Apărarea Patriei, decembrie 1961 (Anul 17, nr. 285-311)
1961-12-01 / nr. 285
-- Pintenul a fost scos de pe linia de tragere . Dimineața, locotenentul major Vasile Ursică, comandantul plutonului, a sosit la cazarmă cu mult timp înainte de începerea programului. Pășea îngindurat spre cancelaria subunității. Somnul cu greu se „lipise" de el in timpul nopții. Ii stăruiau în minte cele petrecute cu o zi înainte. Sosise din concediu și se prezentase în fața plutonului, cercetînd din priviri pe fiecare subordonat. Tinerii militari parcă se mai maturizaseră, vîntul și soarele le înăsprise puțin fețele. Comandantul subunității II întimpinase cu bucurie. — Sînteți binevenit, tovarășe locotenent-major... Mîine executăm trageri în poligon. Pregătiți-vă pentru a fi ia înălțime. Locotenentul major Ursică a plecat la instrucție cu subordonații. înainte de începerea programului le-a adus la cunoștință cele spuse de comandant in legătură cu tragerile. — Ați făcut, cred, antrenamentul necesar. Sînteți pregătiți ? Subordonații ii priveau însă în tăcere. Ce părere aveți, tovarășe caporal Perinaț ? — Permiteți-mi, tovarășe locotenentmajor... Cred că nu vom fi mai prejos ca alții — a răspuns cel întrebat, cu jumătate de gură... Noaptea se gîndise la toate acestea, revăzuse în gînd chipurile subordonaților, păstra în urechi nesiguranța din glasul lor cînd fuseseră întrebați dacă vor trage bine sau nu... Și acum, în dimineața aceasta, aveau loc tragerile ! ...Un poligon domnea atmosfera obișnuită a zilelor de trageri. Primul care s-a prezentat pe poziția de tragere din plutonul locotenentului major Ursică a fost soldatul N. Mîndrilă. I se raportase că-i un ostaș bun, cu dragoste de muncă. Rezultatul la trageri — nesatisfăcător ! A urmat caporalul A. Perimat. Același rezultat. El, caporalul Perinat, socotit ca unul dintre cei ma buni trăgători, a primit calificativul „nesatisfăcător !" Și după el încă trei ostași au obținut rezultate necorespun-Locotenentul-major Ursică s-a prezentat la conducătorul tragerii și a raportat : — Vă rog să aprobați ca plutonul să execute trageri în altă zi. După o clipă de tăcere, a continuat, lăsînd privirea în jos, subordonații mei sunt nepregătiți. Dați-mi trei zile de răgaz și.. — Și ? Credeți că în trei zile veți reuși să faceți ceea ce nu s-a făcut în absența dv. ? — Cred ! — a răspuns hotărît Ursică. Aprobați ca peste trei zile să execut tragerea... Voi obține un calificativ bun... Cele petrecute in poligon s-au răspîndit repede în unitate. Un pluton a fost scos de pe linia de tragere ! Un astfel de eveniment stîrnește multe discuții printre ofițeri. De altfel, lucrurile nu se opresc la o simplă constatare ; cazul se discută în adunarea ofițerilor se aduc critici severe. Locotenentul major Ursică știa toate acestea. E drept, de-abia sosise în unitate, dar era vorba de plutonul lui, de subordonații lui, de cei pentru care poartă răspunderea ca să devină buni luptători. Cîțiva tovarăși s-au și grăbit să-i atragă atenția : ce poate face în trei zile ? Numai un comandant fără experiență poate crede așa ceva... Dar locotenentul major Ursică nu ia niciodată hotărîri pripite, înainte de a cere permisiunea să înceteze tragerea se gîndise la situația plutonului său, subordonații cunosc noțiunile teoretice la instrucția focului și au mai participat doar la trageri. Va trebui găsită insă cauza comportării lor in poligon. Locotenentul-major Ursică a început chiar din ziua aceea antrenamentul. De la prima ședință și-a dat seama despre ce-i vorba. Cel care-i ținuse locul la comanda plutonului scăpase din vedere esențialul : la instrucția locului trebuie muncit nu „în general“, ci cu