Apărarea Patriei, noiembrie 1957 (Anul 13, nr. 258-282)
1957-11-01 / nr. 258
«. " ' " t* 2 ...................................................................................................... SPIRAREA PATRIEI Vineri 1 noiembrie 1957 Nr. 258 (3484) In grupele de pregătire marxist-leninista a ofițerilor SEMINARIILE BILANȚ S-AU DESFĂȘURAT CU SUCCES .Zilele trecute au luat sfîrșit în unitățile și formațiunile militare seminariile bilanț la pregătirea marxist-leninistă a ofițerilor. Stodul cum s-au desfășurat seminariile bilanț, discuțiile purtate ca și răspunsurile clare și bine argumentate date de ofițeri au demonstrat cunoașterea temeinică de către aceștia a problemelor studiate. Succesele frumoase obținute la seminariile bilanț, calificativele bune și foarte bune își au originea în activitatea desfășurată de comandanți și lucrătorii politici, de conducătorii de grupe marxist-leniniste, în munca de îndrumare și mobilizare dusă de organizațiile de partid și U.T.M. cu ofițerii pe timpul anului de învățămînt cît și în perioada de pregătire a seminariilor bilanț La un nivel superior In unitatea din care face parte locotenentul-major Pușcaciu Ilie studiul învățăturii marxist-leniniste despre război și armată este privit de către ofițeri cu toată seriozitatea. Comandantul și locțiitorul său politic, organizațiile de partid și U.T.M. au desfășurat o intensă muncă de mobilizare a ofițerilor, pentru a-și însuși în condițiuni cît mai bune lecțiile predate. Seminarul bilanț, pe lîngă mijloc de verificare, a constituit un minunat prilej de completare, sistematizare și aprofundare a cunoștințelor. De exemplu, pe timpul seminarului bilanț, locotenentul-major Vulea Emil a vorbit despre problema războaielor drepte și nedrepte. Teoretic, el a dat un răspuns destul de bun — a enunțat tezele marxist-leniniste — dar nu le-a exemplificat. Pus să dea un exemplu și să-l analizeze, s-a încurcat. Completările aduse de locotenentul-major Crișan Petru și de către alți ofițeri, exemplele date l-au ajutat pe locotenentul-major Vulea să-și completeze cunoștințele asupra acestei teze, i-au ajutat să înțeleagă cum trebuie făcută analiza unui fenomen precum și o actualizare. Un aport deosebit în ridicarea nivelului teoretic al seminarului bilanț și deci și al cunoștințelor ofițerilor l-a dat conducătorul grupei, locotenentul-major Pușcaciu Ilie. Atenția cu care a urmărit fiecare răspuns, exigența manifestată în privința formulărilor au imprimat seminarului acest caracter. Locotenentul Grigor Augustin, vorbind despre teoriile burgheze despre război și armată, se rezumase la prezentarea lor teoretică, fără a arăta cum se manifestă ele astăzi în țările imperialiste și fără a le combate. Conducătorul grupei a observat la timp acest lucru și i-a atras atenția. Completările aduse de locotenenții-majori Chirilă Gheorghe, Lascăr Florin și Valea Emil precum și concluziile trase de locotenentul-major Pușcaciu Ilie, conducătorul grupei, au lămurit problema pusă în discuție sub toate aspectele. Discutate astfel, toate problemele din chestionar au fost epuizate. La sfîrșitul seminarului bilanț s-a putut aprecia că ofițerii și-au lămurit toate problemele neclare, și-au completat cunoștințele în domeniul învățăturii marxist-leniniste despre război și armată. Locotenent-maior Gh. DORNEANU Răspunsuri bune și foarte bune Și în unitatea din care face parte locotenentul-major Naghiloan s-a încheiat recent seminarul bilanț la pregătirea marxist-leninistă a ofițerilor. Făcînd cu acest prilej o analiză a modului cum s-a desfășurat seminarul bilanț, conducătorul grupei, maiorul Popa Păun, a scos în evidență în cadrul unui exercițiu tactic de front, o grupă din subunitatea de cercetare comandată de căpitanul Nicșa Nicolae execută misiunea de cercetare prin luptă, pentru a identifica cu precizie tăria și dispunerea „inamicului“. (Foto : M. FELIX) progresul real făcut în însușirea problemelor studiate, interesul