Apărarea Patriei, iunie 1958 (Anul 14, nr. 127-151)

1958-06-01 / nr. 127

Pentru patria noastra, Republica Populara Rom­fna ! IMPARAREA PATRIE! * Organul Central al Ministerului Forțelor Armate ale R. P. R. ANUL XIV Nr. 127 (3662) Duminică 1 iunie 1958 4 PAGINI — 20 BANI . _ ■ .ii Mim ■ ■ TRAGERILE DE LUPTĂ PE TIMP DE NOAPTE, MIJLOC DE VERIFICARE A MĂIESTRIEI TRĂGĂTORILOR Apariția noilor mijloace de luptă și în special a armei atomice, pre­cum și dezvoltarea mijloacelor teh­nice de cercetare și de observare a cîmpului de luptă, au impus ca ac­țiunile de luptă pe timp de noapte să devină din ce în ce mai frecvente și ele să constituie o activitate obiș­nuită a trupelor. Precizia focului executat noaptea diferă de cel executat ziua din cauză că obiectivele nu se văd bine, dis­tanța pînă la ele se determină mai greu, iar ochirea nu se poate face în bune condiții. In plus, la aplicațiile tactice cu tragere de luptă în ofen­sivă, tragerea executîndu-se din mers face ca precizia focului să fie mult mai mică decit în apărare. De a­­ceea menținerea direcției de ofensivă, iluminarea judicioasă a terenului, descoperirea repede a obiectivelor, antrenamentul comandanților în con­ducerea iscusită a focului și antrena­mentul militarilor în executarea re­pede și precisă a focului, au o mare însemnătate în obținerea succesului în lupta dusă pe întuneric. Toate aceste probleme, care rezul­tă din particularitățile luptei noapte, trebuie avute în vedere de la pregătirea militarilor și a subunită­ților pentru executarea tragerilor pe un astfel de timp. Este demnă de subliniat experien­ța acumulată de subunitatea din care face parte ofițerul Nicoles­­cu Gh., în ceea ce privește pregă­tirea militarilor în vederea execu­tării tragerilor de luptă noaptea. A­­ceastă pregătire începe, întotdeauna, printr-un antrenament metodic — desfășurat pe întuneric, care are ca scop formarea și perfecționarea de­prinderilor militarilor în­­ descoperi­rea obiectivelor și determinarea dis­tanțelor, încărcarea armamentului și remedierea incidentelor de tragere, executarea corectă a ochirii asupra obiectivelor descoperite. Totodată, mult preț se pune pe învățarea tra­gerii din mers cu scurte opriri și fără opriri, cu carabina, automatul și pușca mitralieră. Antrenamentul în descoperirea o­­biectivelor, determinarea distanțelor, punerea înălțătorului și executarea ochirii se fac într-un poligon insta­lat în imediata apropiere a cazărmii. Inițial, militarii sînt deprinși să des­copere obiectivele reprezentate prin diferite ținte (cap, piept, brîu, pi­cioare, armă automată) așezate în­tre 50—300 metri și iluminate prin flăcări la gura țevii (marcate cu cartușe de manevră și cu becuri elec­trice), cu focuri care simulează in­cendii și cu rachete luminoase. După aceea se trece la antrenamentul pen­tru tragerea din mers cu scurte o­­priri și apoi fără opriri, antrenamen­tul executîndu-se mai întîi ziua apoi noaptea, la început în ritm în­și­retinit și descompus pe mișcări. Rit­mul este accelerat treptat, ajungîn­­du-se la 180 de pași pe minut și la executarea a 4—6 lovituri pe distan­ța de 50 m. Tragerea se execută cu cartușe de exercițiu și de manevră. După ce militarii au căpătat deprin­derile amintite se trece la antrenarea lor în condițiile prevăzute în cursul de tragere (ținta, distanța, durata de iluminare). Metoda descrisă este foarte efica­ce. Aceasta o dovedesc rezultatele bune obținute la tragerile de luptă noaptea, de către militarii subuni­tăților amintite. In subunitatea din care face parte ofițerul Niculescu V. s-au înregistrat calificative nesatisfăcătoare la trage­rile pe timp de noapte executate în cadrul unei inspecții. Și trebuie să relevăm că