­terea continuă a gradului de meca­nizare a producției agricole și spo­rirea continuă a productivității mun­cii în agricultură. De o deosebită însemnătate pen­tru avîntul agriculturii socialiste a fost acțiunea inițiată de P.C.U.S. în vederea valorificării pâmînturilor re a socialismului, P­liîtida realizînd astfel pe *­­­ 1 a șasea parte a candidat în științe economice globului pămîntesc FL, BALAURE societatea socialis­ ____ tă și a trecut la construirea treptată a Orînduirii co­muniste.

Next