Apărarea Patriei, iulie 1963 (Anul 19, nr. 153-178)
1963-07-02 / nr. 153
2 rm Gata de zbor Foto: D. TANCL RENUMELE ESCADRILEI OBLIGA Era în prima jumătate a lunii mai a.c. O comisie a eșalonului superior controla la escadrila comandată de ofițerul Al. Olteanu stadiul îndeplinirii planului pregătirii de luptă în zbor. S-a constatat atunci un lucru neplăcut. Piloții, întregul personal de aci reușiseră să execute numai 45 la sută din sarcinile planificate. S-au constatat rămîneri în urmă și în privința elementelor de întrebuințare în luptă, a zborurilor la mică înălțime, îndeplinirea baremurilor de clasificare a unor piloți etc. La acestea se mai adăugau cîteva abateri de la disciplina militară. Situația era cu atît mai de neînțeles cu cît în această escadrilă se reușise încă în martie 1961 performanța (care a fost realizată abia recent, de pildă, de escadrila subordonată maiorului Ilie Izbașa) ca toți piloții din subunitate să dețină cea mai înaltă clasificare — pilot clasa 1. Și tot această escadrilă reușise să devină prima subunitate de frunte în aviația noastră militară. Experiența bună dobîndită în decursul anilor nu îndreptățea de loc rezultatele cu care escadrila se prezenta la control. Bineînțeles, comisia eșalonului superior a adus aspre critici față de starea de lucruri întîlnită, a dat îndrumări corespunzătoare pentru aducerea escadrilei pe linia obținerii celor mai bune rezultate. De atunci a trecut un timp, întregul personal de aci a descoperit resurse pînă atunci insuficient folosite, a făcut un adevărat tur de forță și a reușit pînă în zilele trecute să- recupereze mult din rămînerile , în urmă. Revăzîndu-se planificarea, a fost restructurată proporția în cadrul acesteia a diferitelor categorii de pregătire. S-a obținut pînă la urmă ca sarcinile de zbor în condițiile meteorologice normale noaptea să fie îndeplinite în proporție de 135 la sută, cele în condiții meteorologice normale ziua în proporție de 125 la sută, iar în condiții meteorologic fi grele ziua în procentaj de 105 la sută. S-a ajuns la zi și cu lififilaritatea sarcinilor întrebuințării în luptă. Toți piloții care au executat trageri drn ținte aeriene reale au obținut calificativul „foarte bine" iar la aplicații întreg, personalul și-a făcut pe deplin datoria. S-a demonstrat astfel că există posibilitatea reală ca escadrila să se situeze cel puțin la nivelul aprecierilor bune Se poate nu numai la nivelul maxim atins în trecut, ci și mai bine ; garanție stau capacitatea și experiența oamenilor, ce se făceau despre ea pînă anul trecut. Numai că ar trebui perseverat în continuare pe linia rezultatelor bune. Pentru că în prezent sînt laturi importante ale muncii la care încă există rămîneri în urmă. Iată, spre exemplu, un obiectiv de cea mai mare importanță nu a fost îndeplinit. Pînă cu cîteva zile în urmă, escadrila realizase numai 58 la sută din sarcinile pe perioadă de zbor în condiții meteorologice grele noaptea. Explicațiile privind dificultățile care au existat în această privință nu sînt suficient de întemeiate. Dificultăți asemănătoare au stat și în fața escadrilei comandate de maiorul Ilie Izbașa, pe același aerodrom. Totuși, în escadrila subordonată maiorului Izbașa, piloții au realizat în același interval de timp sarcinile de zbor în condiții meteorologice grele noaptea în proporție de 114 la sută. Ar trebui să se manifeste mai multă perseverență și în privința îndeplinirii hotărîrii adoptate într-o adunare generală a organizației de bază de partid. Prin ea comuniștii s-au angajat să sprijine pe comandant pentru ca pînă la 23 August escadrila să obțină asemenea rezultate încît să mențină pe mai departe titlul de „Subunitate de