Apărarea Patriei, decembrie 1961 (Anul 17, nr. 285-311)

1961-12-01 / nr. 285

--­­ Pintenul a fost scos de pe linia de tragere­ . Dimineața, locotenentul major Vasi­­le Ursică, comandantul plutonului, a sosit la cazarmă cu mult timp înainte de începerea programului. Pășea îngin­­durat spre cancelaria subunității. Som­nul cu greu se „lipise" de el in tim­pul nopții. Ii stăruiau în minte cele petrecute cu o zi înainte. Sosise din concediu și se prezentase în fața plu­tonului, cercetînd din priviri pe fiecare subordonat. Tinerii militari parcă se mai maturizaseră, vîntul și soarele le înăsprise puțin fețele. Comandantul subunității II întimpi­nase cu bucurie. — Sînteți binevenit, tovarășe loco­­tenent-major... Mîine executăm trageri în poligon. Pregătiți-vă pentru a fi ia înălțime. Locotenentul major Ursică a plecat la instrucție cu subordonații. înainte de începerea programului le-a adus la cunoștință cele spuse de comandant in legătură cu tragerile. — Ați făcut, cred, antrenamentul ne­cesar. Sînteți pregătiți ? Subordonații ii priveau însă în tăcere. Ce părere aveți, tovarășe caporal Perinaț ? — Permiteți-mi, tovarășe locotenent­­major... Cred că nu vom fi mai pre­jos ca alții — a răspuns cel întrebat, cu jumătate de gură... Noaptea se gîndise la toate acestea, revăzuse în gînd chipurile subordo­naților, păstra în urechi nesiguranța din glasul­ lor cînd fuseseră întrebați dacă vor trage bine sau nu... Și acum, în dimineața aceasta, aveau loc tragerile ! ...Un poligon domnea atmosfera obiș­nuită a zilelor de trageri. Primul care s-a prezentat pe poziția de tragere din plutonul locotenentului major Ursică a fost soldatul N. Mîndrilă. I se ra­portase că-i un ostaș bun, cu dragoste de muncă. Rezultatul la trageri — ne­satisfăcător ! A urmat caporalul A. Pe­rimat. Același rezultat. El, caporalul Perinat, socotit ca unul dintre cei ma buni trăgători, a primit calificativul „nesatisfăcător !" Și după el încă trei ostași au obținut rezultate necorespun-Locotenentul-major Ursică s-a pre­zentat la conducătorul tragerii și a raportat : — Vă rog să aprobați ca plutonul să execute trageri în altă zi. După o clipă de tăcere, a continuat, lăsînd privirea în jos, subordonații mei sunt nepregătiți. Dați-m­i trei zile de ră­gaz și.. — Și ? Credeți că în trei zile veți reuși să faceți ceea ce nu s-a făcut în absența dv. ? — Cred ! — a răspuns hotărît Ur­sică. Aprobați ca peste trei zile să exe­cut tragerea... Voi obține un calificativ bun... Cele petrecute in poligon s-au răs­pîndit repede în unitate. Un pluton a fost scos de pe linia de tragere ! Un astfel de eveniment stîr­nește multe dis­cuții printre ofițeri. De altfel, lucrurile nu se opresc la o simplă constatare ; cazul se discută în adunarea ofițerilor se aduc critici severe. Locotenentul ma­jor Ursică știa toate acestea. E drept, de-abia sosise în unitate, dar era vorba de plutonul lui, de subordonații lui, de cei pentru care poartă răspunderea ca să devină buni luptători. Cîțiva tova­răși s-au și grăbit să-i atragă atenția : ce poate face în trei zile ? Numai un comandant fără experiență poate crede așa ceva... Dar locotenentul major Ursică nu ia niciodată hotărîri pripite, înainte de a cere permisiunea să înceteze trage­rea se gîndise la situația plutonului său, subordonații cunosc noțiunile teoretice la instrucția focului și au mai partici­pat doar la trageri. Va trebui găsită insă cauza comportării lor in poligon. Locotenentul-major Ursică a început chiar din ziua aceea antrenamentul. De la prima ședință și-a dat seama despre ce-i vorba. Cel care-i ținuse locul la comanda plutonului scăpase din vedere esențialul : la instrucția lo­cului trebuie muncit nu „în general“, ci cu fiecare