Apărarea Patriei, aprilie 1961 (Anul 17, nr. 78-103)

1961-04-01 / nr. 78

2 PE TEME DE AVIAȚIE­­ CU CALM ȘI SPIRIT DE INITIA­TIV . Inițiativa și calmul sînt calități absolut necesare piloților în rezol­varea­ situațiilor grele, ivite în zbor. Un aviator — fie el oricît de bine pregătit — nu va putea totuși rezolva cu deplin succes unele si­tuații dificile, survenite pe neașteptate la bord, dacă îi vor lipsi inițiativa și calmul. Insistăm asupra acestor două calități, deoarece piloții (și nu numai ei) știu, din experiență, ce rol important joacă ele în activitatea ce se desfășoară pe aerodrom și în văzduh. In majoritatea escadrilelor noastre se pune accentul cuve­i­t pe forma­rea și dezvoltarea la piloți a iniția­tivei și calmului. Nu puține sînt exem­plele ce demonstrează concret că pi­loții aflați în situații aeriene ce pă­reau la un moment dat de nerezolvat au reușit în cele din urmă să învin­gă dificultățile, datorită, în special inițiativei și calmului cu care au acționat. In cursul lunii trecute, de pildă, în vreme ce căpitanul Gheorghe Gîr­baciu se înapoia dintr-o misiune la bordul unui avion supersonic, s-a pornit local o ninsoare purtată val-vîrtej de vînt. Pe măsură ce avionul se a­­propia de aerodrom, vizibilitatea scă­dea simțitor, ajungîndu-se ca pista să nu mai poată fi observată din aer, de la înălțimea și viteza la care se zbura. Căderea zăpezii se intensi­fica și fiecare minut era prețios. Ie­șirea la aerodrom și aterizarea erau îngreuiate și de schimbarea direcției vîntului care, acum, bătea puternic dinspre coadă. Surprins în aer într-o atît­­ ® cri­tică situație, căpitanul Gîrbaciu, o­­rientîndu-se rapid, a hotărît să ate­rizeze totuși normal. Conducătorul zborului, care cunoștea nivelul de pregătire a pilotului și calitățile a­­cestuia, a aprobat aterizarea. Ca urmare, pilotul s-a depărtat la o a­­numită distanță de aerodrom, a­poi, pilotînd după aparatele de bord, folosind în special radiocomp­asul și busola, a reușit să ajungă la pistă, s-o descopere și să aterizeze corect, prevenind astfel un eveniment de zbor. Cu acest prilej, pilotul a dovedit că și-a format însușirea de a întreprinde acțiuni rapide, că cu­noaște la perfecție avionul și insta­lațiile de aerodrom și că le folosește cu maximum de eficacitate, atunci cînd e nevoie. Cu alte cuvinte, tre­buie reținut că succesul unei iniția­tive luate în timpul zborului este condiționat și determinat de gradul în care pilotul cunoaște și ex­ploatează tehnica de luptă din înzes­trare. In aceeași unitate cu căpitanul Gîrbaciu se instruiește și locotenen­­tul-major Alexandrescu. Aflat în du­blă comandă, cu instructor la bord, în timp­ ce trecea „îndepărtata“ și urma să intre în schema de spar­gere a plafonului, pilotul a observat că... i s-a defectat radiocompasul. „Defectat“ e un fel de a spune, de­oarece nu acesta era adevărul. Nici la urcarea în avion și nici pe timpul zborului pilotul n-a sesizat că ra­diocomp­asul era fixat să funcționeze cu stația de radioaducere apropiată. Cînd a observat că acul acestuia a început să se rotească, în loc să-și pună întrebarea și să descopere cau­za presupusei defecțiuni, el a intrat în panică, neglijînd să respecte timpul de zbor indicat pe parcursul respec­tiv și chiar să raporteze conducăto­rului de zbor. A fost, bineînțeles, ne­cesară intervenția instructorului. Dintr-un astfel