Apărarea Patriei, martie 1963 (Anul 19, nr. 50-76)
1963-03-01 / nr. 50
■ [UNK]2 „In ——— — .....................................................................— APĂRAREA PATRIEI ~ ..................................................................................................... ...........— ...................... v—7-. , . g^«5H8a?R?r«*,i3W' ÎNFLORESC ORAȘELE ȘI SATELE PATRIEI Alegeri de odinioară — alegeri de azi de AUREA baranga s -am întîmplat acum aproape treizeci de ani într-un sat din Bărăgan la zi de alegeri. Era o duminică cenușie, cu cerul foarte jos și posomorit ca fețele de pămint ale oamenilor, strînși cu vătășeii în fața localului de vot. Satul așezat în grinarul țării arăta și el ce vai de lume : așezare necăjita, cu bordeie abia răsărite deasupra pămîntului, cu ogrăzi amărîte, cu ulițe strîmbe, noroioase, și cu un singur așezămînt prosper, circiuma. In duminica aceea, cîrciumarul făcuse dever mare, împărțind oamenilor țuică de dude, plătită de candidați pentru stîrnirea unui entuziasm electoral ce nu se zărea nicăieri Alegătorii știau foarte bine în ce consta alegerea. Umbla pe vremea aceea o vorbă care explica totul : „pleacă ai noștri, vin ai noștri, pleacă hoții, vin hoții“. Și formula era riguros exactă. Plecau liberalii, veneau țărăniștii, înaintea alegerilor se organizau întruniri în care viitorii aleși făgăduiau marea cu sarea. Fiecare viitor primar promitea reforme și realizări mărețe : drumuri, gară în comună, școală nouă, dispensar. Făgăduia, primarul se alegea, se instala în funcție, se chivernisea din sporturi și matrapazlâcuri, nu făcea bineînțeles nimic din ce promisese și pleca. Pleca el și venea altul. Din nou făgăduială, din nou marea cu sarea, iar chiverniseala și din nou plecarea. Oamenii ajunseseră să știe bine cum merge suveica. In ultima vreme a acelor alegeri nici nu mai ieșeau din ogrăzi. Stăteau la garduri și așteptau să se termine mascarada. La ce bun să se mai ostenească pînă la localul de vot cînd rezultatul — știau bine era același ? Am funcționat ani îndelungați ca medic într-un asemenea sat din Bărăgan, pînă la ultimul război, și ani de zile nu s-a schimbat prin partea locului nimic. Numai cimitirul creștea, fără gard, îmbogățit cu noi morminte, încolo, nimic. In ziua alegerilor de care vorbeam a venit și cineva... de la „centru“. A vorbit vreo jumătate de oră oamenilor într-o limbă păsărească și a plecat grăbit în limuzină. Sătenii l-au privit într-o liniște încordată. Și numai la sfârșit, un țăran înalt și osos l-a întrebat arătîndu-i băiatul, copil de vreo opt-nouă ani ce-i stătea alături : „Bine, boierule, dar cu el ce fac?“ Băiatul era numai piele și os, cu burta umflată de friguri. ‘„Votul dăm, ori nu-l dăm, dar cu el ce fac ?“ îl Domnul de la centru n-a mai răspuns nimic fiindcă era grăbit și trebuia să mai bată și alte comune, in urma prafului lăsat de mașină a rămas satul ca o așezare preistorică, chinuită de lipsuri și nevoi fără număr. Seara, la lăsarea întunericului, satul adormea orbește fiindcă din găzdnițe lipsea — în țara petrolului — și gazul lampant. M-am întors de curînd în același sat în care mi-am cheltuit atâția ani ai tinereții mele. Ce pană inspirată ar putea să consemneze, cum se cuvine, schimbările intervenite? Fac efortul să reconstituți locurile și încordarea se arată a fi zadarnică. Viața a măturat semnele vitregiei de ieri. ’ In satul colectivizat s-a născut o nouă viață. In locul cocioabelor de ieri, vezi casele gospodarilor de astăzi, cu aspectul lor prosper. Aici