Apărarea Patriei, aprilie 1964 (Anul 20, nr. 77-102)

1964-04-01 / nr. 77

Pentru patria noastră, Republica Populară Romînâ ! AMURAREA PATRIEI h[­ Organul Central al Ministerului Forțelor Armate ale R. P. R. ANUL XX Nr. 77 (5470) ! Miercuri 1 aprilie 1964 4 PAGINI — 20 BANI Sa întreținem cu grija materialele politico-culturale Prin grija partidului și guvernu­lui, armata noastră populară este înzestrată cu o bază materială co­respunzătoare desfășurării unei efi­ciente munci bogată în conținut cultural-educative, și variată ca tematică. In­ unități există cluburi și bi­blioteci dotate cu mobilier adecvat, mijloace tehnice de propagandă ca aparate de radio și televiziune, stații de radioamplificare, aparate de proiecție cinematografică etc. ; se găsesc numeroase instrumente mu­zicale, costume pentru echipele ar­tistice, echipament și materiale sportive și multe altele. Toate a­­ceste mijloace și materiale folosite în mod rațional și cu chibzuință fac ca timpul liber al militarilor să fie petrecut în mod plăcut, intere­sant și atractiv. Anul acesta, fondurile alocate pentru dezvoltarea bazei materiale a activităților politico-culturale sînt de peste 5 ori mai mari decît cele din anul 1963. Ca urmare a acestui fapt, unitățile vor mai primi în a­­cest an sute de televizoare și aparate de radio cu tranzistori, aparate de proiecție cinema porta­bile, garnituri de costume pen­tru echipele artistice, hărți și alte numeroase materiale. Vor fi înlo­cuite sau completate pînă la nece­sar un număr important de auto­­caravane cinematografice pe șasiu cu dublă tracțiune. îmbogățirea continuă a bazei ma­teriale destinate muncii politico­­culturale din forțele noastre arma­te contribuie efectiv la creșterea calității și eficienței activităților cultural-educative în rîndurile mi­litarilor, la mobilizarea lor pentru obținerea de noi și importante suc­cese în pregătirea de luptă și poli­tică, în îndeplinirea angajamentelor luate în cinstea celei de-a XX-a aniversări a eliberării patriei și a zilei forțelor armate. An de an, în armata noastră so­sesc noi contingente de tineri pen­tru a se instrui, pentru a duce mai departe tradițiile frumoase ale sub­unităților și unităților din care fac parte. O dată cu învățarea meseriei armelor, ei își dezvoltă și dragos­tea față de frumos. Fiecare militar trebuie să fie neocupat ca atunci cînd va fi lăsat la vatră să trans­mită înlocuitorului lui nu numai dragostea și grija cu care trebuie întreținute și mînuite armamentul și tehnica de luptă, ci și materialele politico-culturale. Și aici, ca în orice acțiune, exemplul personal, devine elementul cel mai mobiliza­tor, cel mai convingător. Folosirea și întreținerea cu grijă, cu atenție, a materialelor politico­­culturale este o trăsătură caracte­ristică militarilor noștri. In marea majoritate a unităților și subunită­ților, aceste materiale și mijloace sînt corect depozitate, folosite și în­treținute. Aceasta, deoarece o dată cu lărgirea bazei materiale a mun­cii politico-culturale a crescut și preocuparea comandanților, a lu­crătorilor politici, a organizațiilor de partid și celor de U.T.M. de a dezvolta la militari o atitudine îna­intată față de aceste bunuri ob­ștești. Totuși, din situațiile de inventa­riere și din controalele executate se mai constată că pe alocuri nu se acordă suficientă grijă folosirii și întreținerii în mod corespunzător a acestor materiale. Este vorba, desi­gur, de cazuri izolate, dar oriunde s-ar găsi ele trebuie