Apărarea Patriei, octombrie 1961 (Anul 17, nr. 233-258)

1961-10-14 / nr. 244

2 APĂRAREA PATRIEI SÎMbĂTă 14 ocTOMbRie 1961 NR. 244 (4706) Adunări pentru dori de seamă și alegeri In batalion cresc luptători de nădejde Un loc central în dezbaterile adu­nării pentru dare de seamă și alegeri a organizației de bază de partid din batalionul în care muncește căpitanul Petre Gheorghe s-a ocupat analiza muncii desfășurate în sprijinul înde­plinirii cu rezultate bune și foarte bu­ne a planului pregătirii de luptă și po­litice ; măsura în care comuniștii au fost fruntași pe locurile de muncă, cum s-a manifestat influența organi­zației de partid în toate sectoarele de activitate. Ce a făcut organizația de bază de partid ? Cum a contribuit ea la înde­plinirea cu rezultate cît mai bune a planului pregătirii de luptă și politice a unității ? Aceste întrebări și-au găsit răspuns, atît în darea de seamă, cît și în cu­­vîntul participanților la discuții. — Hotărîrea privind intensificarea muncii pentru formarea specialiștilor de clasă, luată de organizația noastră de bază, n-a rămas numai pe hîrtie— arăta în adunare comandantul unității. Cu participarea tuturor comuniștilor, biroul a asigurat traducerea ei în viață. Membrii și candidații de partid au fost întotdeauna un exemplu pentru ceilalți militari in însușirea cît mai temeinică a instrucției de specialitate ; astăzi, toți cei care lucrează în subuni­tățile radio și fir sînt specialiști de clasă sau militari de frunte. In calitate de comandant am simțit tot timpul sprijinul activ al organiza­ției de partid în îndeplinirea planului pregătirii de luptă și politice cu re­zultate mai bune decît în anii trecuți. La școala de gradați, de exemplu, nu toți militarii au reușit să devină în timpul stabilit specialiști de clasă. Cauzele au fost numeroase. In goana pentru transmiterea sau recepționarea de cît mai multe semne pe minut, u­­nii au uitat de calitate. Alții și-au în­sușit greșit unele procedee privind lu­crul la morse, înlăturarea acestor lip­suri era o treabă grea, anevoioasă, cerea timp. Biroul organizației de ba­ză a stat de vorbă cu comuniștii din școala de gradați și le-a arătat că e de datoria lor să ajute și pe ceilalți militari să devină specialiști de clasă. Spre această subunitate au fost con­centrate și eforturile comuniștilor din statul major. Ca urmare a măsurilor luate, situația a fost îndreptată. Ma­joritatea militarilor, la absolvirea șco­lii de gradați, erau specialiști de clasă. Organizația de partid i-a învățat pe militari să privească cu exigență re­zultatele muncii lor, să nu se mulțu­mească niciodată cu rezultate medio­cre, să tindă continuu să-și perfecțio­neze pregătirea. Militarii de anul 1 au fost îndrumați și ajutați în obți­nerea specialității de clasă și a insig­nei „Militar de frunte“. Cei de anul doi au fost sprijiniți să-și ridice califica­rea de clasă. După ce­ am căzut la examenul pen­tru obținerea calificării de specialist clasa doua — arăta în adunare sergen­tul Ioan Bursuc — nu-mi venea să dau ochi cu tovarășii mei de muncă. Mă gîndear ce vor zice comuniștii că nu mi-am îndeplinit angajamentul luat ? Am fost chemat la biroul organiza­ției de bază. Tovarășii m-au mustrat că nu m-am pregătit cum trebuie și mi-au arătat că in cel mai scurt timp trebuie să mă prezint din nou pentru examen. Locul unui comunist este doar în frunte. Biroul organizației de bază de partid era convins că sergentul Ioan Bursuc e dornic să învețe. El avea nevoie însă de ajutor, de un sprijin foarte temei­nic. Cunoștințele sale dobîndite în sala de specialitate trebuiau întregite cu deprinderea de a lucra în rețea în condițiile grele ale aplicațiilor. Sarci­na de a-l ajuta îndeaproape a fost în­credințată locotenentului Săvulescu, tovarăș cu bogate cunoștințe, metodi­ce și practice, el însuși radiotelegrafist clasa a doua. Au urmat zile și săptămîni de mun­că răbdătoare și neobosită. Preocupa­rea locotenentului Săvulescu de a în­deplini sarcina încredințată s-a