Apărarea Patriei, iulie 1963 (Anul 19, nr. 153-178)

1963-07-02 / nr. 153

2 rm Gata de zbor Foto: D. TANCL RENUMELE ESCADRILEI OBLIGA Era în prima jumătate a lunii mai a.c. O comisie a eșalonului superior controla la escadrila comandată de ofițerul Al. Olteanu stadiul îndepli­nirii planului pregătirii de luptă în zbor. S-a constatat atunci un lucru neplăcut. Piloții, întregul personal de aci reușiseră să execute numai 45 la sută din sarcinile planificate. S-au constatat rămîneri în urmă și în pri­vința elementelor de întrebuințare în luptă, a zborurilor la mică înăl­țime, îndeplinirea baremurilor de cla­sificare a unor piloți etc. La acestea se mai adăugau cîteva abateri de la disciplina militară. Situația era cu atît mai de neînțe­les cu cît în această escadrilă se reu­șise încă în martie 1961 performanța (care a fost realizată abia recent, de pildă, de escadrila subordonată maio­rului Ilie Izbașa) ca toți piloții din subunitate să­ dețină cea mai înaltă clasificare — pilot clasa 1. Și tot această escadrilă reușise să devină prima subunitate de frunte în aviația noastră militară. Experiența bună do­­bîndită în decursul anilor nu îndrep­tățea de loc rezultatele cu care es­cadrila se prezenta la control. Bineînțeles, comisia eșalonului su­perior a adus aspre critici față de starea de lucruri întîlnită, a dat în­drumări corespunzătoare pentru a­­ducerea escadrilei pe linia obținerii celor mai bune rezultate. De atunci a trecut un timp, în­tregul personal de aci a descoperit resurse pînă atunci insuficient folo­site, a făcut un adevărat tur de forță și a reușit pînă în zilele tre­cute să-­ recupereze mult din rămî­­nerile , în urmă. Revăzîndu-se plani­ficarea, a fost restructurată propor­ția în cadrul acesteia a diferitelor categorii de pregătire. S-a obținut pî­nă la urmă ca sarcinile de zbor în condițiile­ meteorologice normale noaptea să fie îndeplinite în pro­porție de 135 la sută, cele în condiții meteorologice normale ziua în pro­porție de 125 la sută, iar în condiții­­ meteorologic­ fi grele ziua în­ procen­taj de 105 la sută. S-a ajuns la zi și cu lififilaritatea sarcinilor întrebuințării în luptă. Toți piloții care au execu­tat trageri drn ținte aeriene reale au obținut calificativul „foarte bine" iar la aplicații întreg, personalul și-a făcut pe deplin datoria. S-a demon­strat astfel că există posibilitatea reală ca escadrila să se situeze cel puțin la nivelul aprecierilor bune Se poate nu numai la nivelul maxim atins în tre­cut, ci și mai bine ; ga­ranție stau capacitatea și experiența oamenilor, ce se făceau despre ea pînă anul trecut. Numai că ar trebui perseve­rat în continuare pe linia rezulta­telor bune. Pentru că în prezent sînt laturi importante ale muncii la care încă există rămîneri în urmă. Iată, spre exemplu, un obiectiv de cea mai mare importanță nu a fost îndeplinit. Pînă cu cîteva zile în ur­mă, escadrila realizase numai 58 la sută din sarcinile pe perioadă­­ de zbor în condiții meteorologice grele noaptea. Explicațiile privind dificul­tățile care au existat în această pri­vință nu sînt suficient de întemeiate. Dificultăți asemănătoare au stat și în fața escadrilei comandate de maiorul Ilie Izbașa, pe același aerodrom. To­tuși, în escadrila subordonată maio­rului Izbașa, piloții au realizat în același interval de timp sarcinile de zbor în condiții meteorologice grele noaptea în proporție de 114 la sută. Ar trebui să se manifeste mai mul­tă perseverență și în privința înde­plinirii hotărîrii adoptate într-o adu­nare generală a organizației de bază de partid. Prin ea comuniștii s-au angajat să sprijine pe comandant pentru ca pînă la 23 August esca­drila să obțină asemenea rezultate încît să mențină pe mai departe ti­tlul de „Subunitate de