de exemplu se poate vedea că, în timpul zborului a­­m­intit, pilotului i-au lipsit nu numai priceperea de a exploata corect avio­nul, ci și inițiativa, și calmul. In loc să-și păstreze stăpînirea de sine, care înseamnă, de fapt, și încredere in forțele proprii, el s-a pierdut cu fi­rea. Dacă pilotul ar fi cunoscut a­runca de formare la piloți a unor calități ca inițiativa și calmul ne­cesită timp îndelungat și cere din partea comandanților și lucrătorilor politici eforturi și, îndeosebi, priceperea necesară. Ca să se obțină rezultatele așteptate în această direcție, este indicat să se procedeze cu multă chibzuință, a­­vîndu-se în vedere trăsăturile de caracter ale fiecărui pilot, nivelul lor de pregătire teoretică și practică. Elementul principal în Formarea a­­cestor calități Îl constituie cunoașterea la perfecție de către zburători a avionului, a mijloacelor de asigurare tehnică a navigației aeriene, precum și a tuturor reguli­lor de zbor. Ieșirea dintr-o situație aeriană critică o va găsi numai acel pilot în al cărui subconștient există gata cunoscute diferite soluții de re­zolvare sau cel puțin elemente materiale de cunoaștere suficiente ca, pe ba­za lor, să se poată lua foarte rapid o inițiativă, o hotărîre. In consecin­ță trebuie acordată cea mai mare a­tenție pregătirii la sol a naviganților în general, și a piloților, în special Această pregătire nu trebuie nicide­cum să se limiteze la a preciza zbu­rătorilor soluții pur tehnice în felul a­­cesta: ,,în cutare sau cutare situație a­­eriană, veți proceda așa sau așa“. Aceasta ar fi insuficient. Zburătoru­lui îi e necesar nu numai să cunoas­că ce are de făcut din punct de ve­dere al execuției tehnice a manevre­lor, ci, mai ales, să fie convins pe deplin, că, procedînd într-un fel sau altul, reușita acțiunilor lui va fi asi­gurată. Din acest punct de vedere se înțe­lege că e necesară folosirea pe scară largă a experienței cîștigate. De ase­menea trebuie împletită munca de îmbogățire a cunoștințelor tehnice cu cea de formare și educare a unor înalte calități morale și de luptă. Pentru a se verifica măsura în care piloții vor dovedi inițiativă și calm în rezolvarea diverselor situații sur­venite pe neașteptate în aer, coman­danții, conducătorii și instructorii de zbor trebuie să folosească progresiv, de la simplu la complex,­­în funcție de stadiul de pregătire atins de fiecare pilot) metoda creării de diferite mo­mente critice pe parcursul activității de instruire în zbor. Aceste momente pot viza: atacarea prin surprindere și din direcții neașteptate a avioanelor țintă, ieșirea avionului propriu de sub focul adversarului, substituirea unor aparate de bord în timpul zbo­rului, simularea unei aterizări for­țate etc. In procesul de formare la piloți a calităților despre care vorbim trebuie avută o deosebită grijă ca inițiativa să constituie cu adevărat o acțiune bine gîndită, creatoare, o rezol­vare rapidă și calitativ superioară. Calm­ul, de asemenea, este trăsătură a tăriei de caracter, a fer­o­cității, a stăpînirii de sine. ti va presupune calm, luciditate Iniția­de­plină în gîndire ; calmul presupune convingerea fermă că vei ieși învin­gător din orice împrejurare, oricît de critică ar fi ea, și constituie, în a­­celași timp, mediul în care o iniția­tivă va fi dusă în condiții optime pînă la capăt­. Piloții nu trebuie să aștepte totul de