Apărarea Patriei, ianuarie 1965 (Anul 21, nr. 1-25)

1965-01-03 / nr. 1

2 BggggffigeagBBnaaBggaiggsaigijg^^ INSTANTANEE Medgidia 1 Dispecerul de ser­viciu de la fabrica de ci­ment din Medgidia ne-a comunicat telefonic pri­mele rezultate înregistrate de cimentiști în anul în care am pășit. — Organizîndu-și mai bine munca — ne-a înști­ințat el — turele de la cuptoarele conduse de Ion Stroie, David Toma și Ion Zenit au produs cir­ca 1 900 tone de clincher. In același timp, morarii din schimburile conduse de Cherim Milad, Al. Popa și Al. Costaș au re­alizat peste 2 500 tone de ciment de bună calitate. Valea Jiului toate Tradiționala sărbă­a revelionului constituit și pentru minerit­­ din bazinul carbonifer Va­lea Jiului un prilej de bine meritată bucurie. La cluburile întreprinderilor, în restaurante sau la ca­bane s-au întîlnit mii de mineri, împreună cu fa­miliile lor și au toastat pentru noi succese în 1965. La cluburile sindica­telor din Lupeni s-au în­tîlnit minerii din brigada condusă de Petre Constan­tin care lucrează în cel mai mare abataj frontal al minei Lupeni. Ei au ți­nut ca noaptea revelionu­lui să o petreacă împre­ună, să ciocnească un pa­har de vin pentru noi suc­cese în muncă și la Vulcan, Aninoasa, Lonea și Petrila cluburile și localurile publice au cu­noscut o animație deose­bită, specifică sărbătoririi Anului Nou Galați și în acest an, con­structorii navali din Galați au sărbătorit revelionul împreună. In seara reve­lionului, harnicii construc­tori, împreună cu familiile lor, s-au îndreptat spre sala de festivități a șan­tierului. Aceasta i-a în­­tîmpinat împodobită săr­bătorește cu ghirlande de flori și becuri multicolore. Nu a lipsit nici tradițio­nalul pom de iarnă. Vese­lia a continuat pînă spre ziuă. S-au jucat hore sîrbe avîntate și nelipsita Periniță. Suceava șî 220 de familii de la Combinatul de celuloză și hîrtie din Suceava au în­­tîmpinat împreună noul an, toastînd pentru noi succese. Veselia și bună au domnit pînă voia în zori Iași . Și la Iași, noul an a fost întîmpinat cu clin­chete de pahare și tradi­ționalele urări „La mulți ani“. Ieșenii au pășit în noul an mîndri de reali­zările înscrise în 1904, ho­­tăriți să obțină noi suc­cese în 1965. Sute și sute de tineri din fabrici și uzi­ne, de pe șantierele ora­șului au luat parte la re­velionul tineretului orga­nizat ca de obicei în Pa­latul Culturii. Pentru stu­denți au fost organizate revelioane în spațioasa cantină din Dealul Copo­­ului, devenit astăzi un a­­devărat oraș studențesc. Băltățești . Peste 400 de membri ai cooperativei agricole de producție din Băltățești, raionul Tg. Neamț, au săr­bătorit revelionul împre­ună. Alături de țăranii cooperatori, au sărbătorit revelionul și Gh. Hanganu, C. Iorga, C. Adam și alți mecanizatori din brigada de tractoare de la S.M.T. Tg. Neamț care deservește cooperativa de producție agricolă din comuna Băl­­tătești. Din programul spe­cial pregătit pentru re­velion de artiștii amatori ai căminului cultural nu a lipsit nici tradiționalul „Plugușor“. Revelion, bucurie, petrecere. Foto : ST. IONESCU Instantaneu­ele la Uzinele Republica, Foto : AGERPRES PRINTRE METALURGIȘTII MARAMUREȘENI 1 Ianuarie 1965. La secția topitorie a Combinatului chimic metalurgic din Baia Mare se elaborează prima șarjă a noului an. Schimbul este condus de prim topitorul Ioan Ce­­tățeanu, care cu numai cîteva zile înainte vorbea la tribuna Marii A­­dunări Naționale în calitate de de­putat, încheindu-și expunerea cu aceste cuvinte: „In numele mineri­lor, metalurgicilor și chimiștilor din Maramureș asigur sesiunea Marii A­­dunări Naționale că vom depune toate străduințele pentru înfăptuirea sar­cinilor ce ne revin din planul de stat pe anul 1965...