Apărarea Patriei, septembrie 1963 (Anul 19, nr. 205-229)
1963-09-01 / nr. 205
....................———a——— -------- ....... Eocul constituie mijlocul principal pentru nimicirea inamicului și, de aceea, buna lui organizare și conducere joacă un rol hotărîtor în obținerea succesului. Apariția unor noi categorii de armament și perfecționarea celui obișnuit, concepțiile noi privind întrebuințarea armamentului, au determinat creșterea continuă a capacității de foc a trupelor. Introducerea în înzestrare a mijloacelor de luptă nucleare și a proiectilelor reactive, creșterea bătăii și debitului armamentului obișnuit (tunuri, mitraliere, automate), ridică probleme din ce în ce mai complexe. Este destul să amintim că pînă la cel de-al doilea război mondial și in perioada imediat postbelică se aprecia că întrebuințarea armamentului este de resortul pe cînd în tacticii, lent, datorită preexistenței rachetelor, inclusiv a celor balistice intercontinentale, problema întrebuințării armamentului intră atit in preocupările strategiei și artei operative cit și ale tacticii. Marea capacitate de foc de care dispun trupele, posibilitățile sporite pe care le au de a nimici grupări importante de forțe ale adversarului cu foc executat de la mare distanță, accentuează în mod deosebit importanta realizării superiorității de foc în lupta modernă. Intr-adevăr, in condițiile cînd ambii adversari dispun de armament cu caracteristici apropiate și în cantități similare, succesul va fi de partea celui care va ști să realizeze superioritatea de foc. Realizarea superiorității de foc prezintă două laturi principale : o latură tehnică și o alta tactică (operativă sau strategică). Fără îndoială că tehnica executării focului joacă un rol hotărîtor în lupta pentru cucerirea superiorității de foc Deschiderea focului în cel mai scurt timp, lovirea precisă a obiectivului, cu muniția cea mai eficace și in momentul cînd acesta este cel mai vulnerabil, reprezintă elemente de bază fără de care nu se poate concepe realizarea superiorității de foc. In același timp insă, focul — oricît de bine ar fi executat din punct de vedere tehnic — nu poate duce la rezultatele scontate dacă nu se bazează pe o concepție tactică (operativă, strategică) care să reflecte în cel mai înalt grad cerințele luptei armate in situația dată. Pentru exemplificare să presupunem că un batalion urmează să atace, sprijinit de tancuri, inamicul ce se apără intr-un raion. Firește, în pregătirea de foc a atacului urmează să fie neutralizate cele mai importante obiective ale adversarului. Dacă însă focul ar fi planificat — să zicem — numai asupra armamentului automat, atunci, oricît de bine ar fi executat din punct de vedere tehnic, totuși nu se va realiza superioritatea respectivă, pentru că armamentul de bază al adversarului — tunurile, tunurile antitanc, aruncătoarele — n-au fost scoase din luptă. Iată de ce realizarea superiorității de foc implică și o dezvoltată gîndire tactică, un antrenament continuu, pentru a le forma ofițerilor capacitatea de a întrebuința cu maximum de eficacitate focul armamentului de care dispun. Superioritatea de foc se realizează, în primul rînd, prin scoaterea din luptă a armamentului adversarului. Să considerăm o subunitate care ar dispune, ca armament principal, de 6 mitraliere, 2 tunuri și 3 aruncătoare de mine, și care duce acțiuni de luptă împotriva unei subunități care ar avea cam același armament. Inițial, atît trupele proprii cu și , adversarul au posibilități egale în ceea ce privește puterea focului. De aceea, pentru ca o subunitate să poată executa lovituri de foc mai puternice decit ale inamicului, este necesar să scoată din luptă o parte din armamentul acestuia. In cazul cînd inamicul nu mai poate folosi 3 mitraliere, 1 tun și 2 aruncătoare — adică jumătate din armamentul său principal — rezultă că trupele proprii pot să-i aplice lovituri de foc de două ori mai puternice decît cele cu care ripostează el. Trebuie