Apărarea Patriei, iulie-decembrie 1970 (Anul 26, nr. 26-52)
1970-09-16 / nr. 37
p I PENTRU PATRIA NOASTRĂ, REPUBLICA SOCIALISTA ROMÂNIA« ANUL XXVI s mLW ÊEBL » BH BI Nr. 37 (6031) V1 ^9 9^A ^SKRW 9^9 Ă 9 MIERCURI 16 SEPTEMBRIE ,970 ^spupaidred păuni ORGAN GENTRAL AL MNISTERULUI FORȚELOR ARMATE ALE REPUBLICII SOCIALISTE ROMÂNIA s papinii uu Pentru obținerea calificativului bine SITUAȚII TACTICE, TRĂITE ȘI REZOLVATE REALIST Două misiuni cu elemente comune, dar cu particularități binie distincte într-o aplicație tactfică cu dublă acțiune, o companie de tancuri constituind pichet mobil de cap — făcea siguranța unor forțe aflate în marș și care urmau să susțină o luptă de întânire. La un moment dat, această companie (să o denumim „A“) a întilnit pe itinerarul de mișcare o subunitate de tancuri a părții adverse (să-i spunem „B“). Comandantul companiei „A“ a hotărît ca, printr-o manevră rapidă, în dreapta comunicației, să atace în flanc și spate subunitatea ,„B“, urmînd ca după aceea să continue marșul pe direcția inițială. Intîmplarea a făcut ca subunitatea „B“ — care făcea siguranța de marș a forțelor adverse — să întreprindă la rîndul ei o manevră în stînga comunicației, care a adus, în final, față în față ambele pichete mobile de cap. A rezultat o ciocnire frontală, ceea ce a determinat ca scopurile de învățămînt propuse de conducătorul aplicației să fie atinse doar în parte. Acțiunea aceasta — urmărită de un grup de ofițeri — a dat loc unor controverse. Au reieșit în principal două puncte de vedere. Compania „A“ — afirma cineva — trebuia să ocolească subunitatea „B“ și să continue deplasarea în ritm rapid ; nimicirea subunității „B“ ar fi urmat să cadă în sarcina forțelor principale ale avangărzii. Compania „A“ trebuia ; — au argumentat ceilalți — nu să ocolească, ci să nimicească subunitatea „B“ cu care luase deja contactul. încercarea de ocolire putea fi ușor dejucată de adversar care avea posibilitatea să organizeze în condiții avantajoase un atac în flancul și spatele companiei „A“ ...Din situația descrisă, am vrea să desprindem un singur aspect, care ni se pare a fi cel mai interesant. întrebarea întrebărilor este dacă pichetul mobil de cap, din siguranța marșului, „caută“ și respectiv „angajează“ lupta, sau nu ? Pentru că în funcție de răspunsul pe care-l dăm acestei întrebări, vor putea fi apreciate just acțiunile companiei „A“. Credem că se reliefează cu mai multă claritate care trebuie să fie, de regulă, atitudinea pichetului mobil de cap dacă o vom privi în comparație cu atitudinea pe care o ia de regulă o subunitate din compunerea detașamentului înaintat, în marș și în ofensivă. Aceste două misiuni — de siguranță și ca detașament înaintat — au unele elemente comune. Dar au și particularități distincte la care am vrea să ne referim pe scurt. După cum se știe, siguranța de marș (avangardă, flangardă, pichete mobile sau fixe) trebuie să asigure deplasarea fără întrerupere a forțelor principale, să le prevină asupra unui atac prin surprindere al inamicului, să le asigure condiții favorabile pentru intrarea în luptă și să interzică pe Colonel V.MIHAIL (Continuare în pag. a II-a) O bună observare a tâmpului de luptă determină o bună organizare a focului subunităților. Foto: M. POJOGEANU Dacă tot ieșim în teren Există militari care pe timpul aplicațiilor — după ce s-au pregătit intens și temeinic pentru ele — nu găsesc destulă tărie pentru ca odată cu învingerea greutăților firești ale marșurilor lungi și obositoare, ale intemperiilor și ale întunericului să le depășească și pe cele impuse de trăirea situației tactice, a realității luptei. " Desigur, nu-i totuna să sapi locașul de tragere echipat lejer și fără grija inamicului sau să fii nevoit să scormonești pămîntul cu trudă, ascuns înapoia primei brazde, cu ochii ațintiți la tranșeea adversarului și cu arma gata pentru tragere în fiece clipă. Tot așa, nu-i de loc același lucru să treci cursul de apă, ca într-o croazieră de plăcere, sau să-l forțezi sub focul înverșunat al inamicului care face tot ce-i stă în putință să nu pui piciorul nu numai pe malul „lui“, dar nici chiar pe malul „tău“. E greu să te tîrăști, cînd ai putea, cu un mic rahat de conștiință, să umbli normal pe picioare mai ales cînd știi că la boschetul „verde" nu-i inamic real, ci două ținte de carton puse acolo din ordinul comandantului. Trebuie să ai multă voință ca în loc să mergi pe drumul neted ca în palmă să străbați arătura desfundată pentru că „drumul este minat“, sau să-ți înghiți vorba pe care ai fi vrut s-o spui vecinului ca să nu te audă adversarul, sau să pui înapoi în buzunar țigara pe care tocmai ai fi vrut s-o aprinzi pentru că flacăra chibritului se vede de la nu știu cîți kilometri. Cu toate acestea, ostașul trebuie să găsească în el această tărie. Călirea voinței, dobîndirea acelei tării spirituale care îți permite să fii mai puternic decît oboseala de plumb, decît setea arzătoare și decît foamea sînt componente inseparabile ale pregătirii de luptă, așa cum sînt tragerea cu arma, atacul nestăvilit, apărarea îndîrjită. Cei mai în vîrstă, care au trăit războiul, spun că glonțul și schija îl găsesc mai anevoie pe cel s-a deprins să se adăpostească, care să folosească cu pricepere terenul, întunericul nopții, liniștea. Este un adevăr de care trebuie să țină seama fiecare ostaș. „ Dacă n-ar fi vorba decît demersul tîrîș sau de mînuirea nopeții individuale lucrurile, ar fi extrem de simple. Există aici niște implicații mult mai adinei. Alta este agerimea privirii și a minții cînd ești convins că, în luptă, dacă nu tragi tu primul sau nu ajungi tu mai întîi la obiectivul pentru care se bate și dușmanul s-ar putea să nu mai tragi niciodată și să nu mai ajungi niciodată. Poate că la început, înainte de a te deprinde cu gîndul, cu tensiunea, cu prezența imaginară a adversarului, poate te încearcă o teamă nelămurită, poate că mîna tremură puțin, iar mintea, poticnisidu-se, te abate pentru o clipită de la drumul cel mai scurt. Nu-i nimic nefiresc în asta. Dar pentru ca mîna să nu tremure și pentru ca mintea să nu se poticnească este nevoie să trăiești mereu cu intensitate „lupta“ la fiecare aplicație. De la intrarea în situația tactică pînă la semnalul „încetarea“ trebuie să te comporți ca și cum ai fi la un pas de inamic, la un pas de gura armei sale. Numai așa militarul se va deprinde să se stăpînească în momentele cu adevărat grele, să dea în lupta reală tot ceea ce poate și chiar mai mult, să acționeze mai prompt, mai bine și mai precis decît dușmanul. Locotenent-colonel D. DRAGOI (Continuare în pag. a ll-a} încheierea vizitei delegației militare române condusă de general-colonel Ion Ioniță, ministrul Forțelor Armate,in Republica Democrată Germană Primirea la președintele Consiliului de Miniștri al R. D. Germane Willy Stoph, președintele Consiliului de Miniștri al R.D.G., a primit delegația militară română condusă de general-colonel Ion Ioniță, ministrul forțelor armate. Au participat Hans Rietz, vicepreședinte al Consiliului de Stat al R.D.G., general de armată Heinz Joi după-amiază s-a înapoiat în Capitală delegația militară română condusă de general-colonel Ion Ioniță, ministrul Forțelor Armate, care, între 3 și 10 septembrie, a făcut o vizită oficială în R. D. Germană. La sosire, pe aeroportul Băneasa, Hoffmann, ministrul Apărării Naționale, și alte persoane oficiale. La primire, care s-a desfășurat într-o atmosferă caldă, tovărășească, participat Nicolae Ghenea, ambaasadorul României în R. D. Germană. * erau prezenți general-colonel Ion Gheorghe, prim adjunct al ministrului Forțelor Armate, și șef al Marelui stat major, adjuncți ai ministrului, generali și ofițeri superiori. A fost de față dr. Hans Voss, ambasadorul R.D.G. la București, și membri ai ambasadei. Continuîndu-și vizita oficială de prietenie în R. D. Germană, membrii delegației militare române condusă de general-colonel Ion Ioniță, ministrul Forțelor Armate, au fost oaspeții unei mari unități de apărare antiaeriană. In cinstea delegației a fost aliniată o gardă de onoare. S-au intonat imnurile de stat ale celor două țări. Lozinci scrise în limba română și fotomontajele cu aspecte din viața Republicii Socialiste România exprimau salutul de burt sosit și urări de întărire continuă a frăției de arme dintre armatele noastre, dintre popoarele noastre. Comandantul marii unități, generalul-maior Kurt Rappmann, a expus principalele preocupări ale marii unități. Apoi delegației i s-a prezentat un exercițiu tactic de Colonel OLUSTIG (Continuare in pag. a Vil