Apărarea Patriei, septembrie 1963 (Anul 19, nr. 205-229)

1963-09-01 / nr. 205

....................———a——— -------- ....... E­ocul constituie mijlocul prin­cipal pentru nimicirea inamicu­lui și, de aceea, buna lui orga­nizare și conducere joacă un rol ho­­tărîtor în obținerea succesului. Apariția unor noi categorii de ar­mament și perfecționarea celui obiș­nuit, concepțiile noi privind între­buințarea armamentului, au determi­nat creșterea continuă a capacității de foc a trupelor. Introducerea în în­zestrare a mijloacelor de luptă nu­cleare și a proiectilelor reactive, creș­terea bătăii și debitului armamentului obișnuit (tunuri, mitraliere, automate), ridică probleme din ce în ce mai complexe. Este destul să amintim că pînă la cel de-al doilea război mon­dial și in perioada imediat postbelică se aprecia că în­trebuințarea arma­mentului este de resortul pe cînd în tacticii, lent, datorită pre­e­­xistenței rachete­lor, inclusiv a ce­lor balistice inter­continentale, pro­blema întrebuin­țării armamentu­lui intră atit in preocupările stra­tegiei și artei operative cit și ale tacticii. Marea capacitate de foc de care dispun trupele, posibilitățile sporite pe care le au de a nimici grupări importante de forțe ale adversarului cu foc executat de la mare distanță, accentuează în mod deosebit impor­tanta realizării superiorității de foc în lupta modernă. Intr-adevăr, in condițiile cînd ambii adversari dispun de armament cu caracteristici apro­piate și în cantități similare, succesul va fi de partea celui care va ști să realizeze superioritatea de foc. Realizarea superiorității de foc pre­zintă două laturi principale : o la­tură tehnică și o alta tactică (ope­rativă sau strategică). Fără îndoială că tehnica executării focului joacă un rol hotărîtor în lupta pentru cucerirea superiorității de foc Deschiderea focului în cel mai scurt timp, lovirea precisă a obiectivului, cu muniția cea mai eficace și in mo­mentul cînd acesta este cel mai vul­nerabil, reprezintă elemente de bază fără de care nu se poate concepe rea­lizarea superiorității de foc. In a­­celași timp insă, focul — oricît de bine ar fi executat din punct de ve­dere tehnic — nu poate duce la re­zultatele scontate dacă nu se bazează pe o concepție tactică (operativă, strategică) care să reflecte în cel mai înalt grad cerințele luptei armate in situația dată. Pentru exemplificare să presupu­nem că un batalion urmează să atace, sprijinit de tancuri, inamicul ce se apără intr-un raion. Firește, în pregătirea de foc a atacului urmează să fie neutralizate cele mai impor­tante obiective ale adversarului. Dacă însă focul ar fi planificat — să zi­cem — numai asupra armamentului automat, atunci, oricît de bine ar fi executat din punct de vedere tehnic, totuși nu se va realiza superioritatea respectivă, pentru că armamentul de bază al adversarului — tunurile, tu­nurile antitanc, aruncătoarele — n-au fost scoase din luptă. Iată de ce realizarea superiorității de foc impli­că și o dezvoltată gîndire tactică, un antrenament continuu, pentru a le forma ofițerilor capacitatea de a în­trebuința cu maximum de eficacitate focul armamentului de care dispun.