arătat insă că, in lupta subunităților, superioritatea de foc nu rezultă întotdeauna numai din raportul de forțe în armament. Să presupunem că un batalion urmează să atace un inamic trecut în grabă la apărare, într-un teren foarte frămîntat, și că în pregătirea de foc a atacului a fost scoasă din luptă aproximativ o treime din armamentul adversarului. Fără îndoială că, matematic, s-a realizat o superioritate de foc. Totuși, numai superioritatea cantitativă nu este suficientă, ci este necesară și una calitativă. Să explicăm lucrurile. Intr-un teren frămîntat, trupele aflate în apărare pot realiza o mare densitate de foc și cu armament mai puțin, deoarece, datorită caracteristicilor, atacul este canalizat pe anumite direcții, cu o dezvoltare mai mică, iar manevra este mult limitată. In aceste condiții cîteva tunuri și mitraliere, amplasate cu dibăcie la teren, pot produce atacatorului pierderi deosebit de mari. De aceea este necesar nu numai să se scoată din luptă o anumită cantitate din armamentul inamicului, ci ca in această cantitate să fie inclus și armamentul cel mai periculos. Iată deci că scoaterea din luptă a armamentului adversarului trebuie privită nu numai din punct de vedere cantitativ ci și calitativ, în sensul că este necesar să se producă inamicului cu mai multe pierderi în armamentul care, prin caracteristicile sale tehnice și misiunea ce i-a fost încredințată, deține cel mai important rol în sistemul de foc. Superioritatea de foc se poate realiza și în condițiile unui raport de forțe în armament egal (aproape egal), prin concentrarea cu pricepere a focului asupra celei mai vulnerabile părți din dispozitivul adversarului. Pe timpul ducerii luptei, nevoile de foc sunt multiple. Dacă însă un comandant ar încerca să lovească concomitent toate obiectivele care apar, aceasta ar duce la imprăștierea focului și l-ar lipsi de posibilitatea de a realiza o puternică superioritate asupra inamicului. De aceea, focul trebuie manevrat cu dibăcie astfel incit să se realizeze cele mai puternice concentrări asupra adversarului care este mai periculos în anumite momente ale luptei. Intr-o aplicație ce avea ca temă lupta ofensivă cu forțarea unui curs de apă, un batalion de infanterie moto întărit, care acționa ca detașament înaintat, urma să forțeze din mișcare un curs de apă. La un moment dat detașamentul înaintat avea pe malul opus două companii precum și plutonul de tancuri care trecuse prin vad. Cele două subunități — între care exista un interval de aproape 600 m — acționau în condiții diferite : compania din dreapta, întărită cu tancuri, înainta cu greu ; compania din stingă respingea cu foc un contraatac al adversarului. Iată deci că s-au ivit nevoi urgente de foc pe două direcții — acolo unde ofensiva progresa cu greu ca și acolo unde inamicul contraataca. Dacă comandantul detașamentului ar împrăștiat focul pe cele două direcțiuni, n-ar fi reușit să realizeze superioritatea necesară pe nici una din ele. De aceea, el a hotărît să concentreze focul întregului armament de care dispunea în sprijinul companiei care înainta cu greu, pentru a infringe repede rezistentele care i se opuneau. Fiind bine sprijinită, compania a început să dezvolte ofensiva cu succes. In această situație, comandantul detașamentului a mutat întregul foc asupra grupării de contraatac a apărătorilor, ceea ce a permis reluarea ofensivei și pe această direcție. După cum se vede, concentrînd succesiv focul armamentului — în raport cu importanța pe care o prezentau obiectivele — comandantul tutui a detașamenputut să realizeze pe ambele direcții o superioritate de foc asupra adversarului, ceea ce i-a dat posibilitatea să continue ofensiva cu succes. Pentru ca problemele legate de realizarea superiorității de joc să fie cât mai temeinic însușite, este indicat ca la exercițiile și aplicațiile tactice desfășurate pe hartă sau în teren să se rezolve momente cu conținut cât mai variat. Participanții pot fi puși în