îm­pletit cu strădania sergentului Bursuc pentru respectarea angajamentului luat în fața comuniștilor. Ser­gentul Bursuc s-a convins repede, pe timpul aplicațiilor, că nu numai ma­nipularea rapidă, ci și precizia în ins­talarea și luarea legăturii, cunoaște­rea rețelei radio și a caracteristicilor acesteia, lucrul în condiții de bruiaj, au o însemnătate deosebit de mare în transmiterea la timp și corectă a ordi­nelor date de comandant. Această con­vingere avea să se întărească și mai mult cu ocazia examenului, cînd a reușit să obțină specialitatea de clasa a doua. De fapt, organizația de partid s-a pre­ocupat permanent ca pregătirea mili­tarilor să nu se facă unilateral. A­­tunci cînd unii comandanți de subuni­tăți, preocupați de pregătirea de specia­litate a radiștilor, au încercat să ia dir­ timpul afectat celorlalte categorii în pregătire, organizația de partid a luat atitudine — E bine să ne ocupăm de pregăti­rea radiștilor — s-a spus într-o adu­nare generală. Nu trebuie să uităm însă că un bun transmisionist este în primul rînd un bun luptător. Pe lîngă înalta sa pregătire de specialitate tre­buie să fie înainte de toate un om cu o înaltă educație politico-ideologică. De asemenea să fie și un bun trăgător, un ostaș călit din punct de vedere fi­zic, un genist priceput. Noi, comu­niștii, trebuie să fim în primele rînduri ale celor ce luptă pentru îndeplinirea întocmai a planului pregă­tirii de luptă și politice, fără simplifi­cări, fără ușurări. Preocuparea pentru pregătirea mul­tilaterală a militarilor a crescut. Co­misia de inspecție a eșalonului supe­rior a constatat că la toate categoriile de instrucție majoritatea subunităților s-au prezentat bine. In plutoanele co­mandate de locotenenții R. Săvulescu și P. Cotoran, în grupele instruite de sergenții Gh. Hațegan și L Beluca și în­ celelalte subunități s-au format transmisioniști multilateral pregătiți, capabili să îndeplinească cu cinste mi­siunile încredințate. Adunarea de dare de seamă și ale­geri a scos în evidență marele rol pe care l-a avut în mobilizarea militari­lor la o muncă mai rodnică, mai stă­ruitoare, întrecerea socialistă. Comu­niștii au fost permanent sufletul aces­tei întreceri. Ne amintim cu toții — spunea în cuvîntul său căpitanul M. Butnaru — de vremea cînd instalarea stațiilor din în­zestrare, cu folosirea diferitelor tipuri de antene, se făcea anevoie, într-un timp mai îndelungat decît cel prevăzut în harem. Comuniștii și, după exemplul lor atemiștii, au început atunci­­ între­cerea cu secundele. Ce urmări a avut­­ fSfastă întrecere se cunoaște. Reduce­rea timpului pentru instalarea stații­lor de către toate echipajele. Cel mai bun echipaj în frunte cu sergentul I. Burlacu­ a ocupat locul doi la con­cursul ce­­ a avut loc la eșalonul supe­rior întrecerea pentru o înaltă măiestrie s-a desfășurat cu succes pentru că la baza ei a stat o vie muncă politică. In bilanțurile săptămînale, comandan­ții de companii au făcut de fiecare dată aprecieri asupra mersului între­cerii, evidențiind pe cei din frunte, vorbind despre metodele lor. Pe baza aprecierilor făcute de comandanți cu privire la nivelul de pregătire a unor militari, biroul organizației de bază de partid împreună cu comitetele or­ganizațiilor utemiste au acordat aju­torul necesar celor care aveau nevoie. In adunările organizației de bază de partid, comuniștii au fost informați sistematic asupra mersului înde­plinirii angajamentelor. Gazetele de perete, din ale căror colegii de re­dacție fac parte și comuniști, au asi­gurat o largă publicitate întrecerii, scoțînd în evidență cele mai bune me­tode de muncă din activitatea specialiș­tilor de clasă, criticînd comoditatea și alte lipsuri din activitatea unor mili­tari. Darea de seamă prezentată de biroul organizației de bază ca și discuțiile s-au oprit cu aceeași atenție și asupra altor probleme importante ale muncii de partid. In adunare s-a vorbit pe larg despre desfășurarea vieții inter­ne de partid și eficacitatea învățămin­­tului