Apărarea Patriei, martie 1963 (Anul 19, nr. 50-76)

1963-03-01 / nr. 50

■ [UNK]­2 „I­n ———­ — .....................................................................—­­ APĂRAREA PATRIEI ~ ..................................................................................................... ...........— ...................... v—7-. , . g^«5H8a?R?r«*,i3W' ÎNFLORESC ORAȘELE ȘI SATELE PATRIEI Alegeri de odinioară — alegeri de azi de AUREA baranga s -am întîmplat acum aproape treizeci de ani într-un sat din Bărăgan la zi de alegeri. Era o duminică cenușie, cu cerul foarte jos și posomorit ca fețele de pă­­mint ale oamenilor, strînși cu vă­­tășeii în fața localului de vot. Satul a­­șezat în grinarul țării arăta și el ce vai de lume : așezare necăjita, cu bor­deie abia răsărite deasupra pămîntu­­lui, cu ogrăzi amărîte, cu ulițe strîmbe, noroioase, și cu un singur așezămînt prosper, circiuma. In duminica aceea, cîrciumarul făcuse dever mare, împăr­țind oamenilor țuică de dude, plătită de candidați pentru stîrnirea unui en­tuziasm electoral ce nu se zărea ni­căieri Alegătorii știau foarte bine în ce consta alegerea. Umbla pe vremea aceea o vorbă care explica totul : „pleacă ai noștri, vin ai noștri, pleacă hoții, vin hoții“. Și formula era riguros exactă. Plecau liberalii, veneau țără­niștii, înaintea alegerilor se organizau în­truniri în care viitorii aleși făgăduiau marea cu sarea. Fiecare viitor primar promitea reforme și realizări mărețe : drumuri, gară în comună, școală nouă, dispensar. Făgăduia, primarul se ale­gea, se instala în funcție, se chiverni­sea din sporturi și matrapazlâcuri, nu făcea bineînțeles nimic din ce promi­sese și pleca. Pleca el și venea altul. Din nou făgăduială, din­­ nou marea cu sarea, iar chiverniseala și din nou ple­carea. Oamenii ajunseseră să știe bine cum merge suveica. In ultima vreme a acelor alegeri nici nu mai ieșeau din ogrăzi. Stăteau la garduri și așteptau să se termine mascarada. La ce bun să se mai ostenească pînă la localul de vot cînd rezultatul — știau bine era același ? Am funcționat ani îndelungați ca medic într-un asemenea sat din­­ Bără­gan, pînă la ultimul război, și ani de zile nu s-a schimbat prin partea locu­lui nimic. Numai cimitirul creștea, fără gard, îmbogățit cu noi morminte, încolo, nimic. In ziua alegerilor de care vorbeam a venit și cineva... de la „centru“. A vorbit vreo jumătate de oră oamenilor într-o limbă păsărească și a plecat grăbit în limuzină. Sătenii l-au privit într-o liniște încordată. Și numai la sfârșit, un țăran înalt și osos l-a întrebat arătîndu-i băiatul,­­ copil de vreo opt-nouă ani ce-i stătea ală­turi : „Bine, boierule, dar cu el ce fac?“ Băiatul era numai piele și os, cu burta umflată de friguri. ‘„Votul dăm, ori nu-l dăm, dar cu el ce fac ?“ îl Domnul de la centru n-a mai răspuns nimic fiindcă era grăbit și trebuia să mai bată și alte comune, in urma pra­fului lăsat de mașină a rămas satul ca o așezare preistorică, chinuită de lipsuri și nevoi fără număr. Seara, la lăsarea întunericului, satul adormea orbește fiindcă din găzd­nițe lipsea — în țara petrolului — și gazul lampant. M-am întors de curînd în același sat în care mi-am cheltuit atâția ani ai ti­nereții mele. Ce pană inspirată ar pu­tea să consemneze, cum se cuvine, schimbările intervenite? Fac efortul să reconstituți locurile și încordarea se a­­rată a fi zadarnică. Viața a măturat semnele vitregiei de ieri. ’ In satul co­lectivizat s-a născut o nouă viață. In locul cocioabelor de ieri, vezi casele gospodarilor de astăzi, cu aspectul lor prosper. Aici era școala