om în parte. Mulți sub­ordonați nu știau lucruri elementare pentru ședința de tragere respectivă. Verificîndu-l, de exemplu, pe soldatul Mîndrilă, constatase prin ortoscop că el ochește în capul siluetei. S-a arătat ce trebuie să facă, a dat indicații și celorlalți militari. In ședința de pregătire a programu­lui pentru a doua zi, ofițerul a cerut gradaților să raporteze cum și-au in­struit subordonații, încetul cu încetul, ei au recunoscut nu numai că nu antre­naseră soldații în condițiile ședinței de tragere respective, ci mai mult se li­mitaseră numai la indicații teoreti­ce. Nefiind controlați, desfășurînd pro­gramul mai mult în lipsă decît în pre­zența celui care comandase plutonul, gradații n-au reușit să-și îndeplinească îndatoririle. In ce-i privește pe ei, gra­dații nu mai făcuseră antrenament. De aceea, caporalul Perinaț obținuse cali­ficativul „nesatisfăcător“. Cu alte cu­vinte, nu s-a ținut seama de faptul că orice trăgător, oricît de bun ar fi el, dacă nu continuă antrenamentul nu mai poate obține rezultate bune. Nu trebuie înțeles că plutonul co­mandat de locotenentul major Ursică s-ar fi ocupat în cele trei zile numai de instrucția focului. Subunitatea a e­­xecutat temele înscrise în programul său săptămînal. S-au folosit însă re­pausurile, timpul liber și orele de in­strucția focului ce erau planificate. Mai trebuie subliniat încă ceva : gri­ja comandantului de pluton de a întări în inimile subordonaților încrederea în posibilitățile lor la trageri. Chiar de a doua zi după cele petrecute în poligon, locotenentul major Ursică și-a adunat plutonul și a arătat subordonaților ceea ce se hotărîse. Le-a cerut totodată să acorde toată atenția indicațiilor sale și ale gradaților. — Privirile întregii unități sînt în­dreptate spre noi... Am credința însă că vom trage bine. Am încredere în dumneavoastră. In cele trei zile, locotenentul major Ursică a muncit calm, făcînd observa­ții, lăudînd pe cei mai harnici, glu­mind chiar din cînd în cînd. Calmul și încrederea comandantului s-au trans­mis și subordonaților. Soldatul Min­drilă părea însă abătut. Locotenentul major Ursică, folosind faptul că tre­buia să-i arate unde locuiește (solda­tul a fost numit că militar pentru transmiterea ordinului comandantului de companie), a stat de vorbă cu el mai pe îndelete. Cînd a venit vorba despre trageri i-a spus pe tonul omu­lui indignat : — Am avut încredere în dumneata, tovarășe soldat Mîndrilă. Știam că ești un element bun, că muncești cu tragere de inimă. Calificativul dumita­­le a fost ca un duș rece pentru toți ceilalți. Pe lingă faptul că nu erau pre­gătiți, rezultatul dum­itate le-a micșo­rat încrederea în forțele proprii. Soldatul a ieșit pînă-n vîrful ure­chilor. Il cunoscuse pe comandant la instrucție, simțise că în exigența lui stă dragostea față de subordonați. Ni­ciodată nu-i auzise însă vorbind ast­fel, încrețindu-și fruntea și privind pătrunzător, de parcă ar fi dorit să-i cunoască toate „cutele“ sufletului. — Permiteți-mi, tovarășe locotenent major... N-am îndrăznit să vă rapor­tez că nu eram atît de sigur de mine. — Rău ați făcut ! Văzîndu-l însă pe subordonat copleșit de amără­ciune, Ursică continuă mai blind : N-am adus un renume bun plutonului! Va trebui să ștergem această pată. In ce vă privește, vă voi pune să tra­geți printre primii. întors la cazarmă, soldatul Mîn­drilă a povestit totul tovarășilor săi, ce i-a spus comandantul, ce i-a răspuns. Ostașii l-au ascultat cu a­­tenție, apoi discuția a devenit din ce în ce mai animată. Numai sunetul trompetei care-l chema la adunare i-a pus capăt. Careva a spus, ca și cum ar fi tras o concluzie discuției : — Are dreptate comandantul... Pu­tem trage bine ! ...A treia zi, în poligon, toți mili­tarii din pluton au obținut calificati­ve de „bine“ și „foarte bine“. Lo­cotenentul major Ursică le-a adus mulțumiri și le-a cerut să muncească pentru a spori numărul succeselor.