sporit manifestat de ofițeri pentru pregătirea individuală — lucru concretizat de altfel și prin conspectele bune făcute. In marea lor majoritate, ofițerii participanți la seminarul bilanț au dat răspunsuri bune și foarte bune. S-au remarcat în mod deosebit, primind calificativul foarte bine, căpitanul Tăbăcaru Gheorghe, locotenentul-major Nagy Ioan și locotenentul Duță Ioan, care au dat răspunsuri clare și documentate. Tot cu ocazia analizei făcute conducătorul grupei a scos în evidență și unele lipsuri. A arătat că nu toți ofițerii au acordat suficientă atenție studierii organizate a lucrărilor clasicilor. Unii ofițeri, după exemplul locotenentului-major Cîmpineanu Nicolae, s-au mulțumit să copieze Conspectele de la alți ofițeri, fără a-și da contribuția personală la întocmirea lor. Din aceasta cauză și rezultatele obținute la seminarul bilanț de către aceștia au fost sub posibilitățile ce le au. Locotenent A. TRAISTARU Frecvență regulată, rezultate bune La fel și în unitatea din care face parte ofițerul Suciu Simion rezultatele obținute la seminarul bilanț sînt bune. Sînt mulți ofițerii care au primit calificativul foarte bine. După cum a apreciat, la încheierea seminarului, conducătorul grupei, răspunsurile bune au fost date de ofițerii care au participat cu regularitate la lecțiile predate în cursul anului. Printre aceștia se evidențiază în mod deosebit ofițerii : Neagu Ștefan, Galeș Nicolae, Andrei Gheorghe și alții. Ca un aspect negativ privind pregătirea ofițerilor a fost arătat faptul că unii ofițeri nu cunosc desfășurarea diferitelor evenimente internaționale și interne. Aceasta se datorește faptului că nu citesc și urmăresc cu regularitate ziarele și revistele Căpitan V. BOGDAN SUBUNITATE DE FRUNTE Plutonul cer observatori Am găsit plutonul comandat de locotenentul Vîlceleanu Gheorghe. Constituit așa cuim a strucția cu luni în urmă, început nulipseau doar doi sergenți, comandanți de grupe. Toți ceilalți militari erau prezenți în front. Nu se voi pomeni numele la toți în cuprinsul acestor rînduri. De altfel ar fi foarte greu să vorbești despre faptele tuturor. Mă voi rezuma la cîteva aspecte mai generale ale activității acestor militari de frunte, dîind prioritate experienței dobîndite de ei în bătălia pentru cucerirea titlului de militari și subunitate de frunte. Povestirea noastră cuprinde mai întîi Discuția cu comandantul de pluton și s-a decernat titlul abia de o săptămînă. L-am dorit, am luptat și am cîștigat. Nu fără eforturi însă. Și iată pentru ce. După cum se știe, condițiile de îndeplinit pentru decernarea titlului nu sînt deloc ușoare... In pluton erau unii militari care mu dovedeau că vor putea să obțină calificativele ce se cer unui „militar de frunte“. Dar, pe măsură ce instrucția a avansat, am căpătat încredere în posibilitățile subordonaților. Consider că acesta-i un lucru foarte important pentru comandant. El trebuie să fie tot timpul încrezător în oameni, fiindcă și de aici rezultă entuziasmul în muncă atît de necesar în lupta pentru acest înalt titlu. — Pe scurt care au fost „secretele“ muncii dumneavoastră ? — Nu poate fi vorba de biscaiva „secrete“, înțelegând că um secret trebuie să ascundă ceva. Iar munca noastră, procedeele folosite în obținerea de indici înalți în pregătirea de luptă și politică, au fost și sînt cunoscute. Acestea sînt cuprinse în regulamente. — Totuși, trebuie să existe ceva aparte, propriu plutonului dumneavoastră Să spun Ce am făcut noi poate mai mult decît alții. Mai deosebită ar fi activitatea organizației utemiste. Datorită muncii rodnice a utemiștilor, noi ne-am situat cam de la începutul instrucției în fruntea subunităților, la cele mai multe disciplina. Personal, consider că dacă plutonul este astăzi „subunitate de frunte“, aceasta se datorește, în bună măsură, activității organizației utemiste. In prezent, toți militarii sîmt utemiști, iar eu sînt candidat de partid și membru în biroul