situația ca, înainte de începerea luptei cât și pe timpul ducerii ei, să descopere armamentul inamicului, să aprecieze importanța lui și deci ordinea în care trebuie scos din luptă, să organizeze și să conducă lupta împotriva acestuia, să conceapă și să realizeze manevra de foc. In cadrul unei aplicații este bine să se rezolve mai multe momente și cu mai diferite. De exemplu, într-unul să se pună problema scoaterii din luptă a majorității armamentului principal al inamicului, in altul numai a nimicirii celui cu rolul cel mai important în sistemul de foc al adversarului etc. De asemenea este indicat ca problemele legate de realizarea superiorității de foc să nu fie rezolvate separat de celelalte care apar pe cîmpul de luptă ci, într-un singur moment, să se îmbine probleme de conducere, foc, manevră etc. In aplicațiile cu trupe cu dublă acțiune, unde situațiile rezultă din hotărîrile părților, este necesar ca la acordarea cîștigului de cauză să se aibă în vedere în primul rînd modul în care s-a realizat superioritatea de joc. Colonel TRAIAN GROZEA Realizarea superiorității de foc, cerință de bază în lupta modernă De la concursul de trageri cu armamentul de infanterie pe trupele de grăniceri Pină in prezent, se cunosc rezultatele finale pe echipe la tragerile cu carabina categoria „A" ofițeri. Pe primul loc s-a clasat lotul „Marea Neagră", urmat de loturile „Vega" și „Siret", la individual primele locuri au fost ocupate de căpitanul V. Irinescu, din lotul „Marea Neagră", urmat de locotenentul P. Luca lotul „Brateș" și căpitanul C. Grădinaru din lotul „Marea Neagră". Desfășurarea probelor concursului a relevat că majoritatea participanților sunt bine pregătiți, iar ofițerii comandanți de subunități se situează în frunte. Tragerile cu carabina au necesitat multă măiestrie din partea concurenților. tea lor au trecut însă cu Majoritasucces examenul dificil la care au fost supuși. Militarii din lotul „Marea Neagră" au dovedit insă o mai bună pregătire, ca de altfel și la celelalte categorii, unde sunt de asemenea hotărîți să cucerească locuri cît mai bune. Maior M. CATANA HĂRNICIE Colectivul atelierului de reparații al cărui șef este maiorul Gh. Gheorghe este harnic și priceput. In sprijinul acestei afirmații ne vine munca entuziastă pe care o desfășoară personalul de aici pentru găsirea celor mai bune și economicoase procedee de lucru care să ușureze executarea unor operațiuni. Așa de exemplu, numai în ultimul timp au fost introduse în procesul de producție mai multe inovații, care au dus la mărirea productivității muncii, la realizarea unor însemnate economii. Pe această linie se înscrie inovația „Stația pentru degresat și spălat piese" a plutonierului C. Stupcan, înlocuind munca migăloasă a mai multor oameni, cu ajutorul acestei stații se reduce cu 75 ore operațiunea de degresare și spălare a pieselor. O atenție deosebită se acordă recondiționării unor piese. In atelier s- au executat 20 perechi „clapete de opturație a canalizării autocurățirii filtrelor V.T.I.3", s-au recondiționat 3 cutii de viteză și 3 ambreiaje, realizîndu-se astfel economii în valoare de cca 85.000 lei. Documentele de recepție întocmite de comisii precum și certificatele de garanție a lucrărilor sunt „note" obținute de acest colectiv harnic , lucrări de bună calitate. Este o răsplată a muncii conștiincioase pe care o depun plutonierul major I. Cojocaru, plutonierul N Scripcaru, sergentul-major Fl. Rincă, sergentul C. Pletosu, soldații fruntași C. Gheorghe, Gr. Diaconu si mulți alții, Maior C. MIRCEA Caporalul Constantin Itu își îndeplinește cu multă conștiinciozitate îndatoririle regulamentare, străduindu-se să fie întotdeauna exemplu pentru ceilalți gradați și soldați. O exigență deosebită manifestă el atunci cînd este în serviciul de gardă. In clișeu: Gradatul veghează ca schimbarea santinelelor in post să se facă conform prevederilor regulamentului. Foto. e. MIHĂIȚA D~) /Tp 9 IT ^juridica Caporalul Ion