frunte". Toți militarii din escadrilă au îmbrățișat cu căldură acest important obiectiv. Dar care era situația în această pri­vință mai zilele trecute ? Reamintim că în luna mai a anului 1962, circa 70 la sută din militarii în turkilon cuceriseră deja insigna „Militar de frunte". Anul acesta, la mijlocul lui iunie, insigna „Militar de frunte" o dețineau doar 48 la sută dintre ei. Să facem acum iarăși o comparație cu escadrila subordonată maiorului Ilie Izbașa; încă în luna mai a anu­lui în curs, toate echipajele din a­­ceastă escadrilă dețineau titlul de „Subunitate de frunte". Revenind la escadrila comandată de ofițerul Alex. Olteanu trebuie să a­­rătăm că pînă la 20 iunie nu fusese verificat încă nici un echipaj pen­tru a obține același titlu. Suntem­ convinși că membrii de partid vor ști să mobilizeze și să ajute pe mili­tari pentru ca în cel mai scurt timp escadrila să se situeze la nivelul ce­lor ce și-au propus și din acest punct de vedere. In sfîrșit ar trebui să se acorde mai multă atenție și eficienței mun­cii politico-educative cu militarii din escadrilă. Pentru că, așa cum recu­noaște și maiorul P. Iovan, locțiito­rul­ politic al comandantului de es­cadrilă, militarii manifestau anul tre­cut mai multă inițiativă în muncă. Dar dezvoltarea inițiativei nu-i po­sibilă fără participarea intensă, în primul rând a tuturor piloților, șefi de echipaje și de patrule, la rezol­varea multiplelor aspecte și sar­cini ale activității politico-educa­tive. Maiorul Gh. Brișcă, în cali­tate de comandant de patrulă, și că­pitanul Fr. Cuc sprijină cu adevărat pe comandantul de escadrilă și loc­țiitorul său politic în mobilizarea pi­loților, tehnicienilor, militarilor în termen la îndeplinirea cît mai con­știincioasă a sarcinilor ce le au în pregătirea de luptă și politică. Pen­tru atingerea unui nivel calitativ superior în munca din escadrilă tre­buie să-și aducă din plin contribu­ția, pe baza experienței ce o au, și ofițerii Gh. Gîrbaciu, Gh. Iancu, A. Dorobanțu, precum și alții. Aceștia din urmă nu stau decît ra­reori de vorbă cu subordonații, nu se interesează suficient de traiul lor, de felul în care se pregătesc sub as­pect profesional și politico-ideologic etc. Fără contribuția tuturor cadre­lor la rezolvarea multiplelor aspecte ale muncii din subunitate nu se va realiza nivelul calitativ dorit de fie­care pentru escadrila lor. Tradiția bună dobindită în anii tre­cuți de militarii din escadrila sub­ordonată ofițerului Al. Olteanu se cere a fi continuată și dezvoltată. Mai înainte militarii din alte esca­drile Si luau drept pildă spre ținta la care năzuiau să ajungă. Acum au fost pe alocuri în trecuți. Avînd însă în vedere experiența bună pe care au dobîndit-o în trecut, capacitatea verificată în practicii a piloților, teh­nicienilor și întregului personal din escadrilă de a face față unor situa­ții deosebit de complexe, suntem­ convinși că ei vor învinge dificul­tățile ce le au în prezent, însăși tra­diția, bunul renume pentru care s-a muncit intens și de care s-au bucu­rat, pînă nu de mult, constituie un puternic stimulent pentru a obține noi și însemnate succese în viitor. Căpitan GR. NANU Pe peronul Gării de Nord din Capitală In gara București Nord își face servi­ciul o mină de mi­litari de la comen­­duirea de garnizoa­nă. Ei dau mult spri­jin militarilor sosiți in delegații cu diver­se misiuni și­­ totodată asigură menținerea disciplinei militare în această importantă „poartă" a Capitalei. ...Cu cîteva zile în urmă, dintr-un tren a coborât un militar transmisionist, pe nu­me soldatul Ilie Ig­­nea. Ostașul se gră­bea să prindă un alt tren pentru a ajun­ge cu o zi mai de­grabă din misiunea unde fusese trimis. Cui să-i ceară repede o informație ? A ape­lat la gradatul