­­ Superioritatea de foc se realizează, în primul rînd, prin scoaterea din luptă a armamentului adversarului. Să considerăm o subunitate care ar dispune, ca armament principal, de 6 mitraliere, 2 tunuri și 3 aruncătoare de mine, și care duce acțiuni de luptă împotriva unei subunități care ar a­­vea cam același armament. Inițial, atît trupele proprii cu­ și , adversarul au posibilități egale în ceea ce pri­vește puterea focului. De aceea, pen­tru ca o subunitate să poată executa lovituri de foc mai puternice decit ale inamicului, este necesar să scoa­tă din luptă o parte din armamentul acestuia. In cazul cînd inamicul nu mai poate folosi 3 mitraliere, 1 tun și 2 aruncătoare — adică jumătate din armamentul său principal — re­zultă că trupele proprii pot să-i apli­ce lovituri de foc de două ori mai pu­ternice decît cele cu care ripostea­ză el. Trebuie arătat insă că, in lupta subunităților, superioritatea de foc nu rezultă întotdeauna numai din rapor­tul de forțe în armament. Să presu­punem că un batalion urmează să a­­tace un inamic trecut în grabă la a­­părare, într-un teren foarte frămîntat, și că în pregătirea de foc a atacului a fost scoasă din luptă aproximativ o treime din armamentul adver­sarului. Fără îndoială că, matematic, s-a realizat o superioritate de foc. Totuși, numai superioritatea cantita­tivă nu este suficientă, ci este nece­sară și una calitativă. Să explicăm lucrurile. Intr-un teren frămîntat, trupele a­­flate în apărare pot realiza o mare densitate de foc și cu armament mai puțin, deoarece, datorită caracteristi­cilor, atacul este canalizat pe anumite direcții, cu o dezvoltare mai mică, iar manevra este mult limitată. In aceste condiții cîteva tunuri și mitraliere, amplasate cu dibăcie la teren, pot produce atacatorului pierderi deosebit de mari. De aceea este necesar nu numai să se scoată din luptă o anu­mită cantitate din armamentul inami­cului, ci ca in această cantitate să fie inclus și armamentul cel mai pe­riculos. Iată deci că scoaterea din luptă a armamentului adversarului trebuie privită nu numai din punct de ve­dere cantitativ ci și calitativ, în sen­sul că este necesar să se producă inamicului cu­ mai multe pierderi în­ armamentul care, prin caracteristicile sale tehnice și misiunea ce i-a fost încredințată, deține cel mai impor­tant rol în sistemul de foc. Superioritatea de foc se poate rea­­liza și în condițiile unui raport de forțe în armament egal (aproape egal), prin concentrarea cu pricepere a fo­cului asupra celei mai vulnerabile părți din dispozitivul adversarului. Pe timpul ducerii luptei, nevoile de foc sunt multiple. Dacă însă un comandant ar încerca să lovească concomitent toate obiectivele care a­­par, aceasta ar duce la imprăștierea focului și l-ar lipsi de posibilitatea de­­ a realiza o puternică superioritate asupra inamicului. De aceea, focul trebuie manevrat cu dibăcie astfel incit să se realizeze cele mai puter­nice concentrări asupra adversarului care este mai periculos în anumite momente ale luptei. Intr-o aplicație ce avea ca temă lupta ofensivă cu forțarea unui curs de apă, un batalion de infanterie moto întărit, care acționa ca detașament înaintat, urma să forțeze din mișcare un curs de apă. La un moment dat detașamentul înaintat avea pe malul opus două companii precum și plu­tonul de tancuri care trecuse prin vad. Cele două subunități — între care exista un interval de aproape 600 m — acționau în condiții dife­rite : compania din dreapta, întărită cu tancuri, înainta cu greu ; compa­nia din stingă respingea cu foc un contraatac al adversarului. Iată deci că s-au ivit nevoi urgente de foc pe două direcții — acolo unde ofensiva progresa cu greu ca­ și a­colo unde inamicul contraataca. Dacă comandantul detașamentului ar împrăștiat focul pe cele două direc­ți­uni, n-ar fi reușit să realizeze superi­oritatea necesară pe nici una din