politico-ideologic. Avîndu-se în vedere unele lipsuri existente încă în comportarea disciplinară a unor mili­tari, adunarea a cerut membrilor și candidaților de partid să considere munca pentru întărirea disciplinei, pentru educarea militarilor în spiritul cerințelor jurămîntului, ca una din cele mai de seamă îndatoriri. S-a desprins ca o necesitate desfă­șurarea unei munci educative mai in­tense cu membri și candidați de partid. Și pe bună dreptate. Organizația de bază cuprinde în rîndurile ei un mare număr de comuniști care sînt tineri în partid. Intensificarea muncii de edu­care partinică a acestora va duce la creșterea combativității lor, la o parti­cipare și mai activă la îndeplinirea sarcinilor de partid, la ridicarea con­tinuă a rolului întregii organizații de partid în viața unității. Căpitan C. ZAMFIR Păstrarea secretului militar și de stat — cerință de bază a jurămîntului militar (Urmare din pag. l­ a) parte la o aplicație, s-a aflat cu subunitatea sa foarte aproape de satul natal. Deși prin apropierea poziției treceau săteni pe care-i cunoștea, el n-a trimis vorbă pă­rinților lui, tocmai­ pentru a nu destăinui în acest fel un secret. Prin scrisori, militarii armatei noastre țin legătura cu rudele și prietenii lor ; în învoiri, în per­misii sau in misiuni, ei se întîl­­nesc cu diferiți oameni. In toate aceste împrejurări, ei sînt datori să păstreze cu cea mai mare strictețe secretul militar. Pe oa­menii cinstiți, pe părinții și prie­tenii noștri nu-i interesează se­cretele armatei noastre. Ei știu că cei cărora patria le-a încre­dințat nobila misiune de a se instrui ca apărători ai ei, mun­cesc și învață cu rîvnă, pentru a fi gata oricînd să-și facă datoria. Cind discutăm cu ei sau cînd le scriem, putem să-i inștiințăm de sănătate, că am fost evidențiați sau recompensați de comandant pentru munca depusă, să-i în­demnăm să se avînte cu tot ela­nul în lupta pentru înflori­rea continuă a economiei pa­triei. Despre problemele mi­litare să nu scriem și să nu discutăm cu nimeni din afara cazărmii. Se poate intîmpla ca o scrisoare să încapă pe mina unui spion, sau o vorbă negîndită sa ajungă la urechile lui. In felul acesta ne-am pune fără voie, in slujba dușmanului Dînd permanent dovadă de vi­gilență revoluționară, păstrînd ca pe lumina ochilor secretul mili­tar și de stat, trebuie să veghem ca același lucru să-l facă și to­varășii din jurul nostru. Educarea militarilor în spiritul vigilenței revoluționare, al păs­trării cu strictețe a secretului militar și de stat este o latură a educației comuniste, o sarcină ce stă perma­nent in atenția comandanților și a lucrătorilor politici, a organi­zațiilor de partid și a celor Ute­r­miste. Pentru educarea­­ militari­lor în spiritul vigilenței și al păs­trării secretului se expun în fața lor lecții politice. Dar cultivarea acestor trăsături de bază ale os­tașului de tip nou nu se rezumă numai la aceste lecții, ci se face din primele zile ale ve­nirii militarilor sub arme și continuă pe toată durata sta­giului. In acest scop se țin informații politice, conferințe, convorbiri, ore de activitate po­litico-culturală, lecturi din lite­ratura beletristică și din presă, se scriu articole la gazetele de perete etc. O mare însemnătate prezintă educarea militarilor în spiritul disciplinei și ordinei, de­oarece un ostaș instruit, care respectă neabătut regulamente­le, nu va comite niciodată gre­șeala, in nici o împrejurare, de a lăsa să-i scape vreun secret militar. Cu sprijinul organizațiilor de partid și a­ celor atemiste, co­mandanții și lucrătorii politici e­­ducă pe subordonații lor în spi­ritul combativității față de pala­vragii, limbuți și gură-cască. — fața de cei care,­­tind să se laude, o fac pe atot­știutorii și divulgă secrete pe care le cunosc, împotriva acestora tre­buie dezvoltată o puternică opi­nie combativă a tuturor ostașilor.