frunte". Toți militarii din escadrilă au îmbrățișat cu căldură acest important obiectiv. Dar care era situația în această privință mai zilele trecute ? Reamintim că în luna mai a anului 1962, circa 70 la sută din militarii în turkilon cuceriseră deja insigna „Militar de frunte". Anul acesta, la mijlocul lui iunie, insigna „Militar de frunte" o dețineau doar 48 la sută dintre ei. Să facem acum iarăși o comparație cu escadrila subordonată maiorului Ilie Izbașa; încă în luna mai a anului în curs, toate echipajele din această escadrilă dețineau titlul de „Subunitate de frunte". Revenind la escadrila comandată de ofițerul Alex. Olteanu trebuie să arătăm că pînă la 20 iunie nu fusese verificat încă nici un echipaj pentru a obține același titlu. Suntem convinși că membrii de partid vor ști să mobilizeze și să ajute pe militari pentru ca în cel mai scurt timp escadrila să se situeze la nivelul celor ce și-au propus și din acest punct de vedere. In sfîrșit ar trebui să se acorde mai multă atenție și eficienței muncii politico-educative cu militarii din escadrilă. Pentru că, așa cum recunoaște și maiorul P. Iovan, locțiitorul politic al comandantului de escadrilă, militarii manifestau anul trecut mai multă inițiativă în muncă. Dar dezvoltarea inițiativei nu-i posibilă fără participarea intensă, în primul rând a tuturor piloților, șefi de echipaje și de patrule, la rezolvarea multiplelor aspecte și sarcini ale activității politico-educative. Maiorul Gh. Brișcă, în calitate de comandant de patrulă, și căpitanul Fr. Cuc sprijină cu adevărat pe comandantul de escadrilă și locțiitorul său politic în mobilizarea piloților, tehnicienilor, militarilor în termen la îndeplinirea cît mai conștiincioasă a sarcinilor ce le au în pregătirea de luptă și politică. Pentru atingerea unui nivel calitativ superior în munca din escadrilă trebuie să-și aducă din plin contribuția, pe baza experienței ce o au, și ofițerii Gh. Gîrbaciu, Gh. Iancu, A. Dorobanțu, precum și alții. Aceștia din urmă nu stau decît rareori de vorbă cu subordonații, nu se interesează suficient de traiul lor, de felul în care se pregătesc sub aspect profesional și politico-ideologic etc. Fără contribuția tuturor cadrelor la rezolvarea multiplelor aspecte ale muncii din subunitate nu se va realiza nivelul calitativ dorit de fiecare pentru escadrila lor. Tradiția bună dobindită în anii trecuți de militarii din escadrila subordonată ofițerului Al. Olteanu se cere a fi continuată și dezvoltată. Mai înainte militarii din alte escadrile Si luau drept pildă spre ținta la care năzuiau să ajungă. Acum au fost pe alocuri în trecuți. Avînd însă în vedere experiența bună pe care au dobîndit-o în trecut, capacitatea verificată în practicii a piloților, tehnicienilor și întregului personal din escadrilă de a face față unor situații deosebit de complexe, suntem convinși că ei vor învinge dificultățile ce le au în prezent, însăși tradiția, bunul renume pentru care s-a muncit intens și de care s-au bucurat, pînă nu de mult, constituie un puternic stimulent pentru a obține noi și însemnate succese în viitor. Căpitan GR. NANU Pe peronul Gării de Nord din Capitală In gara București Nord își face serviciul o mină de militari de la comenduirea de garnizoană. Ei dau mult sprijin militarilor sosiți in delegații cu diverse misiuni și totodată asigură menținerea disciplinei militare în această importantă „poartă" a Capitalei. ...Cu cîteva zile în urmă, dintr-un tren a coborât un militar transmisionist, pe nume soldatul Ilie Ignea. Ostașul se grăbea să prindă un alt tren pentru a ajunge cu o zi mai degrabă din misiunea unde fusese trimis. Cui să-i ceară repede o informație ? A apelat la gradatul