era școala veche ? Da, aici, și descoperi un așezămînt de cultură ce-ți umple inima de bucurie. Caut dispensarul unde am funcționat ca medic, cu cele trei cămăruțe insalubre și cu o mizerabilă odaie ca de pușcărie pentru izolarea contagioșilor, și mă aflu acum în fața unui spital modern, utilat bogat cu tot ce-i trebuie unei asemenea instituții. Vizitez căminul cultural și întirzii și eu cu un grup de tineri in fața televizorului , in sat e fierbere mare. La București cîntă pentru toată țara, in studioul televiziunii, corul satului. Nu mă mir de ceea ce văd, fiindcă știu că realitatea aceasta o regăsești și în satul de alături, și intr-unul de munte, pe întinsul țării. Aș vrea să oriunde întîrzii mai mult la sfat cu oamenii, dar sînt ocupați cu treburi, în curînd vin alegerile. Vor trebui să-și aleagă gospodarii, pe cei mai buni dintre cei buni, care să vegheze pentru ca viața lor fericită de astăzi să fie mîine și mai îmbelșugată și mai plină de roade. Candidații sînt aleși după o matură chibzuință, după meritele și faptele fiecăruia. A o face parte din sfat este fără îndoială mare cinste, dar și o sarcină plină de răspundere. Oamenii te învestesc cu încrederea lor, n-ai vrea s-o dezminți. Cei aleși trebuie deci să fie cei mai harnici, cei mai devotați, cei mai însuflețiți de dorința ca fiecare zi să aducă noi și noi realizări. Intre cei propuși sînt bătrîni cu experiența virstei și tineri aducînd puterea de muncă, năvalnică, a virstei lor. Sînt bărbați și femei, oameni de toate îndeletnicirile, dar care au dovedit și cu alte prilejuri că sînt demni de respectul alegătorilor. Cîtă distanță, și ce deosebire ca de la cer la pămînt, între ceea ce a fost odinioară și ce este acum. Vorbele deșarte, făgăduielile mincinoase și viclene, gîndul chiverniselii personale, au fost toate izgonite ca niște miasme ale trecutului întunecat. Ceea ce cântărește astăzi e munca, faptul concret, exemplul convingător, dovada dragostei pentru patria noastră socialistă. Asist la propunerea candidaților. Fiecare om este discutat cu temeinicie, se arată ce însușiri are și ce lipsuri, cum trebuie să se privească pe el însuși în această clipă importantă cînd se hotărăște punerea candidaturii lui. La sfârșit ia cuvintul și cel propus. Nici o paradă de vorbe false, nici un fel de zurgălăi. Candidatul stă de vorbă cu alegătorii săi, se sfătuie cu ei, gîndindu-se de pe acum cum să lucreze, cum să muncească pentru ca fiecare din cei care îl vor vota s-o facă cu sentimentul că n-a greșit în alegerea sa. Am stat cîteva ore cu oamenii aceștia și n-am auzit niciodată pronunțîndu-se vorba : eu. Am auzit însă mereu cuvîntul , noi. De la individualul, egoistul, rapacele și înfumuratul eu, pînă la acest noi, de astăzi, e însuși drumul străbătut de oameni, în lupta lor pentru mai bine, mai frumos, mai uman, mai civilizat. Acum treizeci de ani am venit în sat pe un drum cu hîrtoape îngropat în noroi. Am plecat acum cîteva nopți pe o șosea pietruită, realizată prin munca patriotică a oamenilor. Șoseaua era luminată de becurile electrice, dar nu mai știu nici eu ce-mi lumina calea , lămpile sau bucuria din ochii oamenilor? Cred mai degrabă că era lumina din sufletele lor chemate și renăscute la o nouă viață în anii puterii socialiste Imm 1363 ÎN NOUL ORAȘ RAIONAL Aici a fost cîndva un maidan cu gropi, cu bălți și foi de magheran. Cu cuprindeai cu ochii lung pustiu, călătorea doar colbul cenușiu... Azi un oraș se-ntinde pină-n larg cu blocuri mari, cu turn ca un catarg. Privesc