­­ Comandanții, lucrătorii politici, agitatorii, au de asemenea preo­cuparea de a aminti de fiecare dată militarilor ce pleacă în dife­rite misiuni, în învoiri și permi­sii, curierilor, îndatoririle ce le revin. Vigilența revoluționară, senti­mentul răspunderii pentru păs­trarea secretului militar și de stat, trăsături de frunte ale osta­șilor noștri, oglindesc în chip convingător dragostea ne­țărmurită, devotamentul și ab­negația lor față de patria socia­listă, față de harnicul nostru po­por, constructor al vieții noi, și sînt in același timp o expresie a urii lor neîmpăcate și necruță­toare față de dușmanii orînduirii socialiste și păcii, SFATURI TEHNICE Pregătirea autovehiculelor în vederea marșului Timpul și volumul lucrărilor necesa­re pregătirii mașinilor pentru marș se stabilește de comandantul unității, la propunerea locțiitorului tehnic, în funcție de timpul dat la dispoziție pen­tru pregătirea unității, de anotimpul în care se desfășoară misiunea, de timp (ziua sau noaptea), de natura tere­nului, de starea tehnică a mașinilor și felul ultimei întrețineri tehnice execu­tate. Pregătirea mașinilor comportă două operațiuni bine distincte : aducerea in perfectă stare tehnică și de întreținere și echiparea lor cu utilajele și dispo­zitivele necesare conducerii în condiții de vizibilitate redusă (noaptea), și pentru mărirea aderenței și capacității de trecere prin teren greu accesibil. De regulă, pregătirea autovehiculu­lui se face de către conducătorul auto. Pentru operațiunile mai grele însă, pe care el nu le poate executa sau nu are sculele necesare, este necesar să fie ajutat de personalul calificat din ca­drul subunității de întreținere și repa­rație. La întreține­rea mașinii mai poate fi antrenat și restul militarilor care nu au mașini în primire, mai al­­es la lucrările de curățire și spăla­re. Pentru unele lucrări de remedie­re a unor defec­țiuni, de înlocuire a unor piese se va folosi și utilajul au­toatelierului „VA­­RF.M" (Foto : M. Pojogeanu) înainte de începe­rea marșului, indi­ferent de distanța care urmează a fi parcursă, este nece­sar ca autovehicu­lul să fie supus u­­nui control sumar înaintea pornirii din parc. Cu acest prilej se verifică materialele existente pe mașini și nu se lasă decît cele pre­văzute în inventarul mașinii sau prin ordin. Acest control se va face chiar dacă autovehiculului i s-a executat în­treținerea tehnică pregătitoare. La determinarea sau stabilirea operațiu­nilor de întreținere tehnică, ce urmea­ză a se executa în vederea marșului, se va ține seama de lungimea itinera­rului și de numărul de kilometri par­curși de autovehicul de la întreținerea tehnică anterioară. Acest lucru este necesar pentru ca fiecare conducător auto să știe și să facă toate operațiu­nile de întreținere tehnică ce se impun. Executarea unor astfel de operațiuni pe timpul marșului ar întîrzia înde­plinirea misiunii, iar neefectuarea lor poate duce la scoaterea mașinii din funcțiune. La executarea lucrărilor de întreți­nere se va insista în special asupra funcționării carburatorului, asupra re­glării acestuia la turația minimă cons­tantă a motorului, se va regla nivelul benzinei în camera de nivel constant și verifica nivelul și densitatea elec­­trolitului din bateriile de acumulatoare precum și presiunea aerului din pneuri. De asemenea este nevoie să se veri­fice dacă aprinderea este corect pusă la punct pentru a evita funcționarea motorului cu avansul mărit sau cu a­­prinderea întîrziată și să se verifice dacă bujiile funcționează bine și dacă distanța între electrozi este corectă. Tot în scopul de a se asigura buna funcționare a mașinilor, în cadrul în­treținerii tehnice se verifică dacă sis­temul de frînă și direcția funcționează normal și sînt în stare bună , dacă unghiul de convergență al roților din față­­ corespunde cu indicațiile date de manualul mașinii respective, cît și dacă rulmenții roților sînt în bună stare. O dată cu operațiunile de verificare și remediere se va controla și existen­ța și starea uleiurilor și unsorilor, la nevoie completîndu-se sau schimbîn­du-se. Pregătind mașina pentru conducerea pe timp de