fiecare om în parte. Mulți subordonați nu știau lucruri elementare pentru ședința de tragere respectivă. Verificîndu-l, de exemplu, pe soldatul Mîndrilă, constatase prin ortoscop că el ochește în capul siluetei. S-a arătat ce trebuie să facă, a dat indicații și celorlalți militari. In ședința de pregătire a programului pentru a doua zi, ofițerul a cerut gradaților să raporteze cum și-au instruit subordonații, încetul cu încetul, ei au recunoscut nu numai că nu antrenaseră soldații în condițiile ședinței de tragere respective, ci mai mult se limitaseră numai la indicații teoretice. Nefiind controlați, desfășurînd programul mai mult în lipsă decît în prezența celui care comandase plutonul, gradații n-au reușit să-și îndeplinească îndatoririle. In ce-i privește pe ei, gradații nu mai făcuseră antrenament. De aceea, caporalul Perinaț obținuse calificativul „nesatisfăcător“. Cu alte cuvinte, nu s-a ținut seama de faptul că orice trăgător, oricît de bun ar fi el, dacă nu continuă antrenamentul nu mai poate obține rezultate bune. Nu trebuie înțeles că plutonul comandat de locotenentul major Ursică s-ar fi ocupat în cele trei zile numai de instrucția focului. Subunitatea a executat temele înscrise în programul său săptămînal. S-au folosit însă repausurile, timpul liber și orele de instrucția focului ce erau planificate. Mai trebuie subliniat încă ceva : grija comandantului de pluton de a întări în inimile subordonaților încrederea în posibilitățile lor la trageri. Chiar de a doua zi după cele petrecute în poligon, locotenentul major Ursică și-a adunat plutonul și a arătat subordonaților ceea ce se hotărîse. Le-a cerut totodată să acorde toată atenția indicațiilor sale și ale gradaților. — Privirile întregii unități sînt îndreptate spre noi... Am credința însă că vom trage bine. Am încredere în dumneavoastră. In cele trei zile, locotenentul major Ursică a muncit calm, făcînd observații, lăudînd pe cei mai harnici, glumind chiar din cînd în cînd. Calmul și încrederea comandantului s-au transmis și subordonaților. Soldatul Mindrilă părea însă abătut. Locotenentul major Ursică, folosind faptul că trebuia să-i arate unde locuiește (soldatul a fost numit că militar pentru transmiterea ordinului comandantului de companie), a stat de vorbă cu el mai pe îndelete. Cînd a venit vorba despre trageri i-a spus pe tonul omului indignat : — Am avut încredere în dumneata, tovarășe soldat Mîndrilă. Știam că ești un element bun, că muncești cu tragere de inimă. Calificativul dumitale a fost ca un duș rece pentru toți ceilalți. Pe lingă faptul că nu erau pregătiți, rezultatul dumitate le-a micșorat încrederea în forțele proprii. Soldatul a ieșit pînă-n vîrful urechilor. Il cunoscuse pe comandant la instrucție, simțise că în exigența lui stă dragostea față de subordonați. Niciodată nu-i auzise însă vorbind astfel, încrețindu-și fruntea și privind pătrunzător, de parcă ar fi dorit să-i cunoască toate „cutele“ sufletului. — Permiteți-mi, tovarășe locotenent major... N-am îndrăznit să vă raportez că nu eram atît de sigur de mine. — Rău ați făcut ! Văzîndu-l însă pe subordonat copleșit de amărăciune, Ursică continuă mai blind : N-am adus un renume bun plutonului! Va trebui să ștergem această pată. In ce vă privește, vă voi pune să trageți printre primii. întors la cazarmă, soldatul Mîndrilă a povestit totul tovarășilor săi, ce i-a spus comandantul, ce i-a răspuns. Ostașii l-au ascultat cu atenție, apoi discuția a devenit din ce în ce mai animată. Numai sunetul trompetei care-l chema la adunare i-a pus capăt. Careva a spus, ca și cum ar fi tras o concluzie discuției : — Are dreptate comandantul... Putem trage bine ! ...A treia zi, în poligon, toți militarii din pluton au obținut calificative de „bine“ și „foarte bine“. Locotenentul major Ursică le-a adus mulțumiri și le-a cerut să muncească pentru a spori numărul succeselor. Toate acestea au fost discutate în adunarea comuniștilor pe unitate cu prilejul dării de seamă a biroului de partid și alegerea noului organ conducător. Comuniștii au apreciat comportarea tovarășului lor, locotenentul major Ursică, și au tras concluzia că, în orice domeniu de activitate, trebuie pus un accent deosebit pe munca cu fiecare om în parte. Aceasta este una din cheile care deschid perspectiva succeselor viitoare ale subunităților, ale unității. Maior 1. CAPET •a: Calificativul „foarte bine“ De curînd, în subunitatea unde muncește căpitanul, Dumitru Constantinescu a avut loc ședința I de tragere cu automatul. Militarii acestei subunități s-au angajat ca la această ședință să obțină calificative bune și foarte bune. Angajamentul luat a fost tradus în fapt. Pe locul I se află grupa comandată de caporalul Marin Cursaru care a obținut calificativul „foarte bine". Pentru rezultatele obținute la trageri, întreaga grupă a fost recompensată de către comandantul subunității. Locotenent-major I. TOMA Pregătiri în vederea aplicațiilor tactice cu trageri de luptă Pentru reușita aplicației care va avea loc în curînd, militarii din subunitatea de artilerie comandată de căpitanul Marin Frarțescu se pregătesc intens. Servanții se antrenează în îndeplinirea corectă a atribuțiunilor ce revin pe timpul traegerii, iar ochitorii în executarea ochirii în timpul cel mai scurt Cunoscînd că eficacitatea tragerilor depinde în mare măsură de pregătirea comandanților de tunuri și a ochitorilor, căpitanul Marin Franțescu pune un mare accent pe pregătirea lor teoretică și practică De curînd, comandantul a organizat o ședință de antrenament folosind pușca montată pe țeava tunului. Această ședință a avut ca scop perfecționarea deprinderilor militarilor la executarea tragerii prin ochire directă asupra obiectivelor fixe și în mișcare. Fiecare gradat a fost pus să creze atît în călitării, mute de comandant de tun, cit și în calitate de ochitor, (conducînd în același timp echipa de servanți și corectînd focul piesei). Ședința s-a executat cu condiții asemănătoare acelora în care se va desfășura aplicația cu trageri de luptă. Cei mai buni trăgători s-au dovedit a fi caporalii Dumitru Găgeanu și Vasile Pasc care, atît în calitate de ochitori cît și în calitate de comandanți de tun, au obținut calificativul „foarte bine". Dintre ochitori, cel mai bun a fost soldatul fruntaș Alex. Nagy. Succesul celor evidențiați s-a datorat faptului că ei au aplicat întrutotul prevederile regulamentare, iar în executarea ochirii au acționat simultan cu ambele mîini asupra volanelor mecanismelor de ochire. Mai slab s-a comportat caporalul Marin Hagherlache, care, deși teoretic cunoștea modul de executare a tragerii, nu a aplicat întrutotul aceste cunoștințe Această ședință, precedată de pregătirea teoretică a gradaților, s-a dovedit a fi plină de învățăminte Fiecare participant și-a dat seama de importanța pregătirii individuale și a antrenamentului continuu. Locotenent major F. PARASCHIV (Foto: M. Pojogeanu) Locotenentul major Ioan Georgescu, lector șef aparate de bord, depune mult interes in predarea disciplinei de care răspunde, urmărind în permanență măsura în care elevii își însușesc cele predate. In clișeu, la sala aparate de bord, locotenentul-major 1. Georgescu explică unei grupe de elevi modul de determinare a parametrilor la giroorizont. La ora de conducere Subunitatea în care lucrează locotenentul major