registrul de tragere al subunității indica că la aceeași tra­gere desfășurată anterior se dobîndi­­seră rezultate frumoase. De ce a­­tunci militarii n-au tras bine cu pri­lejul inspecției? Pentru că în sub­unitate s-au admis ușurări și simpli­ficări, atît pe timpul antrenamentului și pregătirii militarilor pentru tragere cît și pe timpul executării trageri­lor de luptă, noaptea. Astfel, în sub­unitatea din care face parte ofițerul Niculescu V. s-au planificat numai patru exerciții pregătitoare înaintea executării ședințelor de tragere de luptă cu cartușe de război; dintre acestea, două exerciții au avut loc ziua și două noaptea. Ușurările au mers pînă acolo în­­cît la exercițiile executate ziua s-a arătat militarilor tot ce trebuie să facă la apariția unei ținte sau alteia. Apoi, la exercițiile de noapte s-a continuat antrenamentul numai în condițiile ședinței ce urma să se exe­cute. La antrenament, cît și la tra­gerile de luptă, militarii au știut dinainte poziția de­ plecare și locul de unde vor apare țintele. In ceea ce privește durata de iluminare, a­­ceasta a depășit uneori timpul sta­bilit în cursul de tragere, iar intensi­tatea iluminării a fost atît de puter­nică încît ochirea se putea face a­­proape ca și în timpul zilei. In afară de tot ceea ce s-a arătat — și acest fapt este deosebit de grav — con­ducătorul tragerii a ajutat pe trăgă­tori făcîndu-le... lumină cu lanterna, pentru fixarea înălțătorului sau pen­tru remedierea diferitelor incidente. Se înțelege că procedîndu-se în condițiile arătate, în registrele de tragere s-au putut înscrie calificative înalte în comparație cu cele din ca­drul inspecției, cînd s-a pretins mi­litarilor să execute ședința respectîn­­du-se cu strictețe prevederile cursu­lui de tragere. In perioada de vară unitățile ur­mează să execute și aplicații tactice cu trageri de luptă în cadrul sub­unităților (pluton, companie) pe timp de noapte. Din modul cum au fost executate în anii trecuți aplicațiile tactice cu trageri de luptă, noaptea,­­s-au constatat o serie de lipsuri. A­­cestea se referă, în deosebi, la con­cepția tactică, adîncimea misiunilor de luptă, participarea și cooperarea mijloacelor de întărire și pregătirea subunităților, ofițerilor, arbitrilor, mînuitorilor de ținte și amenajarea cîmpului de ținte. In ceea ce privește concepția tac­tică a aplicației, ea nu a corespuns totdeauna scopurilor de învățămînt, terenului și doctrinei de luptă a ina­micului, iar misiunile de luptă în ofensivă nu au fost reglementare în ceea ce privește adîncimea (ea fiind mult prea mică). Unele aplicații s-au executat fără participarea reală a mijloacelor de întărire regulamentare (tancuri, tu­nuri a. t., artilerie, pionieri), astfel încît comandanții de subunități nu au fost pregătiți să organizeze și să conducă toate mijloacele de întărire, pe care în mod normal le primesc în luptă. Au existat unități unde aplicațiile tactice cu trageri de luptă nu au fost precedate de exerciții tactice de front, desfășurate ziua și pe alte terenuri și în alte noaptea, situații decît cele care urm­au să se execute cu ocazia aplicației. Ofițerii și ser­genții nu au fost întotdeauna învă­țați să rezolve la lada de nisip pro­bleme în legătură cu conducerea focului subunităților ce le comandau la aplicație. O altă greșeală, care îngrădește inițiativa militarilor și duce la șa­­blonism în instruirea lor, a constat în faptul că situația cîmpului de ținte a rămas aceeași pentru toate subunitățile care au executat apli­cația pe același teren. Pentru dez­voltarea inițiativei se recomandă ca, în cadrul aceluiași cîmp de ținte, să se schimbe locul obiectivelor prin­cipale de pe diferite tranșee (arme automate, piese