ele. De aceea, el a hotărît să concentreze focul întregului armament de care dispunea în sprijinul companiei care înainta cu greu, pentru a in­fringe repede rezistentele care i se opuneau. Fiind bine sprijinită, compania a început să dezvolte ofensiva cu suc­ces. In această situație, comandantul detașamentului a mutat întregul foc asupra grupării de contraatac a a­­părătorilor, ceea ce a permis relua­rea ofensivei și pe această direcție. După cum se vede, concentrînd succesiv focul ar­mamentului — în raport cu impor­tanța pe care o prezentau obiecti­vele — coman­dantul tutui a detașamen­putut să realizeze pe am­bele direcții o superioritate de foc asupra adver­sarului, ceea ce i-a dat posibilitatea să continue ofensiva cu succes. Pentru ca problemele legate de rea­lizarea superiorității de joc să fie cât mai temeinic însușite, este indicat ca la exercițiile și aplicațiile tactice desfășurate pe hartă sau în teren să se rezolve momente cu conținut cât mai variat. Participanții pot fi puși în situația ca, înainte de înce­perea luptei cât și pe timpul duce­rii ei, să descopere armamentul ina­micului, să aprecieze importanța lui și deci ordinea în care trebuie scos din luptă, să organizeze și să conducă lupta împotriva acestuia, să conceapă și să realizeze manevra de foc. In cadrul unei aplicații este bine să se rezolve mai multe momente și cu­ mai diferite. De exemplu, în­­tr-unul să se pună problema scoa­terii din luptă a majorității armamen­tului principal al inamicului, in altul numai a nimicirii celui cu rolul cel mai important în sistemul de foc al adversarului etc. De asemenea este indicat ca problemele legate de rea­lizarea superiorității de foc să nu fie rezolvate separat de celelalte care apar pe cîmpul de luptă ci, într-un singur moment, să se îm­bine probleme de conducere, foc, manevră etc. In aplicațiile cu trupe cu dublă acțiune, unde situațiile rezultă din hotărîrile părților, este necesar ca la acordarea cîștigului de cauză să se aibă în vedere în primul rînd modul în care s-a realizat superiori­tatea de joc. Colonel TRAIAN GROZEA Realizarea superiorității de foc, cerință de bază în lupta modernă De la concursul de trageri cu armamentul de infanterie pe trupele de grăniceri Pină in prezent, se cunosc rezul­tatele finale pe echipe la tragerile cu carabina categoria „A" ofițeri. Pe primul loc s-a clasat lotul „Ma­rea Neagră", urmat de loturile „Vega" și „Siret",­ la individual primele locuri au fost ocupate de căpitanul V. Irinescu, din lotul „Ma­rea Neagră", urmat de locotenentul P. Luca lotul „Brateș" și căpitanul C. Grădinaru din lotul „Marea Neagră". Desfășurarea probelor concursului a relevat că majoritatea participan­ților sunt bine pregătiți, iar ofițerii comandanți de subunități se situ­ează în frunte. Tragerile cu cara­bina au necesitat multă măiestrie din partea concurenților. tea lor au trecut însă cu Majorita­succes examenul dificil la care au fost supuși. Militarii din lotul „Marea Neagră" au dovedit insă o mai bună pregătire, ca de altfel și la celelalte categorii, unde sunt de asemenea hotărîți să cucerească locuri cît mai bune. Maior M. CATANA H­ĂRNICIE Colectivul atelierului de reparații al cărui șef este maiorul Gh. Gheor­­ghe este harnic și priceput. In sprijinul acestei afirmații ne vine munca entuziastă pe care o des­fășoară personalul de aici pentru găsirea celor mai bune și econo­micoase procedee de lucru care să ușureze executarea unor operațiuni. Așa de exemplu, numai în ultimul timp au fost introduse