utemist pa unitate. ...Discuția noastră s-a prelungit. Ea a cuprins numeroase aspecte ale activității desfășurate de pluton. Din toate aceste aspecte a rezultat că într-adevăr numai după ce organizația utemistă a început să ducă o viață intensă, munca plutonului a devenit mai plină, mai bogată. Și dacă așa stau lucrurile să vedem pe scurt cum a acționat organizația utemistă în anumite momente importante ale activității de instrucție a plutonului, cum au fost educați și îndrumați utemiștii de către comandant. Ajutor de nădejde al comandantului La un bilanț ținut după cîteva săptămîni de instrucție s-a constatat că plutonul de cercetași - observatori de la școala de sergenți nu este ceea ce trebuie să fie : o subunitate în care se pregătesc viitorii comandanți de grupe, o subunitate model sub toate aspectele. Dacă pe linia însușirii specialității se făceau ceva progrese, apoi sub raportul disciplinei plutonul era în urma altora. Chiar față de unele subunități din celelalte divizioane el se găsea mai în urmă. Cum s-a remediat acea situație ? Comandantul și-a îndreptat atenția asupra organizației utemiste. „Ce fac utemiștii : Cum își îndeplinesc ei obligațiile statutare? Cum educă organizația utemistă de pluton pe membrii săi?“ Asemenea întrebări și-a pus comandantul, tunci, după ședința de bilanț. Răspunsurile la aceste întrebări duceau la concluzia că Utemiștii nu simțeau suficient că fac parte dintr-o organizație revoluționară. Existau utemiști care aproape nu înțelegeau că trebuie să fie exemple personale în muncă, în atitudini. Un caz , soldatul Iordache Pompiliu la acea dată drept un element trecea nedisciplinat în școala de sergenți. Slăbiciuni dovedeau și unii membri din biroul organizației. S-a ivit însă un prilej potrivit . Intr-una din zile s-a ținut o adunare a utemiștilor care avea drept scop completarea biroului organizației. Cu această ocazie, s-au discutat și sarcinile utemiștilor în perioada de instrucție respectivă, iar în birou au fost aleși oamenii cei mai buni, printre care și sergentul Chifor Viorel. In aceeași vreme locotenentul Vîlceleanu a fost ales membru în biroul atemist pe unitate. De atunci, ofițerul Vîlceleanu a început să se ocupe mai temeinic de activitatea organizației. El a îndemnat biroul să asigure fiecărui utemist sarcini concrete, să pună în discuția utemiștilor problemele cele mai arzătoare ale plutonului, ca de pildă : însușirea specialității, întrecerea socialistă la anumite discipline, organizarea unor activități politicoeducative pe teme ca : să ne cunoaștem patria, să cunoaștem și să urmam pilda eroilor clasei muncitoare, ce înseamnă Să fii Curajos în luptă, despre secretul militar și vigilența revoluționară și altele. De asemenea, comandantul i-a îndemnat pe utemiști să-și ridice nivelul critic (și autocritic) spre combaterea lipsurilor din munca militarilor plutonului, să evidențieze în organizație faptele bune ale ostașilor. . Pentru Întărirea organizației, biroul a organizat activități menite să atragă pe cei mai buni militari în rîndurile utemiștilor. De asemenea, biroul a fost îndrumat la cheme în fața sa pe acei utemiști care greșesc. De aici a început, propriuzis, muncă pentru cucerirea titlului de „subunitate de frunte". De la înviorarea activității utemiștilor, situația s-a schimbat, rezultatele au început să devină mai însemnate, organizația atemistă a devenit un ajutor important al comandantului în munca de educare a militarilor. Treptat, ea a cuprins în rîndurile sale pe toți militarii, ajutîndu-i să-și însușească temeinic meseria de cercetași-observatori de artilerie. Prin urmare aceasta a constituit secretul care a determinat obținerea succeselor cu care plutonul se filîndrește. Pe scurt, despre comandant Locotenentul Vîlceleanu e ofițer tînăr. Scund, vioi, energic. Parcă în contrast cu vîrsta sa stă experiența de comandă. Da. Se poate vorbi chiar de experiență Înaintată. Firește. In unitate, el