de artilerie, direcția contraatacului inamic). La aprecierea aplicațiilor tactice cu trageri de luptă, conducătorul a­­plicației este chemat să țină seama de ultimele modificări și completări aduse cursului de tragere. La baza aprecierii aplicației tactice cu tra­geri de­­ luptă trebuie să stea modul cum comandanții au organizat lupta și au condus focul, cum a decurs acțiunea tactică a subunității și mai ales care sînt rezultatele­­ tragerii. La aprecierea rezultatelor tragerii se va ține seama nu numai de numărul total de ținte lovite, ci și de numă­rul obiectivelor și importanța lor. Tragerile de luptă executate noap­tea nu trebuie privite ca trageri în condiții speciale, deoarece acțiunile de luptă începute ziua se continuă noaptea și invers. Comandanții locțiitorii politici, sprijiniți de orga­și­nizațiile de partid și de organizațiile atemiste, au datoria să depună toate eforturile pentru a asigura desfășu­rarea în cele mai bune condiții a tra­gerilor de luptă și a aplicațiilor tac­tice cu tragere de luptă noaptea, care constituie un mijloc de veri­ficare a măiestriei trăgătorilor gradului de pregătire al comandan­­i­ților și subunităților în vederea exe­cutării luptei reale. Lucrări pentru alimentarea cu energie electrică a obiectivelor industriale In mai multe localități din țară unde se ridică noi obiective industriale se execută paralel și lucrări pentru alimentarea cu energie electrică, sau dezvoltarea surse­lor energetice existente. Numai în cursul acestui tri­mestru Trustul de construcții­ și montaje energetice execută peste 40 de racorduri noi sau amplificări de racorduri pentru diverse întreprinderi industriale de pe cuprinsul țării. Noul laminor bluming de la Hunedoara care ur­mează să intre în funcțiune în acest an va primi ener­gie electrică din sistemul energetic al Ardealului Munteniei. In acest scop în apropiere de Hunedoara la și Peștiș a fost construită o puternică stație electrică de interconexiune care peste puțin timp va intra în func­țiune. Lucrările pentru asigurarea de energie electrică vii­toarei fabrici de acid sulfuric și superfosfați din Năvodari, regiunea Constanța, a fabricii de plăci aglomerate din așchii de lemn de la Brăila se află într-un stadiu avansat Pentru o altă întreprindere a industriei lemnului — marele combi­nat de pe Valea Mureșului din Gălăuțași — se află în construcție o linie de 35 kilovolți care va aduce energie electrică de la Gheorgheni. In cursul lunii iunie uzinele „Oțelul Roșu“ vor primi energie elec­trică și din marele sistem energetic. Marea stație de 110 kilovolți con­struită în acest scop se află în probă, linia de transport a energiei fiind complet terminată. Aceste lucrări vor contribui direct la o mai bună ali­mentare cu energie electrică a uzinelor siderurgice „Oțelul Roșu“. n (Foto: T. MACARSCHI) începe Decada Culturii Republicilor Sovietice Baltice Există un vechi proverb popular care sună cam așa : „La drum lung să nu mergi singur, să pornești cu prieteni“. Poporul nostru a pășit pe drumul vieții noi, socialiste, care duce spre comunism. Pe acest drum ne însoțesc prieteni de nădejde, po­poarele sovietice, poporul chinez, po­poarele tuturor țărilor socialiste. Sîn­­tem membrii unei familii puternice, care servește cauza sfîntă a juste­ței sociale, a progresului și a păcii. Intre popoarele noastre, aparținînd aceleiași familii, există o solidari­tate, o prietenie veșnică, de nezdrun­cinat, care se manifestă multilateral. De mulți ani a devenit o fru­moasă și nobilă tradiție în țara noa­stră organizarea de decade ale cul­turii popoarelor frățești din Uniu­nea Sovietică. Aceste sărbători au fost și sînt, de fiecare dată, întîmpi­­nate cu dragă inimă