Apărarea Patriei, decembrie 1957 (Anul 13, nr. 283-309)

1957-12-01 / nr. 283

Pentru patria noastrâ, Republica Populară Romînă f #APǍRAREA PATRIEI Organul Central al Ministerului Forțelor Armate ale R. P. R. ANUL XIII Nr. 283 (3509) Duminică 1 decembrie 1957 4 PAGINI — 20 BANI UN NOU AN ÎN ÎNVĂȚĂMÎNTUL POLITIC DE MASĂ In primele zile ale lui decembrie se deschide în toate unitățile For­țelor noastre Armate un nou an școlar în rețeaua învățămîntului po­litic de masă. Ofițerii, sergenții și soldații vor umple din nou universităților și școlilor serale sălile partid, ale cluburilor de unități de și camerelor culturale din subunități. Va crește activitatea bibliotecilor. Vor spori cererile pentru operele Clasicilor, pentru cărțile noi și revis­tele de specialitate. Deschiderea anului de învățământ constituie un puternic imbold pentru intensificarea muncii politico-ideolo­gice ce se desfășoară în unități și subunități, în vederea creșterii ne­contenite a conștiinței politice a mili­tarilor de toate gradele. » încadrați în diferitele forme ale învățămîntului politic de masă, ofi­țerii, sergenții și soldații vor reuși să cunoască mai temeinic politica partidului și guvernului nostru, să înțeleagă mai bine semnificația eve­nimentelor interne și internaționale, să însușească și să-și adîncească cunoștințele despre bazele marxism­­leninismului. Ei vor simți astfel în­­tr-o măsură și mai mare răspunde­rea personală pentru desăvîrșirea pregătirii lor militare și politice, pentru întărirea continuă a ordinei și disciplinei militare în unități și subunități. Participînd cu regularitate la lecțiile politice și la cercurile din sistemul învățămîntului de partid, soldații și sergenții vor dobîndi în acest an de învățămînt cunoștințe noi și multiple. Ei vor reuși să cu­noască mai bine patria, frumusețile și bogățiile ei, mărețele realizări ob­­ținute de oamenii muncii — sub conducerea partidului — pe drumul făuririi unei vieți noi, fericite. Ei vor avea posibilitatea să cunoască a­­mănunțit episoadele cele mai semni­ficative, faptele de arme și actele eroice din luptele duse de-a lungul veacurilor de p­oporul nostru pentru eliberarea sa­­ națională și socială , vor cunoaște lupta plină de abnega­ție a partidului clasei muncitoare împotriva exploatării și asupririi, lupta eroică dusă pentru con­struirea socialismului. Lecțiile poli­tice îi vor ajuta pe soldați și ser­­genți să înțeleagă profund faptul că ei sînt chemați ca urmînd pilda înaintașilor să manifeste un devota­ment nemărginit față de patrie și harnicul nostru popor muncitor. Că ei sînt chemați să apere cu sfințe­nie, cu bărbăție și pricepere liber­tățile cucerite, viitorul fericit pe care poporul nostru și-l făurește sub conducerea partidului. Participînd cu regularitate la lec­țiile politice, soldații și sergenții din unitățile noastre militare vor înțelege în permanență necesitatea respectării stricte a prescripțiunilor regulamen­telor noastre militare, a îndeplinirii întocmai a cerințelor jurămîntului militar. Ei vor întări și mai mult prietenia și tovărășia ostășească, își vor dezvolta încontinuu dragostea față de arma din care fac parte, nu vor precupeți nici un efort pentru însușirea temeinică a cunoștințelor de specialitate ; vor fi gata întot­deauna ca la nevoie să-și dea chiar și viața pentru interesele patriei scumpe. Ofițerii încadrați la universitățile și școlile serale de partid, în gru­pele de pregătire marxist-leninistă vor continua să aprofundeze, prin­­tr-un studiu individual mai intens, tezele teoretice ale învățăturii mar­­xist-leniniste, conținutul hotărîrilor partidului și guvernului nostru. Ei vor reuși astfel să cunoască legile de dezvoltare ale naturii și societă­ții, să-și însușească concepția mate­rialistă despre lume și societate a partidului nostru, linia sa politică marxist-leninistă, principiile socialis­mului științific care stau la baza po­liticii sale. Acest fapt le va crea po­sibilitatea să înțeleagă cu profun­zime situația politică actuală, le va da perspectiva clară evenimentelor interne a desfășurării și internațio­nale. Majoritatea ofițerilor din unitățile noastre militare vor continua să stu­dieze disciplina : „învățătura mar­­xist-leninistă despre război și arma­tă“. Studiind tezele teoretice ale