la cei care se ocupă de instruirea și educarea lor. Ei au obligația să studieze temeinic, să în­vețe cu perseverență. La rîndul lor, comandanții și lucrătorii politici din aviație au îndatorirea de mare răs­pundere ca, în perfecționarea măies­triei de luptă în zbor a piloților, să acorde atenția cuvenită formării dezvoltării inițiativei și calmului pi­si­loților. Maior IOAN BABA mănurățit avionul și ar fi controlat cu atenție cabina, el ar fi reușit să în­deplinească corect misiunea de zbor. -A DE CE ȘI-A PIERDUT CALIFICAREA — Și-a pierdut nu numai cali­ficarea de clasa a doua, dar și pe cea de clasa a treia, spunea cu vădită nemulțumită comandan­tul companiei, căpitanul Nicolae Desagă, referindu-se la soldatii fruntaș A. Menhein. Ascultîndu-i, mî-am amintit de un caz asemănător, petrecut cam cu un an în urmă. Era vorba de caporalul Tănase Ion. Datorită succeselor obținute, militaru începuse să se înfumureze înfumurarea l­ a adus la automul­­țumire, la neglijarea antrenamen­tului, a pregătirii sale. Așa se face că nu peste mult timp, la examenul de verificare, el n-a mai corespuns titlului de specialist de clasă. Bănuiam că și cu Menhem­ lu­crurile s-au petrecut dacă nu la fel, cel puțin asemănător. — Credeți, poate, că din cauza înfumurării sau a dezinteresului și-a pierdut specialitatea? conti­nuă căpitanul Desagă, ghicindu-mi parcă gîndurile. Nu ! N-a fost la mijloc o astfel de cauză. M-am convins de acest lucru stînd de vorbă cu militarul, cu co­mandantul său de pluton. Iată cum s-au petrecut lucrurile. Soldatul fruntaș Menhem­ este un ostaș conștiincios, preocupat de temeinica sa pregătire. Așa se ex­plică faptul că a reușit să dobîn­­dească specialitatea de clasa 3-a și a 2-a. Succesul obținut l­a a stimulat, i-a dat avînt. S-a antre­nat mai departe zi de zi, săptă­mină de săptămînă. Viteza de ma­nipulare creștea, creștea mereu. Dar, alergînd după viteză, mili­tând a neglijat ceea ce ar fi tre­buit să fie esențial în munca sa calitatea lucrului. A căpătat astfel anumite defecțiuni în transmitere, în special la semnele cifrelor. Co­mandantul plutonului, locotenentul Marin Dorobanțu, i-a observat gre­șelile. Dar era prea tîrziu. Pînă la examenul de reverificare nu l-a mai putut ajuta. Așa că soldatul fruntaș Menhein s-a văzut nevoit s-o ia de la început, „cu încetini­torul", cum spun unii. Din acest caz au tras învăță­minte nu numai el, ci și tovarășii săi. Au reținut că pe prim plan trebuie pusă întotdeauna calitatea. Nimic să nu se facă în detrimen­tul ei. Maior AL. STANA ________________________APARAREA PATRIEI_____________________________________________________ Sambata 1 aprilie 1961 Nr. 78­­4540J Cunoașterea precisă de că­tre fiecare soldat a direcției de atac și a mijloacelor de foc pe care să le nimicească în timpul luptei contribuie în bună măsură la îndeplinirea misiunii de către întreaga grupă. Iată de ce caporalul Petre A. Petre, comandantul unei grupe de pușcași, acordă multă atenție în darea mi­siunilor subordonaților. In clișeu : Caporalul Petre indică soldatului Ioan Mihoi, pușcaș mitralior, direcția de atac și obiecti­vele asupra cărora trebuie să tragă în timpul „luptei“ pentru ca grupa să înainteze cu succes. (Foto : St. Ionescu) Lupta pentru o cea mai bună calitate a lucrărilor la tehnica de luptă se desfășoară cu succes și pe aerodroamele noastre. Membrii de partid