noapte se va verifica exis­tența și funcționarea aparatelor „No­tée“, iar în cazul cînd mascarea lumi­nilor se face cu huse metalice, sau cu dispozitive speciale de mascare a lu­minilor, acestea trebuie să fie puse la punct și montate la locurile lor. Pentru îmbunătățirea orientării, cînd deplasarea se execută noaptea, în special pe drumuri de țară, prăfuite, este indicat a se folosi așa-numitele ecrane electrice pentru obloane, care au forma unei cutii. In interiorul cu­tiei se introduce un bec, care prin cî­teva fante înguste luminează cîmpul alb al ecranului. Ecranul se fixează pe oblonul din spate al mașinii (re­morcii) și se introduce în rețeaua de bord prin intermediul unui cablu elec­tric. Dacă se prevede deplasarea autove­hiculului într-o zonă accesibilă observ­­ării inamicului, toate aparatele de iluminat trebuie deconectate și în a­­cest caz se vor folosi lanterne pentru iluminat sub caroserie. Lanterna se fi­xează sub caroserie pe grinda trans­versală, luminînd astfel puntea din spate a mașinii (remorcii) și o parte din terasamentul căii de sub ea. O altă operațiune care trebuie făcu­tă este reglarea farurilor fără dispozi­tivul de mascare și cu dispozitivul de mascare. Reglarea farurilor mascate, se face dispunînd autovehiculul neîncăr­­cat la distanța de 6 m de ecran, avînd în pneuri presiunea normală. Expe­riența a dovedit că dacă reglarea fa­rurilor mascate este corectă, iar con­­ducătorul auto are o oarecare experien­­­ță de mers în coloană, acesta poate să circule pe drumuri uscate și tari, în teren puțin frămîntat, cu o viteză de 20—25 km/h în regim de iluminare parțială. Dacă itinerarul este bine stu­diat de către toți ofițerii și conducăto­rii auto și se face o amănunțită pregă­tire a marșului, vitezele indicate pot să crească cu 20—25%­Multă atenție trebuie acordată și pre­gătirii uneltelor genistice (fierăstraie, topoare, lopeți, cazmale, grinzi etc.). Cu acest fel de unelte se înzestrează fiecare autovehicul, sau un grup de autovehicule din coloana respectivă. In funcție de anotimp, teren și de starea vremii, autovehiculul se dotează cu lanțuri antiderapante, șine cu tălpici antiderapante, cu ladă (sac) cu nisip, ancore de autoscoatere, brățări antide­rapante, sabot antiderapant, grătare și căi de fascine, grile, bîrne, dispo­zitive de cuplare flexibilă (cabluri) sau rigidă (ștângă) etc. Dacă este necesar se pot construi făgașe din scînduri sau din plase de oțel. Cînd deplasarea se execută în teren muntos, autovehiculul trebuie înzes­trat în prealabil cu o frînă de munte, care poate fi acționată automat sau din cabină. In cazul cînd lipsesc lai­nele de munte se confecționează pene (saboți), apărătoare sau șine de pantă. In raport de felul încărcăturii care se transportă, mașina va fi înzestrată cu prelată (sau covergi cu prelată), mijloace pentru fixarea și legarea în­cărcăturilor, stingător, material pentru așternut și alt utilaj sau dispozitive necesare Pentru recunoașterea mașinii, a locu­lui ei în coloană și a ușurării verifică­rii ordinei deplasării autovehiculelor în coloană, din practică s-a constatat că este bine a se nota pe caroserie, u­­șa cabinei sau pe parbriz, cifre de re­cunoaștere. Pentru a determina a­­partenența autovehiculului unei unități și subunități, uneori semnul convențio­nal (geometric sau de altă formă) se face și pe parbrizul cabinei. O altă problemă importantă ce tre­buie rezolvată pe timpul pregătirii ma­șinii pentru deplasare și căreia coman­danții trebuie să-i acorde atenție este amenajarea ei pentru transportul per­sonalului sau pentru transportul încăr­căturilor. Dacă autovehiculul nu are o caroserie standard sau nu este amena­jat cu bănci longitudinale rabatabile, atunci, pentru transportarea persona­lului, caroseria se amenajează cu bănci transversale, iar închizătoarele obloanelor se asigură cu lanțuri. încărcătura care urmează a fi trans­portată cu un autovehicul se stabilește în funcție de capacitatea de încărcare și de gabaritele admise pentru