în­vățăturii marxist-leniniste în strînsă legătură cu activitatea lor practică, ofițerii din unități și subunități își vor însuși bogate cunoștințe politico­­ideologice, vor putea desfășura muncă educativă mai intensă și mai­­ eficace în rîndurile sergenților și soldaților, vor rezolva cu mai mult succes problemele tactico-operative și îndatoririle regulamentare ce le revin. Incepînd cu noul an de învăță­mînt, comandanții, organele politice, organizațiile de partid și U.T.M. vor trebui să lupte, înainte de toate, pentru îmbunătățirea continuă educației patriotice a militarilor. Un a ajutor prețios în rezolvarea cu suc­­ces a acestui obiectiv îl constituie și lecțiile cuprinse în planurile te­matice ale tuturor formelor de în­vățămînt, întocmite la un nivel po­litic și ideologic corespunzător, lec­țiile vor cultiva în permanență în rîndurile ofițerilor, sergenților și soldaților mîndria față de gloriosul trecut de luptă al partidului și po­porului nostru pentru libertate și in­dependență, dragostea fierbinte față de partid, guvern și popor, respectul față de oamenii muncii, față de munca și realizările lor, întreaga istorie a poporului nostru din cele mai vechi timpuri și pînă în zilele noastre și mai cu construcția noastră socialistă seamă pun la dispoziția fiecărui propagandist nenumărate exemple de patriotism al poporului nostru. Toate acestea folosite cu pricepere în lecții, expu­neri, seminarii, discuții sau convor­biri vor contribui în bună măsură la intensificarea educației patriotice a militarilor. Esențialul în procesul de învăță­mînt îl constituie însă calitatea lui, înaltul său nivel politic și ideologic, legătura sa cu practica. De aceea este absolut necesar ca î­n cadrul fie­cărei forme de învățămînt tezele teoretice să fie lămurite întotdeauna în mod just, explicate multilateral, aprofundate, apărate împotriva ori­căror influențe ale ideologiei tur­­gheze. Acest fapt va da întregului proces de învățămînt un caracter mai combativ, mai activ, mai legat de viață. Legătura cu viața, cu practica, cu sarcinile pregătirii de luptă și poli­tice a învățămîntului politic de masă va influența cu siguranță ob­ținerea unor noi succese în viața u­­nităților și subunităților. Un bun propagandist — orice formă de în­vățămînt ar conduce — nu se mul­țumește doar cu calificativele bune sau foarte bune obținute de ofițeri, sergenți sau soldați la seminarii, discuții sau convorbiri. Rezultatele muncii de învățămînt trebuie să se concretizeze în activitatea practică a fiecărui militar, în atitudinea lui față de muncă, în lupta lui perma­nentă pentru întărirea capacității de luptă a unității și subunității în care muncește, îmbunătățirea calității învățămîn­tului politic de masă depinde într-o mare măsură și de activitatea con­cretă a fiecărui propagandist. In unitățile Forțelor noastre Armate crește an de an numărul acelor pro­pagandiști care, muncind cu spirit de răspundere pentru pregătirea lor teoretică și metodică, aduc un a­­port însemnat la intensificarea mun­cii ideologice în rîndurile militari­lor. Experiența lor generalizată depășit de mult „granițele“ unități­i lor în care muncesc. Cu toate acestea, mai sînt multe de făcut ca toți propagandiștii din rețeaua învățămîntului­­ politic de masă să se situeze la înălțimea sar­cinilor ce le revin. Luptînd cu con­secvență împotriva form­alismului, autoliniștirii și îngîmfării, propagan­diștii să dea dovadă în activitatea lor de modestie, de o temeinică pre­gătire teoretică și practică. Iată de ce pregătirii colective a propagan­diștilor trebuie să i se dea o atenție sporită. In seminariile permanente, organizate în unități sau la marile unități, pe lîngă pregătirea teoreti­că a propagandiștilor o mai mare a­­tenție trebuie acordată pregătirii lor metodice. Generalizarea experienței pozitive a celor mai buni propagan­diști trebuie să caracterizeze de fie­care dată activitatea fiecărui semi­nar permanent. Chezășia îmbunătățirii calității învățămîntului politic de masă constă în permanenta conducere și îndrumare a acestuia de către orga­nele politice și organizațiile de par­tid. Urmărind încă de la începutul a­­nului școlar modul în care se desfă­șoară procesul de învățămînt în u­­nități și subunități­­ organele poli­tice vor reuși să cunoască pe