Apărarea Patriei, aprilie 1961 (Anul 17, nr. 78-103)
1961-04-01 / nr. 78
2 PE TEME DE AVIAȚIE CU CALM ȘI SPIRIT DE INITIATIV . Inițiativa și calmul sînt calități absolut necesare piloților în rezolvarea situațiilor grele, ivite în zbor. Un aviator — fie el oricît de bine pregătit — nu va putea totuși rezolva cu deplin succes unele situații dificile, survenite pe neașteptate la bord, dacă îi vor lipsi inițiativa și calmul. Insistăm asupra acestor două calități, deoarece piloții (și nu numai ei) știu, din experiență, ce rol important joacă ele în activitatea ce se desfășoară pe aerodrom și în văzduh. In majoritatea escadrilelor noastre se pune accentul cuveit pe formarea și dezvoltarea la piloți a inițiativei și calmului. Nu puține sînt exemplele ce demonstrează concret că piloții aflați în situații aeriene ce păreau la un moment dat de nerezolvat au reușit în cele din urmă să învingă dificultățile, datorită, în special inițiativei și calmului cu care au acționat. In cursul lunii trecute, de pildă, în vreme ce căpitanul Gheorghe Gîrbaciu se înapoia dintr-o misiune la bordul unui avion supersonic, s-a pornit local o ninsoare purtată val-vîrtej de vînt. Pe măsură ce avionul se apropia de aerodrom, vizibilitatea scădea simțitor, ajungîndu-se ca pista să nu mai poată fi observată din aer, de la înălțimea și viteza la care se zbura. Căderea zăpezii se intensifica și fiecare minut era prețios. Ieșirea la aerodrom și aterizarea erau îngreuiate și de schimbarea direcției vîntului care, acum, bătea puternic dinspre coadă. Surprins în aer într-o atît ® critică situație, căpitanul Gîrbaciu, orientîndu-se rapid, a hotărît să aterizeze totuși normal. Conducătorul zborului, care cunoștea nivelul de pregătire a pilotului și calitățile acestuia, a aprobat aterizarea. Ca urmare, pilotul s-a depărtat la o anumită distanță de aerodrom, apoi, pilotînd după aparatele de bord, folosind în special radiocompasul și busola, a reușit să ajungă la pistă, s-o descopere și să aterizeze corect, prevenind astfel un eveniment de zbor. Cu acest prilej, pilotul a dovedit că și-a format însușirea de a întreprinde acțiuni rapide, că cunoaște la perfecție avionul și instalațiile de aerodrom și că le folosește cu maximum de eficacitate, atunci cînd e nevoie. Cu alte cuvinte, trebuie reținut că succesul unei inițiative luate în timpul zborului este condiționat și determinat de gradul în care pilotul cunoaște și exploatează tehnica de luptă din înzestrare. In aceeași unitate cu căpitanul Gîrbaciu se instruiește și locotenentul-major Alexandrescu. Aflat în dublă comandă, cu instructor la bord, în timp ce trecea „îndepărtata“ și urma să intre în schema de spargere a plafonului, pilotul a observat că... i s-a defectat radiocompasul. „Defectat“ e un fel de a spune, deoarece nu acesta era adevărul. Nici la urcarea în avion și nici pe timpul zborului pilotul n-a sesizat că radiocompasul era fixat să funcționeze cu stația de radioaducere apropiată. Cînd a observat că acul acestuia a început să se rotească, în loc să-și pună întrebarea și să descopere cauza presupusei defecțiuni, el a intrat în panică, neglijînd să respecte timpul de zbor indicat pe parcursul respectiv și chiar să raporteze conducătorului de zbor. A fost, bineînțeles, necesară intervenția instructorului. Dintr-un astfel de exemplu se poate vedea că, în timpul zborului amintit, pilotului i-au lipsit nu numai priceperea de a exploata corect avionul, ci și inițiativa, și calmul. In loc să-și păstreze stăpînirea de sine, care înseamnă, de fapt, și încredere in forțele proprii, el s-a pierdut cu firea. Dacă pilotul ar fi cunoscut arunca de formare la piloți a unor calități ca inițiativa și calmul necesită timp îndelungat și cere din partea comandanților și lucrătorilor politici eforturi