combătute cu toată tăria. De pildă, într-una din zile, un delegat din unitatea din care face parte și maiorul I. Tele­­can s-a prezentat la eșalonul su­perior ca să predea trei aparate de radio marca „Record“. In acte, în­­tr-adevăr, era vorba de trei aparate de radio. In realitate însă dele­gatul aducea cu el doar trei șasiuri, fără nici o piesă pe ele. Privin­­du-le, cu greu ar fi putut bănui că ele ar putea să reprezinte... aparate de radio. Un alt exemplu: Intr-una din zile, tot aici, s-a prezentat plutonie­rul Gh. Catană. Era trimis de ma­iorul N. Lungu ca să predea prin­tre altele și o vioară. — Bine, adresa o vedem, dar unde-i vioara — l-au întrebat cei de față. — V-o predau imediat — a răs­puns plutonierul. Și, dintr-o geantă a scos un să­culeț în care erau cam 250 de grame de lemn-Heșeu. Atît mai ră­măsese din fosta vioară. Liceul militar „Dimitrie Cante­mir“ a primit nu de mult timp un televizor ",Cosmos". Acum a fost trimis pentru reparație capi­tală. Se întîmplă ca unele mijloace și materiale politico-culturale să fie stricate în așa fel, încît nu mai pot fi reparate. Care sînt cauzele ? Pe de o parte nu se iau măsuri opera­tive pentru repararea micilor defec­țiuni — care de regulă se produc din cauza unei necorecte manipulări sau întrețineri — iar pe de altă parte încearcă să le repare oameni incompetenți pentru a... scăpa pe vinovați de imputarea valorii de­gradărilor produse. Este o practică care dăunează mult. Astfel de exemple, care sînt ma­nifestări ale neglijenței și ale lipsei de răspundere față de baza materi­ală a muncii politico-culturale, nu trebuie să se mai repete. Sînt și cazuri cînd unitățile, ne­­respectînd prevederile ordinului conform căruia aparatele de radio, stațiile de radioamplificare, picupu­­rile, microfoanele și difuzoarele se repară de către ARMT-uri, trimit la atelierul central de reparații a­­semenea aparate pentru a fi repa­rate. Motivul ? A.R.M.T.-ul nu exe­cută întotdeauna reparații de bună calitate. Aceasta nu este o justifi­care, deoarece A.R.M.T.-urile pot și trebuie să facă reparații de calitate și în scurt timp, numai de pasiunea. Aceasta depinde de priceperea cu care cei care lucrează în cadrul lor își fac datoria. De exemplu, lu­crătorii din A.R.M.T.-ul subordonat maiorului N. Ciudin s-au pronunțat în mod categoric că o stație de ra­dioamplificare nu mai poate fi re­parată. Adusă în atelierul central, ea a fost reparată și redată uni­tății. Este un exemplu care va tre­bui să dea de gîndit acelor lucră­tori din cadrul A.R.M.T.-urilor care privesc în mod necorespunză­tor răspunderile lor. Este necesar ca să fie acordată mai multă atenție și expedierii pe C.F.R. a materialelor politico-cultu­rale care necesită reparații. Ele sînt trimise, de multe ori, în amba­laje improvizate. Trimițînd un te­levizor sau un aparat de radio în­­tr-un sac sau împachetat în hîrtie, este imposibil ca în timpul trans­portului să nu apară la el alte și alte defecțiuni. Trebuie acordată toată aten­ția depozitării, folosirii și între­ținerii mijloacelor și materialelor politico-culturale. In acest scop, nici un amănunt nu trebuie neglijat. Totul este important — de la in­struirea celor care mînuiesc aceste materiale, pînă la stabilirea de răs­punderi precise pentru cei care au în primire materialele politico-cul­­turale, bunuri ale armatei. Totodată, este necesar să se des­fășoare o eficientă și operativă mun­că educativă cu întregul personal din unități, pentru ca militarii să manifeste