Apărarea Patriei, noiembrie 1959 (Anul 15, nr. 258-282)

1959-11-01 / nr. 258

Il ** -iui******" Pent­ru patria noast­rV Republica Populară Romîna ! N­éAPARAREA PATRIEI —■— —­———­——— — —— ——-------------------------------------------------- vol. 38 ANUL XV Nr. 258 (4101) Duminică 1 noiembrie 1959 4 PAGINI — 20 BANI Organul Central al Ministerului Forțelor Armate ale R. P. R. Opere: Spre noi succese în pregătirea de luptă și politică în unitățile Armatei noastre Popu­lare are loc începerea noului an de instrucție. Infanteriștii și tanchiștii, artileriștii și pionierii, transmisio­­niștii și marinarii, trupele de toate armele, pornesc cu dragoste și elan patriotic activitatea de pregătire de luptă și politică, continuă munca perseverentă pentru a-și perfecționa măiestria militară, în rînd cu ceilalți militari ai Forțelor Armate pășesc pentru prima oară la cîmpul de ins­trucție ostașii noului contingent. Nă­zuința lor fierbinte este să învețe la perfecție meseria armelor, să de­vină fruntași în subunitățile lor. începerea anului de instrucție are loc în condițiile unui nou și puternic avînt în muncă al poporului nostru, avînt prilejuit de hotărîrile din iulie ale Comitetului Central al Partidu­lui Muncitoresc Român și de aniver­sarea a 15 ani de la eliberarea țării de sub jugul fascist. Bucuria pentru marile succese obținute în construi­rea socialismului în patria noastră, entuziasmul pentru recentele măsuri ale partidului privind ridicarea ni­velului de trai al celor ce muncesc, sînt materializate de oamenii muncii în intensificarea luptei pentru înflo­rirea economiei noastre naționale. Marile realizări obținute de poporul nostru muncitor, amploarea și ritmul înalt al dezvoltării economiei și cul­turii noastre noi, uriașele succese obținute de toate popoarele marelui lagăr socialist, în frunte cu Uniunea Sovietică, în construirea socialismu­lui și comunismului, umplu de mîn­­drie inimile militarilor Forțelor noa­stre Armate. Militarii Armatei Popu­lare Romîne, după pilda oamenilor muncii, nu-și vor cruța eforturile pentru a-și face cu cinste datoria față de patrie. In munca lor, militarii noștri sînt însuflețiți de grija permanentă a partidului pentru Forțele noastre Armate. In conducerea de către partid ei văd izvorul principal al tăriei armatei noastre, al succeselor sale In perioadele trecute de instrucție, unitățile și subunitățile armatei noastre au obținut frumoase succese in pregătirea de luptă și politică, în cunoașterea, folosirea și întreți­nerea tehnicii de luptă din înzestra­re, în întărirea ordinei și disciplinei militare. Cu prilejul bilanțurilor care au avut loc în Forțele noastre Armate au fost citate pretutindeni numeroase subunități care au obți­nut rezultate bune și foarte bune la pregătirea politică, la tragerile cu armamentul de infanterie pe timp de zi, la tragerile de artilerie și cu armamentul de pe mașinile de luptă, la pregătirea fizică etc. In bilanțu­rile ținute au fost evidențiați mulți comandanți și lucrători politici care au desfășurat o activitate rodnică pentru ridicarea nivelului de organi­zare și desfășurare a pregătirii de luptă și politice, pentru perfecțio­narea pregătirii ofițerilor și sergen­ților, pentru creșterea numărului de militari și subunități de frunte. La obținerea succeselor un rol important l-au avut organizațiile de partid, în anul trecut de instrucție, organizațiile de partid au dus cu mai multă pricepere munca vie cu militarii și au reușit să lege mai strîns munca politică de partid de sarcinile pregătirii de luptă. Orga­nizațiile de­­ partid, îndrumate de organele politice, luptînd pentru tra­ducerea în viață a hotărîrilor parti­dului, și-au sporit combativitatea față de lipsurile din subunități și unități, contribuind