­­­ Toate acestea au fost discutate în adunarea comuniștilor pe unitate cu prilejul dării de seamă a biroului de partid și alegerea noului organ con­ducător. Comuniștii au apreciat comporta­rea tovarășului lor, locotenentul ma­jor Ursică, și au tras concluzia că, în orice domeniu de activitate, tre­buie pus un accent deosebit pe mun­ca cu fiecare om în parte. Aceasta este una din cheile care deschid perspectiva succeselor viitoare ale subunităților, ale unității. Maior 1. CAPET •a: Calificativul „foarte bine“ De curînd, în subunitatea unde muncește căpitanul, Dumitru Constan­­tinescu a avut loc ședința I de tra­gere cu automatul. Militarii acestei subunități s-au angajat ca la această ședință să obțină calificative bune și foarte bune. Angajamentul luat a fost tradus în fapt. Pe locul I se află grupa comandată de caporalul Marin Cursaru care a obținut calificativul „foarte bine". Pentru rezultatele obținute la tra­geri, întreaga grupă a fost recom­pensată de către comandantul subuni­tății. Locotenent-major I. TOMA Pregătiri în vederea aplicațiilor tactice cu trageri de luptă Pentru reușita apli­cației care va avea loc în curînd, militarii din subunitatea de artilerie comandată de căpitanul Marin Frarț­­escu se pregătesc intens. Servanții se antrenează în înde­plinirea corectă a atribuțiunilor ce revin pe timpul tra­­e­gerii, iar ochitorii în executarea ochirii în timpul cel mai scurt Cunoscînd că efica­citatea tragerilor de­pinde în mare măsură de pregătirea coman­danților de tunuri și a ochitorilor, căpita­nul Marin Franțescu pune un mare accent pe pregătirea lor teo­retică și practică De curînd, coman­dantul a organizat o ședință de antrena­ment folosind pușca montată pe țeava tu­nului. Această ședință a avut ca scop per­fecționarea deprinde­rilor militarilor la executarea tragerii prin ochire directă asupra obiectivelor fixe și în mișcare. Fiecare gradat a fost pus să creze atît­­ în călitării­, mu­te de comandant de tun, cit și în calitate de ochitor, (conducînd în același timp echipa de servanți și corec­­tînd focul piesei). Șe­dința s-a executat cu condiții asemănătoare acelora în care se va desfășura aplicația cu trageri de luptă. Cei mai buni tră­gători s-au dovedit a fi caporalii Dumitru Găgeanu și Vasile Pasc care, atît în ca­litate de ochitori cît și în calitate de co­mandanți de tun, au obținut calificativul „foarte bine". Dintre ochitori, cel mai bun a fost solda­tul fruntaș Alex. Nagy. Succesul celor evi­dențiați s-a datorat faptului că ei au apli­cat­­ întrutotul preve­derile regulamentare, iar în executarea o­­chirii au acționat si­multan cu ambele mîini asupra volane­lor mecanismelor de ochire. Mai slab s-a com­portat caporalul Ma­rin Hagherlache, care, deși teoretic cunoștea modul de executare a tragerii, nu a aplicat întrutotul aceste cu­noștințe Această ședință, precedată de pregăti­rea teoretică a grada­ților, s-a dovedit a fi plină de învățăminte Fiecare participant și-a dat seama de importanța pregătirii individuale și a antre­namentului continuu. Locotenent major F. PARASCHIV (Foto: M. Pojogeanu) Locotenentul major Ioan Georgescu, lector șef apa­rate de bord, depune mult interes in predarea disciplinei de care răspunde, urmă­rind în permanență măsura în care elevii își însușesc cele predate. In clișeu, la sala aparate de bord, locotenentul-major 1. Geor­gescu explică unei grupe de elevi modul de determinare a parametri­lor la giroorizont. La ora de conducere Subunitatea în care lucrează locotenentul major