Apărarea Patriei, octombrie 1961 (Anul 17, nr. 233-258)
1961-10-14 / nr. 244
2 APĂRAREA PATRIEI SÎMbĂTă 14 ocTOMbRie 1961 NR. 244 (4706) Adunări pentru dori de seamă și alegeri In batalion cresc luptători de nădejde Un loc central în dezbaterile adunării pentru dare de seamă și alegeri a organizației de bază de partid din batalionul în care muncește căpitanul Petre Gheorghe s-a ocupat analiza muncii desfășurate în sprijinul îndeplinirii cu rezultate bune și foarte bune a planului pregătirii de luptă și politice ; măsura în care comuniștii au fost fruntași pe locurile de muncă, cum s-a manifestat influența organizației de partid în toate sectoarele de activitate. Ce a făcut organizația de bază de partid ? Cum a contribuit ea la îndeplinirea cu rezultate cît mai bune a planului pregătirii de luptă și politice a unității ? Aceste întrebări și-au găsit răspuns, atît în darea de seamă, cît și în cuvîntul participanților la discuții. — Hotărîrea privind intensificarea muncii pentru formarea specialiștilor de clasă, luată de organizația noastră de bază, n-a rămas numai pe hîrtie— arăta în adunare comandantul unității. Cu participarea tuturor comuniștilor, biroul a asigurat traducerea ei în viață. Membrii și candidații de partid au fost întotdeauna un exemplu pentru ceilalți militari in însușirea cît mai temeinică a instrucției de specialitate ; astăzi, toți cei care lucrează în subunitățile radio și fir sînt specialiști de clasă sau militari de frunte. In calitate de comandant am simțit tot timpul sprijinul activ al organizației de partid în îndeplinirea planului pregătirii de luptă și politice cu rezultate mai bune decît în anii trecuți. La școala de gradați, de exemplu, nu toți militarii au reușit să devină în timpul stabilit specialiști de clasă. Cauzele au fost numeroase. In goana pentru transmiterea sau recepționarea de cît mai multe semne pe minut, unii au uitat de calitate. Alții și-au însușit greșit unele procedee privind lucrul la morse, înlăturarea acestor lipsuri era o treabă grea, anevoioasă, cerea timp. Biroul organizației de bază a stat de vorbă cu comuniștii din școala de gradați și le-a arătat că e de datoria lor să ajute și pe ceilalți militari să devină specialiști de clasă. Spre această subunitate au fost concentrate și eforturile comuniștilor din statul major. Ca urmare a măsurilor luate, situația a fost îndreptată. Majoritatea militarilor, la absolvirea școlii de gradați, erau specialiști de clasă. Organizația de partid i-a învățat pe militari să privească cu exigență rezultatele muncii lor, să nu se mulțumească niciodată cu rezultate mediocre, să tindă continuu să-și perfecționeze pregătirea. Militarii de anul 1 au fost îndrumați și ajutați în obținerea specialității de clasă și a insignei „Militar de frunte“. Cei de anul doi au fost sprijiniți să-și ridice calificarea de clasă. După ce am căzut la examenul pentru obținerea calificării de specialist clasa doua — arăta în adunare sergentul Ioan Bursuc — nu-mi venea să dau ochi cu tovarășii mei de muncă. Mă gîndear ce vor zice comuniștii că nu mi-am îndeplinit angajamentul luat ? Am fost chemat la biroul organizației de bază. Tovarășii m-au mustrat că nu m-am pregătit cum trebuie și mi-au arătat că in cel mai scurt timp trebuie să mă prezint din nou pentru examen. Locul unui comunist este doar în frunte. Biroul organizației de bază de partid era convins că sergentul Ioan Bursuc e dornic să învețe. El avea nevoie însă de ajutor, de un sprijin foarte temeinic. Cunoștințele sale dobîndite în sala de specialitate trebuiau întregite cu deprinderea de a lucra în rețea în condițiile grele ale aplicațiilor. Sarcina de a-l ajuta îndeaproape a fost încredințată locotenentului Săvulescu, tovarăș cu bogate cunoștințe, metodice și practice, el însuși radiotelegrafist clasa a doua. Au urmat zile și săptămîni de muncă răbdătoare și neobosită. Preocuparea locotenentului Săvulescu de a îndeplini sarcina încredințată