și, îndeosebi, priceperea necesară. Ca să se obțină rezultatele așteptate în această direcție, este indicat să se procedeze cu multă chibzuință, avîndu-se în vedere trăsăturile de caracter ale fiecărui pilot, nivelul lor de pregătire teoretică și practică. Elementul principal în Formarea acestor calități Îl constituie cunoașterea la perfecție de către zburători a avionului, a mijloacelor de asigurare tehnică a navigației aeriene, precum și a tuturor regulilor de zbor. Ieșirea dintr-o situație aeriană critică o va găsi numai acel pilot în al cărui subconștient există gata cunoscute diferite soluții de rezolvare sau cel puțin elemente materiale de cunoaștere suficiente ca, pe baza lor, să se poată lua foarte rapid o inițiativă, o hotărîre. In consecință trebuie acordată cea mai mare atenție pregătirii la sol a naviganților în general, și a piloților, în special Această pregătire nu trebuie nicidecum să se limiteze la a preciza zburătorilor soluții pur tehnice în felul acesta: ,,în cutare sau cutare situație aeriană, veți proceda așa sau așa“. Aceasta ar fi insuficient. Zburătorului îi e necesar nu numai să cunoască ce are de făcut din punct de vedere al execuției tehnice a manevrelor, ci, mai ales, să fie convins pe deplin, că, procedînd într-un fel sau altul, reușita acțiunilor lui va fi asigurată. Din acest punct de vedere se înțelege că e necesară folosirea pe scară largă a experienței cîștigate. De asemenea trebuie împletită munca de îmbogățire a cunoștințelor tehnice cu cea de formare și educare a unor înalte calități morale și de luptă. Pentru a se verifica măsura în care piloții vor dovedi inițiativă și calm în rezolvarea diverselor situații survenite pe neașteptate în aer, comandanții, conducătorii și instructorii de zbor trebuie să folosească progresiv, de la simplu la complex,în funcție de stadiul de pregătire atins de fiecare pilot) metoda creării de diferite momente critice pe parcursul activității de instruire în zbor. Aceste momente pot viza: atacarea prin surprindere și din direcții neașteptate a avioanelor țintă, ieșirea avionului propriu de sub focul adversarului, substituirea unor aparate de bord în timpul zborului, simularea unei aterizări forțate etc. In procesul de formare la piloți a calităților despre care vorbim trebuie avută o deosebită grijă ca inițiativa să constituie cu adevărat o acțiune bine gîndită, creatoare, o rezolvare rapidă și calitativ superioară. Calmul, de asemenea, este trăsătură a tăriei de caracter, a ferocității, a stăpînirii de sine. ti va presupune calm, luciditate Inițiadeplină în gîndire ; calmul presupune convingerea fermă că vei ieși învingător din orice împrejurare, oricît de critică ar fi ea, și constituie, în același timp, mediul în care o inițiativă va fi dusă în condiții optime pînă la capăt. Piloții nu trebuie să aștepte totul de la cei care se ocupă de instruirea și educarea lor. Ei au obligația să studieze temeinic, să învețe cu perseverență. La rîndul lor, comandanții și lucrătorii politici din aviație au îndatorirea de mare răspundere ca, în perfecționarea măiestriei de luptă în zbor a piloților, să acorde atenția cuvenită formării dezvoltării inițiativei și calmului pisiloților. Maior IOAN BABA mănurățit avionul și ar fi controlat cu atenție cabina, el ar fi reușit să îndeplinească corect misiunea de zbor. -A DE CE ȘI-A PIERDUT CALIFICAREA — Și-a pierdut nu numai calificarea de clasa a doua, dar și pe cea de clasa a treia, spunea cu vădită nemulțumită comandantul companiei, căpitanul Nicolae Desagă, referindu-se la soldatii fruntaș A. Menhein. Ascultîndu-i, mî-am amintit de un caz asemănător, petrecut cam cu un an în urmă. Era vorba de caporalul Tănase Ion. Datorită succeselor obținute, militaru începuse să se înfumureze înfumurarea l a adus la automulțumire, la