V. Taudor a executat recent unul din exercițiile prevăzute în examenul pentru obținerea brevetului de mecanic conductor. Tancodromul amenajat după Cursul de conducere are multe obstacole naturale (văi adinci, pante abrupte) care pot fi trecute numai conducînd cu pricepere și atenție mașina de luptă. La semnal, elevul sergent major C. Albu pleacă în tură. Ajunge la primul dimensionat. obstacol — culoar Trece cu succes printre stîlpi. Cu viteză maxima se apropie de al doilea obstacol — pod cu cale. Pune tancul pe direcție și atent la orice zgomot trece și această încercare Dar iată că urmează un obstacol natural, o vale adâncă. Tancul coboară cu multă atenție și se angajează în pantă. Terenul e moale, tancul începe să patineze și vine înapoi. Dar aceasta nu este o greutate pentru elevul sergent major Albu. El știe cum să atace panta și cum să conducă mașinia în astfel de cazuri. Și, într-adevăr, curînd tancul prinde să urce din nou. Mecanicul conductor cunoaște bine mașina și respectă regulile de trecere a obstacolelor. Tancul a ajuns la linia de sosire cu exercițiul îndeplinit. Lectorul a fost mulțumit de felul cum a acționat elevul sergent major C. Albu, dîndu-l ca exemplu celorlalți elevi. Ca el au condus și elevii sergenți I. Sava, I. Ionescu și alții. Elev sergent C. DUȚA Casa Centrală a Armatei ANUNȚ Ședința de lucru a cercului literar „Alexandru Sahia“ are loc astăzi, 1 decembrie 1961, orele 18, la etajul 11 (sala rotondă), Activitățile ce se desfășoară în cadrul seminariilor permanente vin direct în sprijinul conducătorilor de grupe de lecții politice. Insă posibilități de a-i ajuta pe aceștia sînt și în afara seminarului permanent. Despre unele aspecte ale muncii mele in această direcție mă voi referi în cele ce urmează:. Ofițerii aparatului politic din unitatea noastră participă cu regularitate la orele de lecții politice. Personal, urmăresc felul cum se desfășoară expunerile, studiul și discuțiile la lecțiile politice, încă de la seminarul permanent care a avut loc la sfîrșitul lunii octombrie mi-am propus un mod deosebit să asist la expunerea secției la grupele conduse de locotenentul-major Aurică Cozma și locotenentul-major Nicolae Costache pentru a vedea în ce măsură aplică în practică cele discutate în seminarul permanent. Primul se prezentase la seminar cu o parte din materialul bibliografic nestudiat, iar locotenentul-major Nicolae Costache, deși este un conducător de lecții conștiincios în pregătirea sa, totuși din punct de vedere metodic mai are multe de învățat. Uneori nu reușește să-și sistematizeze bine problemele și se întîmplă să nu se încadreze în timpul prevăzut. Asistînd la expunerile acestor conducători am observat că ei au ținut seama de indicațiile primite la seminarul permanent și și-au îmbunătățit mult metodica expunerii. Dar, cu toate acestea, locotenentul-major Aurică Cozma, vorbind despre necesitatea întăririi vigilentei revoluționare, nu a folosit exemplele cele mai elocvente. In pauză i-am arătat ofițerului acest lucru și i-am recomandat ca în ora a doua să accentueze pe problemele ce nu au fost lămurite temeinic. Generalizarea experienței pozitive a ■ celor mai buni conducători de grupe de lecții politice trebuie să fie o sarcină permanentă a noastră, a propagandiștilor. In unitate, de pildă, sînt mulți conducători de grupe de lecții politice care expun lecțiile cu multă înflăcărare și pasiune, folosesc material beletristic și demonstrativ. Dintre aceștia amintesc pe locotenenții majori Gh. Burdujan și Mircea Avramescu. Metodele și procedeele folosite de acești ofițeri le popularizez în cadrul seminarului permanent sau în convorbirile individuale. In