veche ? Da, aici, și descoperi un așezămînt de cultură ce-ți umple inima de bucurie. Caut dis­pensarul unde am funcționat ca me­dic, cu cele trei cămăruțe insalubre și cu o mizerabilă odaie ca de pușcărie pentru izolarea contagioșilor, și mă aflu acum în fața unui spital modern, utilat bogat cu tot ce-i trebuie unei a­­semenea instituții. Vizitez căminul cultural și întirzii și eu cu un grup de tineri in fața televizorului , in sat e fierbere mare. La București cîntă pentru toată țara, in studioul televi­ziunii, corul satului. Nu mă mir de ceea ce văd, fiindcă știu că realitatea aceasta o regăsești și în satul de ală­turi, și intr-unul de munte, pe întinsul țării. Aș vrea să oriunde întîrzii mai mult la sfat cu oamenii, dar sînt ocupați cu treburi, în curînd vin alege­rile. Vor trebui să-și aleagă gospodarii, pe cei mai buni dintre cei buni, care să vegheze pentru ca viața lor fericită de astăzi să fie mîine și­ mai îmbelșu­gată și mai plină de roade. Candidații sînt aleși după o matură chibzuință, după meritele și faptele fiecăruia. A o face parte din sfat este fără îndoială mare cinste, dar și o sarcină plină de răspundere. Oamenii te învestesc cu încrederea lor, n-ai vrea s-o dezminți. Cei aleși trebuie deci să fie cei mai harnici, cei mai devotați, cei mai în­suflețiți de dorința ca fiecare zi să a­­ducă noi și noi realizări. Intre cei pro­puși sînt bătrîni cu experiența virstei și tineri aducînd puterea de muncă, năvalnică, a virstei lor. Sînt bărbați și femei, oameni de toate îndeletnicirile, dar care au dovedit și cu alte prile­juri că sînt demni de­ respectul alegă­torilor. Cîtă distanță, și ce deosebire ca de la cer la pămînt, între ceea ce a fost odinioară și ce este acum. Vorbele deșarte, făgăduielile mincinoase și vi­clene, gîndul chiverniselii personale, au fost toate izgonite ca niște miasme ale trecutului întunecat. Ceea ce cântă­rește astăzi e munca, faptul concret, exemplul convingător, dovada dragos­tei pentru patria noastră socialistă. A­­sist la propunerea candidaților. Fiecare om este discutat cu temeinicie, se a­­rată ce însușiri are și ce lipsuri, cum trebuie să se privească pe el însuși în această clipă importantă cînd se ho­tărăște punerea candidaturii lui. La sfârșit ia cuvin­tul și cel propus. Nici o paradă de vorbe false, nici un fel de zurgălăi. Candidatul stă de vorbă cu alegătorii săi, se sfătuie cu ei, gîndin­­du-se de pe acum cum să lucreze, cum să muncească pentru ca fiecare din cei care îl vor vota s-o facă cu sentimen­tul că n-a greșit în alegerea sa. Am stat cîteva ore cu oamenii aceștia și n-am auzit niciodată pronunțîndu-se vorba : eu. Am auzit însă mereu cu­­vîntul , noi. De la individualul, egois­tul, rapacele și înfumuratul eu, pînă la acest noi, de astăzi, e însuși drumul străbătut de oameni, în lupta lor pen­tru mai bine, mai frumos, mai uman, mai civilizat. Acum treizeci de ani am venit în sat pe un drum cu hîrtoape îngropat în noroi. Am plecat acum cîteva nopți pe o șosea pietruită, realizată prin munca­­ patriotică a oamenilor. Șoseaua era luminată de becurile electrice, dar nu mai știu nici eu ce-mi lumina ca­lea , lămpile sau bucuria din ochii oa­menilor? Cred mai degrabă că era lu­mina din sufletele lor chemate și re­născute la o nouă viață în anii puterii socialiste Imm 1363 ÎN NOUL ORAȘ RAIONAL Aici a fost cîndva un maidan cu gropi, cu bălți și foi de magheran­. Cu­ cuprindeai cu ochii lung pustiu, călătorea doar colbul cenușiu... Azi un oraș se-ntinde pină-n larg cu blocuri mari, cu turn ca un catarg. Privesc doi tineri, ce întiia dată. Ei