nu-i un caz izolat. Mai sînt și alți ofițeri tot așa de tineri și tot așa de pricepuți. Aș vrea însă să subliniez ca acest ofițer Se remarcă prin modestia de care dă dovadă. De altfel atîta vreme cît m-am aflat în subunitate și am discutat, împreună, el n-a pomenit niciodată cuvinte ca acestea : „Eu așa am procedat ; eu m-am gândit că așa ar fi bine ; procedeul meu a foat Să nu mint, o singură dată vorbit la persoana întîia și iată ce a a relatat o lipsă a mea a constat în aceea că nu am controlat toate ordinele și dispozițiunile pe care le-am dat... Vina mea a fost că doi militari au luat la o disciplină numai calificativul „satisfăcător“ Este foarte important că ofițerul își cunoaște slăbiciunile muncii și luptă împotriva lor. Dîndu-și seama că lipsurile din munca sa pot influența nefavorabil pregătirea subordonaților, el se străduiește să se lichideze. Aceasta-i garanția Cea mai sigură că un astfel de comandant va merge mereu înainte. Căutind să consolideze succesele dobîndite de subunitate la un moment dat, comandantul își va spori eforturile și va obține altele și mai însemnate. Ofițerul Vîlceleanu nu se lasă îmbătat de realizările de moment. El înțelege să muncească pe vizor și mai bine pentru ca subunitatea pe care o comandă să se afle mereu în primele rînduri. In curînd, o parte din militarii plutonului de cercetași-Observatori vor încadra alte subunități, în funcția de comandanți de grupe. Acei care rămîn în subunitate sînt hotărîți să mențină și pe mai departe titlul de onoare cucerit. Căpitan N. POPA Și bibliotecara Ana Bălașa ar dori să citească într-un asemenea mediu. Dar numărul mare de cititori nu prea-i dă răgaz. Ce să-i faci ! Fiecare cu munca lui. In clișeu : Aspect din sala de lectură a bibliotecii sătești din Săliște, raionul Sibiu, unde î și duce activitatea bibliotecara Ana Bălașa. VEȘTI DIN UNITĂȚI i In vederea începerii noului an de instrucție, în unitatea noastră sînt în curs de amenajare, la toate subunitățile, baze sportive, cu toate aparatele necesare. Pînă în prezent a fost amenajată baza sportivă a subunității ofițerului Negrescu Nicolae. In această muncă S-au evidențiat caporalii Gidea Florea, Samoilă Nicolae și soldatul fruntaș Dragnea Tudor. Mai în urmă au rămas lucrările de la baza sportivă a subunității comandate de ofițerul Serban Ioan. (Tehnic locotenent-major V. PARADE). i La concursul desfășurat pe armată cu radiotelegrafiștii a participat și sergentul-major Manole Nicolae. Dovedind o pregătire temeinică, atemistul Manole Nicolae a reușit să se claseze pe locul 1 (Locotenent-major IOAN GHEORGHE).In unitatea unde lucrează ofițerul Popescu Victor s-a realizat un poligon pentru instruirea radiotelegrafiștilor și un poligon pentru instruirea centraliștilor telefoniști. Cu această ocazie s-au evidențiat caporalul Șuier Ioan, soldat fruntaș Albu Ioan, soldații Carote Ioan și Imre Eugen. Ei au fost felicitați de comandantul unității. (Locotenentmajor I. GHEORGHE) s In garnizoana din care face parte și ofițerul Dragomir Constantin a fost organizată o întîlnire cu tovarășul Panaitescu Ștefan, participant la Marea Revoluție Socialistă din Octombrie. Tovarășul Panaitescu Ștefan vorbit militarilor și familiilor acestora despre activitatea sa din vara și toamna anului 1917 la Odesa, unde a făcut parte din detașamentul voluntarilor romîni care au participat la apărarea Revoluției. Apoi tovarășul Panaitescu s-a întreținut cu participanții la întîlnire și a vizitat clubul garnizoanei. A urmat filmul „Tînăra Gardă“. (Locotenent-major BERBESCU MIRCEA). Cu al 31-lea eșalon de autoblindate pe fronturile Marii Revoluții (Urmare din pag. l a) seară artistică a eșalonului, Zamfir Enache declamă poezia. Intre invitații care au asistat la acel program artistic se afla și poetul Demian Bednîi. Poetul, mișcat de faptul că artistul declamator e romîn, că deabia recent a prins a vorbi limba rusă, felicitîndu-l pe artist, Demian Bednîi a