neglijarea antrenamentului, a pregătirii sale. Așa se face că nu peste mult timp, la examenul de verificare, el n-a mai corespuns titlului de specialist de clasă. Bănuiam că și cu Menhem lucrurile s-au petrecut dacă nu la fel, cel puțin asemănător. — Credeți, poate, că din cauza înfumurării sau a dezinteresului și-a pierdut specialitatea? continuă căpitanul Desagă, ghicindu-mi parcă gîndurile. Nu ! N-a fost la mijloc o astfel de cauză. M-am convins de acest lucru stînd de vorbă cu militarul, cu comandantul său de pluton. Iată cum s-au petrecut lucrurile. Soldatul fruntaș Menhem este un ostaș conștiincios, preocupat de temeinica sa pregătire. Așa se explică faptul că a reușit să dobîndească specialitatea de clasa 3-a și a 2-a. Succesul obținut la a stimulat, i-a dat avînt. S-a antrenat mai departe zi de zi, săptămină de săptămînă. Viteza de manipulare creștea, creștea mereu. Dar, alergînd după viteză, militând a neglijat ceea ce ar fi trebuit să fie esențial în munca sa calitatea lucrului. A căpătat astfel anumite defecțiuni în transmitere, în special la semnele cifrelor. Comandantul plutonului, locotenentul Marin Dorobanțu, i-a observat greșelile. Dar era prea tîrziu. Pînă la examenul de reverificare nu l-a mai putut ajuta. Așa că soldatul fruntaș Menhein s-a văzut nevoit s-o ia de la început, „cu încetinitorul", cum spun unii. Din acest caz au tras învățăminte nu numai el, ci și tovarășii săi. Au reținut că pe prim plan trebuie pusă întotdeauna calitatea. Nimic să nu se facă în detrimentul ei. Maior AL. STANA ________________________APARAREA PATRIEI_____________________________________________________ Sambata 1 aprilie 1961 Nr. 784540J Cunoașterea precisă de către fiecare soldat a direcției de atac și a mijloacelor de foc pe care să le nimicească în timpul luptei contribuie în bună măsură la îndeplinirea misiunii de către întreaga grupă. Iată de ce caporalul Petre A. Petre, comandantul unei grupe de pușcași, acordă multă atenție în darea misiunilor subordonaților. In clișeu : Caporalul Petre indică soldatului Ioan Mihoi, pușcaș mitralior, direcția de atac și obiectivele asupra cărora trebuie să tragă în timpul „luptei“ pentru ca grupa să înainteze cu succes. (Foto : St. Ionescu) Lupta pentru o cea mai bună calitate a lucrărilor la tehnica de luptă se desfășoară cu succes și pe aerodroamele noastre. Membrii de partid depun eforturi continue pentru a fi mereu in frunte. Printre aceștia se numără și locotenentul-major Gheorghe Frîncu, șeful unei grupe de deservire a instalațiilor electrice și a aparatelor de bord și secretar al organizației de bază de partid a subunității. Clișeul îl înfățișează pe ofițer în carlinga avionului de vînătoare, în timp ce verifică cu atenție funcționarea instalației de iluminare a vizorului. (Foto : Maior I. Clenciu) Nici o secundă întîrziere. ...După un marș de noapte, bateria se oprește în raionul noii poziții și, după cîteva comenzi, începe pregătirea pentru tragere. De patru zile și patru nopți, mereu în mașini, executînd marșuri lungi, săpînd amplasamente, respingînd „atacuri" aeriene și terestre, ostașii n-au avut pic de odihnă. Nici unul nu șovăie însă să execute ordinele comandantului, își dau seama că învingând greutățile create își desăvîrșesc pregătirea. .. Nu se aud decît comenzi scurte, cu voce tare : „Verificați calarea", „ochiți pe luneta aparatului central“. .. .Orele 6 dimineața. Crestele munților strălucesc în bătaia razelor soarelui. Spațiul este cercetat cu mare atenție de ochii ageri ai artileriștilor. In punctul de comandă al bateriei, comandantul, căpitanul Ioan Dănciulescu, urmărește pe planșetă drumul țintei ce se apropie, — întăriți cercetarea pe direcția sud-vest ! Zeci de perechi de ochi străpung cu privirile cunde grele, orizonturile. Trec seapăsă toare. Ochii lăcrimează, dar continuă să cerceteze zarea. — Țintă prinsă ! Azimut... 