vor vota cu fața-m­bujorată. I-am întrebat : — Sînt mulți ca voi prieteni ce-acuma văd al unnei strai de cetini, de flori și de lumini puzderii, vestind in Mart întinsul primăverii­. Ei mi-au răspuns : — Priviți hora de-afară orașul tot votează prima oară ! De aceea vom alege deputat pe un zidar ce-aicea a lucrat, ca votul nostru să însemne-n parte, o cărămidă prinsă mai departe Colonel NICOLAE TAÎTTT Cifre fi @ In 1938, în toată agricultura Romîniei au existat doar 4049 tractoare și cîteva sute de semănători meca­nice La sfîrșitul anului 1962, agricultura țării noastre dispunea­­ de cca 57.000 de tractoare, cca 53.000 semănători mecanice și 28.000 combine pentru păioa­­se In 1965, agricultura noastră socialistă va dispune de 100.000 tractoare fizice, peste 70.000 semănători, peste 43.000 combine pentru păioase, peste 8.000 combine de po­rumb . In regimul ghezo-moșieresc, dar­­în peste un sfert de veac, 1918—­1944, au fost pregătiți doar 4700 de ingineri agronomi și medici veterinari. In ultimii 15 ani au fost pregătiți pentru a­­gricultură peste 14.000 specialiști cu studii su­perioare, 25.000 de teh­nicieni, peste 100.000 de mecanizatori Pînă în 1970, agricul­tura va primi încă cca 30.000 cadre tehnice a­­gricole cu studii me­dii, 9.400 cadre cu pre­gătire agricolă supe­rioară, cca 105 000 me­canici agricoli, cca 3.400 maiștri mecanici, cca 24.000 ingineri me­canici.­­ Numărul cămi­nelor culturale la sate a crescut de la 3.500 în 1938 la 12.060 în 1961 . Numărul biblio­tecilor comunale a crescut de la 612 în 1955 la 2.196 în 1961 . In 1962 volumul de desfacere a materia­lelor de construcții prin cooperația de con­sum a crescut de 14,2c ori față de 1950, iar cel de desfacere a con­feeriilor de 8,846 ori.­­ In raionul Lugoj, în ultimele 3 luni for­mațiile culturale au prezentat 455 progra­me la care au partici­pat 67.500 spectatori. In raion funcționea­ză 212 formații­ de a­­matori, între care 106 echipe de teatru, 64 echipe de dansuri populare și 65 brigăzi artistice ; formațiile de amatori cuprind peste 6.000 de oameni.­­ Pînă în 1945 în întreaga țară erau elec­trificate doar 4—5 su­te de tîrguri așezate de regulă în apropie­rea orașelor , în 1962 electrificarea cuprinde 4.500 sate. MELEAGURI SIBIENE Raionul Sibiu este așezat la răscruce de drumuri. Frumoa­sele lui meleaguri sînt străbă­tute de patru șosele asfaltate­­ și cam tot de atîtea căi de fier ducînd spre Mediaș sau Rîm­­nicu-Vîlcea, spre Alba Iulia sau Brașov, își dau întîlnire pe pămînturile mănoase ale acestui încîntător colț de țară apele Oltului, ale Cibinului și Hîrtibaciului. Pe văile lor tră­iesc gospodari vrednici, cunos­cuți prin talentul lor în muncă și poezie. Muncitorii de la Fabrica de sticlă din A­­vrig ori de la barajul Sadu V își dispută cu aprindere mă­iestria în întrecerea tradi­țională cu vestitele țesătoare din Cisnădie și Tîlmaciu, din Săliște și Orlat , își unesc cîn­­tecele și jocurile avîntate în lumina rampei feciorii „cu flori mîndre-n pălărie“ și fe­tele „cu bujori­ în obrejon". Optimismul și exuberanța își sorb seva din bucuriile vieții noastre noi. Băieții scriu to­varășelor lor de muncă și de viață astfel de versuri înari­pate : „Tu care ieși ori seceri ori faci minuni la strung Fruntașă la întreceri Dă-mi mina să ți-o strung Soție, soră, mamă In viața noastră ești Cu cei fruntași de-o seamă Și-aleasa între aleși", iar lor, soților, iubiților, har­nicilor făurari de lumină și belșug le sînt închinate astfel de gînduri: „Da, scriu cu toții un poem In bronz și marmore albastre Poeme vieții ce-o trăim