de la comenduire ce se afla nu departe de ei. Aflînd despre ce este vorba, caporalul C. Bobric a mers îm­preună cu soldatul la casa de bilete, aju­­tîndu-l să scoată ti­chetul necesar. Ca­poralul Bobric a con­­dus apoi pe transmi­sionist la vagonul unde i s-a repartizat locul. La plecarea trenului, ostașul a mulțumit Călduros gradatului pentru a­­jutorul care i l-a dat. O întîmplare obiș­nuită — neieșită cu nimic din comun. Dar întîmplări asemănă­toare au loc zilnic. Iar ostașii care-și fac serviciul in Gara de Nord se străduiesc să fie la Înălțimea Încrederii care li s-a acordat Locotenent-major ION GH. TOMA In aplicația care a avut loc recent, legătura radio a fost reali­zată în timp util și a funcționat fără întrerupere. In clișeu : Locotenentul Sima Paraschiv verifică modul de lucru al unui subordonat. Foto : C. M.IHAI APĂRAREA PATRIEI Preocupări în tabără, în timpul liber De citeva zile, elevii școlii noas­tre militare de subofițeri se găsesc in tabără. Ei depun un interes deo­sebit in însușirea lucrărilor practice la instrucția de specialitate, iar timpul liber și-l petrec in mod plă­cut, folositor. De pildă, de curînd, elevii au vizitat uzina de utilaj greu „Progresul" din Brăila. Inginerul Gh. Bratosin le-a vorbit despre istoricul uzinei, subliniind puternica ei dez­voltare in anii regimului nostru de­mocrat-popular. Apoi, mergînd din­­tr-o secție in alta, elevii au urmărit cu mult interes procesul de produc­ție al uzinei, toa Intr-o altă zi, elevii din subunita­comandată de locotenentul-ma­­jor R. Dediu au vizitat marele com­binat siderurgic de la Galați, precum și șantierul naval din același oraș. De asemenea, tot in timpul lor liber, elevii au făcut un popas și la G.A.C. din comuna Pechea, regiunea Galați. Aici, tovarășul T. Căuș, vicepreședin­tele colectivei, a vorbit despre dru­mul acestei gospodării, care a luat ființă cu peste 10 ani în urmă. Elevii s-au întors in tabără dor­nici de a obține noi și noi succese în pregătirea lor de luptă și politică. Elev-fruntaș I. D1ACONU Intîlnire cu brigada științifică din localitate In sprijinul însușirii temeinice unor lecții politice, la clubul unită­a­ții noastre a avut loc o intîlnire a militarilor cu brigada științifică din localitate. Pe bază de argumente științifice, membrii brigăzii au răs­puns la întrebările puse de militari. Au stîrnit un interes deosebit ex­plicabile date în legătură cu apari­ția și dezvoltarea celulei vii, evo­luția vieții și a speciilor etc. Brigada științifică a răspuns și la unele în­trebări in legătură cu existența vie­ții pe alte planete și posibilitatea apropiată a cercetării acesteia de către pămînteni. Intilnirea militarilor cu brigada științifică a fost utilă și plină de învățăminte. înarmați cu noi cunoș­tințe despre apariția și dezvoltarea vieții pe pămînt, militarii vor da răs­punsuri și mai documentate la lecția politică ce s-a predat de curînd (De la un corespondent voluntar). Marți 2 iulie 1963 Nr. 153 (5237) Concurs de transmisiuni pe eșalonul superior Rezultate la nivelul cerințelor Timp de trei zile s-a desfășurat pe eșalonul superior concursul celor mai buni militari și echipaje de transmisiuni. Deși probele la care s-a concurat au fost deosebit de grele, majoritatea concurenților au dat sa­tisfacție deplină, reușind să se în­cadreze, la toate probele la care au concurat, intr-un timp mai scurt de­cît cel prevăzut de baremul pentru calificativul „foarte bine". Iată, de altfel, și rezultatele obținute pe ca­tegorii și specialități : La proba de transmitere și recep­ție la sală, pentru anul doi, locul iutii a fost ocupat de sergentul Pe­tre Păscuță, radiotelegrafist clasa 2-a, din lotul Oituz. El a transmis 270 grupe în timp de 15 minute, a­­dică cu 90 de semne