cei mai pricepuți propagandiști, experiența lor care, generalizată în mod ope­rativ, va duce la obținerea unor noi succese, la lichidarea lipsurilor. Și mai mult trebuie să crească rolul organizațiilor de partid în or­ganizarea și desfășurarea procesului de învățămînt. In ședințe de birou, în adunări ale comuniștilor, trebuie organizate periodic analize asupra calității învățămîntului politic de masă, asupra felului cum comuniștii se achită de sarcinile lor în acest do­meniu. O mai intensă muncă indi­viduală a comuniștilor cu ceilalți militari va duce la creșterea numă­rului fruntașilor în munca de învă­­țămînt. Noul an școlar în învățămîntul politic de masă începe în perioada în care întregul nostru popor mun­citor se pregătește să întîmpine cea de-a 10-a aniversare a Republicii Populare Romîne. Militarii Forțelor noastre Armate cinstesc cu noi rea­lizări acest însemnat eveniment din viața patriei noastre, întregul pro­ces de învățămînt va trebui să facă cunoscute tuturor militarilor reali­zările obținute de poporul nostru muncitor — sub conducerea parti­dului — în cei zece ani care s-au scurs de la proclamarea Populare Romîne. Acest Republicii fapt va spori și mai mult dragostea militari­­lor față de conducătorul iubit al po­porului­­— Partidul Muncitoresc Romîn — față de toți oamenii mun­cii, față de scumpa noastră patrie— Republica Populară Romînă. Sper la muncă tuturor ofițerilor, sergenților și soldaților în noul an de învățămînt ! Sosirea în Capitală a unei delegații guvernamentale din R. D. Germană Zilele acestea a sosit în Capitală o delegație guvernamentală din R­­D. Germană, condusă de Hans Ad­ler, adjunct al ministrului Indus­triei Chimice.­­ Delegația guvernamentală ger­mană va discuta cu conducătorii Ministerului Industriei Petrolului și Chimiei posibilitatea lărgirii cola­borării economice între țara noas­tră și R. D. Germană în domeniul industriei chimice. In timpul șederii în țara noastră delegația germană va vizita întreprinderi și uzine ale industriei chimice. în Editura de stat pentru literatură politică au apărut: 1. COMUNICAT cu privire la consfătuirea reprezentanților partidelor comuniste și munci­­torești din țările socialiste. DECLARAȚIA consfătuirii reprezentanților partidelor comuniste și muncitorești din țările socialiste, care a avut loc la Moscova între 14 și 16 noiembrie 1957 2. COMUNICAT informativ asupra consfătu­irii reprezentanților partidelor comuniste și mun­citorești. MANIFESTUL PĂCII 520 ani de la răscoalele iobagilor romîni și maghiari din Transilvania Adunarea festivă de la Cluj La Cluj au început festivitățile prilejuite de împlinirea a 520 de ani de la răscoalele iobagilor romîni și maghiari din Transilvania între care răscoala de la Bobîlna a consti­tuit un moment important. Sîmbătă după amiază a avut loc la Teatrul Național din localitate o adunare festivă consacrată­­ acestui eveniment. Participanții la adunare au salutat cu căldură sosirea în sală a membri­lor delegației C.C. al P.M.R. și gu­vernului Republicii Populare Ro­mîne, care participă la festivități. Tov. Emil Bodnăraș, membru al Bi­roului Politic al C. C. al P. M. R. vicepreședinte al Consiliului de Mi­niștri, Ianoș Fazekaș, secretar al C.C. al P.M.R., Atanase Joja, membru al C.C. al P.M.R., ministrul învățămîn­tului și Culturii, Augustin Alexa, membru al C. C. al P.M.R., procu­ror general al Republicii Romîne, Ladislau Banyai, Populare director general în Ministerul învățămîntului și Culturii, acad. Andrei Oțetea, care­ au luat loc în prezidiu. In prezidiul adunării au luat loc de asemenea tovarășii Csupor Ludo­vic, membru al C.C. al P.M.R., membru al Prezidiului Marii Adu­nări Naționale și prim secretar al Comitetului regional P.M.R. al Re­giunii Autonome Maghiare, Vasile Vaida, membru supleant al C.C. al P.M.R., prim secretar al Comitetului regional Cluj al P.M.R., scriitorul Nagy Istvan, membru al Prezidiului Marii Adunări Naționale, Kulcsar Francisc, președintele Comitetului E­­xecutiv al Sfatului popular regional Cluj, precum și reprezentanți ai co­­mitetului orășenesc P.M.R. Cluj, ai sfaturilor populare regional, orășe­nesc, reprezentanți ai muncitorilor, țăranilor și intelectualilor din re­giune. Adunarea festivă a fost deschisă de tov. Petru Jurcă, președintele comitetului