doi tineri, ce întiia dată. Ei vor vota cu fața-mbujorată. I-am întrebat : — Sînt mulți ca voi prieteni ce-acuma văd al unnei strai de cetini, de flori și de lumini puzderii, vestind in Mart întinsul primăverii. Ei mi-au răspuns : — Priviți hora de-afară orașul tot votează prima oară ! De aceea vom alege deputat pe un zidar ce-aicea a lucrat, ca votul nostru să însemne-n parte, o cărămidă prinsă mai departe Colonel NICOLAE TAÎTTT Cifre fi @ In 1938, în toată agricultura Romîniei au existat doar 4049 tractoare și cîteva sute de semănători mecanice La sfîrșitul anului 1962, agricultura țării noastre dispunea de cca 57.000 de tractoare, cca 53.000 semănători mecanice și 28.000 combine pentru păioase In 1965, agricultura noastră socialistă va dispune de 100.000 tractoare fizice, peste 70.000 semănători, peste 43.000 combine pentru păioase, peste 8.000 combine de porumb . In regimul ghezo-moșieresc, darîn peste un sfert de veac, 1918—1944, au fost pregătiți doar 4700 de ingineri agronomi și medici veterinari. In ultimii 15 ani au fost pregătiți pentru agricultură peste 14.000 specialiști cu studii superioare, 25.000 de tehnicieni, peste 100.000 de mecanizatori Pînă în 1970, agricultura va primi încă cca 30.000 cadre tehnice agricole cu studii medii, 9.400 cadre cu pregătire agricolă superioară, cca 105 000 mecanici agricoli, cca 3.400 maiștri mecanici, cca 24.000 ingineri mecanici. Numărul căminelor culturale la sate a crescut de la 3.500 în 1938 la 12.060 în 1961 . Numărul bibliotecilor comunale a crescut de la 612 în 1955 la 2.196 în 1961 . In 1962 volumul de desfacere a materialelor de construcții prin cooperația de consum a crescut de 14,2c ori față de 1950, iar cel de desfacere a confeeriilor de 8,846 ori. In raionul Lugoj, în ultimele 3 luni formațiile culturale au prezentat 455 programe la care au participat 67.500 spectatori. In raion funcționează 212 formații de amatori, între care 106 echipe de teatru, 64 echipe de dansuri populare și 65 brigăzi artistice ; formațiile de amatori cuprind peste 6.000 de oameni. Pînă în 1945 în întreaga țară erau electrificate doar 4—5 sute de tîrguri așezate de regulă în apropierea orașelor , în 1962 electrificarea cuprinde 4.500 sate. MELEAGURI SIBIENE Raionul Sibiu este așezat la răscruce de drumuri. Frumoasele lui meleaguri sînt străbătute de patru șosele asfaltate și cam tot de atîtea căi de fier ducînd spre Mediaș sau Rîmnicu-Vîlcea, spre Alba Iulia sau Brașov, își dau întîlnire pe pămînturile mănoase ale acestui încîntător colț de țară apele Oltului, ale Cibinului și Hîrtibaciului. Pe văile lor trăiesc gospodari vrednici, cunoscuți prin talentul lor în muncă și poezie. Muncitorii de la Fabrica de sticlă din Avrig ori de la barajul Sadu V își dispută cu aprindere măiestria în întrecerea tradițională cu vestitele țesătoare din Cisnădie și Tîlmaciu, din Săliște și Orlat , își unesc cîntecele și jocurile avîntate în lumina rampei feciorii „cu flori mîndre-n pălărie“ și fetele „cu bujori în obrejon". Optimismul și exuberanța își sorb seva din bucuriile vieții noastre noi. Băieții scriu tovarășelor lor de muncă și de viață astfel de versuri înaripate : „Tu care ieși ori seceri ori faci minuni la strung Fruntașă la întreceri Dă-mi mina să ți-o strung Soție, soră, mamă In viața noastră ești Cu cei fruntași de-o seamă Și-aleasa între aleși", iar lor, soților, iubiților, harnicilor făurari de lumină și belșug le sînt închinate astfel de gînduri: „Da, scriu cu toții un poem In bronz și marmore albastre