“ Este același prim topitor a cărui brigadă s-a situat anul trecut în fruntea tuturor secțiilor, dînd peste plan tone de metal de cea mai bună calitate. , Ca un omagiu, la ora de răspîntie dintre un an care pleacă și un altul care vine, a fost adus la cuptoare steagul de secție evidențiată în în­trecerea socialistă, fiind înmînat schimbului trei condus de Ioan Ce­­tăteanu. Bătălia pentru noi tone de metal continuă . La uzina centrala de preparare a minereurilor ne întimpină maistrul principal de schimb Gh. Crișan, an­gajat în cea mai mare întrecere : lupta pentru o calitate superioară a concentratelor metalifere. Prepa­ratorii băimăreni au început asaltul chiar din primele ore ale noului an. „Practic — ne spune interlocutorul nostru — revelionul l-am petrecut cu 10 zile în urmă, atunci cînd uzi­na noastră și-a realizat planul anual de producție­ 1. între timp ajungem în sala celu­lelor, acolo unde zeci de palete se învîrtesc în „focul continuu“ pentru a ușura minereul de metalele care-l îngreunează. Preparatorii smulg mi­nereului seva bogată în metale, în 1964 calitatea produselor, în echi­valent metal de bază față de plan, a sporit aici cu peste 3 la sută, în 1965 ? Privim răspunsul pe un panou feeric luminat : „...colectivul nostru s-a angajat să îmbunătățească cali­tatea medie la concentrare cu 2 la sută față de realizările anului 1964 ★ Am ajuns la clubul minerilor de la Săsar în momentul în care Petru Boicean — veteranul minerilor băi­măreni și deputat în Marea Adunare Națională — toasta pe un podium amenajat ad-hoc în mijlocul unei săli pline de lume. Două sute de mineri cu soțiile, veniți aici în noaptea de revelion, îl ascultau, subliniindu-i cuvintele prin aplauze. Orchestra intonează „Cîntecul mine­rilor“. Oamenii ciocnesc pahare urîn­du-și tradiționalul „Noroc bun și la mulți ani !“ IOAN VLANGA TORSTĂRI PENTRU SUCCESELE VIITOARE La Centrul școlar al uzinelor „Steagul Roșu“ și-au dat întîlnire, în noaptea de revelion, aproape 800 de muncitori, tehnicieni și ingineri constructori de autocamioane. Veselia și buna dispoziție dom­nesc în imensa sală. Constructorii de autocamioane brașoveni au de ce să fie veseli. La 24 decembrie 1964 uzina lor a îndeplinit planul anual. Ei au dat patriei noi și pu­ternice autocamioane, contribuind din plin la realizarea în 1964 a unei producții mai mari decît cea pre­văzută în planul desenal pentru anul 1965. Cuvîntarea tovarășului Gheorghe Gheorghiu-Dej e ascultată de toți la radio și televizoare cu deosebită atenție și însuflețire. In cuvintele care evocă realizările anului în­cheiat și înfățișează perspectiva victoriilor viitoare ei își văd expri­mate propriile succese în muncă, propriile năzuinți. Cînd ceasornicul a vestit scurge­rea ultimelor clipe din vechiul an, sala, străjuită de brazi împodobiți și nelipsitele ghirlande multicolore, a răsunat de uralele „La mulți ani !“, de toasturile pentru succesele ce vor fi cucerite în 1965, sub con­ducerea partidului, pentru înflorirea și întărirea patriei socialiste, pentru fericirea celor dragi, pentru pace în lume. Tovarășii din conducerea uzinei trec pe la toate mesele fe­­licitînd și primind felicitările mun­citorilor. Urmează dansul și, bineînțeles, nelipsita „Periniță“ întreruptă din cînd în cînd de „plugușoarele“ care aduc în sală tumultul muncii din fiecare secție. Sărbătoarea se termină în zori. Sfîrșitul ei revarsă pe străzile din jurul Centrului școlar și al uzinei voioșie, entuziasmul și încrederea cu care constructorii de autocamioa­ne brașoveni pășesc în Noul