executiv al Sfatului popular al orașului Cluj. A luat cuvîntul tov. acad. Atanase Joja, care a adus adunării salutul C.C. al P.M.R. și al Consiliului de Miniștri al Republicii Populare Ro­mîne. Se împlinesc peste 500 de ani de la evenimentul memorabil cînd țăra­nii romîni și maghiari, înfrățindu­­se prin jertfe de sînge în lupta îm­potriva exploatatorilor și asupritori­lor feudali și clericali au ridicat steagul glorios al răscoalei pentru demnitatea omenească, pentru liber­tate și pentru o existență m­ai bună — a spus vorbitorul. Răscoala de la Bobîlna este una dintre cele mai importante acte revoluționare ale istoriei patriei noastre ; ea se înca­­drează în rîndul marilor mișcări ță­rănești din evul mediu împotriva feudalismului, fiind prima manifes­tare de luptă revoluționară orga­nizată a țărănimii împilate din ța­ra noastră. Răscoala de la Bobîlna a luminat ca un far conștiința țărănimii ro­mîne și maghiare, a unit în aceeași luptă de clasă pentru aceleași o­­biective, pentru aceleași interese, hotărîtoare în ultima analiză — in­teresele de clasă — pe țăranii mani și unguri; ea a apărut ca re­prevestire minunată a unirii lor în­­ decursul veacurilor ce au urmat împotriva exploatării și împilării, mai ales ca o prevestire a măreței unități a oamenilor muncii indife­rent de naționalitate pentru con­strucția socialismului în patria noas­tră scumpă, Republica Populară Romînă. Acest fapt este o străluci­tă confirmare a­ tezei marxist-leni­niste potrivit căreia interesele de clasă sînt în ultimă analiză determi­­nan­te, șes constituind motorul pro­­gresului istoric, al trecerii de la so­cietatea de exploatare la orînduirea fără exploatare socială și națională — dînd conținut și țel mișcării is­torice de la inferior la superior, de la preistorie la istorie. Aspirațiile nobile ale răsculaților romîni și unguri de la Bobîlna au fost realizate și depășite într-o măsu­ră la care ei nu puteau visa — în lupta comună dusă în zilele noastre de poporul romîn și de naționalități­le conlocuitoare, sub conducerea Par­tidului Muncitoresc Romîn, pentru înfăptuirea Republicii Populare Ro­mîne și pentru construirea socialis­mului. In cursul acestei lupte s-a ci­mentat prietenia veșnică a poporului romîn și a naționalităților conlocu­­itoare. Uneltirile dușmanilor de cla­­să,­ încercările lor de a dezbina pe oamenii muncii romîni, maghiari, germani etc., sînt sortite unui eșec rușinos în fața hotărîrii neclintite a maselor muncitoare. Țărănimea are astăzi un aliat cre­dincios — clasa muncitoare — iar conducătorul încercat al oamenilor muncii din țara noastră. Partidul Muncitoresc Romîn, călit în luptă și înarmat cu invincibila teorie a mar­­xism-leninismului, dezvoltă economia și cultura noastră, unitatea de nez­druncinat a oamenilor muncii din ța­ra noastră, indiferent de naționali­tate După ce a subliniat succesele im­­portante obținute în anii puterii populare pentru ridicarea bunăstării celor ce muncesc vorbitorul a spus: Poporul nostru nu este numai un creator de bunuri materiale ci are un bogat fond cultural în limbi di­ferite pe care intelectualitatea legată de popor are nobila misiune de a-1 ridica tot mai sus, de a-1 îmbogăți necontenit. Promovarea continuă a frăției poporului romîn cu naționalitățile conlocuitoare, ridicarea continuă nivelului de trai cultural, sporirea și a adîncirea fondului cultural de mare preț al poporului, înflorirea neconte­nită a patriei noastre în cadrul lagă­rului socialist în frunte cu marea noastră prietenă U.R.S.S., este oma­giul suprem pe care după 500 de ani îl aducem luptătorilor eroici romîni și maghiari de la Bobîlna. Textul cuvîntării acad. A. Joja a fost citit în limba maghiară de tov. Kulcsar Francisc. A luat apoi cuvîntul acad. prof. C. Daicoviciu rectorul Universității „Victor Babeș“. Acad. Daicoviciu a făcut apoi un amănunțit istoric al desfășurării răs­coalei A mai luat cuvîntul prof. univ. Balogh Edgar Succese de seamă în transformarea socialistă a agriculturii în regiunea Iași . Raioanele Vaslui și Negrești în curînd coopera­­tivizate complet . In raionul Murgeni ia avînt acțiunea de colectivizare. (De la corespondentul nostru). — In fiecare seară sosesc vești îmbucu­rătoare din raioanele Vaslui și Ne­grești, în cuprinsul cărora mii de fa­milii