în mai mare măsură la lichidarea deficiențelor și la îmbunătățirea muncii în toate domeniile de activitate. Folosind experiența pozitivă acu­mulată, purtînd în inimi hotărârea neclintită de a-și ridica și mai mult nivelul pregătirii de luptă și poli­tice, disciplina și ordinea, de a li­chida lipsurile care s-au semnalat, militarii Armatei noastre Populare pornesc cu elan patriotic spre obți­nerea de noi succese în activitatea lor creatoare. Angajamentul milita­rilor de toate gradele este ca în noul an de instrucție să obțină nu­mai calificative înalte la toate cate­goriile de instrucție și de pregătire. Rezultatele ce le vor dobîndi, nu­mărul sporit al militarilor și al sub­unităților de frunte, al specialiștilor de clasă — radiotelegrafiști și tele­­foniști, al mecanicilor conductori de clasă, al specialiștilor de artilerie, de geniu, de telecomunicații, vor con­stitui o mărturie vie a patriotismu­lui fierbinte al militarilor noștri, o dovadă a răspunderii înalte ce o au pentru cauza apărării patriei și a întregului lagăr socialist. In noul an de instrucție, trupele Forțelor Armate au de îndeplinit sarcini de mare însemnătate. Cheză­șia îndeplinirii lor cu succes o con­stituie continua perfecționare a pre­gătirii cadrelor de ofițeri. Progresele uriașe ale științei tehnicii, cerințele complexe ale răz­­­­boiului modern impun tuturor ofi­țerilor să fie permanent la curent cu tot ce apare nou în știința și arta militară, în dezvoltarea tehnicii de luptă ca și în domeniul instruirii trupelor. Ofițerilor li se cere să-și desăvârșească cunoștințele tactice și tehnico-militare, să-și formeze înalte calități morale și de luptă, să-și dez­volte inițiativa în organizarea și conducerea luptei moderne și să-și perfecționeze necontenit măiestria metodică. Cerințele noi ale cîmpului de luptă modern impun să se folosea­scă noi metode în pregătirea mili­tară a ofițerilor. Este necesar ca studiul aprofundat al regulamente­lor, instrucțiunilor și al manualelor de specialitate, al publicațiilor mili­tare care tratează problemele ac­tuale din domeniul tacticii și teh­nicii de luptă, să se îmbine cît mai mult cu antrenamentul practic în teren, pe cîmpurile de­ instrucție, în poligoane etc. Metoda care dă cele mai bune rezultate în a formarea deprinderilor ofițerilor de analiza repede și complet si­tuațiile tactice, de a lua în timp scurt hotărîri îndrăznețe, de a realiza măsurile de asi­gurare de luptă în toate situațiile de luptă, a organiza și a menține neîn­trerupt cooperarea etc. este metoda rezolvării de situații tactice scurte. Această metodă trebuie larg folosită in toate unitățile Forțelor noastre Armate. Pentru învățarea caracte­risticilor tehnico-tactice ale arma­mentului și tehnicii de luptă din în­zestrare, ale mijloacelor de transmi­siuni etc., ofițerii trebuie antrenați să lucreze, de asemenea, practic. Este greșit obiceiul din unele unități de a-i pune doar pe specialiști să „demonstreze“, iar restul ofițerilor să „privească“. Fiecare ofițer, indi­ferent de funcție, să lucreze nemij­locit la categoria de tehnică de luptă care se învață, să mînuiască cu siguranță mecanismele, să reme­dieze în timpul cel mai scurt inci­dentele Paralel cu perfecționarea pregă­tirii personale în funcția de co­mandanți, ofițerii sînt datori să-și îmbogățească necontenit cunoștin­țele și deprinderile metodice, să în­vețe arta de a îmbina într-un tot organic instrucția cu educația tru­pelor. „Instruind să educăm“ — este o cerință de bază în pregătirea Forțelor noastre Armate, îndepli­nind această cerință cu pricepere și pasiune, perfecționînd necontenit metodele practice de pregătire a trupelor, în condițiile întrebuințării mijloacelor moderne de luptă, ne­­admițînd nici un fel de