V. Taudor a executat recent unul din exerci­țiile prevăzute în examenul pentru obținerea brevetului de mecanic conductor. Tancodro­­mul amenajat după Cursul de conducere are multe ob­stacole naturale (văi adinci, pante abrupte) care pot fi tre­cute numai conducînd cu price­pere și atenție mașina de luptă. La semnal, elevul sergent major C. Albu pleacă în tură. Ajunge la primul dimensionat. obstacol — culoar Trece cu succes printre stîlpi. Cu viteză maxima se apropie de al doilea obsta­col — pod cu cale. Pune tancul pe direcție și atent la orice zgomot trece și această încer­care Dar iată că urmează un obsta­col natural, o vale adâncă. Tancul coboară cu multă atenție și se angajează în pantă. Terenul e moale, tancul începe să pa­tineze și vine înapoi. Dar a­­ceasta nu este o greutate pen­tru elevul sergent major Albu. El știe cum să atace panta și cum să­ conducă mașinia în ast­fel de cazuri. Și, într-adevăr, curînd tancul prinde să urce din nou. Mecanicul conductor cu­noaște bine mașina și respectă regulile de trecere a obstacole­lor. Tancul a ajuns la linia de sosire cu exercițiul îndeplinit. Lectorul a fost mulțumit de felul cum a acționat elevul ser­gent major C. Albu, dîndu-l ca exemplu celorlalți elevi. Ca el au condus și elevii sergenți I. Sava, I. Ionescu și alții. Elev sergent C. DUȚA Casa Centrală a Armatei ANUNȚ Ședința de lucru a cercului literar „Alexandru Sahia“ are loc astăzi, 1 decembrie 1961, orele 18, la etajul 11 (sala ro­tondă), Activitățile ce se desfășoară în ca­drul seminariilor permanente vin di­rect în sprijinul conducătorilor de grupe de lecții politice. Insă posibili­tăți de a-i ajuta pe aceștia sînt și în afara seminarului permanent. Despre unele aspecte ale muncii mele in a­­ceastă direcție mă voi referi în cele ce urmează:. Ofițerii aparatului politic din unita­tea noastră participă cu regularitate la orele de lecții politice. Personal, urmăresc felul cum se desfășoară ex­punerile, studiul și discuțiile la lec­țiile politice, încă de la seminarul permanent care a avut loc la sfîrșitul lunii oc­tombrie mi-am propus un mod deosebit să asist la expunerea secției la grupele conduse de locotenentul-major Aurică Cozma și locotenentul-m­ajor Nicolae Costache pentru a vedea în ce măsură aplică în practică cele discutate în se­minarul permanent. Primul se pre­zentase la seminar cu o parte din ma­terialul bibliografic nestudiat, iar loco­tenentul-major Nicolae Costache, deși este un conducător de lecții conștiin­cios în pregătirea sa, totuși din punct de vedere metodic mai are multe de învățat. Uneori n­u reușește să-și sis­tematizeze bine problemele și se în­­tîmplă să nu se încadreze în timpul prevăzut. Asistînd la expunerile a­­cestor conducători am observat că ei au ținut seama de indicațiile primite la seminarul permanent și și-au îm­bunătățit mult metodica expunerii. Dar, cu toate acestea, locotenentul-ma­­jor Aurică Cozma, vorbind despre ne­cesitatea întăririi vigilentei revoluțio­nare, nu a folosit exemplele cele mai elocvente. In pauză i-am­ arătat ofițe­rului acest lucru și i-am­ recomandat ca în ora a doua să accentueze pe pro­blemele ce nu au fost lămurite temei­nic. Generalizarea experienței pozitive a ■ celor m­ai buni conducători de grupe de lecții politice trebuie să fie o sar­cină permanentă a noastră, a propa­gandiștilor. In unitate, de pildă, sînt mulți conducători de grupe de lecții politice care expun lecțiile cu multă înflăcărare și pasiune, folosesc mate­rial beletristic și demonstrativ. Dintre aceștia amintesc pe locotenenții­ majori Gh. Burdujan și Mircea Avramescu. Me­todele și procedeele folosite de acești o­­fițeri le popularizez în cadrul semina­rului perman­ent sau în convorbirile