s-a împletit cu strădania sergentului Bursuc pentru respectarea angajamentului luat în fața comuniștilor. Sergentul Bursuc s-a convins repede, pe timpul aplicațiilor, că nu numai manipularea rapidă, ci și precizia în instalarea și luarea legăturii, cunoașterea rețelei radio și a caracteristicilor acesteia, lucrul în condiții de bruiaj, au o însemnătate deosebit de mare în transmiterea la timp și corectă a ordinelor date de comandant. Această convingere avea să se întărească și mai mult cu ocazia examenului, cînd a reușit să obțină specialitatea de clasa a doua. De fapt, organizația de partid s-a preocupat permanent ca pregătirea militarilor să nu se facă unilateral. Atunci cînd unii comandanți de subunități, preocupați de pregătirea de specialitate a radiștilor, au încercat să ia dir timpul afectat celorlalte categorii în pregătire, organizația de partid a luat atitudine — E bine să ne ocupăm de pregătirea radiștilor — s-a spus într-o adunare generală. Nu trebuie să uităm însă că un bun transmisionist este în primul rînd un bun luptător. Pe lîngă înalta sa pregătire de specialitate trebuie să fie înainte de toate un om cu o înaltă educație politico-ideologică. De asemenea să fie și un bun trăgător, un ostaș călit din punct de vedere fizic, un genist priceput. Noi, comuniștii, trebuie să fim în primele rînduri ale celor ce luptă pentru îndeplinirea întocmai a planului pregătirii de luptă și politice, fără simplificări, fără ușurări. Preocuparea pentru pregătirea multilaterală a militarilor a crescut. Comisia de inspecție a eșalonului superior a constatat că la toate categoriile de instrucție majoritatea subunităților s-au prezentat bine. In plutoanele comandate de locotenenții R. Săvulescu și P. Cotoran, în grupele instruite de sergenții Gh. Hațegan și L Beluca și în celelalte subunități s-au format transmisioniști multilateral pregătiți, capabili să îndeplinească cu cinste misiunile încredințate. Adunarea de dare de seamă și alegeri a scos în evidență marele rol pe care l-a avut în mobilizarea militarilor la o muncă mai rodnică, mai stăruitoare, întrecerea socialistă. Comuniștii au fost permanent sufletul acestei întreceri. Ne amintim cu toții — spunea în cuvîntul său căpitanul M. Butnaru — de vremea cînd instalarea stațiilor din înzestrare, cu folosirea diferitelor tipuri de antene, se făcea anevoie, într-un timp mai îndelungat decît cel prevăzut în harem. Comuniștii și, după exemplul lor atemiștii, au început atunci întrecerea cu secundele. Ce urmări a avut fSfastă întrecere se cunoaște. Reducerea timpului pentru instalarea stațiilor de către toate echipajele. Cel mai bun echipaj în frunte cu sergentul I. Burlacu a ocupat locul doi la concursul ce a avut loc la eșalonul superior întrecerea pentru o înaltă măiestrie s-a desfășurat cu succes pentru că la baza ei a stat o vie muncă politică. In bilanțurile săptămînale, comandanții de companii au făcut de fiecare dată aprecieri asupra mersului întrecerii, evidențiind pe cei din frunte, vorbind despre metodele lor. Pe baza aprecierilor făcute de comandanți cu privire la nivelul de pregătire a unor militari, biroul organizației de bază de partid împreună cu comitetele organizațiilor utemiste au acordat ajutorul necesar celor care aveau nevoie. In adunările organizației de bază de partid, comuniștii au fost informați sistematic asupra mersului îndeplinirii angajamentelor. Gazetele de perete, din ale căror colegii de redacție fac parte și comuniști, au asigurat o largă publicitate întrecerii, scoțînd în evidență cele mai bune metode de muncă din activitatea specialiștilor de clasă, criticînd comoditatea și alte lipsuri din activitatea unor militari. Darea de seamă prezentată de biroul organizației de bază ca și discuțiile s-au oprit cu aceeași atenție și asupra altor probleme importante ale muncii de partid. In adunare s-a vorbit pe larg despre desfășurarea vieții interne de partid și eficacitatea învățămintului