simplificări sau ușurări în desfășurarea progra­mului pregătirii de luptă și politice, comandanții, lucrătorii organelor politice și din statele majore își vor îndeplini cu cinste obligațiile ce le revin în anul de instrucție care începe. Un sprijin de nădejde al ofițerilor îl în instruirea și educarea soldaților constituie sergenții. Pregătirea (Continuare în pas. 2-a) IN EDITURA POLITICA A APĂRUT ÎN ZORI DE ZI de AL. ANDRIȚOIU Laureat al Premiului de Stat In zori de zi, cînd soarele stă-n față și schimbă piatra moartă în oglinzi, cînd arborii au nimic și cînd, semeață, țigara de la soare ți-o aprinzi, — noi botezăm cu cîntecele ora pornind la drum cu­ al inimilor ghid. Ne desfășoară steagul aurora spre care geamuri clare se deschid. In marș ! Cu noi vin drumurile toate, vin pomii și vin florile cu noi. Răsună străzi grăbite, cadențate, un­ doi, în ritm întinerit, un­ doi. Și simți cum vine-alături toată țara, cum vin uzinele din Hunedoara cu soarele-n cuptoare, fremătînd. Cum ape curg pe lingă pasul nostru iscînd căderi către turbine, — cum orașele știute, pe de-a rostul, din hărți și cărți, pornesc cu noi la drum. Cu noi și Bărăganul ține pasul și munți pornesc, cu noi, în marș ritmat. Metalele își fac cu noi popasul și iar purced cu noi și pasu­l bat. Și ies copii privind cum ducem țara în inimă, ca pe-un simbol măreț. Și fete vin să vadă primăvara în marșul dătător de frumuseți. Și veacul vine să-și asculte mersul... Deci am venit și eu să-mi caut versul și să-l ritmez în ritm de marș, un­ doi. Drapelul — întruchipare a patriei La club, în fața militarilor noului contingent, a fost adus drapelul uni­tății. Mărețul stindard este străjuit de trei caporali, toți trei militari de frunte. Șeful de stat major le vorbește tinerilor militari despre drapelul uni­tății, simbol al onoarei, gloriei și vi­tejiei ostășești, le povestește cum con­tingentele de tineri care s-au instruit sub faldurile lui s-au străduit să-l cinstească și să-l prețuiască muncind cu rîvnă, obținînd succese însemnate în pregătirea de luptă și politică. — „Drapelul este întruchiparea pa­triei — explică ofițerul celor ce-l as­cultă. El ne amintește de gloria străbunilor, de lupta eroică a poporu­lui nostru condus de partid pentru libertate și o viață mai bună, de hăr­nicia celor ce astăzi zidesc socialis­­mul biruitor. Cinstea de a veghea ca santinelă în preajma lui revine numai celor mai vrednici ostași. Să vă stră­duiți ca să meritați și dumneavoastră această cinste“ Căpitan T. BAICU MÎNDRIA NAVEI Nava se întorcea în bază. Cu puțin timp înainte ca ea să intre în port, comandantul a ordo­nat „la posturile de manevră pregă­tiți pentru acostarea cu tribordul“. Atît manevra de plecare cît și cea de acostare a navei nu-i o treabă de­loc ușoară. Ea îți cere pe lingă pri­cepere și multă îndemînare. I-am lăsat pe puntiști cu treburile lor și am coborît la turbine. Multe lucruri frumoase auzisem despre tur­­biniștii acestei nave. Nu-i vorbă, ii văzusem eu lucrînd în mare dar vroiam să-i văd și la manevra de acostare. Așadar, am coborît la turbina prova. Aci, la valvula principală de manevră l-am găsit pe sergentul Ga­bor Ion, comandantul postului de luptă. Locotenentul major inginer Stan Gheorghe, comandantul grupului turbine, mi-a vorbit mult despre sergentul Gabor Ion, un destoinic turbinist și comandant de post de luptă. Sergentul Gabor Ion a învă­țat meseria de turbinist aci. în ar­mată. In cei trei ani de ambarcare el a acumulat multe cunoștințe teh­nice, a obținut succese în pregătirea de luptă și politică, în cunoașterea și mînuirea aparatelor și mecanismelor ce le deservește. L-am privit cu mai multă atenție. Era la postul său, înfipt bine pe pi­cioare, cu mîinile încleștate pe val­­vulă și ochii