de țărani muncitori pășesc pe drumul agriculturii socialiste. Astfel, pînă la 30 noiembrie, în raionul Vaslui au fost complet cooperativi­­zate 29 comune din cele 34 existente. Succese de seamă se obțin în trans­formarea socialistă a agriculturii și în raionul Negrești. In seara zilei de 28 noiembrie s-a terminat cooperati­­vizarea agriculturii în comunele Ipatele și Dumești. In prezent a fost cooperativizată 97,4 la sută din su­prafața comasabilă a raionului, în­­scriindu-se în sectorul socialist peste 97 la sută din numărul familiilor. In raionul Murgeni, a cărui agri­cultură e cooperativizată, se desfă­șoară în prezent o mișcare de masă în vederea colectivizării. Numai în ultimele două săptămîni, peste 4000 familii de întovărășiți din raionul Murgeni s-au înscris în g.a.c. cu o suprafață de peste 11.000 ha. teren. Pînă în prezent sînt complet co­lectivizate 12 sate, dintre care Si­­peni, Sărățeni, Peicani, precum și în­treaga comună Cîrța. S. FAUR IN REGIUNEA STALIN 50 localități complet cooperativizate Pînă acum, 50 de localități din regiunea Stalin au fost complet coo­perativizate. Numai în raionul Ag­nita au fost complet cooperativizate 21 comune și sate. La Hălchiu, unde există o gospodărie agricolă colectivă milionară, au fost create în ultimul timp două întovărășirii agricole, o cooperativă agricolă de producție. Ultimele 42 de familii de țărani mun­citori din comună au intrat în gos­podăria colectivă. De asemenea, co­muna Ghimbav, unde starea mate­rială a țăranilor muncitori este foar­te bună, a fost complet cooperati­vizată. Printre localitățile­ complet cooperativizate în ultimul timp se numără Bod, Codlea, Agnita. Co­munele Cristian, Feldioara, Sînpetru și orașul Rîșnov, din raionul Codlea, se află de asemenea In pragul com­pletei cooperativizări. LA DESCHIDEREA „LUNII CULTURII" POEZIA CIFRELOR dar Există un simi­al cifrelor. Uneori doar cîte­­va numere înșirate unele lîngă altele vorbesc mai mult și mai limpede decît lungi înșiruiri de cuvinte, oricît ar fi ele de mă­iestrit alese. Succesele­­ evoluției noa­stre realizate în cei 13 ani de la eli­berare, și mai cu seamă în cei 10 ani de la proclamarea Republicii, se ex­primă și în date care alcătuiesc o admirabilă poezie a cifrelor, un bi­lanț care în anii regimului trecut nu se putea realiza în­ decenii și se­cole. Și pentru că revoluția culturală este una din grăitoarele laturi ale marelui proces de transformare a țării noastre într-o țară înaintată; și pentru că a devenit o tradiție sărbătorirea culturii în fiecare an în preajma aniversării Republicii — să stăruim cîteva clipe în preaj­ma acestei minunate poezii a cifre­lor și numerelor care măsoară pro­gresele făcute de o țară și de un popor în numai cîțiva ani. Cine a uitat, cine a putut uita trista formulă care însoțea nenumă­ratele acte pe care le încheia țăra­nul romîn, și chiar o mare din populația mărginașă de la parte tîr­­guri , a semna prin punere de de­get. Plaga analfabeților, plaga în­tunericului, pa care poporul nos­tru a rîvnit secole de-a rîndul s-o alunge, zicîndu-și că are parte nu­mai cine are carte. Mai mult de ju­mătate de țară era analfabetă, es­crocată și mințită, jefuită de șme­cherii mai mici și de tîlharii mai mari, interesați să mențină neștiința de car­te. Din poporul care crease „Mio­rița“, care a dat erudiți ca Dimitrie Cantemir, Eliade Rădu­lescu, Haș­­deu sau Nicolae Iorga, care a dat artiști ca Eminescu, Sadoveanu, Gri­­gorescu sau­ Enescu — nu avea ac­ces la cultură decît o pătură res­­trînsă, nu știau de loc citi și scrie mai mult de jumătate. Azi cifrele indică lichidarea științei de carte, astăzi cifrele ne­­a­­rată biblioteci numărîmdu-se cu ze­cile de mii, școlile crescîndu-și nu­mărul de locuri de cîteva ori. Am în față volumul de versuri „Ediție definitivă“ de Tudor Ar­­ghezi, apărut în 1940. Scrie negru pe alb : „Această ediție s-a tras în două mii două sute douăzeci și cinci de exemplare“. In 1956, volumul „Chitare Omului“ s-a tipărit în 15.000 exemplare; tot în atîtea— volumul „1907“. Pe Eminescu îl ti­părim în fiecare an în cel puțin 100.000 de exemplare, care se epui­zează în cîteva luni de zile, dacă nu în cîteva săptămîni. Și să mai amintim că numai în anii 1949—1956 s-a editat la noi în țară un total de 22.712 titluri