Goguț cere lămuriri în legătură cu eliberarea duplicatelor de pe următoarele acte de studii: certificatul de absolvire a școlii de 7 ani, diploma de absolvire a școlii profesionale metal-lemn Pitești și certificatul de muncitor calificat. In legătură cu eliberarea duplicatelor , de pe actele de studii trebuie să înaintați cite o cerere scrisă către fiecare școală care v-a eliberat actul original. Pe cerere, școala trebuie să menționeze că vi s-a eliberat un asemenea act în original, să indice numărul acestuia și data eliberării. Mențiunile făcute de fiecare școală trebuie să fie semnate de directorul și secretarul școlii cu aplicarea ștampilei. Cererile cu mențiunile de mai sus le veți înainta Ministerului Invățămîntului pentru a publica pierderea actelor in buletinul ministerului. După publicarea pierderii veți solicita prin cerere scrisă către școlile respective eliberarea duplicatelor la care veți anexa : - declarația dv. dată în fața notariatului de stat cu toate datele necesare pentru identificarea actului ;• denumirea școlii, numele sub care vi s-a eliberat fiecare act de studii, data (anul, sesiunea de absolvire) și împrejurările în care a dispărut actul ,• dovada publicării pierderii în Buletinul Ministerului Invățămîntului , timbre fiscale și taxele prevăzute de dispozițiile legale în vigoare. Duplicatul certificatului de muncitor îl puteți obține de la întreprinderea care vi l-a eliberat. In caz contrar puteți cere întreprinderii formarea unei comisii care să constate calificarea dumneavoastră și să vă elibereze un nou certificat de calificare. Soldat Ionel Bărburaș ne scrie că soția sa n-a mai primit alocația de stat pentru copii începînd din luna noiembrie 1962 deși a fost salariată pînă la 7 iunie 1963, iar în prezent nu primește nici ajutor familial de stat. Cere a fi lămurit dacă trebuie să primească aceste drepturi, cit și indemnizația pe 15 zile pentru desfacerea contractului de muncă. Dacă soția dv. nu are absențe nemotivate sau concediu fără plată mai mare de 15 zile trebuie să i se plătească alocația de stat pentru copil pe timpul cit a fost în concediu medical. In caz de refuz se poate adresa comisiei de litigii din întreprindere. Cu începere din luna iunie 1963 soția poate cere ajutor familial de stat de la Oficiul Prevederilor Sociale de pe lingă Sfatul popular raional. Indemnizația pentru contractului de muncă se desfacerea plătește numai în cazul cînd contractul de muncă i s-a desfăcut pentru unul din următoarele motive : desființarea unității, reducerea de schemă, încetarea activității întreprinderii pe o perioadă mai mare de o lună, angajatul nu corespunde muncii pentru care s-a angajat, Tovarășul Arcadie Căpuș, plecat prin demisie din sectorul cooperatist pentru a se muta și angaja în localitatea în care sofia își are locul de muncă, întreabă dacă are drept în continuare la alocația de stat pentru copii, întrucit in ziua următoare aprobării demisiei s-a încadrat la o unitate militară. Potrivit legislației muncii, beneficiază de activitate neîntreruptă in muncă și angajații care se încadrează în muncă in termen de 90 zile de la data desfacerii contractului lor de muncă, dacă au preavizat unitatea cu 12 zile înainte de părăsirea serviciului și dacă desfacerea contractului se datorește faptului că angajatul (angajata) dorește să-și urmeze soțul (soția, care își are locul de muncă în altă localitate). Deci, dacă dv. ați preavizat unitatea cu respectarea termenului de mai sus, aveți dreptul la plata alocației de stat în continuare, intrucit desfacerea contractului s-a făcut în condiții legale. In cazul cind cererea dv. nu vi se satisface pe cale administrativă, vă puteti adresa comisiei de litigii. Grupa de cercetare din care face parte și soldatul fruntaș P. Valu, militar de frunte, execută un exercițiu. Pe înserat ea a ajuns pe malul unui curs de apă pe care-l cercetează atent urmînd ca la adăpostul întunericului să se infiltreze la dispozitivul