pe aparatele de bord, urmărea atent ordinele comandantu­lui De cînd este la bord el a navigat multe mii de mile. Majoritatea însă le-a petrecut în compartiment, lîngă turbina și oamenii de care s-a legat atît de mult. Subordonații săi toți sînt ca și comandantul lor, oameni u­u ci unu. Soldatul fruntaș Ignat Stan, de pildă, este un bun turbinist și i se poate încredința oricînd și fără tea­mă comanda postului de luptă. De altfel, el a fost un bun turbinist și la termocentrala „Ovidiu II“ unde a lucrat înainte de a veni în ar­mată, a ținut să-mi spună locote­nentul major inginer Stan Gheorghe. Aceleași cuvinte de laudă le-am a­­flat și despre soldații fruntași Cons­tantin Dumitru și Petică Gheorghe; înainte de armată, amîndoi au lu­crat ca turbiniști la termocentrala din Comănești. Și la fel ca el sînt toți. Acesta este postul de luptă turbine prova, de mulți ani „subunitate de frunte“ Meritul este de bună seamă al comandantului, este al tuturor oa­­menilor ce încadrează acest post de luptă, care au știut nu numai să men­țină dar să și îmbogățească această frumoasă tradiție. Căpitan de rangul 3 AL. RUCAREANU DESCHIDEREA LUCRĂRILOR CELUI DE-AL V-lea CONGRES AL A. R. L. U. S. Sîmbătă dimineața, la Palatul Marii Adunări Naționale s-au des­chis lucrările celui de-al V-lea Con­gres al Asociației romîne pentru legăturile de prietenie cu Uniunea Sovietică — A.R.L.U.S. La lucrări iau parte delegații aleși în adunările ce au avut loc în Capitală și în toate centrele re­gionale din țară — muncitori frun­tași, inovatori și raționalizatori din fabrici, uzine, mine, fruntași ai re­coltelor bogate, academicieni și alți oameni de știință, artă și cultură, profesori și învățători, activiști ai A.R.L.U.S.-ului care s-au distins in munca pe tărîmul întăririi priete­niei romîno-sovietice. Participanții la Congres au întîm­­pinat cu puternice aplauze pe tovarășii Gheorghe Gheorghiu-Dej, Chivu Stoica, Gheorghe Apostol, Constantin Pîrvulescu. In sală se află numeroși invitați , membri ai C.C. al P.M.R., ai guvernului și Prezidiului Marii A­­dunări Naționale, conducători ai in­stituțiilor centrale și ai organizații­lor obștești, ziariști romîni și cores­pondenți ai presei străine. Sînt de asemenea prezenți mem­brii delegației Asociației de priete­nie sovieto-romîne în frunte cu E. I. Afanasenko, președintele Aso­ciației, ministrul învățământului al R.S.F.S.R., precum și A. A. Epișev, ambasadorul U.R.S.S. la București, și membri ai ambasadei sovietice. Cuvîntul de deschidere a Congre­sului a fost rostit de acad. Ilie Mur­­gulescu, vicepreședinte al Consiliu­lui General A.R.L.U.S. Congresul a adoptat în unanimitate următoarea ordine de zi : 1) Darea de seamă a Consiliului General A.R.L.U.S. cu privire la activitatea desfășurată între cele două Congrese ; 2) Alege­rea noului Consiliu General A.R.L.U.S. Intrîndu-se în ordinea de zi a lu­crărilor congresului, a luat cuvîntul acad. Petre Constantinescu-Iași, vi­cepreședinte al Consiliului General A.R.L.U.S., care a prezentat darea de seamă în numele delegației pe care o conduce. E. I. Afanasenko a adresat Congresului un călduros cuvînt de salut. Totodată conducătorul delega­ției sovietice a transmis celui de-al V-lea Congres al A.R.S.U.S- ului un mesaj adresat de Prezidiul Uniunii asociațiilor so­vietice de prietenie și rela­ții culturale cu țările străine și de conducerea Asociației de priete­nie sov­ieto-romîne. In mesaj se arată, printre altele, că relațiile de prietenie dintre cele două popoare care își au tradiția în trecutul în­depărtat au cunoscut o înflorire fără seamăn odată cu eliberarea Romîniei de sub jugul fascist. A­­ceste relații au la bază colabora­rea multilaterală și ajutorul reci­proc frățesc. La nobila operă de întărire