depun eforturi continue pen­tru a fi mereu in frunte. Printre aceștia se numără și locotenentul-major Gheorghe Frîncu, șeful unei grupe de deservire a instalațiilor electrice și a aparatelor de bord și secretar al organizației de bază de partid a subunității. Clișeul îl înfățișează pe ofițer în carlinga avionului de vînătoare, în timp ce verifică cu atenție funcționarea instalației de iluminare a vizorului. (Foto : Maior I. Clenciu) Nici o secundă întîrziere. ...După un marș de noapte, ba­teria se oprește în raionul noii po­ziții și, după cîteva comenzi, înce­pe pregătirea pentru tragere. De patru zile și patru nopți, mereu în mașini, executînd mar­șuri lungi, săpînd amplasamente, respingînd „atacuri" aeriene și te­restre, ostașii n-au avut pic de odihnă. Nici unul nu șovăie însă să execute ordinele comandantului, își dau seama că învingând greu­tățile create își desăvîrșesc pre­gătirea. .. Nu se aud decît comenzi scurte, cu voce tare : „Verificați calarea", „ochiți pe luneta aparatului cen­tral“. .. .Orele 6 dimineața. Crestele munților strălucesc în bătaia ra­zelor soarelui. Spațiul este cerce­tat cu mare atenție de ochii ageri ai artileriștilor. In punctul de co­mandă al bateriei, comandantul, căpitanul Ioan Dănciulescu, urmă­rește pe planșetă drumul țintei ce se apropie, — întăriți cercetarea pe direcția sud-vest ! Zeci de perechi de ochi străpung cu privirile cunde grele, orizonturile. Trec se­apăsă toare. Ochii lăcrimează, dar continuă să cerce­teze zarea. — Țintă prinsă ! Azimut... 00— 00... ! raportează unul dintre ser­vanți. — Asupra țintei nr... Fiecare comandă se repetă cu voce tare la tunuri și aparate. Planșetiștii calculează . 28. 27... — Foc I închizătoarele, cu sunetele lor metalice, marchează tragerea. Co­mandantul constată cu satisfacție că „salvele" pornesc într-un ritm perfect. Nici o secundă întîrziere...­­A Exercițiul s-a terminat. Militarii stau în pauză. Sînt obosiți, dar oricînd gata să îndeplinească noi misiuni. O dovedesc voioșia, glu­mele și atenția lor. Sînt bucuroși. Tovarășul general, comandantul de armă care-i inspectează, le-a acor­dat calificativul de „bine“. Numai calificative de „bine“ și „foarte bine“ Subunitatea a executat trageri. Rezultatele sînt cele dorite. Militarii sînt fericiți. Printre ei se află și soldatul I. Miriță. Nici nu încearcă să-și ascundă bucuria , și de data aceasta a tras foarte bine... N-a în­șelat speranțele comandanților. Intr-adevăr, soldatul Miliță s-a făcut cunoscut în toată unitatea. Ce fapte deosebite, a săvîrșit? Dacă-1 întreabă cineva, răspunde cu modestie. N-am făcut nimic în plus ! Mi-am­ făcut numai datoria de militar ! „Datoria de militar“. Un răspuns demn de voința și dragostea de care dă dovadă acest destoinic vînător de munte, în toate acțiunile sale. Zilnic, la terenul de instrucție, în sălile de clasă, în poligon, atent la tot ceea ce i se predă, învață cu sîrg, se antrenează cu asiduitate. Succesele au venit unul după altul, încununîndu-i strădaniile. A tras cu carabina, cu automatul și cu­­ pușca mitralieră. Rezultatele ? Mereu a­­celeași : toate cartușele în țintă ! Calificativele? Mereu aceleași : „bine“ și „foarte bine“. Dar soldatul Miliță nu-i singurul militar din pluton care se pregă­tește temeinic. Și ceilalți militari din subunitate își fac datoria pe deplin. Ei sînt hotărîți ca subunitatea din care