politico-ideologic. Avîndu-se în vedere unele lipsuri existente încă în comportarea disciplinară a unor militari, adunarea a cerut membrilor și candidaților de partid să considere munca pentru întărirea disciplinei, pentru educarea militarilor în spiritul cerințelor jurămîntului, ca una din cele mai de seamă îndatoriri. S-a desprins ca o necesitate desfășurarea unei munci educative mai intense cu membri și candidați de partid. Și pe bună dreptate. Organizația de bază cuprinde în rîndurile ei un mare număr de comuniști care sînt tineri în partid. Intensificarea muncii de educare partinică a acestora va duce la creșterea combativității lor, la o participare și mai activă la îndeplinirea sarcinilor de partid, la ridicarea continuă a rolului întregii organizații de partid în viața unității. Căpitan C. ZAMFIR Păstrarea secretului militar și de stat — cerință de bază a jurămîntului militar (Urmare din pag. l a) parte la o aplicație, s-a aflat cu subunitatea sa foarte aproape de satul natal. Deși prin apropierea poziției treceau săteni pe care-i cunoștea, el n-a trimis vorbă părinților lui, tocmai pentru a nu destăinui în acest fel un secret. Prin scrisori, militarii armatei noastre țin legătura cu rudele și prietenii lor ; în învoiri, în permisii sau in misiuni, ei se întîlnesc cu diferiți oameni. In toate aceste împrejurări, ei sînt datori să păstreze cu cea mai mare strictețe secretul militar. Pe oamenii cinstiți, pe părinții și prietenii noștri nu-i interesează secretele armatei noastre. Ei știu că cei cărora patria le-a încredințat nobila misiune de a se instrui ca apărători ai ei, muncesc și învață cu rîvnă, pentru a fi gata oricînd să-și facă datoria. Cind discutăm cu ei sau cînd le scriem, putem să-i inștiințăm de sănătate, că am fost evidențiați sau recompensați de comandant pentru munca depusă, să-i îndemnăm să se avînte cu tot elanul în lupta pentru înflorirea continuă a economiei patriei. Despre problemele militare să nu scriem și să nu discutăm cu nimeni din afara cazărmii. Se poate intîmpla ca o scrisoare să încapă pe mina unui spion, sau o vorbă negîndită sa ajungă la urechile lui. In felul acesta ne-am pune fără voie, in slujba dușmanului Dînd permanent dovadă de vigilență revoluționară, păstrînd ca pe lumina ochilor secretul militar și de stat, trebuie să veghem ca același lucru să-l facă și tovarășii din jurul nostru. Educarea militarilor în spiritul vigilenței revoluționare, al păstrării cu strictețe a secretului militar și de stat este o latură a educației comuniste, o sarcină ce stă permanent in atenția comandanților și a lucrătorilor politici, a organizațiilor de partid și a celor Utermiste. Pentru educarea militarilor în spiritul vigilenței și al păstrării secretului se expun în fața lor lecții politice. Dar cultivarea acestor trăsături de bază ale ostașului de tip nou nu se rezumă numai la aceste lecții, ci se face din primele zile ale venirii militarilor sub arme și continuă pe toată durata stagiului. In acest scop se țin informații politice, conferințe, convorbiri, ore de activitate politico-culturală, lecturi din literatura beletristică și din presă, se scriu articole la gazetele de perete etc. O mare însemnătate prezintă educarea militarilor în spiritul disciplinei și ordinei, deoarece un ostaș instruit, care respectă neabătut regulamentele, nu va comite niciodată greșeala, in nici o împrejurare, de a lăsa să-i scape vreun secret militar. Cu sprijinul organizațiilor de partid și a celor atemiste, comandanții și lucrătorii politici educă pe subordonații lor în spiritul combativității față de palavragii, limbuți și gură-cască. — fața de cei care,tind să se laude, o fac pe atotștiutorii și divulgă secrete pe care le cunosc, împotriva acestora trebuie dezvoltată o puternică opinie combativă a tuturor ostașilor. Comandanții, lucrătorii politici, agitatorii, au de asemenea preocuparea de a aminti de fiecare dată militarilor ce pleacă în diferite