de la comenduire ce se afla nu departe de ei. Aflînd despre ce este vorba, caporalul C. Bobric a mers împreună cu soldatul la casa de bilete, ajutîndu-l să scoată tichetul necesar. Caporalul Bobric a condus apoi pe transmisionist la vagonul unde i s-a repartizat locul. La plecarea trenului, ostașul a mulțumit Călduros gradatului pentru ajutorul care i l-a dat. O întîmplare obișnuită — neieșită cu nimic din comun. Dar întîmplări asemănătoare au loc zilnic. Iar ostașii care-și fac serviciul in Gara de Nord se străduiesc să fie la Înălțimea Încrederii care li s-a acordat Locotenent-major ION GH. TOMA In aplicația care a avut loc recent, legătura radio a fost realizată în timp util și a funcționat fără întrerupere. In clișeu : Locotenentul Sima Paraschiv verifică modul de lucru al unui subordonat. Foto : C. M.IHAI APĂRAREA PATRIEI Preocupări în tabără, în timpul liber De citeva zile, elevii școlii noastre militare de subofițeri se găsesc in tabără. Ei depun un interes deosebit in însușirea lucrărilor practice la instrucția de specialitate, iar timpul liber și-l petrec in mod plăcut, folositor. De pildă, de curînd, elevii au vizitat uzina de utilaj greu „Progresul" din Brăila. Inginerul Gh. Bratosin le-a vorbit despre istoricul uzinei, subliniind puternica ei dezvoltare in anii regimului nostru democrat-popular. Apoi, mergînd dintr-o secție in alta, elevii au urmărit cu mult interes procesul de producție al uzinei, toa Intr-o altă zi, elevii din subunitacomandată de locotenentul-major R. Dediu au vizitat marele combinat siderurgic de la Galați, precum și șantierul naval din același oraș. De asemenea, tot in timpul lor liber, elevii au făcut un popas și la G.A.C. din comuna Pechea, regiunea Galați. Aici, tovarășul T. Căuș, vicepreședintele colectivei, a vorbit despre drumul acestei gospodării, care a luat ființă cu peste 10 ani în urmă. Elevii s-au întors in tabără dornici de a obține noi și noi succese în pregătirea lor de luptă și politică. Elev-fruntaș I. D1ACONU Intîlnire cu brigada științifică din localitate In sprijinul însușirii temeinice unor lecții politice, la clubul unităații noastre a avut loc o intîlnire a militarilor cu brigada științifică din localitate. Pe bază de argumente științifice, membrii brigăzii au răspuns la întrebările puse de militari. Au stîrnit un interes deosebit explicabile date în legătură cu apariția și dezvoltarea celulei vii, evoluția vieții și a speciilor etc. Brigada științifică a răspuns și la unele întrebări in legătură cu existența vieții pe alte planete și posibilitatea apropiată a cercetării acesteia de către pămînteni. Intilnirea militarilor cu brigada științifică a fost utilă și plină de învățăminte. înarmați cu noi cunoștințe despre apariția și dezvoltarea vieții pe pămînt, militarii vor da răspunsuri și mai documentate la lecția politică ce s-a predat de curînd (De la un corespondent voluntar). Marți 2 iulie 1963 Nr. 153 (5237) Concurs de transmisiuni pe eșalonul superior Rezultate la nivelul cerințelor Timp de trei zile s-a desfășurat pe eșalonul superior concursul celor mai buni militari și echipaje de transmisiuni. Deși probele la care s-a concurat au fost deosebit de grele, majoritatea concurenților au dat satisfacție deplină, reușind să se încadreze, la toate probele la care au concurat, intr-un timp mai scurt decît cel prevăzut de baremul pentru calificativul „foarte bine". Iată, de altfel, și rezultatele obținute pe categorii și specialități : La proba de transmitere și recepție la sală, pentru anul doi, locul iutii a fost ocupat de sergentul Petre Păscuță, radiotelegrafist clasa 2-a, din lotul Oituz. El a transmis 270 grupe în timp de 15 minute, adică cu 90 de semne