pe minut, și a recepționat 240 grupe la viteza de 100 semne pe minut, cu numai două greșeli, depășind în acest fel la transmitere și recepție baremul pen­tru radiotelegrafist clasa întîia. Pe locul doi s-a clasat caporalul A. Toza, din lotul Bega, care a re­cepționat tot atît de bine, dar a transmis numai 250 de grupe. La proba de transmitere și recep­ție individuală, pentru anul întîi, lo­cul 1 a fost ocupat de soldatul Ion Mărgineanu, din lotul Timișul, care a transmis 180 grupe la viteza de 70 semne pe minut și a recepționat 200 grupe la viteza de 80 semne pe minut. Tot atît de bine s-a pre­zentat și soldatul P. Mureșan, din lo­tul Oituz, care a ocupat locul 2. El a avut însă cu 2 greșeli mai mult la proba de transmitere. Cea mai spectaculoasă — și în a­­celași timp și cea mai grea probă — a fost traficul radio. Cerințele mul­tiple prevăzute de instrucțiunile pen­tru concurs au cerut din partea parti­cipanților eforturi sporite. Printre al­tele, era necesar să se execute o se­­rie de operațiuni complexe, cum ar fi instalarea stațiilor în barem, lu­crul în telegrafie cu recepția și transmiterea în timp de 90 de mi­nute a 20 de radiograme, strîngerea stațiilor, deplasarea lor în teren și lucrul în fojiie din mers cu transmi­terea de radiograme prin procedeul cu colaționare, schimbarea caracte­risticilor de lucru radio, luarea legă­turii pe noile caracteristici de lucru și transmiterea unui semnal radio in rețeaua vecină. Dovedind o deplină stăpînire de sine și o perfectă cunoaștere a teh­nicii de transmisiuni și a regulilor traficului radio, echipajul lotului Ti­mișul, condus de sergentul Gh. Go­run, a reușit să ocupe primul loc. El a transmis în timp de 90 minute 320 grupe și a recepționat 320 grupe. In afară de aceasta, a instalat stația în­­tr-un timp mai scurt decît cel pre­văzut de baremul pentru calificati­vul „foarte bine", iar în marș a ți­nut cu corespondenții săi o legătură sigură. Pe locul doi s-a clasat caporalul Ion Roșu, din lotul Bistra, iar pe locul trei caporalul Vasile Cocoșel, din lotul Oituz. Demn de reliefat este faptul că echipajul caporalului Cocoșel s-ar fi clasat pe primul loc dacă din neatenție nu ar fi omis să transmită o radiogramă. La telegrafiști anul intîi, locul 1 a fost ocupat de soldatul Aurel Cu­­cerzan, din lotul Oituz, care transmis 1 300 grupe în timp de o o oră, depășind cu 100 grupe baremul pentru specialist clasa a 3-a, în timp ce la anul II, locul întîi a fost ocu­pat de soldatul­ fruntaș Constantin Tudor, lotul Oituz, care a transmis 1 400 grupe pe oră. Proba de echipaje telegrafice fost cîștigată de soldatul­ fruntaș P.­­ Silaghi și soldatul I. Sandor, ambii din lotul Oituz, care au acumulat 16 718 puncte, în timp ce echipajul condus de caporalul I. Olaru a acu­mulat cu 2 puncte mai puțin. De­­ remarcat este însă faptul că soldatul Sandor, deși este militar de anul întîi, s-a încadrat la baremul de 1 400 grupe pe oră, ceea ce echi­valează cu calificarea pentru clasă 2-a. In ultima parte a concursului s-au întrecut constructorii de linii cablu. Si aici lupta cu secundele a trebuit să definitiveze cistigătorii. Proba a constat în întinderea unui circuit de 6 km, dintre care militarii trebu­iau să întindă, cu masca pe figură, 3 km, iar la strîngerea liniei, de asemenea, 3 km cu masca pe figură. Printre altele, pe parcurs au rezol­vat numeroase momente tactice tehnice, executind treceri peste șo­si­tele suport natural și artificial. Dînd dovadă de o rezistentă fizică superioară, grupa caporalului N. Ni­­chiforov, din lotul Oituz, s-a clasat pe primul loc, cu 5 minute mai de­vreme decît prevede baremul pentru calificativul „foarte bine". In obți­nerea acestui rezultat și-au adus con­tribuția din plin soldații de anul în­tîi