exclamat... Strașnîi !... Cele învățate în lupta cea de pomină, , purtată spre sfîrșitul unei scurte nopți de vară la Iaroslavl, pe malul Volgăi, experiența dobîndită în incursiunile, în respingerile de atacuri și în atacurile ofensive, la care soldatul Zamfir Enache din al 31-lea eșalon de autoblindate al Armatei Roșii a participat pînă în acea noapte, el le-a folosit în alte lupte grele pe numeroasele fronturi ale războiului civil , sub comanda lui Kliment Voroșilov la Lugansk ; pe frontul Harkov-Kursk — împotriva lui Denikin , spre a veni în ajutorul brigăzii legendarului Ceapaev — la Novo-Nikolaevsk , împotriva bandelor lui Tiutiuniuk — de la Belaia Harkov, apoi, sub comanda lui Budionnîi — pe frontul polonez și, tot sub comanda lui Budionnîi — la Perekop, la dificila eliberare a Crimeei... Cînd Armata Roșie a izbutit să pătrundă în Crimeea, după lupte grele care au ținut peste un an, s-a întîmplat ca întîia mașină care a pătruns pe acest pămînt redat patriei și marii familii sovietice, să fie tot autoblindatul condus de soldatul Zamfir Enache din al 31-lea eșalon de autoblindate al Armatei Roșii... Numai că, de data asta, din aceste întîmplări, el nu s-a mai ales cu o nouă poreclă, ci cu următoarele versuri închinate lui de unul din poeții eșalonului : Carele blindate-n eșalon intră-n zori în cruntul luptei zvon. Din blindajul lui, Zamfir șoferul, Cată-n zori cu ochii lui ca cerul, Sprinten mi-a sărit lingă volan Blindatul să-și pornească spre dușman ■ — „Voi, lachei, culaci și fabricanți, Junkeri, ofițeri și speculanți. Eșalonul nostru treizeci-și-unu O să vă spulbere pîn-la unul. Spre sfîrșitul anului 1922, Zamfir Enache s-a aflat într-o dificilă cumpănă. Odată cu demobilizarea, el se afla în fața a trei alternative îmbietoare : să urmeze cursurile unei școli de ofițeri, să rămîie în a doua sa partie— Uniunea Republicilor Socialiste Sovietice — pe care a slujit-o cu devotament și abnegație pe fronturile războiului civil și antiintervenționist, sau să se înapoieze în țară ?... De data asta, dorul de țară, de ai lui — nostalgia după Babadagul lui, au învins. Și aici era de luptat. PE DRUMUL LUI OCTOMBRIE SPRE COMUNISM Ia Marea Revoluție Socialistă din Octombrie a marcat începutul unei noi ere în istoria omenirii, era prăbușirii sistemului capitalist și a victoriei sistemului socialist. Uniunea Sovietică, fiind prima țară care s-a rupt din lanțul capitalismului și a pășit pe făgașul socialismului, Partidului Comunist al Uniunii Sovietice i-a revenit istorica sarcină de a elabora și aplica pentru prima dată planul construirii Societății socialiste și de a trece la construirea societății comuniste. Programul construirii socialismului și a comunismului în Rusia Sovietică a fost elaborat de marele Lenin. In decursul întregii sale activități, P.C.U.S. s-a călăuzit și a luptat pentru a traduce în viață mărețul program leninist de construire a socialismului și comunismului. Programul leninist de construire a socialismului și comunismului prevedea : industrializarea socialistă țării, dezvoltarea cu preponderență a a industriei grele, electrificarea întregii economii naționale, cooperativizarea agriculturii, obținerea unei productivități a muncii superioare celei realizate în condițiile capitalismului, ajungerea și depășirea principalelor țări capitaliste în ce privește producția pe cap de locuitor, înfăptuirea revoluției culturale, ridicarea conștiinței comuniste a întregului popor, dezvoltarea tuturor forțelor de producție și obținerea abundenței de produse care să asigure trecerea la repartiția după nevoi. Poporul sovietic, condus de către înțeleptul Partid Comunist al Uniunii Sovietice, în ciuda greutăților și lipsurilor, făcînd sacrificii enorme, a apărat cu eroism steagul socialismului, a tradus în viață mărelul program leninist de construiConstruirea societății socialiste în U.R.S.S. a avut ca rezultat transformarea Rusiei țariste, foarte înapoiate. Într-un