a legăturilor de prietenie romîno-so­vietice, se spune în încheiere în mesaj, aduce o mare contribuție ARLUS-ul, care în cei 15 ani de existență și-a cîștigat un bineme­ritat prestigiu nu numai în Ro­mânia, ci și peste hotarele ei. Cuvîntarea conducătorului delega­ției sovietice și mesajul pe care l-a transmis au fost primite cu puter­nice și îndelungate aplauze. După pauză, lucrările Congresului au continuat sub președinția acad. Cezar Petrescu, care a dat citire salutului adresat Congresului de acad. C. I Parhon, președintele A.R.L.U.S. După ce își exprimă regretul de a nu putea participa la lucrările congresului, acad. C. I. Parhon scrie printre altele : Prietenia față de lumea nouă, dragostea față de constructorii co­munismului a încolțit de mult trai­nic în conștiințele oamenilor adevă­rați de pe meleagurile noastre. Să­mânța aceasta a dat roade îmbelșu­gate, pe care le culeg necontenit constructorii socialismului din patria noastră. Și de fiecare dată cînd zăbovim puțin, ca să contemplăm peisajul­ realizărilor înfăptuite nu putem să nu le asociem cu frăția romîno-sovietică, cu ideea minunată a prieteniei popoarelor noastre. In încheiere acad. C. I. Parhon urează delegaților și Congresului dezbateri rodnice și spor la muncă. Textul salutului a fost primit cu multă căldură de participanții la Congres. După alegerea comisiei pentru propunerea noului Consiliu gene­ral ARLUS și a comisiei pentru re­dactarea rezoluției congresului au început discuțiile asupra dării de seamă. In ședința de dimineață au luat cuvîntul prof. Alexandru Roșea, vicepreședinte al Consiliului regio­nal ARLUS Cluj, Eroii Muncii So­cialiste ing. Ilie Trandafirescu, de la Uzinele „Ernst Thälmann“ din Orașul Stalin, și Maria Zidaru, pre­ședinta gospodăriei agricole colec­tive „Steagul lui Lenin“ din re­giunea Baia Mare, Marin Florea Ionescu, vicepreședinte al Consiliu­lui General ARLUS, Anton Moldo­(Continuare in pag. 3-a) In pag. 3-a: Darea de seamă a Consiliului General A. R. L. U. S. Tovarășii Gheorghe Gheorghiu-Dej și Chivu Stoica întreținindu-se intr-una din pauzele Congresului cu membrii delegației Asociației de P­rietenie sovieto-romîne E.I. Afanas­enko, A.G. Țukanova și S. Babaevski AMINTIRI EMOȚIONANTE, AMINTIRI OSTĂȘEȘTI In unități, tinerii militari au primit, într-un cadru festiv, arma­mentul cu care se vor instrui în timpul stagiului militar. Tinerii mili­tari care au luat cuvîntul cu acest prilej și-au exprimat bucuria și în același timp s-au angajat în fața co­mandantului și a întregii unități să ducă mai departe tradițiile unității. Prezentăm două aspecte de la această festivitate importantă. Soldatul Petroșel Ioan, candidat de partid, după ce a primit arma, s-a angajat să o păstreze cu cinste și să se instruiască astfel nicit să obțină rezultate cît mai bune (clișeul din stingă). Locotenentul major Ene Ion înmînează soldatului Ogescu Gabriel arma cu seria C.A. 0943 care a fost a caporalului Pîrjală Florea. Acesta a fost campion pe armată pe anul 1958 și pe locul I pe regiunea mili­tară la concursul de trageri cu armamentul de infanterie (clișeul din dreapta). (Foto : ST. IONESCU) BRUMETIN» „ PRIM DELTA DUNĂRII (Urmare din numărul trecut) Maliucul, capitala stafului, a dispărut după un cot al canalu­lui Sulina. In prova pasagerului „16 Februarie“ se deschide priveliște de basm, un larg bule­­­vard lichid, mărginit de sălcii pletoase. Pe punte, călătorii admiră fru­musețile Deltei, poartă discuții. Localnicii servesc drept ghizi, dau relații, îți fac cunoscute obiceiurile, viața lor de ieri, de azi și de mîine. Intr-un grup, cîțiva pescari po­vestesc cu mîndrie de faptul că la începutul lunii septembrie au avut ocazia să stea de vorbă cu scriitorul sovietic Boris Polevoi. Ca să