fac parte să dobîndească noi succese, să se numere printre cele mai bine pregătite. UN EXAMEN GREU Pe malurile vijeliosului și învolbura*­tului riu :,N", viitorii ofițeri, conduși de sectorul de instrucție genistică, cie pitanul Ioan Pop, execută practic te­­mele parcurse la clasă. De-abia ajunși in sectorul de lucru, viatul, apoi o ploaie măruntă și rece dau locului un aspect întunecat, ne­prietenos. Lectorul continuă să explice insă netulburat. Pare a fi satisfăcut de faptul că furtuna se întețește. Doar că nu rostește : „iată o vreme minu­nată pentru forțarea unui fiu”... Puși in situația rezolvării unui mo­ment tactic, grupa de cercetare a po­dului, aflat la citeva sute de metri spre est, raportează că podul este „dis­trus" și ținut sub focul artileriei părții adverse. — Rezolvați situația ! — ordonă sectorul comandantului de pluton, elev plutonier Constantin Popescu. Plutonul este împărțit pe echipe, in vederea executării drumului de coloa­nă pînă la sectorul de trecere. Se dis­ting bine echipele de deminare, de tra­sare a axului drumului, de nivelare, de montare a căilor pentru roți și echipa de mascare. Lucrul practic începe cu mult avânt. Elevii dau dovadă de indemînare. La locul de trecere, echipa de cerceta­re a elementelor cursului de apă, co­mandată de elevul sergent major Ca­rol Vaida, execută „aflarea vitezei cursului de apă" cu ajutorul plutitoru­lui, cronometrului și jaloanelor. Un mic calcul și... Postul de corespondenți din garnizoana Brașov transmite : DE PE TERENURILE DE INSTRUCȚIE In aplicație Zilele trecute, plutonul comandat de locotenentul major D. Zaharia a avut de executat o aplicație tactică cu trageri de luptă ziua și noaptea. In urmă cu două săptămîni, cînd s-au dezbătut în cadrul subunității Directivele G.O. al P.M.R. cu privire la criteriile principale ale întrecerii socialiste în cinstea aniversării a 40 de ani de la înființarea partidului, ei s-au angajat ca la aceste aplicații să obțină numai calificative bune și foarte bune. Terenul fiind frămîntat și împă­durit, iar vizibilitatea foarte redusă, comandantul de pluton a insistat ca comandanții de grupe să-și însușească bune misiunea și să răspundă prompt la comenzile date de el. Acest lucru a făcut ca comandanți de grupă, cum sînt caporalii P. Rădoi și P. Marinandiu, să-și conducă grupele cu pricepere, pe Comandantul de pluton a felicitat subordonați pentru rezultatele bune și foarte bune obținute. DIN PRIMA LOVITURA Ajunși într-o nouă poziție de tragere, mi­litarii din plutonul co­mandat de locotenen­tul major Viorel Bîzzu pregătesc cu repezi­ciune noile elemente. In cadrul aplicației cu trageri de luptă, plutonul execută astăzi trageri asupra țintelor fixe. Emoții, calcule, verificări. Totul de­curge ca un mecanism în care omul pune însă mult suflet, multă voin­ță și elan. — Tunul... gata de tragere ! — raportează cu voce tare caporalul Moisin Serafim. Comandantul pluto­nului verifică atent elementele, pune cîteva întrebări, apoi, privind către una din mache­tele ce marchează o­­biectivul, ordonă des­chiderea focului. Asupra „cazema­tei“ de la reper 3­­.. In luptă cu secunde­le, ochitorul, soldatul Nicolae Oană, ochește atent, calm. Lovitura pleacă. Văile, și mun­ții rusesc prelung. „Cazemata" sare în aer, fiind distrusă din prima lovitură. — Stai ! Nu încăr­ca­­ înapoia tunului adunarea ! In timp ce zeci