o permanentă grijă și a­­tenție față de bogata bază materi­ală a muncii politico-culturale — care trebuie integral folosită în or­ganizarea și desfășurarea unor acti­vități interesante și atractive. DIN POLIGOANE Cei mai buni pe panoul de onoare In ajunul execu­tării tragerii, mi­litarii plutonului comandat de că­pitanul M. Zerbeș s-au angajat să obțină rezultate bune și foarte bune. Iată-i acum în poligon. Primele ținte cad de la primele lovituri. Urmează apoi o comandă scurtă și trăgătorii continuă deplasarea. A­­par alte ținte și acestea sînt dobo­­rîte cu precizie. Toți militarii din serie au avut bucuria de a-și vedea numele pe panoul de onoare. Ace­lași lucru s-a întîmplat și cu seriile următoare. Căpitan P. MOÏSE Rezultatele tra­gerilor constituie și în subunitatea noastră unul din obiectivele între­cerii socialiste. Da­torită antrenamentului sistematic și a atenției ce­ au acordat-o instruc­ției focului, se poate aprecia pe drept cuvînt că la succesul ultimei trageri — îndeplinită cu „foarte bine“ — și-au adus contribuția toți militarii. In mod deosebit s-au evi­dențiat sergentul V. Barbul, capo­ralul Z. Rus și soldații Z. Crăciun, P. Vasile și M. Băcanu. Obiectiv al b­irocarii socialiste Locotenent C. MERCHEZ Cînd subordo­nații caporalului M. Moldovan s-au angajat să obțină rezultate bune la ședința de trage­re, se aflau cu an­trenamentele la un stadiu nu prea înaintat. Dar ajutați îndeaproape de căpitanul I. Marica și de co­mandantul de grupă, ei au reușit să-și perfecționeze în scurt timp deprinderile de buni trăgători, ast­fel că rezultatele obținute de ei la această categorie de pregătire au corespuns angajamentului luat. Plutonier-ma­ior Ï. BĂRĂGAN Subunitate a obținut calificati­­­­ul „foarte bine“ ! Acesta nu este în­­tîmplător subunitatea pentru co­mandată de căpitanul I. Băcilă. El este rezultatul antrenamentelor și al dorinței fiecărui militar de a se instrui cît mai bine. Plutonier V. POPA și-au perisclippa! deprinderile de bnii trăgători Rezultatul antrenamen­telor In numărul de azi: Com­’, univ. GH. GEORGESCU­­RUZAU : O carte nouă despre Ion i?odă cel Viteaz (pag. 2-a). Maior I. CIOCIRLAN : Cercetare temeinică a cursului de apă. (pag 2-a). Maior M. Negură : Intre două se­­minării (pag. 3-a). COMANDANTUL DE BATALION— atribuțiuni, răspunderi pînd nemijlocit la acti­vitățile principale ce se desfășoară in subunități, în fotoreportajul nostru am surprins cîteva as­pecte dintr-o zi de mun­că a locotenent-colone­lului A. Dragne, coman­dant de batalion. Comandantul de bata­lion conduce și îndrumă activitatea personalului din subordine, partid­­Clișeul 1 : Exercițiu tactic de front. Locotenentul­­major I. Sandu, comandant de pluton, raportează comandantului de batalion situația in care se află plutonul și hotărîrea sa. Clișeul 2 : Pușcașii mitraliori ai batalionului se află la trageri, în poligonul automatizat. Coman­dantul batalionului verifică personal, prin sondaje, gradul lor de pregătire la instrucția focului, pre­cum și rezultatele pe care le obțin la trageri. Clișeul 3 . Batalionul are în dotare numeroase mașini. Comandantul manifestă o grijă deosebită față de starea lor tehnică, față de modul in care sînt exploatate și întreținute. Iată-1 stînd de vor­bă cu un grup de șoferi. Clișeul 4 : Comandantul de batalion se consultă cu doi din subordonații săi asupra problemelor pe care se ridică pregătirea multilaterală a persona­lului. Foto : ST. IONESCU VESTI DIN ȚARĂ Prilej de generalizare a