00— 00... ! raportează unul dintre servanți. — Asupra țintei nr... Fiecare comandă se repetă cu voce tare la tunuri și aparate. Planșetiștii calculează . 28. 27... — Foc I închizătoarele, cu sunetele lor metalice, marchează tragerea. Comandantul constată cu satisfacție că „salvele" pornesc într-un ritm perfect. Nici o secundă întîrziere...A Exercițiul s-a terminat. Militarii stau în pauză. Sînt obosiți, dar oricînd gata să îndeplinească noi misiuni. O dovedesc voioșia, glumele și atenția lor. Sînt bucuroși. Tovarășul general, comandantul de armă care-i inspectează, le-a acordat calificativul de „bine“. Numai calificative de „bine“ și „foarte bine“ Subunitatea a executat trageri. Rezultatele sînt cele dorite. Militarii sînt fericiți. Printre ei se află și soldatul I. Miriță. Nici nu încearcă să-și ascundă bucuria , și de data aceasta a tras foarte bine... N-a înșelat speranțele comandanților. Intr-adevăr, soldatul Miliță s-a făcut cunoscut în toată unitatea. Ce fapte deosebite, a săvîrșit? Dacă-1 întreabă cineva, răspunde cu modestie. N-am făcut nimic în plus ! Mi-am făcut numai datoria de militar ! „Datoria de militar“. Un răspuns demn de voința și dragostea de care dă dovadă acest destoinic vînător de munte, în toate acțiunile sale. Zilnic, la terenul de instrucție, în sălile de clasă, în poligon, atent la tot ceea ce i se predă, învață cu sîrg, se antrenează cu asiduitate. Succesele au venit unul după altul, încununîndu-i strădaniile. A tras cu carabina, cu automatul și cu pușca mitralieră. Rezultatele ? Mereu aceleași : toate cartușele în țintă ! Calificativele? Mereu aceleași : „bine“ și „foarte bine“. Dar soldatul Miliță nu-i singurul militar din pluton care se pregătește temeinic. Și ceilalți militari din subunitate își fac datoria pe deplin. Ei sînt hotărîți ca subunitatea din care fac parte să dobîndească noi succese, să se numere printre cele mai bine pregătite. UN EXAMEN GREU Pe malurile vijeliosului și învolbura*tului riu :,N", viitorii ofițeri, conduși de sectorul de instrucție genistică, cie pitanul Ioan Pop, execută practic temele parcurse la clasă. De-abia ajunși in sectorul de lucru, viatul, apoi o ploaie măruntă și rece dau locului un aspect întunecat, neprietenos. Lectorul continuă să explice insă netulburat. Pare a fi satisfăcut de faptul că furtuna se întețește. Doar că nu rostește : „iată o vreme minunată pentru forțarea unui fiu”... Puși in situația rezolvării unui moment tactic, grupa de cercetare a podului, aflat la citeva sute de metri spre est, raportează că podul este „distrus" și ținut sub focul artileriei părții adverse. — Rezolvați situația ! — ordonă sectorul comandantului de pluton, elev plutonier Constantin Popescu. Plutonul este împărțit pe echipe, in vederea executării drumului de coloană pînă la sectorul de trecere. Se disting bine echipele de deminare, de trasare a axului drumului, de nivelare, de montare a căilor pentru roți și echipa de mascare. Lucrul practic începe cu mult avânt. Elevii dau dovadă de indemînare. La locul de trecere, echipa de cercetare a elementelor cursului de apă, comandată de elevul sergent major Carol Vaida, execută „aflarea vitezei cursului de apă" cu ajutorul plutitorului, cronometrului și jaloanelor. Un mic calcul și... Postul de corespondenți din garnizoana Brașov transmite : DE PE TERENURILE DE INSTRUCȚIE In aplicație Zilele trecute, plutonul comandat de locotenentul major D. Zaharia a avut de executat o aplicație tactică cu trageri de luptă ziua și noaptea. In urmă cu două săptămîni, cînd s-au dezbătut în cadrul subunității Directivele G.O. al P.M.R. cu privire la criteriile principale ale întrecerii socialiste în cinstea aniversării a 40 de ani de la înființarea