de priviri se îndreap­tă spre locul gol în care numai pra­ful și fumul mai mar­chează poziția fostei „cazemate“, comandan­tul plutonului felicită întreaga grupă pentru succesul obținut. — Ați obținut cali­ficativul „foarte bine“. Ați executat tragerea într-un timp mai scurt cu un minut și patru­zeci și cinci de secun­de decit prevede bare­mul... — Viteza 2,85 me­tri pe secundă ! — raportează Vaida cu voce tare. Malurile abrupte, nisipoase-nămoloase. Adincimea... lăți­­mea... — Pregătiți tre­cerea ! — ordonă co­mandantul plutonu­lui, după ce primes­te ultimul raport. Primul se avîntă in apă sectorul. Atent, priceput, el se mișcă prin apă cu multă ușurință. In cîteva mi­nute este pe malul celălalt. Unul după altul, elevii își urmează coman­dantul, amintindu-se in apă cu curaj. Curentul este puternic. Pe cîțiva ii u­­­răște la vale, dar lectorul este atent si indicațiile sale sînt de un real fo­in r Voința, elanul, antrenamentul fizic, încrederea in forțele proprii își spun cuvintul... Transmisioniștii la lucru Subunitatea școală de gradați comandată de căpitanul I. Badea a executat instrucție tactică în te­ren cu stațiile de radio și cu telefoniștii pe timp de noapte. ren Deși s-au făcut deplasări în te* frămîntat, la distanțe reale, datorită bunei pregătiri a­­ militari­lor s-a reușit ca tot timpul să fie menținute legăturile radio și tele­­fonice. In mod deosebit s-au remarcat soldații N. Nicolae, I. Roman și M. Brezoi, care au transmis și recepționat în bune condițiuni or­­dinele comandanților. Și telefoniștii soldați H. Nico­­laeș și C. Marghiol au acționat cu pricepere și au menținut le­găturile telefonice în cursul nopții. Căpitan AL. CHIRIAC, căpitan S. FĂTĂȘAN, căpitan A. ISAILA, capi­­tan I. COMȘA, căpitan GH. GROSU, ÎNSEMNĂRI DESPRE CURAJ Discuția continuă cu înflăcărare. Unul a pus întrebarea : — Care sînt izvoarele curajului ostășesc­­/ De unde-și trage seva această forță ce nu cunoaște pie­dici și nici primejdii în atingerea scopului propus ? Pe ce se înte­meiază ea ? Primul și-a dat părerea un ofi­țer inalt, cu fața ovală, în a cărui privire se citea ușor interesul deo­sebit cu care urmărea discuția. A­­vea cîțiva ani de experiență la co­manda unei subunități.­­ Curajul ostășesc se manifes­tă, firește, in multe feluri, începu el. Dar totdeauna el este legat de cunoașterea temeinică a meseriei armelor. In război „curajul — se spune — cucerește orașele". Dar pe bună dreptate se subliniază ca aceasta se intîmplă numai atunci „cînd curajul, vitejia și capacitatea de a risca sînt îmbinate cu cu­noștințe perfecte­­. Cum ar putea acționa cu curaj pe cimpul de luptă un soldat care nu cunoaște temeinic tehnica de luptă și armamentul din înzestrare ? Frica este de cele mai multe ori o urmare a insuficientei pregătiri, a lipsei de antrenament. Un mecanic conductor nu poate trece cu curaj printr-un vad, fără să manifeste um­bră de nesiguranță și timiditate, dacă el nu e maestru în conduce­rea tancului. Concludent este următorul caz ce mi s-a intimplat la începutul acestui an de instrucție. Executam prima ședință de aruncare cu gre­nada. Totul se desfășura normal. Veni rîndul soldatului. Vasile Mo­­canu. Sibre surprinderea mea, m­­­­ărul acesta, pe care-l știam tot­deauna vesel și încrezător in for­țele sale, se apropie de linia de tragere cu fața crispată, aruncin­­du­-si neliniștit