cum sînt : Ion Onea, C. Nițu, N. Lorentz, precum și șoferul C. Cîm­­peanu, care a condus cu multă si­guranță mașina prin unele porțiuni de teren greu accesibil. Pe locul doi s-a clasat grupa co­mandată de sergentul Ion Comis, din lotul Cerna, iar pe locul trei, grupa caporalului Sf. Barta, din lotul Bis­tra. Grupa comandată de sergentul Tudor Negru, din lotul Bega, a fost descalificată, deoarece ofițerul Ion Ștefănescu a trimis la concurs nu­mai militari de anul doi, contrar in­strucțiunilor pentru concurs. Intr-un cadru festiv au fost dis­tribuite apoi numeroase premii pri­milor clasați, printre care diplome, cărți și numeroase obiecte. Căpitan C. ANDREIAN Bateria comandată de locotenentul-major Dumitru Bălan a ocupat în timp foarte scurt poziția de tragere. Artileriștii acestei subunități se remarcă adesea prin priceperea și elanul cu care-și îndeplinesc în­datoririle și misiunile. Foto: ST. IONESCU IN EXCURSIE Priviți de pe fundul viitorului lac de acumulare, munții in ai căror umeri se va sprijini barajul apar ca doi coloși de piatră, iar schelăria miilor de trepte ce urcă spre plat­­formele macaralelor — simple beți­­șoare de chibrit. La înălțimi ameți­toare, cățărați pe stînca aproape verticală, muncitori legați între ei și ancorați cu frînghii care de aici, de jos, par fire de păianjen, rup bu­cată cu bucată, cu pirhamerul, piatra dură a muntelui, șlefuind „lăcașul“ din care va crește barajul. Tuneluri, tuneluri. Prin tunel curge Argeșul, din tuneluri ies puternice mașini basculante care se opresc pentru citeva secunde in fața escavatoare­­lor și încărcate cu piatră își conti­nuă drumul spre locul de descăr­care Explicațiile inginerului Gh. Zaharia ii ajută pe excursioniști să înțeleagă cum va arăta barajul, să-și imagineze frumusețea șoselei care, cătindu-și drum pe buze de prăpăstii, prin tu­nete și peste poduri suspendate la mari Înălțimi, va aluneca pe creasta barajului, pentru a înconjura apoi uriașul lac de acumulare. Iată, pe acolo va trece tunelul care va purta spre turbinele hidrocentralei a­­pele învolburate ale Argeșului înfrățit cu undele altor cîtorva nori de munte — Topologul, Riul Doamnei, Vîslanul... cu un grup de muncitori Convorbirea — din­tre care mulți au lucrat și la hidro­centrala V. I. Lenin — dezvăluie pa­siunea creatoare a constructorilor, sentimentele de mindrie patriotică de care sînt animați. Impresiile excursioniștilor din gar­nizoana in care muncește ma­iorul Gheorghe Spătaru sînt încă proaspete, impletindu-se cu cele de la fabricile vizitate in drum spre Curtea de Argeș, de la locurile is­torice pe unde au trecut și unde splendoarea peisajului i-a înaintat. Aprecierile unanime ale ofițerilor participanți au fost : „Excursie in­structivă, de neuitat­­, ne-a ajutat să cunoaștem noi frumuseți ale pa­triei ne-a adus noi dovezi ale hăr­niciei oamenilor noștri, ne-a ajutat să ne întregim o serie de cunoștințe însușite de noi la învățămîntul poli­tico-ideologic, iar de soțiile noas­tre — la universitatea populară. A fost bună inițiativa Casei ofițerilor de a organiza excursia și dorim să­ mai participăm la asemenea activi­tăți in aer liber“. Acum, vara, mai mult decît în alte anotimpuri, turismul, drumeția, ex­cursiile, sunt activități din cele mai îndrăgite de ofițeri și de familiile lor, iar casele ofițerilor și cluburile de garnizoană au un rol important în organizarea lor. Dar cum trebuie organizate aceste activități care îmbină atît de bine recreativul cu instructivul pentru a atrage un număr cît mai mare de participanți și a fi cât mai educati­ve ? Am discutat această problemă cu mai mulți șefi de case ale ofițe­rilor și cu ofițeri din unități. Unii au afirmat că esențialul este alegerea celui mai interesant traseu. „Nu trebuie să mergem prea des prin aceleași locuri cind­­ ara e atît de largă și avem atâtea de văzut...