puternic stat socialist industrial,cu o tehnică înaintată. Ca să ne dăm seama de proporțiile și realizările obținute în domeniul dezvoltării industriale a Uniunii Sovietice, este bine să reamintim nivelul de la care a pornit Uniunea Sovietică. Este știut că deși Rusia era cea mai mare țară după teritoriul pe care-l ocupa, iar după numărul populației ocupa al treilea loc între țările lumii și dispunea de bogății naturale imense, din punct de vedere economic era o țară slab dezvoltată. Astfel, din volumul total al producției industriale mondiale, în anul 1913 Rusiei nu-i revenea decît 2,6 la sută, ea situîndu-se pe locul 5 din lume și pe locul 4 din Europa. Comparând volumul producției industriale al Rusiei din 1913 cu cel al S.U.A., vedem că el a fost de 14,5 ori mai mic decît al acestora, iar comparând producția pe cap de locuitor, aceasta era mai mică de 21,4 ori. Această situație se explică, înainte de toate, prin nivelul scăzut al productivității muncii din Rusia care în acea perioadă (1913) era de 9 ori mai scăzut decît în S.U.A. Dar dezvoltarea industriala a Uniunii Sovietice nu a pornit nici de la acest nivel extrem de redus. Războiul imperialist, războiul civil, intervenția armată imperialistă au produs pagube serioase economiei și așa înapoiate, aruncînd-o cu decenii înapoi. Astfel, în 1920 marea industrie a țării producea aproape de 7 ori mai puțin decît în 1913. Deși a pornit de la o asemenea înapoiere și epuizare datorită economică, eroismului și abnegației oamenilor muncii și liniei trasate de partid de dezvoltare în ritm forțat a industriei, Uniunea Sovietică făcut un adevărat salt în dezvoltaarea sa industrială. In cadrul vestitelor planuri cincinale, întreaga Uniune Sovietică a devenit un vast șantier, pe întregul cuprins al ei s-au construit nenumărate mine care au pus în valoare uriașele bogății ale subsolului, furnale înalte, moderne, fabrici și uzine producătoare de mașini, centrale electrice, întreprinderi ale industriei ușoare și alimentare. Cu realizarea fiecărui plan cincinal s-a micșorat distanța care despărțea U.R.S.S. din punct de vedere producției industriale de principalealte state capitaliste. Astfel, încă în anul 1937 în ceea ce privește volumul producției industriale, U.R.S.S. ocupa locul întîi în Europa și locul doi pe scară mondială. In prezent, cota-parte a Uniunii Sovietice în producția industrială mondială reprezintă aproximativ cincime. Aceste date arată în mod o grăitor că primul stat socialist al muncitorilor și țăranilor a devenit o mare putere industrială. Volumul global al producției industriale Uniunii Sovietice depășește astăzi de 33 de ori nivelul anului 1913, iar producția mijloacelor de producție a suferit de 74 de ori în comparație cu același an. Deosebit de rapid s-a dezvoltat industria sovietică constructoare de mașini, al cărui volum va crește anul acesta de 200 de ori în comparație cu anul 1913. In anii puterii socialiste au avut loc numai un simplu proces de dezvoltare cantitativă a industriei, ci paralel cu aceasta s-a desfășurat vertiginos procesul de perfecționare și modernizare a ei. In multe ramuri, tehnica și știința sovietică dețin primul loc în lume. La perfecționarea și modernizarea producției industriale au luat parte un număr considerabil de tehnicieni, ingineri, inovatori și raționalizatori. Numai în cursul anului 1956, în industria U.R.S.S. au fost aplicate 1.405.000 invenții și raționalizări în interesul modernizării și perfecționării industriei socialiste. In procesul creării bazei tehnicomateriale a comunismului, o condiție și totodată o etapă importantă o constituie realizarea sarcinii economice fundamentale a U.R.S.S. — ajungerea și depășirea principialelor state capitaliste, în ce privește producția industrială și agricolă pe cap de locuitor. Sarcina de a ajunge din urmă și de a întrece principalele țări capitaliste a fost pusă de marele Lenin încă înaintea victoriei Marii