fie și mai unul dintre ei a scos convingător, dintr-un carnet o tăietură din ziarul ra­ional „Drumul Socialismului“. In ea era păstrat cu grijă salutul adresat de Boris Polevoi oameni­lor Deltei. Printre altele, cunos­cutul scriitor sovietic a scris în acel salut : „Eu, împreună cu soția, am fă­cut o scurtă călătorie prin Delta Dunării. Această călătorie a fost insă neobișnuit de interesantă și bogată în conținut. A fost plă­cut pentru noi să vedem aici, La marginea Romîniei populare, mari și îmbucurătoare transforr­mări aduse acestui ținut de cei 15 ani care au trecut de la eli­berare. Pretutindeni am văzut oameni noi, care muncesc cu entuziasm pentru binele patriei lor. Pretu­tindeni am văzut mlădițele noii culturi care se dezvoltă rapid, iar bunăstarea celor ce muncesc este în continuă creștere“. Discuțiile ne-au fost curmate însă de un fluierat scurt. Pasage­rul vestea pe călători că a ajuns în dreptul satului Mila 23. Și drumeția multora dintre ei se termina aici. Intr-un sat din Deltă Așezat pe o limbă de pămînt, înconjurată de ape, satul Mila 23 este un sat specific de Deltă, de pescari. El are doar o uliță lungă, paralelă cu canalul Sulina. Casele sînt în marea lor majo­ritate noi și bine întreținute. A­­proape toate au pervazurile gea­murilor și tocurile ușilor colorate cu culori aprinse : albastru, roșu, verde. In curți se văd flori și gutui încărcați de rod. La fiecare poartă se leagănă pe ape cite o lotcă neagră, pescărească. De fapt barca este singurul mijloc de lo­comoție prin aceste locuri. In anii puterii populare s-a cons­truit la Mila 23 un cămin cultural, o școală modernă cu 7 clase — la care învață 130 de elevi și predau șase învățători — un magazin sătesc , a fost instalată o stație de radio-amplificare. In prezent satul Mila 23 este radioficat in întregime. In viitorul apropiat el va fi și electrificat și indiguit cu un dig de piatră, atît în partea dinspre fluviu, cît și dinspre lacul Obretin. Locuitorii satului pescăresc Mila 23 se mîndresc cu toate acestea dar nu uită să-ți spună că în trecut n-au trăit așa. — Acum 15 ani — ne poves­tește Cornel Trofimov, secretarul organizației de partid — pe vre­mea cînd stăpîni și puternici erau burjuii, negustorii cu ceas de aur la brîu și cherhanagii hrăpăreți, toate aceste lucrări și clădiri mi­nunate nu existau. Pescarii trăiau ca vai de ei, în colibe. Nu aveau unelte, barcă, haine de protecție. Erau săraci, lipiți... apei. Nu spun că erau săraci lipiți pămîntului fiindcă la noi pămînt este puțin iar apă cît vezi cu ochii !... ■ * • * . * • • . • Azi, toate acestea au rămas doar o amintire tristă. Pescarii au la dispoziție unelte moderne, vase și haine de protecție, setei de nailon etc. Toți cei ce muncesc pe ape cîștigă bine, în raport de cantitatea de pește prins. De pildă, pescarii Rodoi Trofimov și Chirilă Mîrzlichin au prins într-o zi atîta pește incit au primit fie­care cite 250 lei. Delta, acest uriaș acvariu, adă­postește o bogată faună piscicolă. Aici este patria crapului și a știu­­cii, a plăticii, roșioarei și somnu­lui, a chefalului­­ și a gingașei scrumbii de Dunăre. Din mare pătrund pe cele trei brațe ale bă­­trînului fluviu căutații și apreci­ații sturioni (morunul, nisetrul și păstruga) din ale căror­ burți se extrag vestitele icre negre, de­liciosul caviar. In sat sînt două brigăzi pescă­rești și amîndouă depășesc cu regularitate planul de­­ pescuit Anul trecut pescarii din satul Mila 23 au­­ prins cu 300.000 kg pește mai mult decît era plani­ficat. Stăpîni pe munca lor, locuitorii satului Mila 23, asemenea tuturor pescarilor din satele Deltei, tră­­iesc­ azi o viață adevărată, o viață pe care și-o fac tot mai Maior I. BELCIUG Maior C. CONSTANTINESCU (Continuare în pag. 3-a)

Next