adversarului. Foto : ST. IONESCU Vești culturale îndrumat de organizația de partid și cu sprijinul organizației U.T.M., activul cultural al subunității noastre desfășoară o muncă rodnică. In ajutorul militarilor care se pregătesc in vederea discuțiilor finale pentru obținerea insignei „Prieten al cărții", activul cultural a prezentat recenzii cum au fost la opera lui V. I. Lenin „Sarcinile uniunilor tineretului", la romanul „Dunărea revărsată". Interesantă a fost activitatea politico-culturală consacrată Capitalei tării, în deosebi dezvoltării ei industriale in anii puterii populare. Ne-a plăcut mult și activitatea in care au fost prezentate performanțele sportivilor de la clubul „Steaua" (Sergent I. STEFAN). Echipa artistică unde dirijor este soldatul N. Ghinea a prezentat un frumos spectacol la clubul de garnizoană în fața ofițerilor și familiilor lor, precum și a numeroși invitați din localitate. Au fost interpretate cintece și dansuri populare romînești.Căpitan GH. ANDRIESEU1 învățarea de către militari a cît mai multe cintece patriotice și ostășești este o preocupare a comitetului. U.T.M .pe unitate (secretar locotenent-major Gh. Coman). Utemiștii și ceilalți tineri militari, dovedesc dragoste de a învăța cântece mobilizatoare pe care să le evite atunci cind se deplasează la și de la timpul de instrucție, sau în timpul liber. Ei sunt ajutați de plutonierul major V. Moraru. (Caporal ȘT. NACHIU) Zilele acestea, în unitatea noastră s-a desfășurat discuția finală la concursul „Iubiți cartea". Cei mai bine pregătiți s-au prezentat militarii din subunitatea unde muncește maior V. Olteanu, care au dat numai răspunsuri bune și foarte bune. Ca urmare, numărul purtătorilor insignei „Prieten al cărții" în această subunitate a crescut în prezent la 35. Printre cei care s-au evidențiat cu acest prilej se numără soldații I. Perescu, Șt. Mozeș, N. Crăciun și M. Cluceru. (Maior M. IARCA). Duminică 1 septembrie 1963 Nr. 205 (5289) BIBLIOTECARUL COMPANIEI Cu luni în urmă, soldatului Constantin Dobre i s-a încredințat sarcina de bibliotecar al companiei a 2-a din școala de gradați, Un om nimerit pentru asemenea muncă. Faptele sunt grăitoare. Toți soldații și gradații companiei sînt înscriși la concursul „Iubiți cartea“. Dintre cei 30 de militari din școala de gradați care au obținut deja insigna, jumătate sunt din compania a 2-a. Cum au putut fi obținute asemenea rezultate? Desigur și ca urmare a muncii bibliotecarului companiei, socotit în întreaga școală de gradați- un animator al concursului. Soldatul Dobre se străduiește să prezinte tovarășilor lui, prin discuții de la om la om, ca și prin alte forme de popularizare a cărții, conținutul educativ, mesajul volumelor din bibliotecă, dezvoltîndu-le astfel gustul de a le citi. Discutînd cu militarii, el își dă seama dacă aceștia au citit cărțile indicate în regulamentul concursului, ce învățăminte au tras din lectura lor și ce sarcini îi revin lui pentru a îndruma pe mai departe citirea organizată a literaturii. La activitățile culturale au fost organizate activități menite să popularizeze cărțile, cum sînt prezentări de recenzii, referate pe teme ca : „Figura comunistului în romanul „Bărăgan" de V. Em. Galan, „Frumusețile patriei oglindite în poeziile lui G. Coșbuc și V. Alecsandri“, și altele. Bibliotecarul companiei insuflă din pasiunea lui de a citi și altor militari. „Celui care vine să ceară o carte — spunea el — trebuie nu numai să l-o dai, dar să-l ajuți, să-I orientezi asupra cărților. Asta presupune ca tu însuți să le fi citit, să cunoști conținutul lor Cînd spun că trebuie să-i ajutăm pe oameni în alegerea cărților, am in vedere, mai întâi, literatura noastră actuală, lucrările în care noi, ostașii, regăsim oglindită viața părinților și tovarășilor noștri, viața noastră, prezentată sub toate aspectele ei“. Faptele vin să confirme spusele bibliotecarului. Astfel, soldatul Mircea Vasilciuc, bunăoară, care la început nu prea era văzut cu