misiuni, în învoiri și permisii, curierilor, îndatoririle ce le revin. Vigilența revoluționară, sentimentul răspunderii pentru păstrarea secretului militar și de stat, trăsături de frunte ale ostașilor noștri, oglindesc în chip convingător dragostea nețărmurită, devotamentul și abnegația lor față de patria socialistă, față de harnicul nostru popor, constructor al vieții noi, și sînt in același timp o expresie a urii lor neîmpăcate și necruțătoare față de dușmanii orînduirii socialiste și păcii, SFATURI TEHNICE Pregătirea autovehiculelor în vederea marșului Timpul și volumul lucrărilor necesare pregătirii mașinilor pentru marș se stabilește de comandantul unității, la propunerea locțiitorului tehnic, în funcție de timpul dat la dispoziție pentru pregătirea unității, de anotimpul în care se desfășoară misiunea, de timp (ziua sau noaptea), de natura terenului, de starea tehnică a mașinilor și felul ultimei întrețineri tehnice executate. Pregătirea mașinilor comportă două operațiuni bine distincte : aducerea in perfectă stare tehnică și de întreținere și echiparea lor cu utilajele și dispozitivele necesare conducerii în condiții de vizibilitate redusă (noaptea), și pentru mărirea aderenței și capacității de trecere prin teren greu accesibil. De regulă, pregătirea autovehiculului se face de către conducătorul auto. Pentru operațiunile mai grele însă, pe care el nu le poate executa sau nu are sculele necesare, este necesar să fie ajutat de personalul calificat din cadrul subunității de întreținere și reparație. La întreținerea mașinii mai poate fi antrenat și restul militarilor care nu au mașini în primire, mai ales la lucrările de curățire și spălare. Pentru unele lucrări de remediere a unor defecțiuni, de înlocuire a unor piese se va folosi și utilajul autoatelierului „VARF.M" (Foto : M. Pojogeanu) înainte de începerea marșului, indiferent de distanța care urmează a fi parcursă, este necesar ca autovehiculul să fie supus unui control sumar înaintea pornirii din parc. Cu acest prilej se verifică materialele existente pe mașini și nu se lasă decît cele prevăzute în inventarul mașinii sau prin ordin. Acest control se va face chiar dacă autovehiculului i s-a executat întreținerea tehnică pregătitoare. La determinarea sau stabilirea operațiunilor de întreținere tehnică, ce urmează a se executa în vederea marșului, se va ține seama de lungimea itinerarului și de numărul de kilometri parcurși de autovehicul de la întreținerea tehnică anterioară. Acest lucru este necesar pentru ca fiecare conducător auto să știe și să facă toate operațiunile de întreținere tehnică ce se impun. Executarea unor astfel de operațiuni pe timpul marșului ar întîrzia îndeplinirea misiunii, iar neefectuarea lor poate duce la scoaterea mașinii din funcțiune. La executarea lucrărilor de întreținere se va insista în special asupra funcționării carburatorului, asupra reglării acestuia la turația minimă constantă a motorului, se va regla nivelul benzinei în camera de nivel constant și verifica nivelul și densitatea electrolitului din bateriile de acumulatoare precum și presiunea aerului din pneuri. De asemenea este nevoie să se verifice dacă aprinderea este corect pusă la punct pentru a evita funcționarea motorului cu avansul mărit sau cu aprinderea întîrziată și să se verifice dacă bujiile funcționează bine și dacă distanța între electrozi este corectă. Tot în scopul de a se asigura buna funcționare a mașinilor, în cadrul întreținerii tehnice se verifică dacă sistemul de frînă și direcția funcționează normal și sînt în stare bună , dacă unghiul de convergență al roților din față corespunde cu indicațiile date de manualul mașinii respective, cît și dacă rulmenții roților sînt în bună stare. O dată cu operațiunile de verificare și remediere se va controla și existența și starea uleiurilor și unsorilor, la nevoie completîndu-se sau schimbîndu-se. Pregătind mașina pentru conducerea pe timp de noapte