de cărți și broșuri cu un tiraj de 374.176.000 exemplare. Aceasta înseamnă că numărul ci­titorilor a crescut într-o măsură pe care nu numai tirajele ni-l arată, ci la aceasta se adaugă și numărul de abonați ai bibliotecilor. Ne mîndrim cu atîtea mașini fa­bricate în țară, cu­ autobuzele romî­nești, cu tractoa­­­rele romînești, cu medicamentele ro­mînești. Pentru a­­ceasta au fost ne­ted­e, documentație, cesare studii, pro­experiență, întreagă activitate științifică și teh­­­nică a fost creată pornind aproape totul de la început, ca să ajungem în cîțiva ani, în destule cazuri, la rezultate pe potriva oricăror țări care ne-au premers cu secole. Iar, de curînd, ziarele arătau că în do­meniul cercetărilor nucleare, țara noastră se află­­ printre cele fruntașe în întreaga lume. „Țara eminamen­te agricolă", cum era socotită pe vremuri, e din ce în ce mai mult o țară care folosește din plin toate mijloacele civilizației moderne, care cîștigă cu pași giganți terenul pier­dut în deceniile cît a fost ținută în înapoiere de către regimul bazat pe exploatare, înfăptuirea­ socialismului, progre­sul vieții economice, sociale, poli­­tice, cere oameni cu un orizont cul­tural din ce în ce mai larg, un nivel tot mai ridicat, care era un prilej de Cinematograful, spaimă sau cel puțin de teamă pentru sat, a de­venit și devine în tot mai multe sate un mijloc indispensabil de cul­tură. La sate dispar pentru totdeauna bolile sociale, misticismul, ignoran­ța, teama în fața naturii. Se deschid largi căi pentru socialism. Cînd lampa cu gaz va fi înlocuită pretu­tindeni în țară cu becuri electrice, atunci cugetele înseși vor îndrăzni altfel, vor deveni peste tot mai în­drăznețe, vor marca mai adînc , în­săși revoluția din domeniul econo­mic-social. Cultura noastră de azi, cultura care se creează, are un caracter ferm partinic, e angajată direct și total în acțiunea de construire a socia­lismului și de educare a oamenilori în spiritul socialismului. Construim cultura noastră, a epocii noastre, la nivelul marilor noastre înfăptuiri, în lumină celor mai înaintate idei ale contemporaneității, pe temeiul a tot ce s-a creat­­ bun în trecut. Moștenirea pe care ce­ au lăsat-o înaintașii­­ are o strălucire întru nimic mai prejos decît a altor popoare. Dar noi am moștenit, odată cu acest bun prețios creat de oame­nii legați de popor, am moștenit de la regimul trecut și o înapoiere pe car­ei am avut datoria s-o lichidăm. Am lichidat-o, călăuziți de învă­țătura noastră atot biruitoare, mar­­xism-leninismul, și am pășit la dez­voltarea tradițiilor înaintate moște­nite, către un nivel pe care înainta­șii nu l-au putut nici măcar visa, deși l-au dorit cu căldură. Rezultatele acestei activități de asigurare a accesului poporului la cultură le culegem în fiecare zi, mă­surate în noile unități socialiste care iau ființă în satele noastre, se expri­mă în noile ramuri de producție ce se creează, se fac văzute în noi uzine și industrii, în șosele și străzi, în locuințe noi, în teatre, cinemate­ (Continuare in pag. 3-a) MIHAI GAFIȚA secretar al Uniunii Scriitorilor din R.P.R La întreprinderea „Industria Bumba­cului“ din Capitala funcționează un a­­telier de creație. Aici, inginerii tehnicienii de spe­ci­cialitate creează noi modele de țesături care sînt apoi pre­lucrate în cadrul Secției de creație. Numai în cursu acestui an s-au creat 32 articole noi. O serie de noi modele de țe­sături create aici au fost prezentate în 1956—1957 la Con­gresul modei din Moscova și expozi­țiile internaționale de la Paris și Mi­lano. MODELE NOI DE ȚESĂTURI In clișeu : Mitrea Cornelia aranjînd noi modele în de­pozitul atelierului de creație La aniversarea răscoalei de la Bobîlna cu 520 de ani în urmă, spre mijlocul veacului al XV-lea, a iz­bucnit pe teritoriul Transilvaniei una din cele mai puternice răscoale ale evului mediu , vreme de aproape un an — din primăvara anului 1437 pînă în ianuarie 1438 — o­­rînduirea feudală din această pro­vincie a fost zguduită de un mare război țărănesc, care a intrat în is­torie sub denumirea de răscoala de la Bobîlna. Participarea largă la răscoală maselor de iobagi romîni și unguri a și a plebei orașelor transilvănene face ca această mare răscoală să re­prezinte o pagină dintre cele mai luminoase ale trecutului de