prezent, tot mai mulți conducători de grupă folosesc metoda locotenentului-major Avramescu ca în timpul expunerii secției să folosească creta și tabla pentru a ușura înțelegerea de către militari a unor noțiuni sau probleme. Asistînd la orele de discuții, lucrătorii aparatului politic au constatat că unii conducători de grupă nu acordă importanța cuvenită ținerii evidenței creșterii nivelului de pregătire al militarilor. De exemplu, locotenentul-major Gheorghe Cîrneală, în timp de două ore discută doar cu 4—5 militari și de cele mai multe ori cu aceiași. O asemenea situație am găsit și la alți conducători de grupă. Pa baza constatărilor făcute s-a discutat această problemă în cadrul unui semipnar permanent. O altă preocupare a mea și a celorlalți ofițeri din aparatul politic este de a ajuta pe conducătorii grupelor de lecții politice în vederea pregătirii lor pentru seminarul permanent. In acest scop mă interesez dacă toți conducătorii folosesc în mod judicios cele 4 ore afectate în timpul programului și cum studiază. In unitate avem amenajată o sală de lectură care asigură condiții bune pentru studiu. Aici, ofițerii găsesc operele clasicilor marxismleninismului, documentele de partid și celelalte materiale necesare pregătirii lor. Personal, mă îngrijesc, de asemenea, să asigur ca în sala de studiu să se găsească planșele, schemele și graficele adecvate lecțiilor politice. Așa, de exemplu, la lecțiile cu privire la ierna „40 de ani de luptă sub steagul atotbiruitor al marxism-leninismului“ s-a afișat în sala de lectură o expoziție cuprinzînd aspecte din lupta partidului nostru. Am expus cărți de literatură beletristică și am indicat paginația la unele lucrări literare ca : „Scîntei în beznă", „Clocote", „Anii mîniei" de A. G. Vaida, „Poezii“ de A. Toma, „Nuvele“ de Al. Sahia și altele. Pentru lecția în legătură cu „Sarcinile trasate de Congresul al III-lea al P.M.R., cu privire la construirea socialismului la sate și dezvoltarea agriculturii" am expus grafice și scheme care oglindesc sarcinile trasate de Plenara C.C. al P.M.R. din 30 iunie—1 iulie 1961 și lucrări literare care să oglindească atît viața de cruntă mizerie din anii întunecatului regim burghezo-moșieresc, ca, de pildă, „Desculț" de I. Stancu, cît și cele care oglindesc viața nouă a țărănimii muncitoare în anii regimului democrat-popular, cum ar fi, de pildă, cartea lui Ș. Nedelcu, „Drum deschis“, sau „Poezii“ de M. Banuș și V. Porumbacu. In discuțiile individuale cu conducătorii de grupă îl ajut să realizeze acea legătură necesară între conținutul lecțiilor și sarcinile ce stau în fața subunității. Sau, de cele mai multe ori, discut cu ei probleme legate de seminarul permanent. De pildă, căpitanul Ion Manole trebuia să expună în seminarul permanent lecția cu tema „Dragostea față de unitatea din care facem parte. Drapelul unității — simbol al onoarei, vitejiei și gloriei militare“. I-am indicat să citească registrul istoric al unității, să stea de vorbă cu unii ofițeri care au luptat pe frontul antihitlerist și in acest fel să se pregătească pentru ca lecția ce o va expune să fie la un înalt nivel, plină de învățăminte, interesantă, pentru a servi drept model pentru ceilalți conducători de grupe de lecții politice. Atunci cînd se constată că în anumite direcții treburile nu merg tocmai bine,mă refer mai ales la metodică), caut să pregătesc din timp și unele materiale tocmai pe astfel de probleme. La unul din seminarii am expus materialul : „Cum trebuie să se pregătească conducătorii de grupe în vederea expunerii", iar în luna aceasta voi prezenta un material în legătură cu metodica conducerii discuțiilor.. Organizația