experienței Duminică, în Școa­la militară superioa­ră de ofițeri „N. Bălcescu“ a avut loc o consfătuire în sco­pul generalizării ex­perienței înaintate a celor mai buni e­­levi la învățătură. Au participat elevi, pro­fesori, lectori, co­mandanți de subuni­tăți. La consfătuire au luat cuvîntul mai mulți elevi. Ei au subliniat formele și metodele folosite pentru a ob­ține rezultate dintre cele mai bune la în­vățătură. Elevul ser­gent T. Rădulescu a arătat că plutonul din care face parte se pregătește ca în cinstea zilei de 23 August să cucerească titlul de „Subunitate de frunte" Hotărirea colecti­vului a început să prindă viață. Patru dintre cei cinci e­­levi care nu au do­­bîndit încă titlul de frunte și-au îmbună­tățit simțitor notele. Și plutonul din care fac parte, spu­nea elevul Gh. Mă­­ieran, se pregătește ca la sfîrșitul aces­tui an de învățămînt să cucerească titlul de frunte. Acest lu­cru îl dovedesc re­zultatele obținute de elevi la toate disci­plinele. Iată numai cîteva dintre ele. La examenul de anali­ză matematică și geometrie analitică, pe pluton, s-a obți­nut media de 9,11 și, respectiv, 9,38. Au avut loc apoi o serie de activități practice. La sfîrșitul consfă­tuirii, orchestra șco­lii a prezentat un program de melodii de muzică ușoară și populară romînească. Căpitan ȘT. SALOMIA Pe șantierele energetice termen în exploatare noi capacități de producție. Montorii, constructorii și energe­­ticienii termocentralei de la Luduș au terminat montajul celui de-al doilea grup electrogen de 100 Mw. Pe șantierele hidrocentralei „16 Februarie“ de pe Argeș continuă lu­crările de excavație și betonare. La galeria principală de aducțiune, de exemplu, au fost terminate lucrările de excavație, iar acum se lucrează la betonare și se fac pregătiri în vederea montării blindajului meta­lic. Ca urmare a unor măsuri luate din timp, se lucrează intens la lu­crările de săpături și betonare la centrala subterană, galeria de fugă, galeriile de aducțiune secundare, iar la baraj s-au reluat lucrările de be­tonare La centrala electrică de termofi­­care București-Sud, cel mai tînăr șantier al industriei noastre energe­tice, au început lucrări de săpături la clădirea principală, precum și la turnurile de răcire a apei. In ritm susținut se desfășoară lu­crările­­ și pe șantierele centralelor electrice de la Paroșeni, Arad, Cra­iova, Grozăvești, precum și la hi­drocentrala Pîngărați. Conform prevederilor planului, în acest an urmează a fi date în func­țiune agregate energetice care, în­sumează o­­ putere de 650 Mw, ceea ce reprezintă peste un sfert din în­treaga putere instalată existentă. (Agerpres) Pe șantierele energetice ale țării s-­au desfășurat în tot timpul iernii, continuînd și în prezent în ritm sus­ținut, lucrările de construcții și montaj pentru a se da înainte de Soldatul Bucur și-a făcut datoria Soldatul D. Bucur dintr-o sub­unitate de căi ferate făcea ser­viciu ca­lcar într-o gară mică ascunsă printre dealurile de la poalele munților. Unii spuneau că e o gară singuratică, unde gerurile și arșița sînt greu de su­portat. Soldatul Bucur însă a în­drăgit acele locuri și oamenii cu care lucra chiar de la început, de cînd a fost numit acolo. In mica gară nu este animația din alte gări. Cînd Bucur se în­­tîlnea cu ceilalți ostași din subunitate nu avea niciodată ce povesti. Intr-o seară, un ostaș mărunțel i-a zis : — Păi bine măi Bucure, tu nu spui chiar nimic despre me­todele tale de muncă ?