Poeme vieții ce-o trăim Poeme fericirii noastre O rimă-i fiecare șarjă Un viers e fiecare mînă... Ei scriu cu brațele amîndouă In cartea vremii noi . LUMINA I" Cuvîntul acesta LUMINA, înscris cu litere majuscule inimile celor ce trăiesc pe meînleagurile sibiene are un adînc sens simbolic, cuprinde în el marile prefaceri socialiste petrecute. Și aici , între Carpați și Tîrnave, întregul raion este electrificat. La lumina becului învață, seară de seară, și colectivistul Nicolae Boborodea din comuna Roșia. Elevul are umplele cărunte, dar setea lui neobosită de carte ne-o explică cu astfel de cuvinte : „Am 61 de ani. Din ăștia, 18 am fost slugă. In copilărie n-am cunoscut școala. Am varte de ea acum, și tare bine îmi prinde... Cînd eram „individual’ am produs toată vremea 1.000 kg de porumb la hectar. In colectivă am ridicat insă producția în tot anul. Astăzi cultivăm, porumb, d-ăsta hibrid, care ne-a dat 5.400 kg la hectar. D-aia îți spun eu dumitale că dacă aveam școala asta mai de mult, astăzi am produce 7.000 kg la hectar. Și acum zilele n-au intrat în sac, am atinge și cifra, asta“. Pe masa colectivistului Boborodea, candidat al FDP. în circumscripția electorală nr. 7 din Roșia pentru alegerile din 3 martie, stau alături cărți pe coperta cărora citim : „Avutul obștesc în g.a.c.“, „Despre anotimpuri“, „Fire da tort" de G. Coșbuc. Cuvîntul acesta LUMINA este nelipsit și în limbajul textilistei Ana Cîrstea din Cisnădie : „Ce era orașul altădată? O risipitură de căsuțe pipernicite, cu geamuri mici, acoperite cu șindrilă, răsfirate la poalele Dealului Cucului. Prin zecile de ateliere ale patronilor hrăpăreți trudeau, bolnave, femei și copilandri goniți de prin satele apropiate de exploatarea cruntă a moșierilor și chiaburilor, de o viață și mai mizeră... Ceea ce vedeți acum un alt Cisnădie. S-au clădit în anii din urmă blocuri și case muncitorești, centrul orașului este asfaltat, lumina fluorescentă a fost introdusă nu numai în unitățile industriale ci și pe străzi. Notați că a vem acum un spital cu o capacitate de peste 200 de paturi, o policlinică și trei dispensare în care își desfășoară activitatea peste 30 de medici și aproape 80 de cadre sanitare medii, la noua casă de cultură își petrec timpul liber, în mod creator, sute de textiliști, avînd la dispoziție o bibliotecă cu cca. 20.000 de volume, săli de repetiții, de spectacole. Suntem un oraș al școlilor elementare, medii sau profesionale. Partidul ne învață și ne ajută să trăim tot mai bine". „Tot mai bine” este linia ascendentă a drumului nostru spre bunăstare și fericire, tot mai bine trăiesc și colectiviștii din Cristian. Anul acesta s-au făcut cunoscuți in raion prin marile producții agricole realizate. Este o strînsă relație între cifrele producției lor și faptul că la cooperativa din comună numai intre 3 si 27 ianuarie a.c. colectiviștii au cumpărat stofe și încălțăminte de peste 70.000 lei, articole metalo-chimice în valoare de 68.000 lei, articole de galanterie de peste 30.000 lei. In numai 3 săptămîni ! Despre „lumină“, despre „tot mai bine“ vorbesc de fiecare dată alegătorii la întîlnirile cu candidații lor. Cînd a fost propus comunistul Ion Giurgiu din Loamneș pe lista de candidați F.D.p', oamenii i-au legat numele și faptele de însăși viața comunei. „N cunoașteți cu toții — vorbea un colectivist. Ați văzut că și pînă acum a făcut treabă. Numai la lumina electrică să ne gîndim. A umblat pe la fiecare din noi. Ba, la munca în cîmp ne zicea și despre lucru, dar și despre ulița