privirea cînd spre vecinul din dreapta, cind spre cel din stingă. Am în­ceput să-l urmăresc mai atent. Cînd a luat grenada am obser­vat că mîinile încep să-i tremure. L-am chemat la mine. Din cîteva cuvinte mi-am dat seama despre ce este vorba. Soldatul lipsise de la ultimele antrenamente și necu­­noscind amorsarea grenadei, in mod firesc, ii era frică să execute ședința. L-am trimis înapoia liniei de tragere, dind ordin unui gradat să se ocupe numai de el. După o oră, soldatul Vasile Alo­­canu reveni pe linia de tragere 2 și execută în bune condițiuni pri­ma ședință de aruncare cu grena­da Pentru dezvoltarea și afirma­rea curajului — spuse un alt ofi­țer — eu pun un deosebit accent pe cunoașterea prescripțiunilor re­gulamentare. Unii spun: ;,Cine-i curajos, acela acționează fără tea­mă, chiar dacă cunoaște mai puțină teorie. El înfruntă primejdia, își riscă și viața la nevoie, chiar dacă nu cunoaște un paragraf sau altul din regulament". A pune ast­fel problema eu cred că e complet greșit. Doar prin curaj ostășesc noi nu înțelegem „riscul de dragul riscului", „periclitarea vieții de dragul sfidării morții". Noi înțele­gem prin curaj ostășesc acțiunea îndrăzneață întreprinsă pentru în­deplinirea misiunii, înfruntarea pri­mejdiilor pentru a o îndeplini așa cum cer regulamentele noastre mi­litare. De altfel, nn luptă cînd știi să acționezi „așa cum scrie la re­gulament" , simți o mare siguranță, încredere deplină că eforturile nu sunt zadarnice și ordinul va fi îndeplinit. Și invers, un act care nu ține seama de cerințele regulamentare, de ordinele date, nu poate să adu­că decât mari prejudicii. Iată un exemplu : O subuni­tate este parașutată. S-a dat ordin precis, la alte secunde după lansare să se des­chidă parașuta. Și atunci, un mili­tar, vrind să facă pe „curajosul", deschide parașuta mai tîrziu. Nu e greu de prevăzut urmarea unei asemenea bravuri. Militarul în cauză va atinge pămintul intr-un punct îndepărtat față de restul subunității, îngreunind astfel inde­­plinirea misiunii. De asemenea ,,curaj" nimeni, nu are nevoie. Ceru cuvintul unul dintre cei mai tineri participanți. Un coman­dant de pluton.­­ Vorbind despre izvoarele cu­rajului ostășesc, începu că trebuie să vorbim la el, cred loc de cinste de marea importanță pe care o are pentru soldat încrederea un comandant. Am să dau un exem­plu care, socotesc, vorbește de la sine. S-a intimplat cu un an in urmă După depunerea jurămlntului, sub­unitatea noastră trebuia să intre pentru prima dată în serviciul de gardă. Conform celor stabilite de comandantul gărzii, soldatului Radu Văduva ii reveni misiunea de a fi santinelă intr-un post îndepăr­tat, exterior cazărmii. Cînd s-a dat repaus, pentru a se face ulti­mele pregătiri, soldatul Văduva s-a prezentat la raportul meu și, cu o voce stinsă, mi-a raportat că el nu poate să intre in serviciul de gardă. Surprins, l-am întrebat care este cauza. Mi-a răspuns cu ochii in pămint . Mi-e teamă. Văzind că eu continui să aștept lămuriri, adăugă: „Nu sunt obiș­nuit să stau noaptea singur afară". Am încercat să-l conving că nu are de ce să-i fie teamă, că nu se poate ca un soldat să nu-și în­deplinească misiunea și că așa ce­va ar aduce o potă rușinoasă nu numai pentru el,­­ pentru întreaga subunitate. Totuși, soldatul continua să mă roage cu insistență să-l scutesc de misiune. Atunci i-am spus : „Sol­dat