­­ Eu nu fac nimic deosebit — fu răspunsul — schimb doar macazul, curăț linia, în rest li­niște Bucur era tăcut și retras. Rare­ori se antrena în discuții. Ii plă­cea mai mult să asculte și să în­vețe din ce spuneau alții. Nu se lăuda niciodată cu ce a făcut. Dar cînd era vorba de o muncă grea, se oferea primul. Acest fel de a fi l-a învățat încă de la ta­tăl lui, un vechi petrolist. Cînd venea de la muncă, adesea aces­ta își lua băiatul lingă el și dis­cutau ore întregi despre viață, despre cinstea de a fi om ade­vărat în armată, modestia lui Bucur era luată de către unii drept mo­liciune. Luni și luni soldatul Bucur nu a ieșit cu nimic în e­­vidență. E drept că în serviciu, la pregătirea de luptă, la lecțiile politice, la specialitate, obținea rezultate bune. întreg personalul gării și toți tovarășii lui din plu­ton s-au convins pe parcurs că dacă soldatului Bucur i-ai dat o treabă, poți să fii sigur c-o face neapărat și așa cum trebuie. In vocabularul lui nu existau cu­vintele „n-am putut", „n-am a­­vut timp“, „n-am știut“, „n-am observat“ sau altele asemănă­toare. Aceste calități le-au apreciat comuniștii cu cîteva luni în urmă cînd l-au primit în rîndul can­didaților de partid. La bilanțul subunității se spu­nea adesea „Soldatul Bucur și-a făcut serviciul în mod conștiin­cios". Și atît. Dar ce oare putea să spună comandantul mai mult? Activitatea lui nu consta în de­pășiri de norme cu zeci de pro­cente, cum realizau alți to­varăși ai săi și nici nu conducea pe drumul de fier, ca alții, tre­nuri de mare tonaj. Așa era cunoscut soldatul Bucur. In gara lui era liniște. Intr-o zi însă, pe la ora prîn­ m­u­­ leAtÎtaa­­ zului, telegraful micuței gări de la poalele muntelui, țăcănind parcă mai grăbit, mai precipitat ca de obicei, vestea Bucureștiul despre o faptă deosebită a unui acar : ....trenul de persoane nr. 2387 a fost salvat...“ — transmi­tea telegraful. ...Era o zi mohorîtă din cauza ceții care parcă se u­ra pe pămîn­­tul umed. In gară, așteptau sem­nalul de plecare, în direcții opu­se, două trenuri. Primul semnal a fost dat. Un fluierat scurt și trenul de pe linia a doua s-a pus în mișcare. încă un semnal, un scrîșnet de roți și cel de-al doi­lea tren, cel de pe linia a treia, a început să părăsească încet ga­ra. Acarul a făcut acele și în fata cabinei nr. 1 aștepta apro­pierea trenului. Ii plăcea să as­culte țăcănitul roților, pufăitul locomotivei, să ureze cu ajuto­rul fanionului drum bun meca­nicului care-i mulțumea întot­deauna cu un scurt fluierat. Trenul se apropia de ace. Mai erau doar cîțiva metri. „Are vreo treizeci la oră“ — își spu­nea acarul, învățase să aprecieze viteza după ureche. Dar, deoda­tă, acarul distinge înspre dreap­ta lovituri repezi în joante. Pri­vește într-acolo. De după curbă se zăreau siluetele unor vagoane gonind prin ceață spre gară, spre trenul de persoane. „Vagoane scăpate. Pericol de ciocnire — s-a trecut fulgerător prin minte­a carului — trebuie s-o evit. Cu orice preț“. S-a repezit spre tre­nul care se apropia cu viteză de ace. Un semnal și trenul s-a o­­prit locului ca înghețat. Apoi, omul a alergat cu­ l-au ținut pu­terile și a schimbat acele. A­­proape în aceeași clipă, pe lângă el, pe lângă trenul încărcat cu oameni care priveau mirați, au trecut ca o săgeată (ulterior s-a stabilit că aveau peste 140 km pe oră), dar pe altă linie, liberă, 5 vagoane încărcate cu minereu. Ciocnirea în plin a fost evitată, viețile oamenilor salvate. Apoi, acarul a fugit într-un suflet la telefon și a sunat îndelung la cabina 2. Trebuiau evitate și al­te neplăceri. — Alo.