pe care stăm. Ce să facem, ce să mai reparăm... și cite n-am făcut. Acum în casele noastre este curent electric. Și citii de bine. Și bun brigadierul nostru, îi ascultat. Am reparat cu el podurile, am pus pietriș pe ulițe. Cînd a zis să mergem la muncă voluntară, să lucrăm la șanțurile drumului, am fost -Asemenea gospodari sînt propuși pe meleagurile sibiene să candideze la alegerile de la 3 martie : fruntași în viața obștească, cetățeni de frunte ai satelor și orașelor raionale. De această prețuire a colectivității se bucură învățătorul Vasile Macrea din Roșia, țesătoarea Ana Spack din Cisnădie, colectivistul Ștefan Traian din Avrig, zeci și sute la fel cu ei. Mii, zeci de mii de făurari de frumuseți materiale și spirituale de pe meleagurile sibiene vor trece prin fața urnei, în haine de sărbătoare, și vor vota pentru tot ce s-a născut și a înflorit din munca lor pentru noul și vigurosul salt spre culmi, spre soare. Locotenent-colonel I COSTEA Vinerii martie 1963 Nr. 50 (5134) PENTRU OAMENII MUNCI! Trecînd în revistă marile sale înfăptuiri, poporul nostru are de ce să se bucure și are cu ce se mindri Rtfininia socialistă înaintează rapid pe calea progresului. Omul muncitor, un trecut jefuit și asuprit de clasele exploatatoare, azi stăpin pe soarta sa, se află în centrul atenției și grijii partidului și guvernului, se bucură de o viață din ce în ce mai bună. In primii trei ani ai planului de șase ani au fost construite din fondurile statului peste 113.000 apartamente, din care aproape 42.000 în 1962. In aceeași perioadă populația și-a construit din fonduri proprii circa 300.000 locuințe, mai ales in mediul rural. A continuat să se dezvolte baza materială a invățămintului și culturii, s-au construit pentru învățămîntul de cultură generală peste 3800 săli de clasă. In anul 1962 au fost date în folosință 14 cinematografe la orașe cu 3500 locuri și au crescut cu 670 instalațiile cinematografice la sate. S-a îmbunătățit neîncetat asistența medico-sanitară a populației Numărul paturilor de asistență medicală a ajuns la sfîrșitul anului 1962 la 138.700, al circumscripțiilor sanitare la 3775, din care in mediul rural 2823, al caselor de naștere la 2,030. In anul 1962 reveneau circa 700 locuitori la un medic. In anul 1962, salariul real a crescut cu 4 la sută față de 1961. S-au vîndut populației prin comerțul socialist mărfuri în valoare de 53 miliarde lei. Rețeaua de desfacere cu amănuntul s-a dezvoltat și s-a modernizat. Au fost înființate numeroase magazine de desfacere și s-au reutilat magazinele existente. S-a schimbat înfățișarea satelor, a orașelor de provincie, care pe vremea regimului burghezo-moșieresc stăteau decenii de-a rîndul ati într-o încremenire lipsită de viață, unde nimic nu se făcea pentru bunăstarea populației. In anii regimului democrat-popular, așezâ Iturile rurale, orașele, simt din plin înnoirea pe care le-o aduce viața nouă a patriei socialiste. In clișeele alăturate vă prezentăm cîteva obiective social-culturale și economice ridicate în anii 0 mii, puterii populare în comune și orașe raionale pentru îmbunătățirea L*continuă a nivelului de trai al populației. 1. Noua școală medie din Sinaia. 2. Salonul noilor născuți al dispensarului din comuna Lenauheim, regiunea Banat. 3. Interior al brutăriei comunale din" / Topraisar, regiunea Dobrogea. 4. Moderna librărie cu autoservire din Orăștie. 5. Căminul cultural din comuna Deleni, regiunea Ias ■ 6. Magazinul cu autoservire al cooperativei din comuna Boldu, raionul Rm. Sărat.