se va verifica existența și funcționarea aparatelor „Notée“, iar în cazul cînd mascarea luminilor se face cu huse metalice, sau cu dispozitive speciale de mascare a luminilor, acestea trebuie să fie puse la punct și montate la locurile lor. Pentru îmbunătățirea orientării, cînd deplasarea se execută noaptea, în special pe drumuri de țară, prăfuite, este indicat a se folosi așa-numitele ecrane electrice pentru obloane, care au forma unei cutii. In interiorul cutiei se introduce un bec, care prin cîteva fante înguste luminează cîmpul alb al ecranului. Ecranul se fixează pe oblonul din spate al mașinii (remorcii) și se introduce în rețeaua de bord prin intermediul unui cablu electric. Dacă se prevede deplasarea autovehiculului într-o zonă accesibilă observării inamicului, toate aparatele de iluminat trebuie deconectate și în acest caz se vor folosi lanterne pentru iluminat sub caroserie. Lanterna se fixează sub caroserie pe grinda transversală, luminînd astfel puntea din spate a mașinii (remorcii) și o parte din terasamentul căii de sub ea. O altă operațiune care trebuie făcută este reglarea farurilor fără dispozitivul de mascare și cu dispozitivul de mascare. Reglarea farurilor mascate, se face dispunînd autovehiculul neîncărcat la distanța de 6 m de ecran, avînd în pneuri presiunea normală. Experiența a dovedit că dacă reglarea farurilor mascate este corectă, iar conducătorul auto are o oarecare experiență de mers în coloană, acesta poate să circule pe drumuri uscate și tari, în teren puțin frămîntat, cu o viteză de 20—25 km/h în regim de iluminare parțială. Dacă itinerarul este bine studiat de către toți ofițerii și conducătorii auto și se face o amănunțită pregătire a marșului, vitezele indicate pot să crească cu 20—25%Multă atenție trebuie acordată și pregătirii uneltelor genistice (fierăstraie, topoare, lopeți, cazmale, grinzi etc.). Cu acest fel de unelte se înzestrează fiecare autovehicul, sau un grup de autovehicule din coloana respectivă. In funcție de anotimp, teren și de starea vremii, autovehiculul se dotează cu lanțuri antiderapante, șine cu tălpici antiderapante, cu ladă (sac) cu nisip, ancore de autoscoatere, brățări antiderapante, sabot antiderapant, grătare și căi de fascine, grile, bîrne, dispozitive de cuplare flexibilă (cabluri) sau rigidă (ștângă) etc. Dacă este necesar se pot construi făgașe din scînduri sau din plase de oțel. Cînd deplasarea se execută în teren muntos, autovehiculul trebuie înzestrat în prealabil cu o frînă de munte, care poate fi acționată automat sau din cabină. In cazul cînd lipsesc lainele de munte se confecționează pene (saboți), apărătoare sau șine de pantă. In raport de felul încărcăturii care se transportă, mașina va fi înzestrată cu prelată (sau covergi cu prelată), mijloace pentru fixarea și legarea încărcăturilor, stingător, material pentru așternut și alt utilaj sau dispozitive necesare Pentru recunoașterea mașinii, a locului ei în coloană și a ușurării verificării ordinei deplasării autovehiculelor în coloană, din practică s-a constatat că este bine a se nota pe caroserie, ușa cabinei sau pe parbriz, cifre de recunoaștere. Pentru a determina apartenența autovehiculului unei unități și subunități, uneori semnul convențional (geometric sau de altă formă) se face și pe parbrizul cabinei. O altă problemă importantă ce trebuie rezolvată pe timpul pregătirii mașinii pentru deplasare și căreia comandanții trebuie să-i acorde atenție este amenajarea ei pentru transportul personalului sau pentru transportul încărcăturilor. Dacă autovehiculul nu are o caroserie standard sau nu este amenajat cu bănci longitudinale rabatabile, atunci, pentru transportarea personalului, caroseria se amenajează cu bănci transversale, iar închizătoarele obloanelor se asigură cu lanțuri. încărcătura care urmează a fi transportată cu un autovehicul se stabilește în funcție de capacitatea de încărcare și de gabaritele admise pentru încărcarea