Văduva Radu ! Ajutorul co­mandantului de gardă voi fi eu. Voi trece pe la postul tău in fie­care oră". Soldatul își ridică privirea din pămint și se uită la mine recu­­­noscător. Cu un zîmbet abia per­ceptibil îmi răspunse : „Vă mul­țumesc. Mă voi strădui să nu fac de rușine subunitatea". M-am dus la comandantul de companie, am raportat cazul și am cerut să fiu eu numit ajutorul comandantului de gardă. S-a apro­bat. Serviciul s-a desfășurat nor­mal. După serviciu am stat mult de vorbă cu soldatul. Am aflat cauza fricii sale. Datorită unor îm­prejurări de ordin familial, în care și-a petrecut copilăria, tinărul Ra­du Văduva era o fire retrasă, ne­încrezătoare în forțele sale, timid in fața unor lucruri necunoscute încă de el. uni Ulterior, îndeplinind diferite mici­încredințate, soldatul și-a cîștigat treptat încrederea în sine. Azi este un gradat destoinic, șeful gărzii la un depozit îndepăr­tat. — Da, are perfectă dreptate, au subliniat ceilalți vorbitori. Acest lucru se observă îndeosebi la a­­plicații, cînd militarii sînt puși in fața unor încercări mai grele. Nu odată, cind se pune problema for­țării unui curs de apă sau îndepli­nirii altei misiuni mai grele, chiar dacă pentru o clipă pe unii li în­cearcă teama, acest sentiment este repede alungat atunci cind ei il văd pe comandantul lor alături. Siguranța că atunci cind coman­dantul este de față misiunea va fi îndeplinită cu siguranță, dă un mare curaj subordonaților. — Sunt de acord cu tot ceea ce s-a spus pînă acum, continuă dis­cuția un căpitan cu experiență mai îndelungată la comanda subunită­ții. Cunoașterea temeinică a teh­nicii de luptă, a prescripțiunilor regulamentare, al comandantului, exemplul personal toate acestea sun­t izvoare ale curajului ostășesc. Eu vreau să vorbesc insă de prin­cipalul izvor al curajului, de acea forță care le stringe pe toate cele amintite într-un singur șuvoi, am­­plificindu-le tăria. Este vorba de înalta conștiință politică a milita­rilor, încrederea nestrămutată în justețea politicii partidului, înțele­gerea cauzei nobile încredințată armatei de poporul muncitor, do­rința și hotărirea de a-și exprima prin fapte patriotismul fierbinte de care sunt pătrunși înzecesc forțele și elanul militarilor în îndeplinirea îndatoririlor ce le revin, le insuflă curaj in executarea cu promptitu­dine a oricăror misiuni. In privința aceasta se pot da nenumărate exemple. Să ne gândim la at­tea și at­tea fapte de arme, de curaj și eroism săvirșite de mii și mii de ostași romîni pe frontul antihitlerist. Ele au avut la bază conștiința că ei luptă pentru o cauză justă, pentru adevăratele interese ale poporului muncitor. Eftimie Croitoru — eroul de la Tiszalök — a fost un om simplu, cu miile de ostași reanim care luptau la chemarea partidului pe frontul antihitlerist. Flacăra iubirii de pa­trie, înțelegerea justeții cauzei pentru care luptă, i-au dat curaj să săvârșească acea faptă vitejeas­că pentru care poporul nostru nu-l va uita niciodată, inscriindu-i nu­mele cu litere de aur printre eroii patriei. Conștiința că fac parte dintr-o armată populară, că întreaga lor putere de muncă și-o închină unei cauze drepte și juste, că prin ceea ce fac slujesc partidul, patria și poporul muncitor — iată ce in­suflă curaj inepuizabil militarilor in îndeplinirea tuturor îndatoririlor militare. Colonel O. LUSTIG (Va urma)

Next