“. Alții au afirmat că totul depinde de alegerea timpului cel mai potrivit. „Personal, aș fi participat și eu la excursia de pe Argeș — ne-a de­clarat un tovarăș­ — dacă n-ar fi avut loc în ziua cind copiii noștri au dat serbarea de sfîrșit de an școlar". Dar nu puțini au fost și cei care au spus „Am aflat de excursie abia după ce ea a avut loc...“. Toți au în felul lor dreptate. Or­ganizatorii excursiilor trebuie să țină seama de multe amănunte. De pildă, casa ofițerilor al cărei șef este ofițerul I. Melinte a planificat câteva excursii, dar nu a realizat nici una. „Era bine dacă șeful casei ofițerilor se consulta cu noi, dacă venea­m­ unități să ne ceară păre­rea — ne-au declarat ofițerii — l-am fi ajutat să stabilească și un traseu convenabil și momentul cel mai potrivit. In plus, ar fi știut mai m­lți dintre noi de excursie..." Cind se organizează excursii, tre­buie să se pornească de la scopul urmărit. In acest caz, unele sunt „amănuntele“ de care trebuie să se țină neapărat seama într-o excursie pe o distanță scurtă, simplă „ieșire la iarbă verde" — și altele intr-o excursie documentară. Ne vom referi numai la unele as­pecte ale pregătirii excursiei docu­mentare și anume la grija pentru a­­sigurarea unui conținut cit mai edu­cativ al acestei activități. E știut lucru că excursii chiar prin meleaguri din cele mai pitorești și bogate în locuri ce merită să fie văzute devin monotone, chiar obo­sitoare, dacă nu sînt însoțite — iar in unele cazuri precedate — de ex­plicații care să reîmprospăteze în mintea participanților unele cuno­ștințe sau noțiuni din domenii va­riale ale științei : geografie și geo­grafie economică, istorie și arheo­logie, botanică și zoologie, legate de traseul excursiei. E o îndatorire de cinste a ghizilor, desemnați de organizatori din rân­durile participanților la excursii pen­tru a da explicații, să se pregăteas­că temeinic. Cunoscind traseul și folosindu-se de broșurile editate pentru turiști, de date culese din presă, din manuale și de alte ase­menea materiale, ei pot ajuta pe excursioniști să vadă nu cu ochi de simplu trecător, ci cu ochi de cunos­cător locurile pe care le vizitează sau pe lângă care trece să aprecieze însemnătatea economică a unui nou obiectiv industrial, prefacerile socia­liste adinei din viața oamenilor, va­loarea istorică a unui monument sau amănuntele care dau termen deose­bit unui anumit peisaj. Ofițerii și instructorii care încadrează casele ofițerilor și cluburile de garnizoană trebuie să fie ei inșiși în primul rînd cunoscători ai bogățiilor, frumuseților și realizărilor din patria noastră, să fie propagandiști pricepuți. Explicațiile ghizilor din rîndurile participanților la excursii trebuie să fie întregite de explicațiile per­sonalului calificat de la locurile vi­zitate­­, tovarăși bine pregătiți din întreprinderi și instituții dau relații largi — adevărate lecții de economie concretă, la fața locului — și este util să se apeleze la ajutorul lor. Organizarea unor excursii în grup poate fi ușurată când casele ofițe­rilor țin legătură permanentă cu O.N.T.­Carpați, care oferă condiții avantajoase de deplasare și pune la dispoziția participanților ghizi com­petenți. Aceasta nu înseamnă că nu se pot folosi și alte mijloace pentru organizarea unor excursii, în funcție de condițiile locale. Excursiile implică multe eforturi, rezolvarea multor probleme organi­zatorice și practica a dovedit că o singură persoană nu se poate cu­prinde pe toate chiar dacă această persoană este șeful casei ofițerilor. La unele case ale ofițerilor și cluburi de garnizoană au luat ființă — năs­cute din vise și cerințele vieții — colective