partidului, ei s-au angajat ca la aceste aplicații să obțină numai calificative bune și foarte bune. Terenul fiind frămîntat și împădurit, iar vizibilitatea foarte redusă, comandantul de pluton a insistat ca comandanții de grupe să-și însușească bune misiunea și să răspundă prompt la comenzile date de el. Acest lucru a făcut ca comandanți de grupă, cum sînt caporalii P. Rădoi și P. Marinandiu, să-și conducă grupele cu pricepere, pe Comandantul de pluton a felicitat subordonați pentru rezultatele bune și foarte bune obținute. DIN PRIMA LOVITURA Ajunși într-o nouă poziție de tragere, militarii din plutonul comandat de locotenentul major Viorel Bîzzu pregătesc cu repeziciune noile elemente. In cadrul aplicației cu trageri de luptă, plutonul execută astăzi trageri asupra țintelor fixe. Emoții, calcule, verificări. Totul decurge ca un mecanism în care omul pune însă mult suflet, multă voință și elan. — Tunul... gata de tragere ! — raportează cu voce tare caporalul Moisin Serafim. Comandantul plutonului verifică atent elementele, pune cîteva întrebări, apoi, privind către una din machetele ce marchează obiectivul, ordonă deschiderea focului. Asupra „cazematei“ de la reper 3.. In luptă cu secundele, ochitorul, soldatul Nicolae Oană, ochește atent, calm. Lovitura pleacă. Văile, și munții rusesc prelung. „Cazemata" sare în aer, fiind distrusă din prima lovitură. — Stai ! Nu încărca înapoia tunului adunarea ! In timp ce zeci de priviri se îndreaptă spre locul gol în care numai praful și fumul mai marchează poziția fostei „cazemate“, comandantul plutonului felicită întreaga grupă pentru succesul obținut. — Ați obținut calificativul „foarte bine“. Ați executat tragerea într-un timp mai scurt cu un minut și patruzeci și cinci de secunde decit prevede baremul... — Viteza 2,85 metri pe secundă ! — raportează Vaida cu voce tare. Malurile abrupte, nisipoase-nămoloase. Adincimea... lățimea... — Pregătiți trecerea ! — ordonă comandantul plutonului, după ce primeste ultimul raport. Primul se avîntă in apă sectorul. Atent, priceput, el se mișcă prin apă cu multă ușurință. In cîteva minute este pe malul celălalt. Unul după altul, elevii își urmează comandantul, amintindu-se in apă cu curaj. Curentul este puternic. Pe cîțiva ii urăște la vale, dar lectorul este atent si indicațiile sale sînt de un real foin r Voința, elanul, antrenamentul fizic, încrederea in forțele proprii își spun cuvintul... Transmisioniștii la lucru Subunitatea școală de gradați comandată de căpitanul I. Badea a executat instrucție tactică în teren cu stațiile de radio și cu telefoniștii pe timp de noapte. ren Deși s-au făcut deplasări în te* frămîntat, la distanțe reale, datorită bunei pregătiri a militarilor s-a reușit ca tot timpul să fie menținute legăturile radio și telefonice. In mod deosebit s-au remarcat soldații N. Nicolae, I. Roman și M. Brezoi, care au transmis și recepționat în bune condițiuni ordinele comandanților. Și telefoniștii soldați H. Nicolaeș și C. Marghiol au acționat cu pricepere și au menținut legăturile telefonice în cursul nopții. Căpitan AL. CHIRIAC, căpitan S. FĂTĂȘAN, căpitan A. ISAILA, capitan I. COMȘA, căpitan GH. GROSU, ÎNSEMNĂRI DESPRE CURAJ Discuția continuă cu înflăcărare. Unul a pus întrebarea : — Care sînt izvoarele curajului ostășesc/ De unde-și trage seva această forță ce nu cunoaște piedici și nici primejdii în atingerea scopului propus ? Pe ce se întemeiază ea ? Primul și-a dat părerea un ofițer inalt, cu fața ovală, în a cărui privire se citea ușor interesul deosebit cu care urmărea discuția. Avea cîțiva ani de experiență la comanda unei subunități. Curajul ostășesc se manifestă, firește, in multe feluri, începu el. Dar totdeauna el este legat de cunoașterea temeinică a meseriei armelor. In război „curajul — se spune — cucerește orașele". Dar pe bună dreptate se subliniază ca aceasta se intîmplă numai atunci „cînd curajul, vitejia și capacitatea de a risca sînt îmbinate cu cunoștințe perfecte. Cum ar putea acționa cu curaj pe cimpul de luptă un soldat care nu cunoaște temeinic tehnica de luptă și armamentul din înzestrare ? Frica este de cele mai multe ori o urmare a insuficientei pregătiri, a lipsei de antrenament. Un mecanic conductor nu poate trece cu curaj printr-un vad, fără să manifeste umbră de nesiguranță și timiditate, dacă el nu e maestru în conducerea tancului. Concludent este următorul caz ce mi s-a intimplat la începutul acestui an de instrucție. Executam prima ședință de aruncare cu grenada. Totul se desfășura normal. Veni rîndul soldatului. Vasile Mocanu. Sibre surprinderea mea, mărul acesta, pe care-l știam totdeauna vesel și încrezător in forțele sale, se apropie de linia de tragere cu fața crispată, aruncindu-si neliniștit privirea cînd spre vecinul din dreapta, cind spre cel din stingă. Am început să-l urmăresc mai atent. Cînd a luat grenada am observat că mîinile încep să-i tremure. L-am chemat la mine. Din cîteva cuvinte mi-am dat seama despre ce este vorba. Soldatul lipsise de la ultimele antrenamente și necunoscind amorsarea grenadei, in mod firesc, ii era frică să execute ședința. L-am trimis înapoia liniei de tragere, dind ordin unui gradat să se ocupe numai de el. După o oră, soldatul Vasile Alocanu reveni pe linia de tragere 2 și execută în bune condițiuni prima ședință de aruncare cu grenada Pentru dezvoltarea și afirmarea curajului — spuse un alt ofițer — eu pun un deosebit accent pe cunoașterea prescripțiunilor regulamentare. Unii spun: ;,Cine-i curajos, acela acționează fără teamă, chiar dacă cunoaște mai puțină teorie. El înfruntă primejdia, își riscă și viața la nevoie, chiar dacă nu cunoaște un paragraf sau altul din regulament". A pune astfel problema eu cred că e complet greșit. Doar prin curaj ostășesc noi nu înțelegem „riscul de dragul riscului", „periclitarea vieții de dragul sfidării morții". Noi înțelegem prin curaj ostășesc acțiunea îndrăzneață întreprinsă pentru îndeplinirea misiunii, înfruntarea primejdiilor pentru a o îndeplini așa cum cer regulamentele noastre militare. De altfel, nn luptă cînd știi să acționezi „așa cum scrie la regulament" , simți o mare siguranță, încredere deplină că eforturile nu sunt zadarnice și ordinul va fi îndeplinit. Și invers, un act care nu ține seama de cerințele regulamentare, de ordinele date, nu poate să aducă decât mari prejudicii. Iată un exemplu : O subunitate este parașutată. S-a dat ordin precis, la alte secunde după lansare să se deschidă parașuta. Și atunci, un militar, vrind să facă pe „curajosul", deschide parașuta mai tîrziu. Nu e greu de prevăzut urmarea unei asemenea bravuri. Militarul în cauză va atinge pămintul intr-un punct îndepărtat față de restul subunității, îngreunind astfel indeplinirea misiunii. De asemenea ,,curaj" nimeni, nu are nevoie. Ceru cuvintul unul dintre cei mai tineri participanți. Un comandant de pluton. Vorbind despre izvoarele curajului ostășesc, începu că trebuie să vorbim la el, cred loc de cinste de marea importanță pe care o are pentru soldat încrederea un comandant. Am să dau un exemplu care, socotesc, vorbește de la sine. S-a intimplat cu un an in urmă După depunerea jurămlntului, subunitatea noastră trebuia să intre pentru prima dată în serviciul de gardă. Conform celor stabilite de comandantul gărzii, soldatului Radu Văduva ii reveni misiunea de a fi santinelă intr-un post îndepărtat, exterior cazărmii. Cînd s-a dat repaus, pentru a se face ultimele pregătiri, soldatul Văduva s-a prezentat la raportul meu și, cu o voce stinsă, mi-a raportat că el nu poate să intre in serviciul de gardă. Surprins, l-am întrebat