mașinii. Pentru o mai bună folosire a capacității de încărcare a unui autovehicul și pentru a evita accidentele, încărcătura trebuie repartizată complet, uniform și simetric față de axa longitudinală a autovehiculului. Așezarea neuniformă a încărcăturilor poate provoca răsturnarea lor sau a autovehiculului la un viraj mai brusc. De asemenea, supraîncărcarea osiei din spate este un lucru deosebit de periculos, mai ales pe pantă repede, deoarece se pot ridica o roțile din față, provocînd chiar răsturnarea mașinii. Supraîncărcarea osiei din față aduce și ea neajunsuri. Micșorează capacitatea de trecere mașinii prin terenuri desfundate, din cauză că roțile se vor înfunda mult în pămînt, mărește rezistența la rulare și întoarcere a roților din față, și implicit rezistența la mers a întregului autovehicul. In rîndurile de mai sus au fost arătate pe scurt problemele principale ce trebuie avute în vedere la pregătirea autovehiculelor pentru marș. Este de datoria comandanților și a locțiitorilor lor tehnici de a se ocupa cu tot simțul de răspundere de această activitate și de a lua toate măsurile pentru ca tehnica auto să funcționeze perfect în toate împrejurările. Maior inginer V. PARIZESCU Comandantul subunității, maiorul Grigore Iacob, se ocupă cu grijă ca subordonații săi să învețe temeinic mișcările de front conform noului regulament. El are în vedere îndeosebi pe gradați pentru ca aceștia la rîndul lor să poată învăța pe soldați corect mișcările, iată-l pe comandant verificînd pe caporalul Nicolae Matei cum execută salutul de pe loc. (Urmare din nr. 243 (470), Era aproape miezul nopții... Cu chipul încruntat, cu vocea gravă, sacadată, comandantul se răsti la sergentul Plorea : — Sa dă-mi „Stejarul“, și apoi „Fagul“. Erau indicativele celor două batalioane. — Alo, „Stejarul“!! Alo! Alo! ăloppo !... începu sergentul. Nu răspunde domnule colonel... Mă duc repede pe tir. — încearcă „Fagul“, îl opri colonelul. De astă dată reuși să facă legătura. Maiorul Niculescu, comandantul batalionului II, i-a comunicat că totul merge bine, că a capturat o patrulă de cercetare inamică și, la rîndul lui, a trimis și el o „sondă“ către ultima creastă. — Bine, bravo, să vii urgent la mine, i-a răspuns colonelul. Apoi, în sinea lui : Tot regimentul meu gîndește... Merg cu el pînă în pînzele albe. Colonelul s-a ridicat de pe scaun, s-a apropiat de sobă, frecîndu-și mîinile. Un firicel de gînd îl fură ușor, ducîndu-l la Constanța... In ochii soției se înteiau, ca niște nestemate, lacrimile despărțirii... Amintirile i-au fost curmate de bufnitura ușii. In prag apăru căpitanul Bledea, șeful biroului de operații, trimis și el între timp să ajute la instalarea batalionului I, cel din stînga. — Domnule colonel, a fost o situație grea. A căzut maiorul Panaitescu... Colonelul a rămas stană de piatră, privindu-l țintă pe căpitan. S-a trîntit pe o ladă, proptindu-și capul în mîini... O tăcere apăsătoare domnea în cameră. In cabană era rece. Lampa pîlpîia trist. Un fum subțire se înălța, șerpuind, dintr-o țigară ce-și dădea sfîrșitul pe masa de lucru. Fără să-și ridice capul, comandantul rosti cu glas scăzut, tremurător : „Bravul meu băiat, te-ai dus și tu !...“ — O unitate de schiori fasciști, reluă căpitanul Bledea, a surprins batalionul tocmai cînd se instala pe poziție. Compania întîi a fost dată peste cap, a doua s-a încrîncenat într-o luptă corp la corp împotriva unui dușman superior numericește. Maiorul Panaitescu nu și-a pierdut firea. In fruntea companiei a treia, s-a strecurat prin sat, în spatele companiei ce se încleștase cu inamicul, a urcat prin pădurea de brazi spre terasa ce trebuia ocupată, s-a aruncat în flancul schiorilor fasciști. Hitleriștii au fost răzbiți. Aproape o oră a durat măcelul. Au fost capturați peste 30 de prizonieri. Batalionul a ocupat poziția, dar a avut pierderi serioase. Comanda batalionului a luat-o căpitanul Popescu... Ușa fu din nou trîntită de perete. Sosise