­cabina 2 ? Vagoane fu­gite... saboți... Nu au fost necesare mai multe cuvinte. Saboții au fost puși. ...După cîteva minute trenul de pe linia a treia trecea pe lingă cabina unde stătea acarul, ceva mai palid ca de obicei. Cînd a ajuns în dreptul lui, ca semn de recunoștință pentru vigilența, curajul și stăpînirea de sine, lo­comotiva a sunat de cîteva ori prelung. La ferestre, fețe zîmbi­­toare. Mulți dintre călători nu vor afla poate niciodată că numele a­­carului care i-a salvat de la un grav accident este D. Bucur. Dar și peste ani și ani vor povesti poate că salvatorul lor a fost un ostaș slăbuț la trup care își fă­cea datoria într-o gară mică, își făcea datoria, la îndemnul înal­tei sale conștiințe ostășești. Pentru fapta sa, soldatul Bucur a fost premiat, înaintat la gradul de soldat-fruntaș, a primit mul­țumiri de la Direcția regională C.F.R. și i s-au dat zece zile per­misie cu foi de drum. Toate a­­cestea l-au bucurat pe ostaș. Dar fericirea cea mai deplină a sim­țit-o atunci cînd privea fețele îmbujorate ale oamenilor de la ferestrele acelui tren, Maior V. MIREUȚĂ Prețuirea muncii rodnice AU MAI PRIMIT STEAGUL DE ÎNTREPRINDERE FRUNTAȘĂ: Combinatul chimic de la Borzești Uzinele „Electroputere“ din Craiova Exploatarea minieră Săsar întreprinderea forestieră Fălticeni Fabrica textilă „Partizanul Roșu“ din Brașov Colectivul de muncă al Combina­tului chimic de la Borzești a pri­mit marți- Steagul roșu de între­prindere fruntașă în întrecerea so­cialistă pe țară în ramura petrol­­chimie, decernat de Consiliul Cen­tral al Sindicatelor pentru rezul­tatele dobîndite în anul precedent. In 1963, planul producției globale s-a realizat aici în proporție de 105,9 la sută, iar cel al producției­­marfă de 101,52 la­ sută. Productivi­tatea muncii a crescut în aceeași perioadă, cu 6,5­ la sută, iar prin folosirea mai­ chibzuită a materiilor prime­­ și materialelor s-au obținut economii, la prețul de cost în vi­itoare de peste 6 milioane lei și be­neficii suplimentare de 8 800 000 lei. Șirul succeselor a fost continuat de chimiști și în­ acest an. In pri­mul trimestru, ei au dat peste plan mai mult de 6 200 tone, insecticide condiționate pentru combaterea dă­unătorilor din agricultură, cît și în­semnate cantități de alte­ produse chimice de calitate superioară. In­trarea în funcțiune în cursul aces­tui trimestru a fabricii de policlo­rură de vinil a dus la sporirea nu­mărului produselor realizate. Făuritorii locomotivelor Diesel, muncitorii de la Uzinele „Electro­­putere" din Craiova, au primit o înaltă recompensă pentru hărnicia și talentul lor . Steagul roșu și di­ploma de întreprindere fruntașă pe țară în întrecerea socialistă pe anul 1963. Anul trecut, prin depășirea pla­nului de producție, au fost fa­bricate în plus o serie de motoare și mașini electrice cum ar fi : 4 locomotive Diesel electrice, 5 mo­toare electrice de curent alternativ, 5 generatoare electrice și altele. Producția dată peste plan însumea­ză aproape 9 milioane lei. De ase­menea, prin aplicarea de inovații și invenții, prin reducerea consu­mului de materiale s-au realizat e­­conomii peste plan în valoare de aproape 10 milioane lei. Succesele sînt cu atît mai importante, cu cît în anul trecut față de 1962 produc­ția globală a crescut cu peste 38 la sută* Uzina „Electroputere“ din Craiova — In clișeu : Lucrări la standul de probă al laboratorului de înaltă tensiune Foto : AGERPRES

Next