de oamenii mun­cii din patria noastră, care au învă­țat să iubească cultura adevărată, înălțătoare. Decada culturii republicilor sovie­tice baltice care începe astăzi are darul să întărească rîndurile celor care apără o asemenea cultură pusă în slujba fericirii omului, cultură care exprimă adevărul vieții și as­pirațiile cele mai intime ale mase­lor. Manifestările fie vor avea loc în cadrul Decadei culturii republicilor sovietice baltice, care se va desfă­șura între 1 —10 iunie, cuprind pre­zentări din opera dramaturgului eston A. Jacobson, conferințe cu tema „Cultura înfloritoare a repu­blicilor sovietice baltice“, „Dez­voltarea republicilor sovietice bal­tice în anii puterii sovietice“, „Pa­gini din istoria republicilor sovietice baltice“, festivaluri ale filmului, ser­bări populare, seri Pterare,­ simpo­­zioane privind dezvoltarea culturii, artei, literaturii acestor popoare. In aceste zile vom primi cu brațele deschise solii ar­tei, științei și culturii țărilor baltice, prieteniei mesagerii dintre popoarele noastre. Adevărată săr­bătoare culturală, Decada nu va constitui numai un prilej de mai bună cunoaștere a realizărilor însem­nate înfăptuite în toate domeniile de activitate în cele trei republici so­vietice din ținutu­­rile Balticei, ci și un prilej de întă­rire a nezdrunci­natei prietenii ro­mîno-sovietice atît de dragă inimii poporului nostru. Pavilionul R.S.S. Lituaniene la Expoziția Agricolă Unională CÎNTEC PENTRU PRUNC Te leagănă­ un brad din Carpați, Bumbacul cîmpiei te-n­așe. De veghe-ți stau vrednici soldați Te-așteaptă zidiri uriașe Să crești, să-nflorești, să rodești Ca holda, ca merii, ca perii Luceferii noi, pămîntești Să-ți fie izvorul puterii ! Crescînd, să-i slujești necurmat Mulțimii ce fiu te socoate : Ai tăi numai zile ți-au dat­­ Mulțimea ți-a dat libertate Maior LUCIAN DUMITRESCI In LARGUL MARII NEGRE In noaptea aceea portul Cons­­tanța clipea ritmic din luminile farurilor și își unduia somnoros salba miilor de becuri în capri­cioasa și neastîmpărata Mare Neagră. La dana militară sunase de mult stingerea. Eram oaspetele navei unde muncește și căpitanul-locotenent Ulmeanu Sebastian: „Pregătiți nava pentru marș și luptă!“... Acest ordin a făcut înconjurul navei în plină noapte. Ca prin farmec, uriașul de oțel a prins viață. Nava a început să răsune de pași grăbiți și de ordine scur­te. După aceea, căldările au în­ceput să duduie și zeci de mașini să zumzăie. Aici, pe navă, munca este atît de perfect organizată încît totul se execută în minimum de miș­cări și timp. In acest sens pot a­­firma că Pe această navă timpul este de la o vreme un învins veș­nic. Marinarii l-au provocat la luptă — odată cu declanșarea în­trecerilor socialiste pe navă,­­ și de atunci îl înving cu regularita­te. De astădată el a fost învins, fără drept de apel, de către me­canici și comandantul lor, căpi­­tanul-locotenent Arghirescu . Plecarea de la cheu Cînd mecanicul șef a raportat comandantului navei că tur­bina a fost balansată și este gata pentru marș, la catarg s-au aprins două lumini : una roșie și alta albă. începea manevra de plecare din port. Un neinițiat ar crede că plecarea navei de la cheu este o treabă ușoară. Nu ! Acea­sta este o operație foarte grea și pretențioasă — mai ales noaptea. Pînă la urmă pregătirea, expe­riența și calmul comandantului navei au scos nava din toate în­curcăturile în care voia s-o bage vîntul, virarea ancorei și întune­ricul nopții. • I..Dinspre nord bătea un vînt rece Marea Neagră ne-a întîmpinat montată și întunecoasă. Dinspre nord bătea un vînt rece. In spate­le nostru luceau în noapte, din ce în ce mai slab și mai plăpînd, lu­minile Constanței, ale Agigei și E­­foriei, ale