lupte comune pentru eliberarea socială a celor două popoare. Evocarea Bobîlnei reprezintă un prilej de mîndrie pentru poporul nostru, pentru fiii și fiicele de toate naționalitățile ale Transilvaniei, pentru urmașii celor ce au acum cinci veacuri meterezele asaltat stă­­pînirii feudale. Cauza fundamentală a răscoalei a fost, firește, jugul feu­dal care apăsa în vremea aceea ță­rănimea și pătura plebeiană a ora­șelor medievale transilvane. Regali­tatea, nobilimea, biserica, supuneau țărănimea — principala clasă pro­ducătoare de bunuri a feudalismu­lui — la cel mai crunt și neomenos la. Procesul de îngrădire a libertă­ții de liberă strămutare a țăranilor dusese — în perioada premergătoa­re răscoalei — încă nu „de jure" dar „de facto" — la legarea țăra­nilor de glie. Una din cauzele principale ale răscoalei a fost, de altfel, și faptul că țăranii care voiau să-și părăseas­că stăpînii — cum încă mai aveau formal dreptul — erau jefuiți de a­­ceștia și împiedicați de fapt să ple­ce Cauzele imediate, împrejurările specifice care au favorizat ambianței revoluționare, sînt crearea strîns legate de lupta împotriva catolice, luptă care a luat o bisericii mare amploare sub influența mișcării husite. Sub învelișul religios se vădea caracterul social al activității husite. Conflictul existent dintre masele populare și Biserică a luat forme violente în urma unei noi mîrșăvii folosită de episcopul Transilvaniei Gheorghe Lepes la încasarea zeciu­­ielii datorate de țărani Bisericii. Fiind informat din timp că regele Sigismund are de gînd să introducă o nouă monetă, episcopul s-a prefă­cut a fi indulgent cu țăranii și nu a mai încasat zeciuială în bani vechi, păsuindu-i pe trei ani. Cînd s-au schimbat însă banii, episcopul a dat ordine drastice pentru încasarea ze­­ciuielii în monetă forte, inclusiv restanțele. Țărănimea refuzînd pla­ta, episcopul a dat ordin ca toți ne­platnicii să fie afurisiți, să li se re­fuze slujbele la înmormîntare, cu­nunie și botez. Această presiune mo­rală — puternică și explicabilă în condițiile pe atunci întunericului ce stăpînea conștiința maselor țără­nești — fu dublată de acțiunea de strîngere forțată a z­eciuielii. In primăvara anului 1437 furtu­na se deslănțui și cuprinse în axa ei geografică , centrul și nordul Transilvaniei, cu deosebire băile So­meșului, ținutul Albei, Clujului. Ce­tele țărănești pornite spre Bobîlna atacau castelele nobilor și se răfu­­iau cu aceștia. La hotarul comunei Ospeț — așe­zată nu departe de Dej — pe dealul Bobîlna, răsculații și-au așezat ta­băra și au avut prima luptă cu oas­tea nobililor condusă de voievodul Transilvaniei Csaky; înainte de lup­tă, răsculații au trimis o solie în ta­băra dușmană; solii au fost spîmzu­rați. Urmă bătălia. Cu toată infe­rioritatea în armament a țăranilor, aceștia răzbură oastea nobililor și obținură victoria. Nobilii se văzură siliți să încheie o înțelegere cu ță­ranii prin care aceștia din urmă ob­ținuseră o serie de concesii impor­tante, de ordin economic și polițic, care limitau considerabil, privilegiile nobililor și ale Bisericii, dar nu pu­nea în discuție esența orînduirii feudale. Nobilii au acceptat situația pentru a cîștiga timp necesar pre­gătirilor pentru zdrobirea răscoalei. Au început să atragă de partea lor mica nobilime care sprijinea pe răsculați. Clasa dominantă își strîn­­gea rîndurile în fața primejdiei. In septembrie s-a încheiat pactul de la Capolna, cunoscut sub denumirea de „Unio trium nationum“, dintre no­bilii maghiari, secui și sași. In oc­tombrie se încheie o a doua gere între nobili și răsculați în cele­care supune controlul îndeplinirii ei ar­bitrajului regelui. Se vădește astfel o slăbire a poziției răsculaților care, parțial, se împărțiseră după victoria de la Bobîlna. Nobilii începuseră în­să să se dezică tot mai fățiș de pro­misiunile lor, începură a-i ataca pe răsculați. Astfel începu o nouă fa­ză a răscoalei. In decembrie 1437 răsculații obțin noi victorii : cuce­resc Clujul și Aiudul (probabil și Dejul și Turda). Cele petrecute în cuprinsul anu­lui respectiv dovedesc cu cîtă re­peziciune se succed în conștiința maselor în transformările perioadele de avînt revoluționar. Prima înțelegere dintre nobili și răsculați de la Bobîlna se terminase doar cu recunoașterea unui drept