de partid din unitate se ocupă cu simț de răspundere de problemele muncii ideologice, socotind-o ca o parte integrantă a muncii de partid. In adunările generale, comuniștii dezbat deseori felul cum conducătorii de grupă de lecții politice fac legătură între conținutul lecțiilor politice și sarcinile concrete ce stau în fața militarilor, precum și influența lecțiilor politice asupra mobilizării lor la îndeplinirea sarcinilor pregătirii de luptă, ale întăririi ordinei și disciplinei militare. In pregătirea conducătorilor de grupe de lecții politice am primit și primim, un ajutor efectiv și din partea organelor locale de partid. Tovarășii de la cabinetul de partid au expus în fața conducătorilor de grupă două materiale teoretice intitulate : „învățătura marxist-leninistă despre apărarea patriei socialiste" și „P.M.R. — forța conducătoare în R.P.R.“. Acestea au fost unele aspecte din munca pe care am desfășurat-o cu conducătorii de grupe de lecții politice. M-aș bucura mult să citesc și din experiența altor tovarăși, în scopul de a-mi îmbunătăți activitatea. Maior GRIGORE RAGĂLIE Propagandist de unitate TRIBUNA PROPAGANDISTULUI Cum ajut conducătorii de grupe de lecții politice între două seminarii permanente Interceptările se fac în bune condiții Una din misiunile de bază ale aviației de vînătoare este interceptarea avioanelor infractoare și a mijloacelor de atac aerian fără pilot, la toate înălțimile. In cadrul acestei misiuni un loc important ocupă interceptarea țintelor aeriene la mari înălțimi și în stratosferă. Este insă știut ci pe măsură ce înălțimea crește, densitatea aerului scade, iar dată cu scade tracțiunea aceasta motoarelor. Manevra vînătorului este îngreunată și de creșterea inerției avionului, precum și de faptul că în apropierea plafonului practic valoarea suprasarcinii maxime se micșorează mult, fapt ce duce la creșterea considerabilă a raze virajelor și la micșorarea vitezelor unghiulare, ceea ce împiedică pilotul să execute manevre de viraj cu o înclinare mai mare de 30 de grade. Au fost însă deși căzut fe cînd echipa de luptă de la punctul de comandă la care lucrează căpitanul Ioan Cîmpeanu, în prima perioadă a anului trecut de instrucție, nu ținea cont de aceste particularități. De aceea avioanele erau dirijate greșit și o serie de interceptări, ori nu se realizau pe aliniamentul ordonat, ori erau ratate, fapt ce ducea la neîndeplinirea planului pregătirii de luptă. Pentru lichidarea acestei situații, comandantul unității a convocat navigatorii din P.C., ofițerii cu dirijarea, precum și piloții interceptori și a analizat temeinic care sînt adevăratele cauze ale acestor lipsuri. Piloții care au luat cuvîntul atunci au scos și ei în evidență cauzele care duceau la scoaterea vînătorului mult în „spate și lateral". Aci s-au tras concluzii folositoare pentru viitor și s-au stabilit măsuri care au dus la înlăturarea lipsurilor. Datorită și instruirii îndrumării mai atente a navigatorilor din punctul de comandă, precum și colaborării mai strînse dintre aceștia și piloți s-a reușit ca, la momentul de față, unitatea noastră să se mîndrească de felul cum echipa de luptă dirijează vînătoarea la țintă. In cadrul unor recente aplicații la care a participat și unitatea noastră, nici o țintă ce ne-a fost repartizată nu a scăpat neinterceptată. Căpitan H. OPRUTA Primul examen a fost trecut cu succes In cadrul unui antrenament executat la punctul de comandă al unității, în grupa operativă au lucrat și o parte din militarii anului intîi. Ofițerul operativ și scos în evidență faptțui că majoritatea planșetiștilor și telefoniștilor au lucrat bine, dovedind, că în scurt timp pot fi