în procesul de producție mai multe inovații, care au dus la mărirea productivi­tății muncii, la realizarea unor în­semnate economii. Pe această linie se înscrie inovația „Stația pentru degresat și spălat piese" a pluto­nierului C. Stupcan, înlocuind mun­ca migăloasă a mai multor oameni, cu ajutorul acestei stații se reduce cu 75 ore operațiunea de degresare și spălare a pieselor. O atenție deosebită se acordă re­condiționării unor piese. In atelier s- au executat 20 perechi „clapete de opturație a canalizării autocură­­țirii filtrelor V.T.I.­3", s-au recon­diționat 3 cutii de viteză și 3 am­­breiaje, realizîndu-se astfel economii în valoare de cca 85.000 lei. Documentele de recepție întoc­mite de comisii precum și certifi­catele de garanție a lucrărilor sunt „note" obținute de acest colectiv harnic , lucrări de bună calitate. Este o răsplată a muncii conștiin­cioase pe care o depun plutonierul major I. Cojocaru, plutonierul N Scripcaru, sergentul-major Fl. Rincă, sergentul C. Pletosu, soldații frun­tași C. Gheorghe, Gr. Diaconu si mulți alții, Maior C. MIRCEA Caporalul Constantin Itu își îndeplinește cu multă conștiincio­zitate îndatoririle regulamentare, străduindu-se să fie întotdeauna exemplu pentru ceilalți gradați și soldați. O exigență deosebită manifestă el atunci cînd este în serviciul de gardă. In clișeu: Gradatul veghează ca schimbarea santinelelor in post să s­e facă conform prevederilor regulamentului. Foto. e. MIHĂIȚA D~) /Tp 9 IT ^juridica Caporalul Ion Goguț cere lămuriri în legătură cu eliberarea duplicate­lor de pe următoarele acte de studii: certificatul de absolvire a școlii de 7 ani, diploma de absolvire a școlii profesionale metal-lemn Pitești și certificatul de muncitor calificat. In legătură cu eliberarea duplicate­lor , de pe actele de studii trebuie să înaintați cite o cerere scrisă că­tre fiecare școală care v-a eliberat actul original. Pe cerere, școala tre­buie să menționeze că vi s-a eli­berat un asemenea act în original, să indice numărul acestuia și data eli­berării. Mențiunile făcute de fiecare școală trebuie să fie semnate de di­rectorul și secretarul școlii cu aplica­rea ștampilei. Cererile cu mențiunile de mai sus le veți înainta Ministerului Invăță­­mîntului pentru a publica pierderea actelor in buletinul ministerului. După publicarea pierderii veți so­licita prin cerere scrisă către școlile respective eliberarea duplicatelor la care veți anexa : - declarația dv. dată în fața no­­tariatului de stat cu toate datele ne­cesare pentru identificarea actului ;• denumirea școlii, numele sub care vi s-a eliberat fiecare act de studii, data (anul, sesiunea de absolvire) și împrejurările în care a dispărut ac­tul ,• dovada publicării pierderii în Buletinul Ministerului Invățămîntului , timbre fiscale și taxele prevăzute de dispozițiile legale în vigoare. Duplicatul certificatului de munci­tor­ îl puteți obține de la întreprin­derea care vi l-a eliberat. In caz contrar puteți cere întreprinderii for­marea unei comisii care să constate calificarea dumneavoastră și să vă elibereze un nou certificat de califi­care. Soldat Ionel Bărburaș ne scrie că soția sa n-a mai primit alocația de stat pentru copii începînd din luna noiembrie 1962 deși a fost salariată pînă la 7 iunie 1963, iar în prezent nu primește nici ajutor familial de stat. Cere a fi lămurit dacă trebuie să primească aceste drepturi, cit și indemnizația pe 15 zile pentru des­facerea contractului de muncă. Dacă soția dv. nu are absențe ne­motivate sau