Poeme fericirii noastre O rimă-i fiecare șarjă Un viers e fiecare mînă... Ei scriu cu brațele­ amîndouă In cartea vremii noi . LUMINA I" Cuvîntul acesta LUMINA, în­scris cu litere majuscule inimile celor ce trăiesc pe me­în­leagurile sibiene are un a­­dînc sens simbolic, cuprinde în el marile prefaceri so­cialiste petrecute. Și aici , între Carpați și Tîrnave, întregul raion este electri­ficat. La lumina becului în­vață, seară de seară, și colec­tivistul Nicolae Boborodea din comuna Roșia. Elevul are u­mplele cărunte, dar setea lui neobosită de carte ne-o explică cu astfel de cuvinte : „Am 61 de ani. Din ăștia, 18 am fost slugă. In copilărie n-am cu­noscut școala. Am varte de ea acum, și tare bine îmi prinde... Cînd eram „individual’ am produs toată vremea 1.000 kg de porumb la hectar. In colec­tivă am ridicat insă producția în tot anul. Astăzi cultivăm, porumb, d-ăsta hibrid, care ne-a dat 5.400 kg la hectar. D-aia îți spun eu dumitale că dacă aveam școala asta mai de mult, astăzi am produce 7.000 kg la­ hectar. Și acum zilele n-au intrat în sac, am atinge și cifra, asta“. Pe masa colectivistului Bo­borodea, candidat al F­D­P. în circumscripția electorală nr. 7 din Roșia pentru alegerile din 3 martie, stau alături cărți pe coperta cărora citim : „Avu­tul obștesc în g.a.c.“, „Despre anotimpuri“, „Fire da tort" de G. Coșbuc. Cuvîntul acesta LUMINA este nelipsit și în limbajul tex­­tilistei Ana Cîrstea din Cis­nădie : „Ce era orașul altăda­tă? O risipitură de căsuțe pi­pernicite, cu geamuri mici, a­­coperite cu șindrilă, răsfirate la poalele Dealului Cucului. Prin zecile de ateliere ale patronilor hrăpăreți trudeau, bolnave, femei și copilandri goniți de prin satele apro­piate de exploatarea crun­tă a moșierilor și chiabu­rilor, de o viață și mai mi­zeră... Ceea ce vedeți acum­­ un alt Cisnădie. S-au clădit în anii din urmă blocuri și case muncitorești, centrul orașului este asfaltat, lumina fluores­centă a fost introdusă nu nu­mai în unitățile industriale ci și pe străzi. Notați că a­­ ­­ vem acum un spital cu o ca­pacitate de peste 200 de pa­turi, o policlinică și trei dis­pensare în care își desfășoară activitatea peste 30 de me­dici și aproape 80 de cadre sa­nitare medii, la noua casă de cultură își petrec timpul liber, în mod creator, sute de texti­­liști, avînd la dispoziție o bibliotecă cu cca. 20.000 de volume, săli de repetiții, de spectacole. Suntem­ un oraș al școlilor elementare, medii sau profesionale. Partidul ne în­vață și ne ajută să trăim tot mai bine". „Tot mai bine” este linia ascendentă a drumului nostru spre bunăstare și fericire, tot mai bine trăiesc și colectiviștii din Cristian. Anul acesta s-au făcut cunoscuți in raion prin marile producții agricole rea­lizate. Este o strînsă relație în­tre cifrele producției lor și faptul că la cooperativa din comună numai intre 3 si 27 ianuarie a.c. colectiviștii au cumpărat stofe și încălțăminte de peste 70.000 lei, articole me­­talo-chimice în valoare de 68.000 lei, articole de galante­rie de peste 30.000 lei. In numai 3 săptămîni ! Despre „lumină“, despre „tot mai bine“ vorbesc de fiecare dată alegătorii la întîlnirile cu candidații lor. Cînd a fost propus comunis­tul Ion Giurgiu din Loamneș pe lista de candidați F.D.p', oamenii i-au legat numele și faptele de însăși viața comu­nei. „N­ cunoașteți cu toții — vorbea un colectivist. Ați­­ văzut că și pînă acum a făcut­ treabă. Numai la lumina electrică să ne gîndim. A umblat pe la fiecare din noi. Ba, la munca în cîmp ne zicea și despre lu­cru, dar și despre ulița pe care stăm. Ce