încăr­carea mașinii. Pentru o mai bună fo­losire a capacității de încărcare a u­­nui autovehicul și pentru a evita ac­cidentele, încărcătura trebuie reparti­zată complet, uniform și simetric față de axa longitudinală a autovehi­culului. Așezarea neuniformă a încăr­căturilor­ poate provoca răsturnarea lor sau a autovehiculului la un viraj mai brusc. De asemenea, supraîncăr­carea osiei din spate este un lucru de­osebit de periculos, mai ales pe pantă repede, deoarece se pot ridica o roțile din față, provocînd chiar răs­turnarea mașinii. Supraîncărcarea o­­siei din față aduce și ea neajunsuri. Micșorează capacitatea de trecere mașinii prin terenuri desfundate, din­­ cauză că roțile se vor înfunda mult în pămînt, mărește rezistența la ru­lare și întoarcere a roților din față, și implicit rezistența la mers a între­gului autovehicul. In rîndurile de mai sus au fost ară­tate pe scurt problemele principale ce trebuie avute în vedere la pregătirea autovehiculelor pentru marș. Este de datoria comandanților și a locțiitorilor lor tehnici de a se ocupa cu tot sim­țul de răspundere de această activi­tate și de a lua toate măsurile pentru ca tehnica auto să funcționeze perfect în toate împrejurările. Maior inginer V. PARIZESCU Comandantul sub­unității, maiorul Grigore Iacob, se ocupă cu grijă ca subordonații săi să învețe temeinic miș­cările de front con­form noului regula­ment. El are în ve­dere îndeosebi pe gradați pentru ca aceștia la rîndul lor să poată învăța pe soldați corect mișcările, iată-l pe comandant verifi­­cînd pe caporalul Nicolae Matei cum execută salutul de pe loc. (Urmare din nr. 243 (470), Era aproape miezul nopții... Cu chipul încruntat, cu vocea gravă, sacadată, comandantul se răsti la sergentul Plorea : — Sa dă-mi „Stejarul“, și apoi „Fagul“. Erau indicativele celor două batalioane. — Alo, „Stejarul“!! Alo! Alo! ăloppo !... începu sergentul. Nu răspunde domnule colonel... Mă duc repede pe tir. — încearcă „Fagul“, îl opri colonelul. De astă dată reuși să facă le­gătura. Maiorul Niculescu, co­mandantul batalionului II, i-a co­municat că totul merge bine, că a capturat o patrulă de cercetare inamică și, la rîndul lui, a trimis și el o „sondă“ către ultima creastă. — Bine, bravo, să vii urgent la mine, i-a răspuns colonelul. Apoi, în sinea lui : Tot regi­mentul meu gîndește... Merg cu el pînă în pînzele albe. Colonelul s-a ridicat de pe scaun, s-a apropiat de sobă, frecîndu-și mîinile. Un firicel de gînd îl fură ușor, ducîndu-l la Constanța... In ochii soției se în­­teiau, ca niște nestemate, lacri­mile despărțirii... Amintirile i-au fost curmate de bufnitura ușii. In prag apăru că­pitanul Bledea, șeful biroului de operații, trimis și el între timp să ajute la instalarea batalionu­lui I, cel din stînga. — Domnule colonel, a fost o situație grea. A căzut maiorul Panaitescu... Colonelul a rămas stană de piatră, privindu-l țintă pe căpi­tan. S-a trîntit pe o ladă, prop­­tindu-și capul în mîini... O tăcere apăsătoare domnea în cameră. In cabană era rece. Lampa pîlpîia trist. Un fum subțire se înălța, șerpuind, dintr-o țigară ce-și dă­dea sfîrșitul pe masa de lucru. Fără să-și ridice capul, coman­dantul rosti cu glas scăzut, tre­murător : „Bravul meu băiat, te-ai dus și tu !...“ — O unitate de schiori fasciști, reluă căpitanul Bledea, a surprins batalionul tocmai cînd se instala pe poziție. Compania întîi a fost dată peste cap, a doua s-a încrîn­­cenat într-o luptă corp la corp îm­potriva unui dușman superior nu­­mericește. Maiorul Panaitescu nu și-a pierdut firea. In fruntea com­paniei a treia, s-a strecurat prin sat, în spatele companiei ce se în­cleștase cu inamicul, a urcat prin pădurea de brazi spre terasa ce trebuia ocupată, s-a aruncat în flancul schiorilor fasciști. Hitleriștii au fost răzbiți. A­­proape o oră a durat măcelul. Au fost capturați peste 30 de prizo­nieri. Batalionul a ocupat poziția, dar a avut pierderi serioase. Co­manda batalionului a luat-o căpi­tanul Popescu... Ușa fu din nou trîntită de