lui Va­­sile Roaită și Mama ei. După a­­ceea a mai licărit un timp, stins și îndepărtat, farul de la Tuzla și a­­poi pe mare nu se mai vedeau decît stele în ceruri și pe vaduri. Eram in largul mă­rii ! Pe un astfel de timp și pe o astfel de întunecime cei de pe navă trebuiau să descopere și să execute trageri reale asupra unei ținte ce marca atac de vedete ra­pide „inamice“. In timp ce observatorii cerce­tau marea, locotenentul Moraru Mihai mînuia cu multă siguranță complicatele aparate electrice de navigație , ținea cu precizie punc­tul navei Despre acest ofițer tînăr co­mandantul navei are numai cu­vinte de laudă­ Recent, locotenen­tul Moraru Mihai a fost premiat cu o sumă importantă de către comandantul flotei pentru rezulta­tele excelente obținute în muncă. Trageri navale La orizont noaptea se îngîna cu ziua. Marea se montase și mai rău. Valurile ei înclinau nava cînd pe-o parte, cînd pe alta. Acum o afundau cu prova în mare, acum se plimbau pe bordul ei. In astfel de condiții mă așteptam ca tunarii să devină nerăb­dători, să-și piardă calmul și încrederea în reușita tragerii. Lor însă nici că le păsa de toate aces­tea. Așteptau liniștiți ordinul de deschiderea focu­ .. ? lui. In acest timp A­­ t făceau glume pe A? seama celor care <»•' aveau rău de ma­ S Baisfercy. re și discutau, la >' , adăpostul turele­­­lelor, despre ul­­­­­­­­timul film văzut ‘ ' în bază. Și... deodată pe întreaga navă a răsunat coman­da de deschide­rea focului. Ținta fusese descope­rită și pînă să mă întorc în direc­ția ei, de pe navă și începuse să bubuie tunuri. Proiectilele trasoa­re alergau la țintă, o încadrau și o loveau.­­Tunarii navei trăgeau foarte bine. Și pe o mare ca aceea nu-i ușor deloc să ochești, să tragi. Doar aici se mișcă și ținta și nava și încă cum , la discreția și cap­riciul mării, al valurilor și vîntului La aceste trageri cel mai bine a tras tunul comandat de capora­lul de marină Moldoveanu Ion al cărui portret a apărut de cu­rînd în ziarul nostru. La fel de bine au tras și cei de la tunul binar, comandat de caporalul de marină Bucur Dobre După terminarea tragerii, co­mandantul a trecut cu nava pe lingă țintă. Zdrențuită mai era ! Tunarii o priveau mulțumiți, în radă După terminarea tragerii, soa­rele a răsărit de undeva, din mare, și a dat Mării Negre, valu­rilor, o strălucire de argint. Fur­tuna se întețise. O parte din echi­paj suferea de rău de mare, iar nava — cu toată greutatea, pu­terea și mărimea ei — era ridi­cată, coborîtă și înclinată de va­luri ca o simplă coajă de nucă. Cu toate acestea nava trebuia să execute programul zilei, să stea în radă. In fața furiei și vuietu­lui Mării Negre marinarii își ve­deau de treburile lor. Oamenii au rezistat furtunii, dar lanțul ancorei nu. Cînd furtu­na a atins intensitatea maximă, a­­supra navei s-a abătut un potop de valuri. Ele au clătinat-o și a­­fundat-o în fel și chip. Pînă la urmă, însă, i-au rupt și smuls an­cora cu lanț cu tot. In fața aces­tei situații grele, micimanul Pe­­trișor Ion a acționat cu calm și si­guranță. La comanda lui, ancora din babord a fost fundalisită și nava n-a mai fost în pericol de a fi aruncată în stîncile digului. Epilog Cînd am părăsit portul Con­stanța, în radă, acolo unde furia mării rupsese Lanțul ancorei — se aflau scafandrii. Ei scoteau la suprafață ancora pe care marea ne-o smulsese prin forța ei nebă­nuită. In ziua aceea marea era liniș­­­tită și lucea ca o oglindă. Maior C. CONSTANTINESCU JULSL 1­n i Æ SEMNIFICAȚIA UNEI SĂRBĂTORI Un oaspete străin ce ne-a vizi­tat țara cu cităva vreme in urmă declara la plecare : „In țara dum­neavoastră mai există maiestate [UNK] Dar — s-a grăbit el să completeze, citindu-ne probabil