pe minut, și a recepționat 240 grupe la viteza de 100 semne pe minut, cu numai două greșeli, depășind în acest fel la transmitere și recepție baremul pentru radiotelegrafist clasa întîia. Pe locul doi s-a clasat caporalul A. Toza, din lotul Bega, care a recepționat tot atît de bine, dar a transmis numai 250 de grupe. La proba de transmitere și recepție individuală, pentru anul întîi, locul 1 a fost ocupat de soldatul Ion Mărgineanu, din lotul Timișul, care a transmis 180 grupe la viteza de 70 semne pe minut și a recepționat 200 grupe la viteza de 80 semne pe minut. Tot atît de bine s-a prezentat și soldatul P. Mureșan, din lotul Oituz, care a ocupat locul 2. El a avut însă cu 2 greșeli mai mult la proba de transmitere. Cea mai spectaculoasă — și în același timp și cea mai grea probă — a fost traficul radio. Cerințele multiple prevăzute de instrucțiunile pentru concurs au cerut din partea participanților eforturi sporite. Printre altele, era necesar să se execute o serie de operațiuni complexe, cum ar fi instalarea stațiilor în barem, lucrul în telegrafie cu recepția și transmiterea în timp de 90 de minute a 20 de radiograme, strîngerea stațiilor, deplasarea lor în teren și lucrul în fojiie din mers cu transmiterea de radiograme prin procedeul cu colaționare, schimbarea caracteristicilor de lucru radio, luarea legăturii pe noile caracteristici de lucru și transmiterea unui semnal radio in rețeaua vecină. Dovedind o deplină stăpînire de sine și o perfectă cunoaștere a tehnicii de transmisiuni și a regulilor traficului radio, echipajul lotului Timișul, condus de sergentul Gh. Gorun, a reușit să ocupe primul loc. El a transmis în timp de 90 minute 320 grupe și a recepționat 320 grupe. In afară de aceasta, a instalat stația într-un timp mai scurt decît cel prevăzut de baremul pentru calificativul „foarte bine", iar în marș a ținut cu corespondenții săi o legătură sigură. Pe locul doi s-a clasat caporalul Ion Roșu, din lotul Bistra, iar pe locul trei caporalul Vasile Cocoșel, din lotul Oituz. Demn de reliefat este faptul că echipajul caporalului Cocoșel s-ar fi clasat pe primul loc dacă din neatenție nu ar fi omis să transmită o radiogramă. La telegrafiști anul intîi, locul 1 a fost ocupat de soldatul Aurel Cucerzan, din lotul Oituz, care transmis 1 300 grupe în timp de o o oră, depășind cu 100 grupe baremul pentru specialist clasa a 3-a, în timp ce la anul II, locul întîi a fost ocupat de soldatul fruntaș Constantin Tudor, lotul Oituz, care a transmis 1 400 grupe pe oră. Proba de echipaje telegrafice fost cîștigată de soldatul fruntaș P. Silaghi și soldatul I. Sandor, ambii din lotul Oituz, care au acumulat 16 718 puncte, în timp ce echipajul condus de caporalul I. Olaru a acumulat cu 2 puncte mai puțin. De remarcat este însă faptul că soldatul Sandor, deși este militar de anul întîi, s-a încadrat la baremul de 1 400 grupe pe oră, ceea ce echivalează cu calificarea pentru clasă 2-a. In ultima parte a concursului s-au întrecut constructorii de linii cablu. Si aici lupta cu secundele a trebuit să definitiveze cistigătorii. Proba a constat în întinderea unui circuit de 6 km, dintre care militarii trebuiau să întindă, cu masca pe figură, 3 km, iar la strîngerea liniei, de asemenea, 3 km cu masca pe figură. Printre altele, pe parcurs au rezolvat numeroase momente tactice tehnice, executind treceri peste șositele suport natural și artificial. Dînd dovadă de o rezistentă fizică superioară, grupa caporalului N. Nichiforov, din lotul Oituz, s-a clasat pe primul loc, cu 5 minute mai devreme decît prevede baremul pentru calificativul „foarte bine". In obținerea acestui rezultat și-au adus contribuția din plin soldații de