individuale. In prezent, tot mai mulți conducători de grupă folosesc metoda locotenentului-major Avramescu ca în timpul expunerii secției să folosească creta și tabla pentru a ușura înțele­gerea de către militari a unor noțiuni sau probleme. Asistînd la orele de discuții, lucră­torii aparatului politic au constatat că unii conducători de grupă nu acordă importanța cuvenită ținerii evidenței creșterii nivelului de pregătire al mi­litarilor. De exemplu, locotenentul-ma­­jor Gheorghe Cîrneală, în timp de două ore discută doar cu 4—5 militari și de cele mai multe ori cu aceiași. O asemenea situație am găsit și la alți conducători de grupă. Pa baza constatărilor făcute s-a discutat a­­ceastă problemă în cadrul unui semip­nar permanent. O altă preocupare a mea și a celor­lalți ofițeri din aparatul politic este de a ajuta pe conducătorii grupelor de lecții politice în vederea pregătirii lor pentru seminarul permanent. In acest scop mă interesez dacă toți con­ducătorii folosesc în mod judicios cele 4 ore afectate în timpul programului și cum studiază. In unitate avem ame­najată o sală de lectură care asigură condiții bune pentru studiu. Aici, ofi­țerii găsesc operele clasicilor marxism­­leninismului, documentele de partid și celelalte materiale necesare pregătirii lor. Personal, mă îngrijesc, de aseme­­­nea, să asigur ca în sala de studiu să se găsească planșele, schemele și graficele adecvate lecțiilor politice. Așa, de exemplu, la lecțiile cu pri­vire la ierna „40 de ani de luptă sub steagul atotbiruitor al marxism-leninis­­m­ului“ s-a afișat în sala de lectură o expoziție cuprinzînd as­pecte din lupta partidului nos­tru. Am expus cărți de literatură beletristică și am indicat paginația la­­ unele lucrări literare ca : „Scîntei în beznă", „Clocote", „Anii mîniei" de A. G. Vaida, „Poezii“ de A. Toma, „Nu­vele“ de Al. Sahia și altele. Pentru lecția în legătură cu „Sarcinile trasate de Congresul al III-lea al P.M.R., cu privire la construirea socialismului la sate și dezvoltarea agriculturii" am expus grafice și scheme care oglindesc sarcinile trasate de Plenara C.C. al P.M.R. din 30 iunie—1 iulie 1961 și lucrări literare care să oglindească atît viața de cruntă mizerie din anii întunecatului regim burghezo-moșie­­resc, ca, de pildă, „Desculț" de I. Stancu, cît și cele care oglindesc viața nouă a țărănimii muncitoare în anii regimului democrat-popular, cum ar fi, de pildă, cartea lui Ș. Nedelcu, „Drum deschis“, sau „Poezii“ de M. Ba­nuș și V. Porumbacu. In discuțiile individuale cu condu­cătorii de grupă îl ajut să realizeze acea legătură necesară între conținu­tul lecțiilor și sarcinile ce stau în fața subunității. Sau, de cele mai multe ori, discut cu ei probleme legate de semi­narul permanent. De pildă, căpitanul Ion Manole trebuia să expună în se­minarul permanent lecția cu tem­a „Dragostea față de unitatea din care facem parte. Drapelul unității — sim­bol al onoarei, vitejiei și gloriei mili­tare“. I-am indicat să citească re­gistrul istoric al unității, să stea de vorbă cu unii ofițeri care au luptat pe frontul antihitlerist și in acest fel să se pregătească pentru ca lecția ce o va expune să fie la un înalt nivel, plină de învățăminte, interesantă, pentru a servi drept model pentru ceilalți conducători de grupe de lecții politice. Atunci cînd se constată că în­ anu­mite direcții treburile nu merg tocmai bine,­­mă refer mai ales la metodică), caut să pregătesc din timp și unele materiale tocmai pe astfel de proble­me. La unul din seminarii am expus materialul : „Cum trebuie să se pre­gătească conducătorii de grupe în vederea expunerii", iar în luna a­­ceasta voi prezenta un material în le­gătură cu metodica conducerii