o carte în mînă, a ajuns să fie astăzi unul dintre cititorii activi ai bibliotecii. Intr-o zi, soldatul Constantin Dobre i-a redat pe scurt acestuia conținutul romanului „Urmărirea abia începe“. Mare i-a fost bucuria cînd soldatul Vasilciuc l-a rugat să-i împrumute cartea. Dar și mai mult s-a bucurat bibliotecarul cînd același ostaș i-a povestit ce învățăminte a desprins. Soldatul Vasilciuc a citit și alte cărți. Ele au contribuit la dezvoltarea calităților morale și de luptă, a simțului răspunderii personale față de îndatoririle ostășești. Mărturie stau rezultatele foarte bune pe care el le obține. La fiecare dintre militarii companiei se manifestă interesul și plăcerea de a citi, de a cunoaște din paginile cărților experiența de muncă și de viață a atîtor eroi minunați. Această dragoste față de tot ce e frumos și nobil în viață este întruchipată în rezultatele tot mai bune înregistrate de companie, în spiritul de disciplină și întrajutorare tovărășească existente aici. Căpitan S. DRAGNEA In Editura Militară a apărut : O povestire despre viața marinarilor Colecția devenită populară in rîndul cititorilor, „Cartea ostașului“, și-a adăugat zilele acestea o nouă lucrare. Este vorba de povestirea „Catarge la orizont" de Ion Aramă. Inspirată din viața și activitatea marinarilor noștri, cartea redă cîteva figuri de militari care, prin atitudinea și comportarea lor, sînt demni de a servi ca exemplu. Unul dintre acești oameni, un ofițer crescut și educat in armata noastră populară, este căpitanul- locotenent Zamfir. Fiind pus în situația de a prelua comanda unui vas, cu care pînă aici era în întrecere, el se apropie cu căldură de noul echipaj, contribuind la consolidarea acestuia. Spre deosebire de fostul comandant al navei, plecat la un curs, căpitanul-locotenent pune accent în activitatea sa pe munca politico-educativă. El se apropie in mod firesc de militari, transformă — cu ajutorul comuniștilor și utemiștilor de pe navă pe „incorigibilul" scnttor Popescu Silviu, făcîndu-l din „coada" navei, din omul care nu era bun decit de fotbal și de calificative slabe în pregătire, un marinar la fel cu ceilalți tovarăși ai săi, ajungînd în cele din urmă să fie evidențiat și chiar recompensat. Povestirea este un îndemn pentru munca cu omul, împotriva egoismului, a vedetismului. Deși lectura ei este oarecum încărcată de o terminologie mai puțin accesibilă maselor largi de cititori, povestirea va fi urmărită cu interes. GH. B. CAMRGIA/ORIZON! De sus ploaia nu mai contenește. Ion Tecșan privește la stropii reci, izbiți de vint, ce se preling pe geam. Pînă acum a numărat zilele, acum numără orele. Pleacă să-și facă datoria fată de patrie. In valiză totul este în ordine. Asupra unui lucru nu s-a hotărit. Ce să facă cu vioara ? Un instrument pe care l-a Îndrăgit din copilărie. A mai deschis o dată partitura incercind o melodie : „Nu mai merge. Îmi zboară gîndul in altă parte". Apoi cu glas tare: — Tu vei rămîne acasă ! „Acolo va trebui să muncesc mult , n-o să fie timp de..." In întreprindere lucrase ca electrician la întreprinderea regională de electricitate Ploiești) tovarășii îl criticau că nu se ridică la nivelul muncitorilor frantași. Față de ei iși lua angajamente peste angajamente. Cu timpul însă se amăgea speranțele. ...Ajuns în unitate, Ion Tecșan a fost repartizat la o companie în care se instruiesc viitorii comandanți de tanc. Câva timp, după începerea anului de instrucție, nimeni n-a avut nimic cu soldatul Tecșan. Intr-o dimineață însă, după ce sergentul de serviciu a dat „deșteptarea“, el a rămas în continuare în pat. Altădată nu și-a îngrijit sectorul Apoi a apărut primul „N.S.