An. Maior AL. CHIRIAC APĂRAREA PATRIE! fiMMk £? P­­it^ww^e^mii­­­f ^$r0­l­JS mryj <Tjl LWajmH •■;>. Jf * H#i 53L 34k I? Jr JÄl mH AWmÆÆSi INTERVIU DUPĂ ORELE 24 Ofițerii din cadrul C.A.A.T. și familiile aces­tora și-au petrecut revelionul intr-unul din ma­rile restaurante din Capitală. Localul i-a primit cu tradiționalul pbri Ale iarnă, cu ghirlande și focuri de artificii, cu mesele îmbelșugate. Prima secundă a anului 1965. Mesenii, în pi­cioare, ciocnesc pahare cu vin, urîndu-și reciproc sănătate, fericire, noi succese în muncă spre bi­nele și prosperitatea patriei noastre iubite. Procedăm la un scurt interviu printre meseni Ginduri, năzuințe pentru 1965 ? — Vreau ca propria-mi activitate să se răs­­fringă și mai rodnic, mai eficient în procesul de instruire, de formare a radiolocaturiștilor cu o înaltă calificare — ne răspunde ofițerul P. Tă­­nase.­­ Doresc ca în acest an — în care am pășit plini de încredere în forțele noastre — să devin pilot clasa I-a, îmi voi consacra acestui țel toa­tă capacitatea și puterea de muncă — a răspuns însuflețit întrebării noastre ofițerul Gh. Pădu­rar­u. Soția sa, Aurelia, surîzînd, a ținut să adauge : — Fiului nostru, Laurian, ne propunem să-i dezvoltăm și mai mult pasiunea ce o vădește pentru matematici, tehnică și... muzică. Reținem păreri, impresii despre felul în care a fost organizat revelionul. Gazdele s-au price­put de minune să satisfacă toate gusturile, exis­gențele. „Atmosfera în care am petrecut reve­lionul a fost agreabilă, plină de voie bună — ne-a spus la rîndul său ofițerul T. Răutu. înce­pem anul 1965 cu hotărîrea de a ne uni și mai strîns forțele spre obținerea de realizări tot mai frumoase în activitatea de viitor". Maior M. NEGURĂ Intr-o subunitate de grăniceri Militarii companiei de grăniceri comandate de căpitanul D. Emanoil au sărbătorit Anul Nou trăind sa­tisfacția succeselor dobîndite în îndeplinirea sarcinilor de pregătire de luptă și politice, în buna exe­cutare a misiunilor de pază in sec­torul de frontieră încredințat. Comandantul, prezent în mijlo­cul ostașilor, i-a felicitat călduros pentru faptul că subunitatea lor a obținut la toate categoriile de in­strucție numai rezultate bune și foarte bune. In anul 1964, toți ostașii grăniceri ai companiei au obținut, fără excepție, titlul de militar de frunte, insigna „Prieten al cărții“ și pe cea de polisportiv, grupele, plutoanele și în cele toate din urmă compania întreagă au tre­cut cu succes verificările și au cucerit titlul de frunte. Cu inimile pline de mîndrie pen­tru marile realizări înfăptuite de poporul nostru muncitor, condus de partid, în îndeplinirea sarcinilor planului de stat pe anul 1964, gră­nicerii, strînși în jurul aparatului de radio, au ascultat cu mare a­­tenție cuvîntarea rostită de tova­rășul Gheorghe Gheorghiu-Dej cu prilejul Anului Nou. Ceasul a bătut prima secundă a Anului Nou. Comandantul compa­niei le-a urat subordonaților săi să-și îndeplinească cu cinste­­ anga­jamentul ca și în acest an subunita­tea să-și mențină cu cinste titlul de frunte cucerit. Sergentul V. Popovici, unul din­tre cei mai buni gradați din com­panie, a exprimat angajamentul tu­turor tovarășilor săi de a munci și a se pregăti în așa fel pentru a menține și consolida succesele ob­ținute. Maior I. LUCAN Clipe plăcute (Urmare din pag. l­a) note de zece și un singur nouă. La ședința de tragere pe timp de noapte, executată cu automatul, a obținut calificativul maxim. Tot cu același calificativ s-a întors și de la stagiul executat de curînd în unitate. La fel ca el se prezintă și elevul caporal T. Cherecheș, elevul Marin Ilie și mulți alții. In noaptea