anul întîi cum sînt : Ion Onea, C. Nițu, N. Lorentz, precum și șoferul C. Cîmpeanu, care a condus cu multă siguranță mașina prin unele porțiuni de teren greu accesibil. Pe locul doi s-a clasat grupa comandată de sergentul Ion Comis, din lotul Cerna, iar pe locul trei, grupa caporalului Sf. Barta, din lotul Bistra. Grupa comandată de sergentul Tudor Negru, din lotul Bega, a fost descalificată, deoarece ofițerul Ion Ștefănescu a trimis la concurs numai militari de anul doi, contrar instrucțiunilor pentru concurs. Intr-un cadru festiv au fost distribuite apoi numeroase premii primilor clasați, printre care diplome, cărți și numeroase obiecte. Căpitan C. ANDREIAN Bateria comandată de locotenentul-major Dumitru Bălan a ocupat în timp foarte scurt poziția de tragere. Artileriștii acestei subunități se remarcă adesea prin priceperea și elanul cu care-și îndeplinesc îndatoririle și misiunile. Foto: ST. IONESCU IN EXCURSIE Priviți de pe fundul viitorului lac de acumulare, munții in ai căror umeri se va sprijini barajul apar ca doi coloși de piatră, iar schelăria miilor de trepte ce urcă spre platformele macaralelor — simple bețișoare de chibrit. La înălțimi amețitoare, cățărați pe stînca aproape verticală, muncitori legați între ei și ancorați cu frînghii care de aici, de jos, par fire de păianjen, rup bucată cu bucată, cu pirhamerul, piatra dură a muntelui, șlefuind „lăcașul“ din care va crește barajul. Tuneluri, tuneluri. Prin tunel curge Argeșul, din tuneluri ies puternice mașini basculante care se opresc pentru citeva secunde in fața escavatoarelor și încărcate cu piatră își continuă drumul spre locul de descărcare Explicațiile inginerului Gh. Zaharia ii ajută pe excursioniști să înțeleagă cum va arăta barajul, să-și imagineze frumusețea șoselei care, cătindu-și drum pe buze de prăpăstii, prin tunete și peste poduri suspendate la mari Înălțimi, va aluneca pe creasta barajului, pentru a înconjura apoi uriașul lac de acumulare. Iată, pe acolo va trece tunelul care va purta spre turbinele hidrocentralei apele învolburate ale Argeșului înfrățit cu undele altor cîtorva nori de munte — Topologul, Riul Doamnei, Vîslanul... cu un grup de muncitori Convorbirea — dintre care mulți au lucrat și la hidrocentrala V. I. Lenin — dezvăluie pasiunea creatoare a constructorilor, sentimentele de mindrie patriotică de care sînt animați. Impresiile excursioniștilor din garnizoana in care muncește maiorul Gheorghe Spătaru sînt încă proaspete, impletindu-se cu cele de la fabricile vizitate in drum spre Curtea de Argeș, de la locurile istorice pe unde au trecut și unde splendoarea peisajului i-a înaintat. Aprecierile unanime ale ofițerilor participanți au fost : „Excursie instructivă, de neuitat, ne-a ajutat să cunoaștem noi frumuseți ale patriei ne-a adus noi dovezi ale hărniciei oamenilor noștri, ne-a ajutat să ne întregim o serie de cunoștințe însușite de noi la învățămîntul politico-ideologic, iar de soțiile noastre — la universitatea populară. A fost bună inițiativa Casei ofițerilor de a organiza excursia și dorim să mai participăm la asemenea activități in aer liber“. Acum, vara, mai mult decît în alte anotimpuri, turismul, drumeția, excursiile, sunt activități din cele mai îndrăgite de ofițeri și de familiile lor, iar casele ofițerilor și cluburile de garnizoană au un rol important în organizarea lor. Dar cum trebuie organizate aceste activități care îmbină atît de bine recreativul cu instructivul pentru a atrage un număr cît mai mare de participanți și a fi cât mai educative ? Am discutat această problemă cu mai mulți șefi de case ale ofițerilor și cu ofițeri din unități. Unii au afirmat că esențialul este alegerea celui mai interesant traseu. „Nu trebuie să mergem prea des prin aceleași locuri cind ara e atît de largă și avem atâtea de văzut...