concediu fără plată mai mare de 15 zile trebuie să i se plă­tească alocația de stat pentru copil pe timpul cit a fost în concediu medical. In caz de refuz se poate a­­dresa comisiei de litigii din între­prindere. Cu începere din luna iunie 1963 soția poate cere ajutor familial de stat de la Oficiul Prevederilor Soci­ale de pe lingă Sfatul popular raio­­nal. Indemnizația pentru contractului de muncă se desfacerea plătește numai în cazul cînd contractul de muncă i s-a desfăcut pentru unul din următoarele motive : desființarea unității, reducerea de schemă, în­cetarea activității întreprinderii pe o perioadă mai mare de o lună, angajatul nu corespunde muncii pen­tru care s-a angajat, Tovarășul Arcadie Căpuș, plecat prin demisie din sectorul cooperatist pentru a se muta și angaja în locali­tatea în care sofia își are locul de muncă, întreabă dacă are drept în continuare la alocația de stat pentru copii, întrucit in ziua următoare a­­probării demisiei s-a încadrat la o unitate militară. Potrivit legislației muncii, bene­ficiază de activitate neîntreruptă in muncă și angajații care se încadrea­ză în muncă in termen de 90 zile de la data desfacerii contractului lor de muncă, dacă au preavizat unita­tea cu 12 zile înainte de părăsirea serviciului și dacă desfacerea con­tractului se datorește faptului că an­gajatul (angajata) dorește să-și urme­ze soțul (soția, care își are locul de muncă în altă localitate). Deci, dacă dv. ați preavizat unitatea cu respec­tarea termenului de mai sus, aveți dreptul la plata alocației de stat în continuare, intrucit desfacerea con­tractului s-a făcut în condiții legale. In cazul cind cererea dv. nu vi se satisface pe cale administrativă, vă puteti adresa comisiei de litigii. Grupa de cercetare din care face parte și soldatul­ fruntaș P. Valu, militar de frunte, execută un exercițiu. Pe înserat ea a ajuns pe malul unui curs de apă pe care-l cercetează atent urmînd ca la adăpostul întune­ricului să se infiltreze la dispo­zitivul adversarului. Foto : ST. IONESCU Vești culturale îndrumat de organizația de par­tid și cu sprijinul organizației U.T.M., activul cultural al subunității noastre desfășoară o muncă rodnică. In aju­torul militarilor care se pregătesc in vederea discuțiilor finale pentru ob­ținerea insignei „Prieten al cărții", activul cultural a prezentat recenzii cum au fost la opera lui V. I. Lenin „Sarcinile uniunilor tineretului", la romanul „Dunărea revărsată". Intere­santă a fost activitatea politico-cultu­­rală consacrată Capitalei tării, în deosebi dezvoltării ei industriale in anii puterii populare. Ne-a plăcut mult și activitatea in care au fost prezentate performanțele sportivilor de la clubul „Steaua" (Sergent I. STEFAN). Echipa artistică unde dirijor este soldatul N. Ghinea a prezentat un frumos spectacol la clubul de gar­nizoană în fața ofițerilor și familiilor lor, precum și a numeroși invitați din localitate. Au fost interpretate cintece și dansuri populare romînești.­­Căpitan GH. ANDRIESEU1 învățarea de către militari a cît mai multe cintece patriotice și ostă­șești este o preocupare a comitetu­lui. U.T.M .pe unitate (secretar loco­­tenent-major Gh. Coman). Utemiștii și ceilalți tineri militari, dovedesc dragoste de a învăța cântece mobili­zatoare pe care să le evite atunci cind se deplasează la și de la tim­­pul de instrucție, sau în timpul li­ber. Ei sunt ajutați de plutonierul ma­jor V. Moraru. (Caporal ȘT. NA­­CHIU) Zilele acestea, în unitatea noas­tră s-a desfășurat discuția finală