Anului Nou, viitorii ofițeri și-au reînnoit angajamentul de a munci în așa fel, ca în anii de învățătură să se formeze ca in­structori și educatori cu o înaltă calificare. Căpitan ȘT. SALOMIA Duminică 3 ianuarie 1965 Nr. 1 (5705) „PLUGUȘORUL" CU TRACTORUL PETRU VINTILĂ Intre cele mai vechi și fru­moase datini populare rominești ale începutului de an nou se nu­mără și „Plugușorul”. Versurile urării, vechi de secole, cîntate lingă coarnele plugului, sînt de fapt un elogiu al muncii crea­toare, o laudă a hărniciei umane. Secole de-a rîndul poporul mun­citor și-a cîntat, adresîndu-și sieși această urare de an nou, aplecat pe un grindei de lemn, stringînd coarnele plugului in palmele bătucite. Și iată că istoria a trimis la muzeu plugul de lemn și pare-se că nicăieri străvechii urări nu-i stă mai bine decît lingă plugul tras de tractor. După ce secole întregi, sute de generații de oameni au invocat griul să creas­că „în pas ca trestia, în spic ca vrabia”, speranța, aceasta s-a realizat pe marile tarlale de pă­­mînt ale gospodăriilor agricole de stat și ale cooperativelor agri­cole de producție. Speranța acea­sta a împlinit-o socialismul, par­tidul înțelept și drag. Am fost zilele trecute pe Bărăgan, la Ciulnița și Dragalina, la Fetești și Lehliu. Pe vaste întinderi am văzut și admirat solele semănate cu griu, marile dreptunghiuri ale tarlalelor arate actine, pregătite să intre în ele mustul zăpezii și grăunțele de porumb din primă­vară. Dar care dintre noi n-a vă­zut „escadrilele“ aviației agrico­le, administrind prin mijloace tehnice miile de tone ale îngră­șămintelor chimice ? Cine n-a văzut „flota“ acelor corăbii de aluminiu care sînt combinele pentru recoltat, înaintînd și mij­locul verii, în oceanul v­alurat al lanurilor de griu, de la Palat pînă la Cenad și de la Oaș pînă la țărmul Dunării ? In anii Republicii Populare, urarea „Spicul cît vrabia“ a în­cetat a mai fi doar o simplă metaforă și speranță poetică. Sub conducerea înțeleaptă a par­tidului, în agricultură se înfăp­tuiește treptat programul com­plex de măsuri pentru dezvolta­rea intensivă și multilaterală a acestei ramuri de mare impor­tanță in economia noastră na­țională. Urarea „Spicul cît vra­bia“ a devenit o realitate evi­dentă. Evidentă în marile silo­zuri pe care fiecare iarnă le gă­sește pline, evidentă în fiecărui țăran cooperatist, casa evi­dentă în construcțiile noi ale cooperativelor ducție, evidentă agricole de pro­în încărcătura de aur vegetal a camioanelor. In carnetele de zile muncă ale țăranilor asociați în cooperati­vele agricole de producție. Versurile „Să vă fie casa — casă, / Să vă fie masa — masă“ / au dobîndit și ele, peste frumu­sețea poetică a metaforei, fru­­­musețea realității concrete și­­ vii, în sutele de mii de case noi construite de țăranii membri ai cooperativelor agricole de pro­ducție în anii noștri. Antena de radio și televizor a luat, pe a­­coperișul a tot mai numeroase case țărănești, locul arhaicei moriște de vînt cu zbîrnîitoare. Mobila de panel ia locul lavi­țelor­­ întocmite cu tesla. In fie­care sat, pătrund tot mai mult realizările științei și tehnicii contemporane, făcînd viața mai bună, mai frumoasă, mai boga­tă în conținut. Versul „Să vă fie masa — masă“, vechi de sute de ani, a căpătat in vremea noas­tră înfățișarea adevăratei sale semnificații. Oricine a intrat în anii noștri în casa unui țăran cooperatist a putut să vadă cu ochii săi standardul crescând, de viață al acestuia. Socialismul a scos sărăcia din satele noastre. In tabloul satului de azi s-au ivit grădinile irigate, construcți­ile sectoarelor zootehnice, cămi­nele culturale și