discu­țiilor.. Organizația de partid din unitate se ocupă cu simț de răspundere de pro­blemele muncii ideologice, socotind-o ca o parte integrantă a muncii de partid. In adunările generale, comu­niștii dezbat deseori felul cum condu­cătorii de grupă de lecții politice fac legătură între conținutul lecțiilor poli­­tice și sarcinile concrete ce stau în fața militarilor, precum și influența lecțiilor politice asupra mobilizării lor la îndeplinirea sarcinilor pregătirii de luptă, ale întăririi ordinei și discipli­nei militare. In pregătirea conducătorilor de grupe de lecții politice am primit și primim, un ajutor efectiv și din partea organelor locale de partid. Tovarășii de la cabinetul de partid au expus în fața conducătorilor de grupă două materiale teoretice intitulate : „învă­țătura marxist-leninistă despre a­­păra­rea patriei socialiste" și „P.M.R. — forța conducătoare în R.P.R.“. Acestea au fost unele aspecte din munca pe care am desfășurat-o cu conducătorii de grupe de lecții poli­tice. M-aș bucura mult să citesc și din experiența altor tovarăși, în scopul de a-mi îmbunătăți activitatea. Maior GRIGORE RAGĂLIE Propagandist de unitate TRIBUNA PROPAGANDISTULUI Cum ajut conducătorii de grupe de lecții politice între două seminarii permanente Interceptările se fac în bune condiții Una din misiunile de bază ale aviației de vînătoare este in­terceptarea avioanelor infractoare și a mijloa­celor de atac aerian fără pilot, la toate înălțimile. In cadrul acestei misiuni un loc important ocupă in­terceptarea țintelor aeriene la mari înăl­țimi și în stratosferă. Este insă știut ci pe măsură ce înălți­mea crește, densita­­­tea aerului scade, iar dată cu scade tracțiunea aceasta mo­toarelor. Manevra vînătoru­­lui este îngreunată și de creșterea inerției avionului, precum și de faptul că în a­­propierea plafonului practic valoarea su­prasarcinii maxime se micșorează mult, fapt ce duce la creșterea considerabilă a raze virajelor și la micșo­rarea vitezelor un­ghiulare, ceea ce îm­piedică pilotul să exe­cute manevre de viraj cu o înclinare mai mare de 30 de grade. Au fost însă deși căzut f­e cînd echipa de luptă de­ la punc­tul de comandă la care lucrează căpita­nul Ioan Cîmpeanu, în prima perioadă a anului trecut de ins­trucție, nu ținea cont de aceste particulari­tăți. De aceea avioa­nele erau dirijate greșit și o serie de interceptări, ori nu se realizau pe aliniamentul ordonat, ori erau ratate, fapt ce ducea la neîndeplinirea planu­lui pregătirii de luptă. Pentru lichidarea a­­cestei situații, coman­dantul unității a con­vocat navigatorii din P.C., ofițerii cu diri­jarea, precum și pi­­loții interceptori și a analizat temeinic care sînt adevăratele cauze ale acestor lipsuri. Piloții care au luat cuvîntul atunci au scos și ei în evidență cauzele care duceau la scoaterea vînătoru­­lui mult în „spate și lateral". Aci s-au tras concluzii folositoare pentru viitor și s-au stabilit măsuri care au dus la înlăturarea lipsurilor. Datorită și instruirii îndrumării mai a­­tente a navigatorilor din punctul de co­mandă, precum și co­laborării mai strînse dintre aceștia și piloți s-a reușit ca, la mo­mentul de față, uni­tatea noastră să se mîndrească de felul cum echipa de luptă dirijează vînătoarea la țintă. In cadrul unor recente aplicații la care a participat și unitatea noastră, nici o țintă ce ne-a fost repartizată nu a scă­pat neinterceptată. Căpitan H. OPRUTA Primul examen a fost trecut cu succes In cadrul unui antrenament execu­tat la punctul de comandă al unității, în grupa operativă au lucrat și o parte din militarii anului intîi. Ofițe­rul operativ și scos în evidență faptțui că majoritatea planșetiștilor și tele­­foniștilor au lucrat bine, dovedind­, că