de control al reprezentanților țărăni­mii asupra nobililor. La sfîrșitul anului, țăranii răs­culați nu recunoșteau îndreptățirea rînduielilor feudale, negau șerbia, autoritatea regală. Țăranii erau stă­­pîni pe o bună parte a țării , dis­truseseră castele, cetăți întărite, îm­părțiseră averi nobiliare. Dări nu se mai plăteau. In locul puterii asu­pritorilor răsturnată nu existau în­să elementele unei puteri noi. Răs­coala, ca orice mișcare revoluționa­ră țărănească, se fărîmița în acți­uni mici, locale. Răsculații și-au concentrat prin­cipalele forțe în Cluj. Odată cu so­sirea anului 1438 oastea feudală a ocupat suburbiile înconjurînd ceta­tea. Au urmat asalturi repetate res­pinse cu vitejie de țăranii și plebeii ce apărau meterezele Clujului. In­tre timp, nobilii, primind ajutorul armat al nobilimii săsești, pregăteau atacul final : la mijlocul lunii ia­nuarie, orașul, după o luptă sînge­­roasă, fu luat cu asalt. Cu această mare bătălie, răscoala este de fapt înfrîntă. Urmează scenele îngrozi­toare ale răzbunării. Anton cel Ma­re, căpetenia principală a apărători­lor Clujului, a fost tăiat în bucăți ; mii și mii de țărani fură uciși, schi­lodiți, desfigurați, orbiți. Astfel se sfîrși marele război al asupritorilor din 1437—1438. Amintirea lui a trăit și trăiește în inima poporului : în toate marile momente ale istoriei noastre din veacurile următoare el a fost un im­bold și o pildă pentru urmași, o co­moară de învățăminte pentru cei ce aveau să ducă mai departe cauza celor mulți și asupriți. Bobîlna a însemnat însă nu nu­mai o pildă vie peste veacuri ; ea a constituit în același timp un mesaj însuflețitor în lupta maselor pentru libertate și o viață omenească. Mar­tirii de la Bobîlna sînt în rîndurile înaintașilor eroi, care au năzuit, ca­re au luptat pentru fericirea lor și a generațiilor viitoare, care au udat cu sîngele lo­r acest pămînt. M. IONESCU BLOC­ NOTES ÎNSEMNĂRI LA LEORDENI Frumos cintec­ul „In gară la Leordeni“ Să cauți cu­ ai căuta și nu afli om căruia să nu-i placă minunata melodie populară. Cu toate acestea cuvintele nu i se mai potrivesc. Nu zic, așa o fi fost prin gara Leordenilor pe cînd s-a năs­cut cîntecul. Acu... Eu am trecut pe acolo de curînd. De asta știu cum e Mă tot gîndesc unde s-or fi în­­tîlnit îndrăgostiții din cîntec. Poate chiar pe peronul gării. Poate peste drumul de fier, acolo unde sînt acum puzderie de clă­diri Parcă poți să știi ?... E foarte greu să bănuiești. Căci in Leor­deni, aproape toate s-au schimbat în ultimii ani. Mă tot gîndesc ce s-or fi ales din eroii cîntecului. El poate-i pe­trolist — cîți dintre leordeneni nu s-au apucat de această meserie ? Ea, poate-i colectivistă la G.A.C. „I. C. Frimu“. Dacă au făcut așa, atunci știu că s-au gospodărit cum trebuie. Parcă-i aud fălindu-se care l-a rămas pe celălalt la cîș­­tig. Intre noi fie vorba amîndoi au dreptate să se fălească. Munci­torii ridică mei la 1.000 lei lunar, iar colectiviștii din Leordeni toam­na asta numai porumb vor lua 8 kg. pentru fiecare zi muncă. Mai știi, or fi avînd și copii . Dacă au, e fără doar și poate ce mititeii învață în școala nouă școală mare, cu nenumărate săli de clasă, înălțată in anii de după 2b August 44. Oare unde-or fi locuind ? Sil stea împreună cu soacra, nu cred ! (Cîntecul spune că lui încă de pe atunci nu-i era la inimă mama ei). Să se fi mutat în orășelul care a răsărit în partea de sus a Leor­denilor, în mijlocul căruia se răs­față o clădire impunătoare, noua policlinică și dispensarul ?... Și ăla­i doar tot un cartier muncito­­resc îmi frămînt mintea cătînd să ghicesc unde or fi locuind, și-am uitat înfățișarea Leordenilor de astăzi. Doar aici, în ultimul an, s-au zidit 26 locuințe individuale. Toate cimentuite, cu ziduri de că­rămidă, acoperite cu țiglă ori tablă, cu ferestre mari și lumi­noase. Așa cum se cuvine să fie locuințele unor gospodari chib­zuiți, acestea sînt sigur că într-una din vom întîlni și pe eroii cîntecului. Căci au reușit să-și ri­dice case în Leordeni oameni care nu de mult, vorba ceea, n-aveau după ce bea apă ! Dacă, cititorule, vrei să te con­vingi de spusele mele, du-te de grabă. Amînînd de pe o zi pe alta va fi prea tîrziu. Sînt sigur că alte realizări și mai mari și mai mîndre îi vor schimba înfățișa­rea. H. MAHL

Next