la concursul „Iubiți cartea". Cei mai bine pregătiți s-au prezentat milita­rii din subunitatea unde muncește maior V. Olteanu, care au dat numai răspunsuri bune și foarte bune. Ca urmare, numărul purtătorilor insig­nei „Prieten al cărții" în această subunitate a crescut în prezent la 35. Printre cei care s-au evidențiat cu acest prilej se numără soldații I. Perescu, Șt. Mozeș, N. Crăciun și M. Cluceru. (Maior M. IARCA). Duminică 1 septembrie 1963 Nr. 205 (5289) BIBLIOTECARUL COMPANIEI Cu luni în urmă, soldatului Constantin Dobre i s-a încredin­țat sarcina de bibliotecar al com­paniei a 2-a din școala de gradați, Un om nimerit pentru asemenea muncă. Faptele sunt grăitoare. Toți soldații și gradații compa­niei sînt înscriși la concursul „Iubiți cartea“. Dintre cei 30 de militari din școala de gradați care au obținut deja insigna, jumăta­te sunt din compania a 2-a. Cum au putut fi obținute ase­menea rezultate? Desigur și ca urmare a muncii bibliotecarului companiei, socotit în întreaga școală de gradați- un animator al concursului. Soldatul Dobre se străduiește să prezinte to­varășilor lui, prin discuții de la om la om, ca și prin alte forme de popularizare a căr­ții, conținutul educativ, mesajul volumelor din bibliotecă, dezvol­­tîndu-le astfel gustul de a le citi. Discutînd cu militarii, el își dă seama dacă aceștia au citit căr­țile indicate în regulamentul con­­cursului, ce învățăminte au tras din lectura lor și ce sarcini îi re­vin lui pentru a îndruma pe mai departe citirea organizată a lite­raturii. La activitățile culturale au fost organizate activități menite să popularizeze cărțile, cum sînt­­ prezentări de recenzii, referate pe teme ca : „Figura comunistu­lui în romanul „Bărăgan" de V. Em. Galan, „Frumusețile patriei oglindite în poeziile lui G. Coș­­buc și V. Alecsandri“, și altele. Bibliotecarul companiei insuflă din pasiunea lui de a citi și altor militari. „Celui care vine să ceară o car­te — spunea el — trebuie nu numai să l-o dai, dar să-l ajuți, să-I orientezi asupra cărților. As­­ta presupune ca tu însuți să le fi citit, să cunoști conținutul lor Cînd spun că trebuie să-i ajutăm pe oameni în alegerea cărților, am in vedere, mai întâi, litera­tura noastră actuală, lucrările în care noi, ostașii, regăsim oglin­dită viața părinților și tovarăși­lor noștri, viața noastră, prezen­tată sub toate aspectele ei“. Faptele vin să confirme spu­sele bibliotecarului. Astfel, solda­tul Mircea Vasilciuc, bunăoară, care la început nu prea era vă­zut cu o carte în mînă, a ajuns să fie astăzi unul dintre cititorii activi ai bibliotecii. Intr-o zi, sol­datul Constantin Dobre i-a redat pe scurt acestuia conținutul ro­manului „Urmărirea abia începe“. Mare i-a fost bucuria cînd sol­datul Vasilciuc l-a rugat să-i îm­prumute cartea. Dar și mai mult s-a bucurat bibliotecarul cînd a­­celași ostaș i-a povestit ce învă­țăminte a desprins. Soldatul Va­silciuc a citit și alte cărți. Ele au contribuit la dezvoltarea ca­lităților morale și de luptă, a simțului răspunderii personale fa­ță de îndatoririle ostășești. Măr­turie stau rezultatele foarte bune pe care el le obține. La fiecare dintre militarii com­paniei se manifestă interesul și plăcerea de a citi, de a cunoaște din paginile cărților experiența de muncă și de viață a atîtor eroi minunați. Această dragoste față de tot ce e frumos și nobil în viață este întruchipată în rezultatele tot mai bune înregistrate de com­panie, în spiritul de­­ disciplină și întrajutorare tovărășească e­­xistente