“. Alții au afirmat că totul depinde de alegerea timpului cel mai potrivit. „Personal, aș fi participat și eu la excursia de pe Argeș — ne-a declarat un tovarăș — dacă n-ar fi avut loc în ziua cind copiii noștri au dat serbarea de sfîrșit de an școlar". Dar nu puțini au fost și cei care au spus „Am aflat de excursie abia după ce ea a avut loc...“. Toți au în felul lor dreptate. Organizatorii excursiilor trebuie să țină seama de multe amănunte. De pildă, casa ofițerilor al cărei șef este ofițerul I. Melinte a planificat câteva excursii, dar nu a realizat nici una. „Era bine dacă șeful casei ofițerilor se consulta cu noi, dacă veneam unități să ne ceară părerea — ne-au declarat ofițerii — l-am fi ajutat să stabilească și un traseu convenabil și momentul cel mai potrivit. In plus, ar fi știut mai mlți dintre noi de excursie..." Cind se organizează excursii, trebuie să se pornească de la scopul urmărit. In acest caz, unele sunt „amănuntele“ de care trebuie să se țină neapărat seama într-o excursie pe o distanță scurtă, simplă „ieșire la iarbă verde" — și altele intr-o excursie documentară. Ne vom referi numai la unele aspecte ale pregătirii excursiei documentare și anume la grija pentru asigurarea unui conținut cit mai educativ al acestei activități. E știut lucru că excursii chiar prin meleaguri din cele mai pitorești și bogate în locuri ce merită să fie văzute devin monotone, chiar obositoare, dacă nu sînt însoțite — iar in unele cazuri precedate — de explicații care să reîmprospăteze în mintea participanților unele cunoștințe sau noțiuni din domenii variale ale științei : geografie și geografie economică, istorie și arheologie, botanică și zoologie, legate de traseul excursiei. E o îndatorire de cinste a ghizilor, desemnați de organizatori din rândurile participanților la excursii pentru a da explicații, să se pregătească temeinic. Cunoscind traseul și folosindu-se de broșurile editate pentru turiști, de date culese din presă, din manuale și de alte asemenea materiale, ei pot ajuta pe excursioniști să vadă nu cu ochi de simplu trecător, ci cu ochi de cunoscător locurile pe care le vizitează sau pe lângă care trece să aprecieze însemnătatea economică a unui nou obiectiv industrial, prefacerile socialiste adinei din viața oamenilor, valoarea istorică a unui monument sau amănuntele care dau termen deosebit unui anumit peisaj. Ofițerii și instructorii care încadrează casele ofițerilor și cluburile de garnizoană trebuie să fie ei inșiși în primul rînd cunoscători ai bogățiilor, frumuseților și realizărilor din patria noastră, să fie propagandiști pricepuți. Explicațiile ghizilor din rîndurile participanților la excursii trebuie să fie întregite de explicațiile personalului calificat de la locurile vizitate, tovarăși bine pregătiți din întreprinderi și instituții dau relații largi — adevărate lecții de economie concretă, la fața locului — și este util să se apeleze la ajutorul lor. Organizarea unor excursii în grup poate fi ușurată când casele ofițerilor țin legătură permanentă cu O.N.T.Carpați, care oferă condiții avantajoase de deplasare și pune la dispoziția participanților ghizi competenți. Aceasta nu înseamnă că nu se pot folosi și alte mijloace pentru organizarea unor excursii, în funcție de condițiile locale. Excursiile implică multe eforturi, rezolvarea multor probleme organizatorice și practica a dovedit că o singură persoană nu se poate cuprinde pe toate chiar dacă această persoană este șeful casei ofițerilor. La unele case ale ofițerilor și cluburi de garnizoană au luat ființă — născute din