maiorul Niculescu, un brad de om, înalt, suplu, cu fața prelungă, cu priviri agere. _ La tine ce-a fost ?, îl luă repede colonelul. Mi-ai raportat că totul merge bine. Și maiorul s-a raportat în cîteva cuvinte despre incursiunea inamicului. Atmosfera s-a mai înviorat, s-au așezat pe scaune în jurul mesei, și-au aprins țigările, au pus soldatul să le fiarbă o oală cu ceai Nu știu, nu știu ce să mai zic, reluă colonelul convorbirea. Nici n-am apucat să ne batem ca lumea și ni se duc oamenii cei mai buni... — Lăsați domnule colonel, nu va mai faceți inimă rea — îl întrerupse maiorul. Asta-i războiul. Principalul e să-l cîștigăm. Iar cît privește oamenii, toți sînt buni. Aveți ceva deosebit, domnule co-Impl Am și n-am... Ia apropiațivă, li se adresă colonelul celor din jur Pe îndelete, comandantul i-a pus cum se spune, în temă... — Dar cu noi, cu regimentul nostru, ce se aude ?, interveni maiorul. ” Probabil că mîine vom înlocui unul din regimentele care au suferit pierderi mai grele, îl lămuri colonelul. Dar m-am gîndit să propun diviziei manevra asta, și le-o descrise pe hartă. Voi ce părere aveți ?... Priveau cu toții harta. La un moment dat, maiorul Niculescu începu să-și plimbe creionul de-a lungul liniilor roșii trasate de colonel. Clătinînd din cap sparte liniștea dezvăluindu-și treptat părerile : — Ce ușor este — i se adresă colonelului — să aluneci cu creionul pe hartă !... Dar în teren cum te miști, cum te cațări pe stînca de ghiață unde cînd faci un pas înainte dai zece înapoi ? Cum sui acolo sus aruncătoarele, tunurile mitralierele, antitanc, muniția ?... Și apoi nu-i vorba numai de teren. Doar știți acum și dumneavoastră că fasciștii ne-au încercat destul de serios chiar în noaptea aceasta. Și mai este ceva: prizonierii pe care i-am capturat fac parte dintr-o unitate proaspătă de vînători de munte, unitate neangajată pînă acum la Vlahovo. Ba, dimpotrivă, după spusele lor, comandamentul hitlerist nu numai că intenționează ca aceste trupe proaspete să întărească forțele slabe de pe creste, ci chiar să se rostogolească peste noi, probabil cu scopul de a cădea, printr-o manevră, în spatele diviziei noastre. Părerea mea, încheie maiorul, este ca să ne întărim bine pe terasă, să fim cu adevărat o pavăză sigură, și a stîngii și a spatelui diviziei, iar cei mai de sus — Corpul de armată, Armata să hotărască, să ia măsurile în consecință. Dar „sonda“ aceea a ta n-a mai dat de „țiței“ ?, i-o reteză colonelul cu o mimică ironică. Maiorul tresări, nu spuse un cuvînt, se ridică și luă legătura la telefon cu batalionul său. Chiar atunci intră și căpitanul Popescu, noul comandant al batalionului 1. In primul rînd a fost invitat să ia și el un ceai, după care a fost pus la curent cu cele ce se discutaseră. Căpitanul, un ofițer destul de tînăr — vreo 30 de ani număra calendarul vieții sale — părea cam timid, deși în luptele purtate dovedise curaj, pricepere, și nu de puține ori chiar o predilecție către acțiuni riscante... — Domnule colonel, ținu și căpitanul Popescu să-și spună părerea, eu văd că aici este vorba de acel moment despre care se pomenește în toate cărțile de istorie militară. Cine-1 folosește mai bine și mai repede, acela cîștigă. Ori le-o luăm noi înainte, și am cucerit victoria, ori ne-o iau ei și atunci e rău de noi. —• Tu, pledea ai sau nu ai vreo părere?, îl trezi din meditație colonelul pe șeful operațiilor. — Drept să vă spun, deocamdată nu am ceva precis în cap, dar calculez forțele noastre, forțele lor, terenul nostru, terenul lor și... în orice caz am ajuns la concluzia că din punct forțelor și mijloacelor de vedere al sîntem — să spunem așa — egali. Terenul însă îi favorizează, deci stau mai bine decît noi, ne sînt superiori. De aceea mă alătur părerii domnului maior Niculescu. — Dar chestia cu momentul acela a lui Popescu, cum o vezi dumneata, în calitate de ofițer cu operațiile ?... Dar tu, Niculescule, întrebă cu oarecare malițiozitate în glas comandantul de regiment. — Aici, începu cam fîstîcit maiorul, are dreptate Popescu... ...