Revoluții Socialiste din Octombrie. In lucrarea sa „Catastrofa ce ne amenință și cum să luptăm împotriva ei“, scrisă în septembrie 1917, V. I. Lenin arăta că : „Revoluția a făcut ca în cîteva luni Rusia să ajungă din urmă ca orînduire politică țările înaintate. Dar acest lucru nu e suficient. Războiul este neînduplecat, el pune probleme cu ascuțime implacabilă : ori vom pieri, ori vom ajunge din urmă țările înaintate și le vom întrece din punct de vedere economic“. După ce societatea socialistă fusese deja construită, Uniunea Sovietică devenind o mare putere, Congresul al XVIII-lea al P.C.U.S., în anul 1939, a pus în mod concret, ca o problemă la ordinea zilei, sarcina de a ajunge și depăși din punct de vedere economic cele mai dezvoltate țări capitaliste. Realizarea acestei sarcini a fost însă întreruptă aproximativ pe 6 ani din cauza celui perioadă de 10 de-al doilea război mondial. De aceea, după cel de-al doilea război mondial această sarcină s-a pus din nou în mod concret în fața activității creatoare a poporului sovietic. Dar condițiile în care poporul sovietic trebuie să îndeplinească acum acest lucru au devenit altele, mai favorabile. Socialismul a ieșit din cadrul unei singure țări și s-a transformat într-un sistem mondial. Uniunea Sovietică s-a întărit considerabil avînd astăzi o putere economică de cîteva ori mai mare decît în 1939, în timp ce sistemul capitalist a slăbit considerabil. Toate acestea ușurează și grăbesc ajungerea și depășirea de către Uniunea Sovietică a principalelor țări capitaliste în ce privește producția pe cap de locuitor De o excepțională însemnătate pentru construirea comunismului în U.R.S.S. sînt documentele Congresului al XX-lea al P.C.U.S. In rezoluția Congresului al XX-lea al P.C.U.S. cu privire la raportul de activitate al C.C. al P.C.U.S. Se arată : „Congresul consideră necesar să se continue cu toată perseverența lupta pentru rezolvarea pe căile întrecerii economice, pașnice, într-un termen cît mai scurt, a sarcinii economice fundamentale a Uniunii Sovietice, care constă în aceea că, sprijinindu-se pe avantajele sistemului economic socialist, să ajungă din urmă și să întreacă cele mai dezvoltate țări capitaliste în ceea ce privește producția pe cap de locuitor“. Directivele privind cel de-al VI-lea plan cincinal prevăd ca în 1960 producția industrială a Uniunii Sovietice să crească cu 65 la sută. Aceasta înseamnă că în 1960 se vor produce de 3 ori mai multe produse industriale decît în 1950 și de 5,3 ori mai multe decît în anul 1940. In Uniunea Sovietică, în anul 1956 producția pe cap de locuitor fața de anul 1913 a crescut la energie electrică de 68,5 ori, la cărbune de peste 10,4 ori, la oțel de 8,1 ori, la petrol de peste 6,3 ori, la ciment de peste 11,2 ori etc. Cu toate acestea, producția industrială pe cap de locuitor a Uniunii Sovietice rămîne încă în urmă față de principalele state capitaliste, și în special față de S.U.A. Perspectiva ajungerii și depășirii statelor capitaliste și în acest domeniu este foarte apropiată. Acest lucru îl ilustrează și ritmul incomparabil mai rapid al creșterii producției pe cap de locuitor în Uniunea Sovietică față de țările Capitaliste. Astfel, conform unor calcule, în perioada anilor 1913—1955 producția industrială pe cap de locuitor în U.R.S.S. a crescut de 19,4 ori pe rînd în S.U.A. numai de 2,3 ori, în Anglia de numai 1,6 ori, în Franța de 1,8 ori. Deci ritmul de creștere a producției pe cap de locuitor este incomparabil mai rapid în U.R.S.S. decît în principalele state capitaliste. Una din principalele trăsături prin care se manifestă superioritatea socialismului față de capitalism o constituie ritmul mult mai rapid al creșterii productivității. Dacă comparăm ritmul creșterii productivității muncii din industria U.R.S.S. și principalele state capitaliste constatăm că în perioada anilor 1913—1955 acesta a crescut în Uniunea Sovietică de 8 ori pe cînd în S.U.A. a crescut