care este cauza. Mi-a răspuns cu ochii in pămint . Mi-e teamă. Văzind că eu continui să aștept lămuriri, adăugă: „Nu sunt obișnuit să stau noaptea singur afară". Am încercat să-l conving că nu are de ce să-i fie teamă, că nu se poate ca un soldat să nu-și îndeplinească misiunea și că așa ceva ar aduce o potă rușinoasă nu numai pentru el, pentru întreaga subunitate. Totuși, soldatul continua să mă roage cu insistență să-l scutesc de misiune. Atunci i-am spus : „Soldat Văduva Radu ! Ajutorul comandantului de gardă voi fi eu. Voi trece pe la postul tău in fiecare oră". Soldatul își ridică privirea din pămint și se uită la mine recunoscător. Cu un zîmbet abia perceptibil îmi răspunse : „Vă mulțumesc. Mă voi strădui să nu fac de rușine subunitatea". M-am dus la comandantul de companie, am raportat cazul și am cerut să fiu eu numit ajutorul comandantului de gardă. S-a aprobat. Serviciul s-a desfășurat normal. După serviciu am stat mult de vorbă cu soldatul. Am aflat cauza fricii sale. Datorită unor împrejurări de ordin familial, în care și-a petrecut copilăria, tinărul Radu Văduva era o fire retrasă, neîncrezătoare în forțele sale, timid in fața unor lucruri necunoscute încă de el. uni Ulterior, îndeplinind diferite miciîncredințate, soldatul și-a cîștigat treptat încrederea în sine. Azi este un gradat destoinic, șeful gărzii la un depozit îndepărtat. — Da, are perfectă dreptate, au subliniat ceilalți vorbitori. Acest lucru se observă îndeosebi la aplicații, cînd militarii sînt puși in fața unor încercări mai grele. Nu odată, cind se pune problema forțării unui curs de apă sau îndeplinirii altei misiuni mai grele, chiar dacă pentru o clipă pe unii li încearcă teama, acest sentiment este repede alungat atunci cind ei il văd pe comandantul lor alături. Siguranța că atunci cind comandantul este de față misiunea va fi îndeplinită cu siguranță, dă un mare curaj subordonaților. — Sunt de acord cu tot ceea ce s-a spus pînă acum, continuă discuția un căpitan cu experiență mai îndelungată la comanda subunității. Cunoașterea temeinică a tehnicii de luptă, a prescripțiunilor regulamentare, al comandantului, exemplul personal toate acestea sunt izvoare ale curajului ostășesc. Eu vreau să vorbesc insă de principalul izvor al curajului, de acea forță care le stringe pe toate cele amintite într-un singur șuvoi, amplificindu-le tăria. Este vorba de înalta conștiință politică a militarilor, încrederea nestrămutată în justețea politicii partidului, înțelegerea cauzei nobile încredințată armatei de poporul muncitor, dorința și hotărirea de a-și exprima prin fapte patriotismul fierbinte de care sunt pătrunși înzecesc forțele și elanul militarilor în îndeplinirea îndatoririlor ce le revin, le insuflă curaj in executarea cu promptitudine a oricăror misiuni. In privința aceasta se pot da nenumărate exemple. Să ne gândim la attea și attea fapte de arme, de curaj și eroism săvirșite de mii și mii de ostași romîni pe frontul antihitlerist. Ele au avut la bază conștiința că ei luptă pentru o cauză justă, pentru adevăratele interese ale poporului muncitor. Eftimie Croitoru — eroul de la Tiszalök — a fost un om simplu, cu miile de ostași reanim care luptau la chemarea partidului pe frontul antihitlerist. Flacăra iubirii de patrie, înțelegerea justeții cauzei pentru care luptă, i-au dat curaj să săvârșească acea faptă vitejească pentru care poporul nostru nu-l va uita niciodată, inscriindu-i numele cu litere de aur printre eroii patriei. Conștiința că fac parte dintr-o armată populară, că întreaga lor putere de muncă și-o închină unei cauze drepte și juste, că prin ceea ce fac slujesc partidul, patria și poporul muncitor — iată ce insuflă curaj inepuizabil militarilor in îndeplinirea tuturor îndatoririlor militare. Colonel O. LUSTIG (Va urma)