Țrr, țrrr, le curmă discuția zbîrnîitul telefonului. — Da , da, eu, rosti în receptor maiorul... Precis ? Toată compania ?... Păi pe unde ?... Și tu unde te afli acuma?... Imediat va urca în dreapta ta și căpitanul Costache... Foarte bine !... Așteaptă ordine... — Domnule colonel, extraordinar ! Căpitanul Păun, cu toată compania lui, a ajuns pe cota 975. Știți, „sonda“, am ordonat s-o trimită el. I s-a raportat că niște grupe de hitleriști au fost văzute lăsîndu-se spre dreapta. El n-a mai stat pe gînduri și a trimis imediat, pe urmele „sondei“ printr-o limbă de brădet, un pluton întreg care s-a instalat în tranșeele părăsite de pe creastă. După aceea, toată compania a tras-o după el, li este grijă de dreapta și de aceea îl voi împinge acolo pe Costache. — Asta-i bună, tot regimentul meu gîndește, izbucni colonelul, sărind în picioare și bătîndu-și palmele. Vino-ncoace Popescule, și-l bătu pe umeri pe tînărul căpitan. Asta-i momentul despre care ai pomenit... Hai să-l folosim băieți!... Dar ce fac cu Divizia ?... Dacă regimentul meu intră într-altfel în calculele generalului ?... Voi lua legătura cu el imediat... Pînă atunci, pe scurt, o să vă spun planul — și îi făcu roată în jurul hărții : — Maior Niculescu, rămîi doar cu două companii, pe care le vei arunca imediat în dreapta lui Păun care va acționa de aici înainte direct sub ordinele mele. Popescule, tu vei fi pivotul manevrei mele. Urci imediat tot batalionul pe creastă, în stînga lui Păun... Știi pe unde te sui? Deocamdată atît... Restul după ce iau legătură cu divizia... In cabană rămaseră doar colonelul și căpitanul Bledea. Șeful biroului de operații a început să întocmească de zor schițele. Colonelul se plimba agitat, trăgea des din țigară, își formula, în gînd, propunerea în ultima-i formă. Apoi se îndreptă spre telefon, dar țîrîitul acestuia i-o luă înainte. Apucă nervos receptorul, îl duse repede la ureche și... figura începu să i se întunece tot mai mult. ...Predai sectorul regimentului tău batalionului din „Rîul“ (indicativul unuia din regimentele diviziei). Te deplasezi imediat, cu toate forțele, la... unde te vei instala călare pe șoseaua Vlahovo. La ora „H“ vei fi gata de atac..., și generalul continuă să-i transmită ordinul. Colonelul a mai încercat să-l întrerupă pe comandantul diviziei, să-i spună măcar o frîntură din propunerea sa, dar n-a fost chip : generalul îi tăia aspru orice intervenție. Locotenent colonel în rezervă ION GH. PANAV a urmaJ DIN CARTEA TRADIȚIILOR DE LUPTĂ ALTFEL NU SE POATE. (Evocare de pe frontul antihitlerist) In Editura politică au apărut: Călăuza ateistului Pe baza unui vast material istoric și științific, autorii cărții „Călăuza ateistului" au elaborat o lucrare cu caracter enciclopedic prin abundența informației și varietatea tematică. Domenul religios, despre formele inițiale ale religiei și evoluția lor, despre rolul social și funcțiile teologice ale diverselor orientări ireligioase în trecut și în zilele noastre. „Călăuza ateistului“ are un puternic caracter militant, demonstrînd falsitatea tuturor concepțiilor religioase, demascînd rolul social-politic reacționar al așa-ziselor cărți sfinte și al sărbătorilor religioase, subliniind contradicția de neîmpăcat între știință și religie. Lucrarea, după cum arată și titlul, este totodată un îndreptar pentru combaterea obscurantismului religios. Ernst Henry — Strategia revanșei După un scurt istoric al nașterii și dezvoltării militarismului german, lucrarea demască, prin argumente convingătoare, caracterul agresiv, criminal și aventurist al militarismului vest-german actual. Autorul subliniază că actualele planuri ale revanșarzilor vest-germani, la fel ca acelea făurite odinioară de Reichul hitlerist, sînt sortite unui eșec inevitabil. iMil ICT10T Lucrarea oferă date despre cadrul istoric-social în care a apărut fe