numai de 2,2 ori iar în Anglia numai de 1,4 ori. Sporirea continuă și în ritm din ce în ce mai rapid a productivității muncii în economia socialistă se poate asigura numai pe seama creșterii cu precădere a productivității în industria mijloacelor de producție, baza materială a obținerii unui progres tehnic continuu. Aplicînd cu consecvență linia de dezvoltare cu precădere a producției mijloacelor de producție, P.C.U.S. a asigurat crearea tuturor condițiilor pentru avîntul continuu al tehnicii, pentru dezvoltarea și modernizarea continuă a forțelor de producție, după ultimul cuvînt al științei și tehnicii moderne contemporane. In industria Uniunii Sovietice, mecanizarea complexă și automatizarea producției ating proporții din ce în ce mai însemnate. Astăzi, în U.R.S.S. funcționează nenumărate linii de producție automatizate uzine în întregime automatizate, înși seminătatea acestui larg proces de mecanizare complexă și automatizare care se desfășoară în U.R.S.S. poate fi văzută din faptul că duce la o creștere a productivității muncii de circa 8—10 ori. O largă extindere a căpătat de asemenea electrificarea procesului de producție atît în industrie cît și în agricultură. In prezent se desfășoară trecerea întregii economii pe baza unui sistem energetic unic. O dezvoltare însemnată a căpătat aplicarea electronicii. Se extinde continuu folosirea și aplicarea de noi materiale și înainte de toate a materialelor sintetice. A căpătat o largă răspândire folosirea procedeelor chimice. In Uniunea Sovietică a fost pusă în funcțiune prima centrală atomo-electrică din lume, iar în prezent se construiesc noi centrale atomo-electrice. A fost construit sincrofazotronul —• cel mai puternic accelerator de particule din lume. Au fost construite diferite motoare atomice și se dezvoltă producția lor. Cresc proporțiile folosirii energiei atomice în scopuri pașnice. Dezvoltarea grandioasă a forțelor de producție în Uniunea Sovietică are o însemnătate deosebită în întrecerea pașnică dintre capitalism și socialism și în rezolvarea mai rapidă a sarcinii economice fundamentale a Uniunii Sovietice. Aceasta constituie un pas uriaș înainte pe drumul construirii comunismului. Construirea societății socialiste în U.R.S.S. a avut ca rezultat, pe baza aplicării în viață a planului cooperatist al lui Lenin, crearea sistemului socialist al agriculturii , superior tuturor formelor de producția agricole bazate pe proprietatea privată. Sub conducerea P.C.U.S. a fost înfăptuită colectivizarea agriculturii care a însemnat o adîncă revoluție în viața satului sovietic. In locul celor 25.000.000 de gospodării țărănești fărîmițate și înapoiate a apărut sistemul colhoznic bazat pe proprietatea socialistă. Astăzi, agricultura socialistă sovietică este cea mai concentrată și cea mai mecanizată agricultură din lume. Ea cuprinde 8.742 de mari S.M.T.-uri, 5.099 mari sovhozuri și 83.000 de mari colhozuri. Prestînd o agricultură intensivă, mecanizată, țărănimea colhoznică obține importante succese în creșterea producției agricole vegetale și animale. Astfel, în 1956 producția medie la hectar a crescut în comparație cu 1950 la cereale cu 27 la sută, la floarea soarelui cu 74 la sută, la bumbac cu 39 la sută, la in cu 108 la sută. Succese importante au fost obținute de asemenea în creșterea șeptelului. Agricultura sovietică dispune astăzi de 1.577.000 de tractoare, 385.100 combine cerealiere, 631.000 camioane etc. Aceasta a permis creșterea continuă a gradului de mecanizare a producției agricole și sporirea continuă a productivității muncii în agricultură. De o deosebită însemnătate pentru avîntul agriculturii socialiste a fost acțiunea inițiată de P.C.U.S. în vederea valorificării pâmînturilor re a socialismului, Pliîtida realizînd astfel pe * 1 a șasea parte a candidat în științe economice globului pămîntesc FL, BALAURE societatea socialis ____ tă și a trecut la construirea treptată a Orînduirii comuniste.