magazinele, dispensarele și cinematografele, incubatoarele electrice și gara­jele pentru autocamioane. Datorită justeței politicii par­tidului, prin munca talentatului nostru popor, în casa noastră, a fiecăruia, a pătruns lumina, pe masa noastră, a fiecăruia, s-a așternut și se așterne din ce în ce mai mult belșugul. Izvorul lui : industrializarea. Aplicarea neabătută a politicii de industrializare a țării, promo­vată de partidul nostru, asigură lărgirea și perfecționarea bazei tehnice materiale a socialismului, creșterea armonioasă, un ritm susținut, a ramurilor economiei naționale, pentru făurirea unui trai mai bun al tuturor celor ce muncesc, are un fundament trai­nic. Da, încă de la începutul transformării socialiste a satu­lui, partidul nostru s-a preocu­pat cu perseverență și de lăr­girea bazei tehnice materiale a agriculturii, de creșterea numă­rului de specialiști și folosirea principiului cointeresării mate­riale a țărănimii ; în anul 1965, agricultura va dispune de 81 500 tractoare fizice, mai mult de 66 000 semănători, 36 000 com­bine pentru păioase, precum și alte numeroase mașini agricole. ...Am petrecut acum doi ani re­velionul intr-un sat din Bără­gan. Este de prisos să mai re­pet cit de grozav am petrecut in mijlocul țăranilor membri ai cooperativei agricole de produc­ție. Eram la sediul cooperativei, la o masă mare, intre cîteva sute de țărani. Dar frumusețea acelei mese a fost pe neașteptate sporită de apariția in curte, sub ferestrele aburite, a unui plu­gușor modern tras de tractor. Glasul buhaiului a fost întovă­rășit de... claxonul unui camion, s-auzea și vuietul motorului de tractor, iar în volbura ninso­rii de-afară răsunau strigătele tinerilor care rosteau străvechea urare, înnoită de tot ceea ce se vedea în jur ca un rod spornic și minunat al muncii unite. „Plugușorul“ tras de tractor ! Iată una din cele mai frumoase imagini, dragi inimii noastre. Ea poartă semnificații profunde­, e un mic detaliu al mărețului tablou pe care-l prezintă azi țara noastră, țară mîndră, pros­peră, grădină în sparele socialismului, floare­­ sub sub stea­gul biruitor al partidului. Tuturor celor care înfrumu­sețează și sporesc forța și fru­musețea patriei, le urăm din inimă , multă fericire, noi iz­­bînzi în cel de-al 18-lea an al Republicii Populare Romîne ! LA DATORIE (Urmare din pag. l­a­­tul cu numărul 5. Starea fetiței R. s-a agravat brusc. Respirația devine tot mai grea. Viața fetiței este în primejdie. Medicul de gardă lucrează cu febrilitate dar păstrându-și calmul. Siguran­ța sa inspiră încredere. Co­pilul se comportă curajos și răbdător. Oxigenul admi­nistrat cu masca ameliorează rapid simptomele. Se fac injec­ții ajutătoare. Respirația se mai liniștește. Echilibrul se restabi­lește. ...Clipele critice au trecut. O­­perația aceasta mică, dar urgen­tă și vitală, determinată și sur­venită într-un moment de com­plicații grave a salvat pe aceas­tă fetiță cu ochii negri și umezi de căprioară, a cărei viață se găsește în mâmnile ferme ale u­­nui colectiv medical competent, animat de sentimentul înaltei datorii. ...Căpitanul medic I. Pintea își continuă liniștit controlul de noapte în secții. Noaptea de revelion trece mai departe în liniște. Modest, tăcut, în ordine, personalul medical de la Spitalul militar din Iași, in frunte cu medicul de gardă, își face pe deplin datoria. Oa­menii i se uită în ochi cu recu­noștință. Sub privirile lui aten­te, calde pășesc în noul an cu încrederea că se vor însănătoși grabnic, că vor reveni între cei dragi, că-și vor relua munca. h Și nu am vegheat Știam că soldatul I. Didea a trecut puntea clipelor dintre cei doi