“ la trageri. La orele de clasă dădea răspunsuri slabe. Atitudinea lui a fost pusă in discuția militarilor. Apoi în adunarea generală a organizației U.T.M. ridicau împotriva Voci asprese lui. Chiar și soldații I. Pârvulescu și E. Crăciun, pe care-i considera mai apropiați, l-au criticat cu asprime. I l-a luat și aici angajamente, dar nu s-a ținut de cuvânt. Unii dintre militarii companiei începuseră să se împace cu ideea că din Tecșan nu mai e nimic de făcut. Intr-o după-amiază, la activitatea politico-culturală militarii companiei au audiat un concert de muzică populară dat de Filarmonica de Stat din localitate. Tot timpul concertului soldatul Tecșan nu și-a luat ochii de la violoniștii orchestrei. Seara în dormitor, ostașii companiei discutau aprins despre măiestria instrumentiștilor, despre frumusețea melodiilor audiate. Singur, cu gîndurile lui, soldatul Tecșan stătea lungit în pat. Atunci sergentul Silviu Maroși s-a apropiat de el: — Ce s-a întîmplat tovarășe soldat, ce vă frămintă ? Soldatul s-a sculat repede, luînd poziția de drepți. Cu privirea însă căta în altă parte. Sergentul a insistat și soldatul și-a deschis inima : — Mi-e dor de vioara mea, tovarășe sergent. Gradatul s-a uitat la el mirat Niciodată și nimănui, soldatul Tecșan nu-i spusese că știe să cînte la vioară. In judecata lui insă, sergentul Maroși a desprins un fapt foarte important pentru el, ca gradat: „Drumul spre inima acestui soldat trece pe aici..." S-a dus la clubul unității și i-a adus o vioară. — Ține și arată-ne ce știi i-a spus gradatul. In dormitor s-a făcut liniște. Soldatul Tecșan interpreta una din bucățile sale preferate : „Rapsodia română nr. 2 în Re major" de George Enescu. Caracterul epic, de baladă, al rapsodiei purta inimile militarilor in lumea atît de bogată a trecutului de luptă al poporului nostru. La sfirșit au răsunat ropote de aplauze, întreaga companie s-a adunat în jurul interpretului fugindu-i să le cînte și alte bucăți. „Să-l primim în brigada noastră artistică" — a spus unul dintre militari. .." primim dar cum ?" — a răspuns sergentul Maroși. Știți indicația comandantului : „numai militari care se evidențiază la instrucție și disciplină..."' „N ajut eu la tehnică" — a spus un tînăr îndesat și oacheș. „Și eu la tactică", a spus altul. „Și eu la..." Soldatul Tecșan privea nedumerit la tovarășii săi : oamenii aceștia, în mijlocul cărora se credea Însingurat, uite cu altă căldură se apropie de el. Zilele treceau și o dată cu ele soldatul Tecșan acumula cunoștințe, făcea progrese vizibile. In scurt timp a ajuns printre cei mai buni minuitori ai stației de radio de pe tanc , realiza legătura radio cu 15 secunde mai repede decît prevede baremul pentru „foarte bine“. Ziarul „Apărarea Patriei“ a scris despre el că demontează și montează mitraliera de pe tanc cu 60 secunde mai repede decît prevede cel mai bun barem. Toate aceste succese și altele i-au deschis calea spre brigada artistică a companiei. S-a angajat în fața comandantului ca împreună cu ceilalți militari să obțină un loc fruntaș la concursul brigăzilor artistice pe unitate. Și,,, au ocupat Jocul I. Soldatul Tecșan a fost selecționat și în echipa artistică a unității, apoi în orchestra unității unde cîntă la vioara întlr. Sergentul Silviu Marași vroia insă să-și ducă sarcina primită de la organizația de bază de partid pînă la capăt. După prima verificare pentru titlul „Militar de nume", cind primele insigne au poposit în companie, ca din întîmplare a deschis cu soldatul Tecșan, o discuție : „Ce-ar fi dacă..." Soldatul mai păstra încă o rezervă de neîncredere în el, de aceea se ferea să-și ia un angajament concret. Gradatul i-a promis să-l ajute pe mai departe. Au trecut săptămîni de muncă încordată, zile și nopți în poligon, în tancodrom. Zi de zi în activitatea lui Tecșan — înaintat la gradul de soldat-fruntaș — și-au făcut loc calificative de „bine“ și „foarte bine“. Alături de alții a cucerit și el insigna de „Militar de frunte". Și, dacă acum este printre cei ce au cucerit înalta distincție ostășească, el știe că trebuie să mulțumească și sergentului Maroși și soldaților fruntași A. Popa, I. Pîrvulescu, E. Crăciun și întregului colectiv ostășesc. Maior GH. COZMA Cercul literar „Vasile Alecsandri UN OSTAȘ ȘI O VIOARĂ kfthktf