mirarea din priviri — maiestatea sa... copilul". Poate străinul cu pricina a vi­zitat căminul fabricii de confecții „Gh. Gheorghiu-Dej", sau creșa Ministerului Invățămintului. Sau a pășit pragul unei librării, ori a urmărit cu privirea trecerea unei „Sko­­dițe" căreia pe geamul se distin­­gea familiarul sem­­­­nat : „Atențiune, copii !" Sau poate s-a măr­ginit a privi strada cu larma și vitrinele ei, a cercetat obrazurile îmbujorate, trădînd sănătate­a pentru a înțelege grija cea mare pe care puterea populară o poartă copiilor. „Majestatea sa, copilul­­" Am reținut aprecierea, căci ea mi s-a părut cea mai potrivită in­dicație a locului pe care-l ocupă copiii in țara noastră. Un loc ce se traduce prin mii de creșe și că­mine, printr-o rețea întinsă de școli și de instituții de sănătate, prin cărți, îmbrăcăminte, ori teatre speciale. Sau, generalizez toate acestea, printr-o suită de atenții, ce începe cu... concediul prenatal și sfîrșește cu bursele pentru șco­larii merituoși. „Majestatea sa, copilul !. O apreciere potrivită pentru a înțelege și semnificația sărbătorii de azi. E azi, tu toată lumea, sărbătoare­ o sărbătoare devenită tradițională. Dar, dincolo de tradiție, sărbători­rea acestui 1 Iu­nie are ceva mult mai mult, care a­­parține domeniu­lui visurilor și năzuințelor omeni­rii. E o sărbătoare cu vibrant me­saj internaționalist : un mesaj de pace al omenirii, de înțelegere, de zidire pașnică. Căci ridicându-se împotriva războiului, intru apăra­rea vieții copiilor, omenirea își a­­pără propriul viitor Un vibrant mesaj de pace ! Un vibrant mesaj internaționalist ! A­­semenea florilor, copiii au nevoie de timp frumos pentru a crește! Copiii au nevoie de sem­nul zile­lor de pace! I. T. Popas la staționarul de copii al policlinicii Ne aflăm în cabinetul medical al serviciului de pediatrie din cadrul po­liclinicii militare. O femeie medic, înaltă, învestmîntată în alb, iese în în­­tîmpinarea unui pacient prichindel, cu ochii înecați în lacrimi. Alături de el, tatăl aruncă spre doctoriță priviri în­grijorate, întrebătoare. Cei doi se în­țeleg din ochi. — Vi-I las în grijă... Am încredere în dumneavoastră. — Fiți liniștit. Copilul se va însă­nătoși curînd... Mircea se oprește în mijlocul odăii și aruncă în jur priviri înspăimîntate. Se ține scai de mîna tatălui. Se uită spre medic cu inima cît un purice. După multe făgăduieli și mîngîieri, tatăl părăsește cabinetul, lăsîndu-l pe Mircea în grija medicului. Parcă văd pe părinții lui Mircea în odaia lor, frămîntîndu-și mîinile și în­trebîndu-se : „Oare ce face Mircea ! Ce-o fi făcînd acolo, sus, în staționa­rul de copii f București Griji, nopți de nesomn, frămîntări... Dar Mircea se află în deplină sigu­­ranță. Iată-l, cu ochișorii plini de lacrimi stînd pe un fotoliu capitonat, într-un hol luminos, primitor. Privirile îi a­­leargă de colo-colo. In stînga, pe un panou drapat în roșu, zărește o foto­grafie mare, cu trei copii : un băiat negru ca tăciunele, o fetiță cu ochii oblici și o altă fetiță, care semănă leit cu Dorina, vecina lui de masă. Dea­supra tabloului, pe un glob alb, a poposit un porumbel alb. Este același de la școală. E chiar porumbelul păcii despre care le-a vorbit învățătoarea. — Cum te cheamă voinicelule ? — îl trezește din gînduri o voce caldă, plăcută — Mircea Radu, pronunță șovăitor, dezamăgit că cel ce s-a apropiat de fotoliu nu e tăticu. Acesta poartă halat și ochelari. Medicul colonel Diaconescu, prieten bun cu toți prichindeii din staționar, îi pune cîteva întrebări și, drăgăstos, îi ciufulește părul, tot așa cum face și tăticu. Lîngă medic se alătură o tova­rășă slăbuță, cu ochi mici, căprui, în­­vestmîntată și ea în alb. Este sora șefă, tovarășa