pe­rete. Sosise maiorul Niculescu, un brad de om, înalt, suplu, cu fața prelungă, cu priviri agere. _ La tine ce-a fost ?, îl luă re­pede colonelul. Mi-ai raportat că totul merge bine. Și maiorul s-a raportat în cîteva cuvinte despre incursiunea inami­cului. Atmosfera s-a mai înviorat, s-au așezat pe scaune în jurul mesei, și-au aprins țigările, au pus soldatul să le fiarbă o oală cu ceai Nu știu, nu știu ce să mai zic, reluă colonelul convorbirea. Nici n-am apucat să ne batem ca lumea și ni se duc oamenii cei mai buni... — Lăsați domnule colonel, nu va mai faceți inimă rea — îl în­trerupse maiorul. Asta-i războiul. Principalul e să-l cîștigăm. Iar cît privește oamenii, toți sînt buni. Aveți ceva deosebit, domnule co-Im­pl Am și n-am... Ia apropiați­­vă, li se adresă colonelul celor din jur Pe îndelete, comandantul i-a pus cum se spune, în temă... — Dar cu noi, cu regimentul nostru, ce se aude ?, interveni maiorul. ” Probabil că mîine vom înlo­cui unul din regimentele care au suferit pierderi mai grele, îl lă­muri colonelul. Dar m-am gîndit să propun diviziei manevra asta, și le-o descrise pe hartă. Voi ce părere aveți ?... Priveau cu toții harta. La un moment dat, maiorul Ni­culescu începu să-și plimbe creio­nul de-a lungul liniilor roșii tra­sate de colonel. Clătinînd din cap sparte liniștea dezvăluindu-și trep­tat părerile : — Ce ușor este — i se adresă colonelului — să aluneci cu cre­ionul pe hartă !... Dar în teren cum te miști, cum te cațări pe stînca de ghiață unde cînd faci un pas înainte dai zece înapoi ? Cum sui acolo sus aruncătoarele, tunurile mitralierele, antitanc, muniția ?... Și apoi nu-i vorba nu­mai de teren. Doar știți acum și dumneavoastră că fasciștii ne-au încercat destul de serios chiar în noaptea aceasta. Și mai este ceva: prizonierii pe care i-am capturat fac parte dintr-o unitate proaspătă de vînători de munte, unitate ne­angajată pînă acum la Vlahovo. Ba, dimpotrivă, după spusele lor, comandamentul hitlerist nu numai că intenționează ca aceste trupe proaspete să întărească forțele slabe de pe creste, ci chiar să se rostogolească peste noi, probabil cu scopul de a cădea, printr-o ma­nevră, în spatele diviziei noastre. Părerea mea, încheie maiorul, este ca să ne întărim bine pe terasă, să fim cu adevărat o pavăză si­gură, și a stîngii și a spatelui di­viziei, iar cei mai de sus — Cor­pul de armată, Armata să hotă­rască, să ia măsurile în conse­cință. Dar „sonda“ aceea a ta n-a mai dat de „țiței“ ?, i-o reteză co­lonelul cu o mimică ironică. Maiorul tresări, nu spuse un cu­­vînt, se ridică și luă legătura la telefon cu batalionul său. Chiar atunci intră și căpitanul Popescu, noul comandant al bata­lionului 1. In primul rînd a fost invitat să ia și el un ceai, după care a fost pus la curent cu cele ce se discutaseră. Căpitanul, un ofițer destul de tînăr — vreo 30 de ani număra calendarul vieții sale — părea cam timid, deși în luptele purtate dovedise curaj, pri­cepere, și nu de puține ori chiar o predilecție către acțiuni riscante... — Domnule colonel, ținu și căpita­nul Popescu să-și spună părerea, eu văd că aici este vorba de acel moment despre care se pomenește în toate cărțile de istorie militară. Cine-1 folosește mai bine și mai repede, acela cîștigă. Ori le-o luăm noi înainte, și am cucerit victoria, ori ne-o iau ei și atunci e rău de noi. —• Tu, pledea ai sau nu ai vreo părere?, îl trezi din meditație co­lonelul pe șeful operațiilor. — Drept să vă spun, deocam­dată nu am ceva precis în cap, dar calculez forțele noastre, for­țele lor, terenul nostru, terenul lor și... în­ orice caz am ajuns la con­cluzia că din punct forțelor și mijloacelor de vedere al sîntem — să spunem așa — egali. Terenul însă îi favorizează, deci stau mai bine decît noi, ne sînt superiori. De aceea mă alătur părerii dom­nului maior Niculescu. — Dar chestia cu momentul a­­cela a lui Popescu, cum o vezi dumneata, în calitate de ofițer cu operațiile ?... Dar tu, Niculescule, întrebă cu oarecare malițiozitate în glas comandantul de regiment. — Aici, începu cam fîstîcit ma­iorul, are dreptate Popescu... ...