aici. Căpitan S. DRAGNEA In Editura Militară a apărut : O povestire despre viața marinarilor Colecția devenită populară in rîndul cititorilor, „Cartea ostașu­lui“, și-a adăugat zilele acestea o nouă lucrare. Este vorba de po­vestirea „Catarge la orizont" de Ion Aramă. Inspirată din viața și activitatea marinarilor noștri, car­tea redă cîteva figuri de militari care, prin atitudinea și comporta­rea lor, sînt demni de a servi ca exemplu. Unul dintre acești oameni, un ofițer crescut și educat in armata noastră populară, este căpitanul- locotenent Zamfir. Fiind pus în situația de a prelua comanda unui vas, cu care pînă aici era în în­trecere, el se apropie cu căldură de noul echipaj, contribuind la consolidarea acestuia. Spre deosebire de fostul coman­dant al navei, plecat la un curs, căpitanul-locotenent pune accent în activitatea sa pe munca poli­­tico-educativă. El se apropie in mod firesc de militari, transfor­mă — cu ajutorul comuniștilor și utemiștilor de pe navă pe „inco­rigibilul" scnttor Popescu Silviu, făcîndu-l din „coada" navei, din omul care nu era bun decit de fotbal și de calificative slabe în pregătire, un marinar la fel cu ceilalți tovarăși ai săi, ajungînd în cele din urmă să fie evidențiat și chiar recompensat. Povestirea este un îndemn pen­tru munca cu omul, împotriva egoismului, a vedetismului. Deși lectura ei este oarecum încărcată de o terminologie mai puțin ac­cesibilă maselor largi de cititori, povestirea va fi urmărită cu in­teres. GH. B. CAMRGI­A/ORIZON! De sus ploaia nu mai conte­nește. Ion Tecșan privește la stropii reci, izbiți de vint, ce se preling pe geam. Pînă acum a numărat zilele, acum numără o­­rele. Pleacă să-și facă datoria fată de patrie. In valiză totul es­te în ordine. Asupra unui lucru nu s-a hotărit. Ce să facă cu vi­oara ? Un instrument pe care l-a Îndrăgit din copilărie. A mai des­chis o dată partitura incercind o melodie : „Nu mai merge. Îmi zboară gîndul in altă parte". Apoi cu glas tare: — Tu vei rămîne acasă ! „A­­colo va trebui să muncesc mult , n-o să fie timp de..." In întreprindere­­ lucrase ca e­­lectrician la întreprinderea regio­nală de electricitate Ploiești) to­varășii îl criticau că nu se ridică la nivelul muncitorilor frantași. Față de ei iși lua angajamente peste angajamente. Cu timpul în­să se amăgea speranțele. ...Ajuns în unitate, Ion Tecșan a fost repartizat la o companie în care se instruiesc viitorii co­mandanți de tanc. Câ­va timp, după începerea anului de in­strucție, nimeni n-a avut nimic cu soldatul Tecșan. Intr-o dimi­neață însă, după ce sergentul de serviciu a dat „deșteptarea“, el a rămas în continuare în pat. Al­tădată nu și-a îngrijit sectorul Apoi a apărut primul „N.S.“ la trageri. La orele de clasă dădea răspunsuri slabe. Atitudinea lu­i a fost pusă in discuția militarilor. Apoi în adunarea generală a or­ganizației U.T.M. ridicau împotriva Voci aspre­se lui. Chiar și soldații I. Pârvulescu și E. Crăciun, pe care-i considera mai apropiați, l-au criticat cu asprime. I l-a luat și aici angajamente, dar nu s-a ținut de cuvânt. Unii dintre mi­litarii companiei începuseră să se împace cu ideea că din Tecșan nu mai e nimic de făcut. Intr-o după-amiază, la activitatea politico-culturală militarii compa­niei au audiat un concert de mu­zică populară dat de Filarmoni­­ca de Stat din localitate. Tot tim­pul concertului soldatul Tecșan nu și-a luat ochii de la violo­niștii orchestrei. Seara în dormi­tor, ostașii companiei discutau a­­prins despre măiestria instrumen­tiștilor, despre