să facem, ce să mai reparăm... și cite n-am făcut. Acum în casele noas­tre este curent electric. Și cit­ii de bine. Și bun brigadierul nostru, îi ascultat. Am reparat cu el podurile, am pus pietriș pe ulițe. Cînd a zis să mergem la muncă voluntară, să lucrăm la șanțurile drumului, am fost -Asemenea gospodari sînt pro­puși pe meleagurile sibiene să candideze la alegerile de la 3 martie : fruntași în viața ob­ștească, cetățeni de frunte ai satelor și orașelor raionale. De această prețuire a colectivității se bucură învățătorul Vasile Macrea din Roșia, țesătoarea Ana Spack din Cisnădie, colec­tivistul Ștefan Traian din A­­vrig, zeci și sute la fel cu ei. Mii, zeci de mii de făurari de frumuseți materiale și spi­rituale de pe meleagurile si­biene vor trece prin fața ur­nei, în haine de sărbătoare, și vor vota pentru tot ce s-a născut și a înflorit din mun­ca lor pentru noul și viguro­sul salt spre culmi, spre soare. Locotenent-colonel I COSTEA Vineri­i martie 1963 Nr. 50 (5134) PENTRU OAMENII MUNCI! Trecînd în revistă marile sale înfăptuiri, poporul nostru are de ce să se bucure și are cu ce se mindri Rtfininia socialistă înaintează rapid pe calea pro­gresului. Omul muncitor, un trecut jefuit și asuprit de clasele exploatatoare, azi stăpin pe soarta sa, se află în centrul atenției și grijii partidului și guver­nului, se bucură de o viață din ce în ce mai bună. In primii trei ani ai planului de șase ani au fost construite din fondurile statului peste 113.000 apar­tamente, din care aproape 42.000 în 1962. In a­­ceeași perioadă populația și-a construit din fonduri proprii circa 300.000 locuințe, mai ales in mediul rural. A continuat să se dezvolte baza materială a in­­vățămintului și culturii, s-au construit pentru învă­­țămîntul de cultură generală peste 3800 săli de clasă. In anul 1962 au fost date în folosință 14 cinema­tografe la orașe cu 3500 locuri și au crescut cu 670 instalațiile cinematografice la sate. S-a îmbunătățit neîncetat asistența medico-sani­­tară a populației Numărul paturilor de asistență medicală a ajuns la sfîrșitul anului 1962 la 138.700, al circumscripțiilor sanitare la 3775, din care in mediul rural 2823, al caselor de naștere la 2,030. In anul 1962 reveneau circa 700 locuitori la un medic. In anul 1962, salariul real a crescut cu 4 la sută față de 1961. S-au vîndut populației prin comerțul socialist mărfuri în valoare de 53 miliarde lei. Re­țeaua de desfacere cu amănuntul s-a dezvoltat și s-a modernizat. Au fost înființate numeroase ma­gazine de desfacere și s-au reuti­­lat magazinele existente. S-a schimbat înfățișarea satelor, a orașelor de provincie, care pe vremea regimului burgh­ezo-mo­­șieresc stăteau decenii de-a rîndul ati într-o încremenire lipsită de viață, unde nimic nu se făcea pentru­­­ bunăstarea populației. In anii re­gimului democrat-popular, așezâ­ I­­tu­­­rile rurale, orașele, simt din plin înnoirea pe care le-o aduce viața nouă a patriei socialiste. In clișeele alăturate vă prezen­­­­tăm cîteva obiective social-cultu­­­­rale și economice ridicate în anii 0 mii, puterii populare în comune și ora­șe raionale pentru îmbunătățirea L*­­continuă a nivelului de trai al­­ populației. 1. Noua școală medie din Sinaia. 2. Salonul noilor năs­­­­cuți al dispensarului din comuna­­ Lenauheim, regiunea Banat. 3. In­terior al brutăriei comunale din­­" / Topraisar, regiunea Dobrogea.­­ 4. Moderna librărie cu autoservire din Orăștie. 5. Căminul cultural din comuna Deleni, regiunea Ias­ ■­ 6. Magazinul cu autoservire al cooperativei din comuna Boldu, raionul Rm. Sărat.

Next