în scurt timp pot fi încadrați definitiv în grupa operativă. Pentru modul cum au condus țin­tele pe planșeta au fost evidențiați soldații I. Dulău, T. Ciupală și mulți alții Locotenent-major D. TACHE Soldat-fruntaș I. GHINEȚ Dorința lor este sa devina buni marinari Echipajele sînt aliniate la bord și însoțesc cu privirea pavilioanele de luptă care se ridică încet, încet in sunetul sufleelor. In rîndurile marina­rilor se află și ti­neri ostași de anul I, care de acum înainte vor fi in­struiți și educați aci, la bordul na­velor de luptă. Se trece la executarea programului Primele noțiuni, privind cunoașterea navei, sînt însușite cu aviditate de către ostași. încet, aproape neauzit, soldatul Iosif Bogcsi repetă denumi­rile noi pe care le aude de la co­mandantul său. El vrea să rețină totul și corect. Alături de el se găsește soldatul Viorel Be­ciu. Mai înainte e lucrat in secția turnătorie a Uzinelor „Steagul Roșu“ Brașov. Acum, a fost repartizat în specialitatea de semna­lizator. Atenției lui nu-i scapă nici un amănunt. Are și întrebări pe care nu ezită să le pună. Răspunsurile pe care le primește de la instructor îi satisfac curiozitatea. Și ceilalți mili­tari, care în această zi fac cunoștință cu nava, depun tot interesul. E firesc să fie așa. Dorința lor este ca într-un timp cît mai scurt să devină marinari temeinic instruiți. Locotenent ION CHIRIL in căutarea noului M-am apropiat de căpitanul V. Bog­dan, care lucra ceva cu multă atenție — Ce v-ați propus să realizați, to­varășe căpitan ? — Socotesc să fie o inovație. Știți că pînă acum la obuziere existau u­­nele erori în căderea loviturilor în zona obiectivelor. Am constatat că a­­cest lucru se petrece pentru că, de multe ori, placheții nu sînt aduși în prelungire. Cunoscînd acestea căpitanul Bogdan s-a gîndit să realizeze un dispozitiv cu ajutorul căruia să se evite astfel de erori Așa este căpitanul Bogdan. Mereu în căutarea de noi procedee și dispo­zitive care să ajute la perfecționarea pregătirii de luptă a militarilor din unitate. Sînt și încercări care nu-i reușesc de prima dată. Perseverează însă și sînt dese cazurile cînd izbu­tește. Locotenent major D. DOBRIN Vineri 1 decembrie 1961 Nr. 285 (4747) ¥ ** Se îmbogățește experiența echipei artistice Echipa artistică a unității în care lucrează maiorul Ștefan Udrea prezintă, de obicei, pro­grame bogate în conținut, inte­resante și atractive. In această unitate există multă străduință pentru a îmbogăți necontenit experiența echipei artistice. — Cîn­d prezentăm un­ nou program în unitate — spunea maiorul Udrea — acesta este apreciat de către militari. Fie­care spectacol este doar rodul străduințelor tovarășilor noștri. Dar cînd în unitate mai vin și alte echipe artistice și prezintă spectacole, lipsurile programu­lui echipei noastre artistice ies mai mult în evidență. Atunci se fac m­ențineri concrete și vii­torul program cu siguranță va fi mai bun decît cel vechi. De curînd, echipa artistică a acestei unități a prezentat un spectacol în unitatea în care lu­crează maiorul Ghiță Ștefan. Gazdele au apreciat numerele din program. Le-au plăcut și corurile, și sceneta „Glas de tulnic", și dansurile, și recită­rile. Apoi, echipa artistică din această unitate a întors vizita. Vizionarea reciprocă a progra­melor artistice a constituit un rodnic schimb de experiență. Așa spre exemplu, șeful clubului din unitatea în care lucrează maiorul Udrea și-a dat seama că dansurile celeilalte echipe artistice sînt mai bine executate. Cum e și firesc, s-au pus în­trebări și s-au dat explicații în legătură cu numerele de core­grafie. S-au găsit și posibilități pentru mai buna pregătire a dansatorilor. De cîtva timp, un instructor de la Casa