frumusețea melo­diilor­ audiate. Singur, cu gîndu­­rile lui, soldatul Tecșan stătea lungit în pat. Atunci sergentul Silviu Maroși s-a apropiat de el: — Ce s-a întîmplat tovarășe soldat, ce vă frămintă ? Soldatul s-a sculat repede, luînd poziția de drepți. Cu privirea în­să căta în altă parte. Sergentul a insistat și soldatul și-a deschis inima : — Mi-e dor de vioara mea, to­varășe sergent. Gradatul s-a uitat la el mirat Niciodată și nimănui, soldatul Tecșan nu-i spusese că știe să cînte la vioară. In judecata lui insă, sergentul Maroși a desprins un fapt foarte important pentru el, ca gradat: „Drumul spre inima acestui soldat trece pe aici..." S-a dus la clubul unității și i-a adus o vioară. — Ține și arată-ne ce știi i-a spus gradatul. In dormitor s-a făcut liniște. Soldatul Tecșan interpreta una din bucățile sale preferate : „Rapso­dia română nr. 2 în Re major" de George Enescu. Caracterul e­­pic, de baladă, al rapsodiei purta inimile militarilor in lumea atît de bogată a trecutului de luptă al poporului nostru. La sfirșit au răsunat ropote de aplauze, întrea­ga companie s-a adunat în jurul interpretului fugindu-i să le cînte și alte bucăți. „Să-l primim în brigada noastră artistică" — a spus unul dintre militari. .." primim dar cum ?" — a răspuns sergentul Maroși. Știți indicația comandan­tului : „numai militari care se e­­­vidențiază la instrucție și disci­plină..."' „N­ ajut eu la tehnică" — a spus un tînăr îndesat și oacheș. „Și eu la tactică", a spus altul. „Și eu la..." Soldatul Tecșan pri­vea nedumerit la tovarășii săi : oamenii aceștia, în mijlocul căro­ra se credea Însingurat, uite cu altă căldură se apropie de el. Zilele treceau și o dată cu ele soldatul Tecșan acumula cunoș­tințe, făcea progrese vizibile. In scurt timp a ajuns printre cei mai buni minuitori ai stației de radio de pe tanc , realiza legătura radio cu 15 secunde mai repede decît prevede baremul pentru „foarte bine“. Ziarul „Apărarea Patriei“ a scris despre el că de­montează și montează mitraliera de pe tanc cu 60 secunde mai repede decît prevede cel mai bun barem. Toate aceste succese și altele i-au deschis calea spre brigada artistică a companiei. S-a angajat în fața comandantului ca împreună cu ceilalți­­ militari să obțină un loc fruntaș la concursul brigăzilor artistice pe unitate. Și,,, au ocupat Jocul I. Soldatul Tecșan a fost selecționat și în echipa artistică a unității, apoi în orchestra unității unde cîntă la vioara întlr. Sergentul Silviu Marași vroia insă să-și ducă sarcina primită de la organizația de bază de par­tid pînă la capăt. După prima verificare pentru titlul „Militar de nume", cind primele insigne au poposit în companie, ca din întîmplare a deschis cu solda­tul Tecșan, o discuție : „Ce-ar fi dacă..." Soldatul mai păstra încă o rezervă de neîncredere în el, de aceea se ferea să-și ia un an­gajament concret. Gradatul i-a promis să-l ajute pe mai departe. Au trecut săptămîni de muncă încordată, zile și nopți în poligon, în tancodrom. Zi de zi în activi­tatea lui Tecșan — înaintat la gradul de soldat-fruntaș — și-au făcut loc calificative de „bine“ și „foarte bine“. Alături de alții a cucerit și el insigna de „Militar de frunte". Și, dacă acum este printre cei ce au cucerit înalta distincție ostășească, el știe că trebuie să mulțumească și ser­gentului Maroși și soldaților­ frun­­tași A. Popa, I. Pîrvulescu, E. Crăciun și întregului colectiv os­tășesc. Maior GH. COZMA Cercul literar „Vasile Alecsandri UN OSTAȘ ȘI O VIOARĂ kfthktf

Next