ani la post — in fața ecra­nului alb lăptos al stației de radiolocație. L-am întrebat Cum a fost î­n­ca de obicei. Am răspuns la apeluri, la verificări, apoi s-a așternut liniștea... Nu-mi puteam dezlipi privirile de pe ecran și întreaga-mi ființă era concentrată la impulsurile ce se­ succedau cu repeziciune. Au răsunat apoi bă­tăile gongului unui ceas. Una, două.. 12. Tot cu privirea pe ecran, m-am ridicat, am zîmbit... și atil. Revelionul ostașului la post e simplu. Dar nu a avut timp să se gîndească cum este. Răsuna un apel de la eșalonul superior. Se prezenta, răspundea și tot așa pină dimineață. Cerul patriei a cunoscut în această noapte aceeași veghe necontenită. Mare i-a fost­ mindria soldatului Didea că și el a fost printre cei care au vegheat. Impiegatul de mișcare La masa de comandă, a plecat asupra registrului de primire și expediere a trenurilor, soldatul T. Petre, impiegat de mișcare, notează datele necesare pentru o garnitură ce urmează să treacă prin stație. In jurul său — tele­foane prin care primește sau transmite comenzi. Este deosebit de atent. Încearcă atent. un sentiment de răspundere și de bucurie pentru sarcina ce o are in această noapte de an nou. O privire la lumino-schemă, ei­fera manevre la manetele insta­lației electro­dinamice și par­cursul este asigurat , trenul poate trece fără oprire, în condiții nor­male. Se uită la ceas. Are cîteva mi­nute de răgaz, bine venite după activitatea încordată de pînă acum. Se apropie momentul cind vechiul an predă ștafeta noului an și ostașul schițează un sumar bilanț al activității sale din cele 366 de zile care au rămas in urmă. Și-a îndeplinit angajamen­tul de a deveni militar de frunte și a dat ajutor și altor militari din grupă pentru a obține titlul. Pe pieptul său, alături de insigna „Militar de frunte”, strălucesc și acelea de „Prieten al cărții“ și de polisportiv. Și-a îndeplinit cu dragoste sarcinile trasate de or­ganizația de partid al cărui mem­bru este. In repetate rînduri a fost evidențiat. Timpul s-a scurs pe nesimțite. Un țîrtit de telefon ii întrerupe firul gindurilor. Se apropie tre­nul. Cîteva comenzi de la cabi­nele exterioare ale stației și în­tregul personal de mișcare este pregătit pentru a-l primi. In noapte, cu felinarul de semnali­zare ridicat deasupra capului, impiegatul de mișcare, soldatul Petre, dă cale liberă trenului ce a intrat în stație și care alunecă zgomotos, fluerînd și el parcă pentru a vesti un nou an de locomotivă In prag de an nou, soldatul Ștefan Santa, ajutorul mecanicu­lui de pe locomotiva Diesel elec­trică ce poartă numărul 131, este la datorie. Mecanicul Gabriel Ște­­fănescu, cu care lucrează pe a­­ceastă locomotivă, are numai cu­­vinte de laudă despre el, pentru priceperea și modul conștiincios în care își îndeplinește serviciul. Nu e departe timpul de cînd a părăsit băncile școlii de meca­nici de locomotive Diesel-electri­­ce. Și-a îndrăgit meseria pe care a ales-o și, zi de zi, se strădu­iește să-i pătrundă toate tainele. Acum, in noaptea revelionului, soldatul Santa ascultă zgomotul motoarelor, privește la aparatele de bord și la linia ce șerpuiește pină departe. Trenul aleargă in noapte, înghite kilometri după ki­lometri, apropiindu-se tot mai mult de stația de destinație. Iar el, ajutorul de mecanic, se gln­­dește că mîine, la înapoierea in subunitate, va putea raporta ca de obicei că și în noaptea de an nou și-a îndeplinit conștiincios datoria. (Reportaj realizat de locote­­nent-colonel I. Țolea, locotenent­­colonel medic I. Nica, maior I. Ostafe, căpitan S. Picioruș și că­pitan N. Cenușă). In fața micului ecran. Foto: V. ZAP AN

Next