Goțea. Binevoitoare, îl ia de mînă pe Mircea și-l conduce în­­tr-o cameră luminoasă, cu cîteva pa­turi. Fața de pernă și cearceafurile sînt albe. Vorbindu-i de copii, de școală, de zîne și feți frumoși, ea îl primește cu rufărie curată, apoi, ca și mămica lui, îl așează în pat, îl înve­lește cu grijă și-i mîngîie fruntea duios. Lui Mircea îi vine din nou să plîngă, dar aici, nu știe cum se face, parcă s-e rușine să dea drumul lacrimilor. Pînă să zică ceva, se trezește înconju­rat de patru copii gălăgioși, care au dat buzna în odaie, veseli și năbădă­ioși, de parcă s-ar afla la ei acasă. E asaltat cu o ploaie de întrebări­­„Cum te cheamă ?“ „Cîți ani ai ?“ „Mergi la școală ?“ LA CONSULTAȚIE — List... Vine medicul la vizită! îi anunță „mămica salonului“, adică to­varășa Săvescu, internată împreună cu copilul ei In salon își face apariția medicul de serviciu, maiorul Mateescu. — Dezbrăcați-vă, greierașilor ! se ordonă cu prefăcută seriozitate. Ve­niți pe rând la mine. Copiii se dezbracă în grabă și trec ascultători la consult. Vizita se termină. Apare sora Sanda cu injecțiile. — Cine vine primul la mine, îi dau o bomboană. Mircea își vira capul sub pernă. A­­drian s-a învățat însă cu înțepăturile și înaintează marțial spre soră. Ceilalți se lasă mai greu. Mircea s-a crampo­nat pe marginea patului. Nu vrea in­jecție nici în ruptul capului. Intervine tovarășa Săvescu. Ea și sora sanitară reușesc să-l convingă pe micul pacient că dacă nu va primi injecțiile nu se vă face niciodată sănătos și că părinții vor plînge din pricina lui. VIS ȘI REALITATE Se lasă înserarea. Ca prin farmec, în saloane se face liniște. Mai mult pe șoptire, pentru ca sugacii să poată a­­dormi, copiii cu toți dinții în gură vorbesc despre povești. Fiecare spune ce-și aduce aminte, fiecare își dă cîte o părere cu o prematură seriozitate. — Tovarășul colonel seamănă cu vraciul cel vestit din filmul „Cutia cu muzicuțe“. — Sora Aura seamănă cu Albă ca Zăpada. — Dar Gora Sanda? Parcă e Fetița de Zahăr. — Nu-i adevărat. E Scufița Roșie! — Sora Irina este „Zîna Doctoriilor“ și sora Doina cu sora șefă sînt :,Zînele Injecțiilor“. — Bravo! Bravo! izbucnesc prichin­deii în cor, mîndri de fantezia lor creatoare. Din alt salon se aude, abia șoptit, un glas duios de mamă: „A fost odată, de mult“... încet, încet, în staționar se face li­niște deplină. Copiii au aflat că la 1 iunie este ziua lor. Ca și cei mari și-au luat angaja­mente concrete : — Eu am să mănînc tot ce mi se pune în farfurie ! — Eu n-am să plîng cînd îmi face injecție ! Greu își mai respectă copiii anga­jamentele... C COSTEA Festivalul internațional al teatrelor de păpuși Marele Premiu al Festivalului decernat ansamblului Lalka (R.P. Polonă] și ansamblului Țăndărică (R.P. Romînâ) In urma vizionării spectacolelor prezentate la concurs, juriul Festi­valului internațional al teatrelor de păpuși și marionete a acordat nu­meroase premii. Marele Premiu al Festivalului a fost decernat ansamblului „Lalka“— Varșovia (R.P. Polonă) pentru spec­tacolul „Guignole” și ansamblului „Țăndărică“­,București (R.P.R.) pen­tru spectacolul „Mîna cu 5 degete”. Premiul II a fost acordat ansam­blului Teatrului Central de Păpuși din Moscova (U.R.S.S.) pentru spec­tacolul „Un concert neobișnuit”, iar Premiul III ansamblului Teatrului de Păpuși — Craiova (R.P. Romînâ) pentru spectacolul „Domnul Goe“. Marele premiu pentru originalitate și fantezie a fost obținut de artistul­­ Yves Joly (Franța). Pentru regie s-a* acordat premiul II Teatrului „Groteska“ (R. P. Po­lonă), iar pentru muzică Teatrului de Păpuși din Oradea, secția ma­ghiară (R. P. Romînă). Artistul André Tahon (Franța) a obținut premiul I pentru plastică* *

Next