încadrați definitiv în grupa operativă. Pentru modul cum au condus țintele pe planșeta au fost evidențiați soldații I. Dulău, T. Ciupală și mulți alții Locotenent-major D. TACHE Soldat-fruntaș I. GHINEȚ Dorința lor este sa devina buni marinari Echipajele sînt aliniate la bord și însoțesc cu privirea pavilioanele de luptă care se ridică încet, încet in sunetul sufleelor. In rîndurile marinarilor se află și tineri ostași de anul I, care de acum înainte vor fi instruiți și educați aci, la bordul navelor de luptă. Se trece la executarea programului Primele noțiuni, privind cunoașterea navei, sînt însușite cu aviditate de către ostași. încet, aproape neauzit, soldatul Iosif Bogcsi repetă denumirile noi pe care le aude de la comandantul său. El vrea să rețină totul și corect. Alături de el se găsește soldatul Viorel Beciu. Mai înainte e lucrat in secția turnătorie a Uzinelor „Steagul Roșu“ Brașov. Acum, a fost repartizat în specialitatea de semnalizator. Atenției lui nu-i scapă nici un amănunt. Are și întrebări pe care nu ezită să le pună. Răspunsurile pe care le primește de la instructor îi satisfac curiozitatea. Și ceilalți militari, care în această zi fac cunoștință cu nava, depun tot interesul. E firesc să fie așa. Dorința lor este ca într-un timp cît mai scurt să devină marinari temeinic instruiți. Locotenent ION CHIRIL in căutarea noului M-am apropiat de căpitanul V. Bogdan, care lucra ceva cu multă atenție — Ce v-ați propus să realizați, tovarășe căpitan ? — Socotesc să fie o inovație. Știți că pînă acum la obuziere existau unele erori în căderea loviturilor în zona obiectivelor. Am constatat că acest lucru se petrece pentru că, de multe ori, placheții nu sînt aduși în prelungire. Cunoscînd acestea căpitanul Bogdan s-a gîndit să realizeze un dispozitiv cu ajutorul căruia să se evite astfel de erori Așa este căpitanul Bogdan. Mereu în căutarea de noi procedee și dispozitive care să ajute la perfecționarea pregătirii de luptă a militarilor din unitate. Sînt și încercări care nu-i reușesc de prima dată. Perseverează însă și sînt dese cazurile cînd izbutește. Locotenent major D. DOBRIN Vineri 1 decembrie 1961 Nr. 285 (4747) ¥ ** Se îmbogățește experiența echipei artistice Echipa artistică a unității în care lucrează maiorul Ștefan Udrea prezintă, de obicei, programe bogate în conținut, interesante și atractive. In această unitate există multă străduință pentru a îmbogăți necontenit experiența echipei artistice. — Cînd prezentăm un nou program în unitate — spunea maiorul Udrea — acesta este apreciat de către militari. Fiecare spectacol este doar rodul străduințelor tovarășilor noștri. Dar cînd în unitate mai vin și alte echipe artistice și prezintă spectacole, lipsurile programului echipei noastre artistice ies mai mult în evidență. Atunci se fac mențineri concrete și viitorul program cu siguranță va fi mai bun decît cel vechi. De curînd, echipa artistică a acestei unități a prezentat un spectacol în unitatea în care lucrează maiorul Ghiță Ștefan. Gazdele au apreciat numerele din program. Le-au plăcut și corurile, și sceneta „Glas de tulnic", și dansurile, și recitările. Apoi, echipa artistică din această unitate a întors vizita. Vizionarea reciprocă a programelor artistice a constituit un rodnic schimb de experiență. Așa spre exemplu, șeful clubului din unitatea în care lucrează maiorul Udrea și-a dat seama că dansurile celeilalte echipe artistice sînt mai bine executate. Cum e și firesc, s-au pus întrebări și s-au dat explicații în legătură cu numerele de coregrafie. S-au găsit și posibilități pentru mai buna pregătire a dansatorilor. De cîtva timp, un instructor de la Casa ofițerilor