ofițerilor pregătește cu regularitate pe unii militari mai talentați din echipă. La rîndul lor, aceștia se ocupă de­ întreaga formație de dansuri. Pentru îmbogățirea experien­ței, echipa artistică din unitatea în care lucrează maiorul Udrea face schimb de experiență și cu alte echipe artistice din locali­tate. Așa spre exemplu, de la începutul anului de instrucție până acum, au fost invitate să dea spectacole în unitate echipa artistică a sfatului popular local, a sindicatului C.F.R. Și încă alte trei echipe din întreprin­deri. La rîndul ei și echipa ar­tistică a unității a întors aceste vizite. La Casa de cultură a studenților nu numai că a pre­zentat spectacol, dar a și asis­tat­ de vreo cîteva­ ori la specta­colele acestora. Și după cum­ spunea șeful clubului, artileri­­știi au învățat de acolo cum se pregătește un număr de sa­tiră și umor, cum se pot folosi­­ duetele in cadrul grupelor ar­tistice și multe alte lucruri fo­lositoare. Căpitan V. TEODORESCU Toți ofițerii elevi din secție—depunători la C. E. C. In secția din care face parte maio­rul Ioan Antonescu s-a acordat multă atenție muncii de popularizare a ac­țiunii de economisire la C.E.C. In cursul „Săptămînii economiei“, și acei ofițeri elevi care încă nu aveau carnete C.E.C.. au devenit depună­tori. In prezent, toți ofițerii elevi din secție au devenit depunători la C.E.C. Majoritatea depunătorilor își folo­sesc economiile pentru procurarea unor bunuri ca mobilă, aparate de radio, televizoare și altele. Astfel, căpitanul Mihai Spiridon, economisind cu regu­laritate la C.E.C., și-a cumpărat de curînd un magnetofon. Locotenent major I. PINTECE A APĂRUT „UNIUNEA SOVIETICA“ nr. 11/1961 A apărut revista „Uniunea Sovietică“ nr. 11/1961- Bogat ilustrată, revista cuprinde un variat material faptic, desprins din viața de fie­care zi a constructorilor comunismului. In articolul “Cel mai mare eveniment al vremurilor noastre“ se subliniază uriașa însemnătate internă și internațională a celui de-al XXII-lea Congres al P.C.U.S. — congresul constructorilor comunismului. In „Poșta cosmonauților“ aflăm cifre impresionante care ilus­trează dragostea și entuziasmul pentru cei doi eroi ai Cosmosului : maiorii Gagarin și Titov. Pe adresa acestor glorioși fii ai poporului so­vietic au sosit până acum peste 1­500 kg de scrisori, felicitări etc. Despre bunăstarea, viața fericită a oamenilor so­vietici, vorbește, în cifre și imagini, reportajul lui I. Apencenko — „Iată cum trăim“. Revista publică, de asemenea, un articol consacrat titanului științei ruse, M. V. Lomonosov, cu prilejul împlinirii a 250 de ani de la nașterea acestuia. In reportajul lui G. Bregman „Optimismul contra scepticismului — 5200 de mile cu un doc uriaș la remorcă“ — sînt cuprinse date impresionante asupra călătoriei fără precedent a unui doc plutitor sovietic de la Kronstadt pînă în portul Ilicevsk de pe țâr­­mul Mării Negre. Edificator, prin graiul sobru al cifrelor, este articolul despre relațiile comerciale sovieto-franceze intitulat „Contacte și perspective“. Revista inserează — pe plan cultural — un elogios articol despre marele artist sovietic Sv. Richter, „ma­gicianul pianului“ — așa după cum este denumit în toate colțurile lumii. Se remarcă, de asemenea, articolul „Precizie“, semnat de prof. Grigori Burdun, vicepreședinte al Organizației internaționale de metrologie legislativă, cît și fotoreportajul despre Expoziția internațională de fotografii de la Moscova. Interesante rubricile "De toate", imaginile despre industria sovietică de conserve, cît și medalioanele despre Heraclit din Efes și Miguel Servet. In genere, actualul număr al revistei „Uniunea Sovietică“ oferă o lectură plăcută, instructivă. I­n ®­ț­iș

Next