Țrr, țrrr, le curmă discuția zbîrnîitul telefonului. — Da , da, eu, rosti în recep­tor maiorul... Precis ? Toată com­pania ?... Păi pe unde ?... Și tu unde te afli acuma?... Imediat va urca în dreapta ta și căpitanul Costache... Foarte bine !... Așteap­tă ordine... — Domnule colonel, extraordi­nar ! Căpitanul Păun, cu toată com­pania lui, a ajuns pe cota 975. Știți, „sonda“, am ordonat s-o tri­mită el. I s-a raportat că niște grupe de hitleriști au fost văzute lăsîndu-se spre dreapta. El n-a mai stat pe gînduri și a trimis ime­diat, pe urmele „sondei“ printr-o limbă de brădet, un pluton întreg care s-a instalat în tranșeele pă­răsite de pe creastă. După aceea, toată compania a tras-o după el, li este grijă de dreapta și de aceea îl voi împinge acolo pe Costache. — Asta-i bună, tot regimentul meu gîndește, izbucni colonelul, sărind în picioare și bătîndu-și pal­mele. Vino-ncoace Popescule, și-l bătu pe umeri pe tînărul căpitan. Asta-i momentul despre care ai pomenit... Hai să-l folosim băieți!... Dar ce fac cu Divizia ?... Dacă re­gimentul meu intră într-altfel în calculele generalului ?... Voi lua legătura cu el imediat... Pînă a­­tunci, pe scurt, o să vă spun pla­nul — și îi făcu roată în jurul hărții : — Maior Niculescu, rămîi doar cu două companii, pe care le vei a­­runca imediat în dreapta lui Păun care va acționa de aici înainte direct sub ordinele mele. Popescu­le, tu vei fi pivotul manevrei mele. Urci imediat tot batalionul pe creastă, în stînga lui Păun... Știi pe unde te sui? Deocamdată atît... Restul după ce iau legătură cu divizia... In cabană rămaseră doar colone­lul și căpitanul Bledea. Șeful bi­roului de operații a început să în­tocmească de zor schițele. Colone­lul se plimba agitat, trăgea des din țigară, își formula, în gînd, propunerea în ultima-i for­mă. Apoi se îndreptă spre telefon, dar țîrîitul acestuia i-o luă înainte. Apucă nervos receptorul, îl duse repede la ureche și... figura începu să i se întunece tot mai mult. ...Predai sectorul regimentului tău batalionului din „Rîul“ (indi­cativul unuia din regimentele di­viziei). Te deplasezi imediat, cu toate forțele, la... unde te vei insta­la călare pe șoseaua Vlahovo. La ora „H“ vei fi gata de atac..., și generalul continuă să-i transmită ordinul. Colonelul a mai încercat să-l întrerupă pe comandantul diviziei, să-i spună măcar o frîntură din propunerea sa, dar n-a fost chip : generalul îi tăia aspru orice inter­venție. Locotenent colonel în rezervă ION GH. PANA­­V a urmaJ DIN CARTEA TRADIȚIILOR DE LUPTĂ ALTFEL NU SE POATE. (Evocare de pe frontul antihitlerist) In Editura politică au apărut: Călăuza ateistului Pe baza unui vast material isto­ric și științific, autorii cărții „Că­lăuza ateistului" au elaborat o lu­crare cu caracter enciclopedic prin abundența informației și varietatea tematică. Domenul religios, despre formele inițiale ale religiei și evoluția lor, despre rolul social și funcțiile teologice ale diverselor orientări i­­religioase în trecut și în zilele noas­tre. „Călăuza ateistului“ are un pu­ternic caracter militant, demons­­trînd falsitatea tuturor concepții­lor religioase, demascînd rolul so­cial-politic reacționar al așa-zise­­lor cărți sfinte și al sărbătorilor religioase, subliniind contradicția de neîmpăcat între știință și reli­gie. Lucrarea, după cum arată și titlul, este totodată un îndreptar pentru combaterea obscurantismul­­ui religios. Ernst Henry — Strategia revanșei După un scurt istoric al nașterii și dezvoltării militarismului ger­man, lucrarea demască, prin argu­mente convingătoare, caracterul a­­gresiv, criminal și aventurist al militarismului vest-germ­an actual. Autorul subliniază că actualele planuri ale revanșarzilor vest-ger­­mani, la fel ca acelea făurite odi­nioară de Reichul hitlerist, sînt sortite unui eșec inevitabil. iMil ICT­10T Lucrarea oferă date despre cadrul istoric-social în care a apărut fe­

Next