pregătește cu regularitate pe unii militari mai talentați din echipă. La rîndul lor, aceștia se ocupă de întreaga formație de dansuri. Pentru îmbogățirea experienței, echipa artistică din unitatea în care lucrează maiorul Udrea face schimb de experiență și cu alte echipe artistice din localitate. Așa spre exemplu, de la începutul anului de instrucție până acum, au fost invitate să dea spectacole în unitate echipa artistică a sfatului popular local, a sindicatului C.F.R. Și încă alte trei echipe din întreprinderi. La rîndul ei și echipa artistică a unității a întors aceste vizite. La Casa de cultură a studenților nu numai că a prezentat spectacol, dar a și asistat de vreo cîteva ori la spectacolele acestora. Și după cum spunea șeful clubului, artileriștii au învățat de acolo cum se pregătește un număr de satiră și umor, cum se pot folosi duetele in cadrul grupelor artistice și multe alte lucruri folositoare. Căpitan V. TEODORESCU Toți ofițerii elevi din secție—depunători la C. E. C. In secția din care face parte maiorul Ioan Antonescu s-a acordat multă atenție muncii de popularizare a acțiunii de economisire la C.E.C. In cursul „Săptămînii economiei“, și acei ofițeri elevi care încă nu aveau carnete C.E.C.. au devenit depunători. In prezent, toți ofițerii elevi din secție au devenit depunători la C.E.C. Majoritatea depunătorilor își folosesc economiile pentru procurarea unor bunuri ca mobilă, aparate de radio, televizoare și altele. Astfel, căpitanul Mihai Spiridon, economisind cu regularitate la C.E.C., și-a cumpărat de curînd un magnetofon. Locotenent major I. PINTECE A APĂRUT „UNIUNEA SOVIETICA“ nr. 11/1961 A apărut revista „Uniunea Sovietică“ nr. 11/1961- Bogat ilustrată, revista cuprinde un variat material faptic, desprins din viața de fiecare zi a constructorilor comunismului. In articolul “Cel mai mare eveniment al vremurilor noastre“ se subliniază uriașa însemnătate internă și internațională a celui de-al XXII-lea Congres al P.C.U.S. — congresul constructorilor comunismului. In „Poșta cosmonauților“ aflăm cifre impresionante care ilustrează dragostea și entuziasmul pentru cei doi eroi ai Cosmosului : maiorii Gagarin și Titov. Pe adresa acestor glorioși fii ai poporului sovietic au sosit până acum peste 1500 kg de scrisori, felicitări etc. Despre bunăstarea, viața fericită a oamenilor sovietici, vorbește, în cifre și imagini, reportajul lui I. Apencenko — „Iată cum trăim“. Revista publică, de asemenea, un articol consacrat titanului științei ruse, M. V. Lomonosov, cu prilejul împlinirii a 250 de ani de la nașterea acestuia. In reportajul lui G. Bregman „Optimismul contra scepticismului — 5200 de mile cu un doc uriaș la remorcă“ — sînt cuprinse date impresionante asupra călătoriei fără precedent a unui doc plutitor sovietic de la Kronstadt pînă în portul Ilicevsk de pe țârmul Mării Negre. Edificator, prin graiul sobru al cifrelor, este articolul despre relațiile comerciale sovieto-franceze intitulat „Contacte și perspective“. Revista inserează — pe plan cultural — un elogios articol despre marele artist sovietic Sv. Richter, „magicianul pianului“ — așa după cum este denumit în toate colțurile lumii. Se remarcă, de asemenea, articolul „Precizie“, semnat de prof. Grigori Burdun, vicepreședinte al Organizației internaționale de metrologie legislativă, cît și fotoreportajul despre Expoziția internațională de fotografii de la Moscova. Interesante rubricile "De toate", imaginile despre industria sovietică de conserve, cît și medalioanele despre Heraclit din Efes și Miguel Servet. In genere, actualul număr al revistei „Uniunea Sovietică“ oferă o lectură plăcută, instructivă. In ®țiș