pentru organizarea activi­tăților turistice. Asemenea colective este bine să se creeze la toate ca­sele ofițerilor și cluburile de garni­zoană, iar responsabilul acestui co­lectiv să fie membru al consiliului de conducere. Formate din iubitori ai drumețiilor și sprijinite efectiv de șeful garnizoanei, de comandanții de unități, ele antrenează un mare nu­măr de ofițeri, subofițeri și membri d­e familie in plăcuta îndeletnicire, din timpul liber, a cunoașterii pa­triei. Ocupindu-se cu organizarea de excursii, colectivele de turism ii ajută totodată, cu sfaturile lor, pe cei care pleacă in concediu să-și organizeze intr-un mod cit mai plă­cut și instructiv odihna, dau sugestii posesorilor de motociclete și de au­toturisme personale asupra celor mai indicate trasee, colaborează cu cercurile de fotografi și de pieton amatori pentru realizarea de foto­­grafii și tablouri, alcătuirea de al­bume, fotomontaje și chiar expoziții legate de activitatea turistică. Cu sprijinul membrilor cercurilor lite­rare se pot organiza montaje lite­rare, seri de poezii etc. inspirate din cele văzute cu ocazia excursiilor. Sîntem în plin anotimp al activi­tăților cultural-educative în aer li­ber. Să folosim condițiile create pentru ca în orele libere și mai a­­les in zilele libere, împreună cu fa­miliile, să străbatem drumurile mi­nunatei noastre patrii, să vedem cu ochii noștri splendorile ei și cu­ mai multe din realizările care-­ sporesc din zi în zi faima l Maior AUREL ȘENDROIU Maior CONSTANTIN BOTONCEA In plin anotimp al activităților cultural-educative în aer liber "■ * 55*K»555«55555 f­k* k*k* kZSV555# 5* «Vf,v* » Satisfacția datoriei împlinite ! Pe caporalul Ion Milaș, agitator­i l-am cunoscut cu cîtva timp în­­ urmă la cîmpul de instrucție pe­­ timpul desfășurării unui antrena­­g­ment la instrucția focului. Mili­­­­­arii se pregăteau în vederea e­­­­xecutării ședinței de tragere de 5 g luptă cu plutonul pe timp de zi. Comandantul subunității, loco­­­­tenentul-major Constantin Robu, « mi-a vorbit cu multă căldură des­­­­pre ajutorul pe care-l primește » din partea acestui tînăr ostaș. De la el am aflat că înainte de de a începe pregătirile în vederea tragerii, caporalul Milaș a ținut o convorbire cu militarii din pluton pe tema „Să ne instruim­ cît mai aproape de realitatea cîmpului de luptă" La antrenamente, în poligonul redus, caporalul Milaș se afirma printre primii în acțiunile de des­coperire și indicare a țintelor, de rezolvare a diferitelor situații create de comandant. Cu o zi înainte de tragere agitatorul a ini­țiat o convorbire care s-a dove­dit a fi deosebit de eficace. Os­tașii s-au angajat ,că vor desco­peri și „nimici" cît mai multe ținte iar comandanții de grupe s-au chemat la întrecere în acest sens A doua zi, în poligon, angaja­mentele au devenit fapte. Pluto­nul s-a desfășurat cu repeziciune pentru luptă, deplasîndu-se cu ho­­tărîre în cîmpul tactic de tragere. Vocea agitatorului se făcea auzită din cinci în cinci în mijlocul mili­tarilor „...fiți gata băieți !" „...exe­cutați foc precis, să nu mai ră­­mînă nici o țintă !" ö Și intr-adevăr, țintele nu aveau­­ timp să rămînă în picioare. Sol­­­datul G. Begher, R.P.G.-ist, a * doborît tancul din prima lovitură. * Multe ținte au căzut sub focul­­ nimicitor al celorlalți militari « printre care s-au evidențiat sol­­­­dații G Zamfir, V. Prodan și alții.­­ Nici agitatorul nu s-a lăsat mai­­ prejos reușind să doboare singur­­ 9 ținte. La terminarea tragerii, coman­dantul a adus la cunoștință mili­tarilor că plutonul a doborît 38 din 41 de ținte posibile, obținînd calificativul „foarte bine". Ochii caporalului Milaș radiau de bucurie. Era satisfacția dato­riei împlinite. Locotenent-major ILIE TUTU ««»«»«»«»«»«»«»

Next