vise și cerințele vieții — colective pentru organizarea activităților turistice. Asemenea colective este bine să se creeze la toate casele ofițerilor și cluburile de garnizoană, iar responsabilul acestui colectiv să fie membru al consiliului de conducere. Formate din iubitori ai drumețiilor și sprijinite efectiv de șeful garnizoanei, de comandanții de unități, ele antrenează un mare număr de ofițeri, subofițeri și membri de familie in plăcuta îndeletnicire, din timpul liber, a cunoașterii patriei. Ocupindu-se cu organizarea de excursii, colectivele de turism ii ajută totodată, cu sfaturile lor, pe cei care pleacă in concediu să-și organizeze intr-un mod cit mai plăcut și instructiv odihna, dau sugestii posesorilor de motociclete și de autoturisme personale asupra celor mai indicate trasee, colaborează cu cercurile de fotografi și de pieton amatori pentru realizarea de fotografii și tablouri, alcătuirea de albume, fotomontaje și chiar expoziții legate de activitatea turistică. Cu sprijinul membrilor cercurilor literare se pot organiza montaje literare, seri de poezii etc. inspirate din cele văzute cu ocazia excursiilor. Sîntem în plin anotimp al activităților cultural-educative în aer liber. Să folosim condițiile create pentru ca în orele libere și mai ales in zilele libere, împreună cu familiile, să străbatem drumurile minunatei noastre patrii, să vedem cu ochii noștri splendorile ei și cu mai multe din realizările care- sporesc din zi în zi faima l Maior AUREL ȘENDROIU Maior CONSTANTIN BOTONCEA In plin anotimp al activităților cultural-educative în aer liber "■ * 55*K»555«55555 fk* k*k* kZSV555# 5* «Vf,v* » Satisfacția datoriei împlinite ! Pe caporalul Ion Milaș, agitatori l-am cunoscut cu cîtva timp în urmă la cîmpul de instrucție pe timpul desfășurării unui antrenagment la instrucția focului. Miliarii se pregăteau în vederea executării ședinței de tragere de 5 g luptă cu plutonul pe timp de zi. Comandantul subunității, locotenentul-major Constantin Robu, « mi-a vorbit cu multă căldură despre ajutorul pe care-l primește » din partea acestui tînăr ostaș. De la el am aflat că înainte de de a începe pregătirile în vederea tragerii, caporalul Milaș a ținut o convorbire cu militarii din pluton pe tema „Să ne instruim cît mai aproape de realitatea cîmpului de luptă" La antrenamente, în poligonul redus, caporalul Milaș se afirma printre primii în acțiunile de descoperire și indicare a țintelor, de rezolvare a diferitelor situații create de comandant. Cu o zi înainte de tragere agitatorul a inițiat o convorbire care s-a dovedit a fi deosebit de eficace. Ostașii s-au angajat ,că vor descoperi și „nimici" cît mai multe ținte iar comandanții de grupe s-au chemat la întrecere în acest sens A doua zi, în poligon, angajamentele au devenit fapte. Plutonul s-a desfășurat cu repeziciune pentru luptă, deplasîndu-se cu hotărîre în cîmpul tactic de tragere. Vocea agitatorului se făcea auzită din cinci în cinci în mijlocul militarilor „...fiți gata băieți !" „...executați foc precis, să nu mai rămînă nici o țintă !" ö Și intr-adevăr, țintele nu aveau timp să rămînă în picioare. Soldatul G. Begher, R.P.G.-ist, a * doborît tancul din prima lovitură. * Multe ținte au căzut sub focul nimicitor al celorlalți militari « printre care s-au evidențiat soldații G Zamfir, V. Prodan și alții. Nici agitatorul nu s-a lăsat mai prejos reușind să doboare singur 9 ținte. La terminarea tragerii, comandantul a adus la cunoștință militarilor că plutonul a doborît 38 din 41 de ținte posibile, obținînd calificativul „foarte bine". Ochii caporalului Milaș radiau de bucurie. Era satisfacția datoriei împlinite. Locotenent-major ILIE TUTU ««»«»«»«»«»«»«»