a) O iNTlLNIREA PRIETENEASCA A TOVARĂȘULUI NICOLAE CEAUSESCU CU TOVARĂȘUL TODOR JIVKOV Timp de două zile, pe teritoriul Republicii Populare Bulgaria — în prima zi și pe teritoriul Republicii Socialiste România — in a doua zi, a avut loc întîlnirea prietenească dintre delegația de partid și guvernamentală a României, condusă de tovarășul Nicolae Ceaușescu, secretar general al Partidului Comunist Român, președintele Consiliului de Stat, și delegația de partid și guvernamentală a Bulgariei, condusă de tovarășul Todor Jivkov, prim-secretar al Comitetului Central al Partidului Comunist Bulgar, președintele Consiliului de Miniștri. Întîlnirea, vizitele făcute la diverse obiective economice de pe teritoriul celor două țări socialiste, convorbirile oficiale de lucru care au avut loc, rezultatele acestor convorbiri au reflectat trăinicia legăturilor frățești româno-bulgare, au prilejuit o pregnantă și caldă manifestare a sentimentelor de profundă prietenie care caracterizează relațiile dintre țările și popoarele noastre. După cum se știe, între popoarele român și bulgar, ale căror destine istorice au multe trăsături comune, a existat dintotdeauna o apropiere, ele fiind animate de aceleași aspirații de eliberare națională și socială, mii fiind de multe ori umăr la umăr pentru cucerirea independenței de stat, pentru înfăptuirea aspirațiilor de libertate națională și socială, de progres. In anii puterii socialiste, aceste relații s-au ridicat pe o treaptă mai înaltă, comunitatea de orînduire, ideologia marxist-leninistă, țelurile comune ale construirii socialismului și comunismului, ale apărării păcii, unind strîns popoarele noastre care conlucrează frățește în vasta operă de edificare a noii societăți. In cronica legăturilor prietenești dintre România și Bulgaria, întîlnirea din zilele de 11 și 12 septembrie se înscrie ca un moment de însemnătate majoră. Cu acest prilej a fost abordată o gamă largă de probleme de interes comun, cît și în legătură cu întărirea unității sistemului socialist, a consolidării păcii în această parte a Europei și in lume. Consemnînd rezultatele întilnirii, comunicatul comun arată că au fost examinate unele probleme privind realizarea Complexului hidroenergetic din zona Izlaz-Somovit pe Dunăre, adoptindu-se hotărîrea — consemnată intr-un protocol special — de a se continua lucrările de proiectare pentru realizarea acestui al doilea mare obiectiv energetic de pe Dunăre. In spiritul colaborării frățești, tehnicienii și specialiștii români și bulgari își unesc eforturile și inteligența creatoare pentru a valorifica în comun, in interesul înfloririi țărilor noastre, potențialul hidroenergetic al Dunării. De asemenea, comunicatul relevă că delegațiile au avut un schimb de păreri în legătură cu relațiile bilaterale economice și științifice, constatind dezvoltarea lor fructuoasă precum și existența condițiilor pentru o și mai mare extindere a colaborării economice intre România și Bulgaria. A fost semnat un protocol special care consemnează măsurile necesare lărgirii pe mai departe a relațiilor economice și îndeosebi a colaborării și cooperării în industrie. Totodată, cele două delegații, apreciind pozitiv relațiile de prietenie și colaborare dintre Partidul Comunist Român și Partidul Comunist Bulgar, au reafirmat hotărîrea lor de a dezvolta schimbul de zile tovărășești, experiență, întîlnimformarea reciprocă, consultările în probleme de interes comun. . Angrenate intr-un amplu efort constructiv, țările noastre sînt interesate în instaurarea în Europa, în Peninsula Balcanică — zonă în care trăiesc — a unui climat de pace și securitate, de bună vecinătate și înțelegere reciprocă. Intilnirea a prilejuit un schimb de păreri in unele probleme ale situației internaționale, părțile re- afirmîndu-și hotărîrea lor de a contribui la întărirea păcii și securității in zona balcanică, pe continentul european și în întreaga lume, de a milita pentru consolidarea mișcării comuniste și muncitorești internaționale, a unității țărilor socialiste, a tuturor forțelor antiimperialiste, democrate și progresiste. Dînd glas voinței popoarelor noastre, hotăririi de a dezvolta în continuare prietenia româno-bulgară, s-a convenit ca o delegație de partid și guvernamentală a Republicii Socialiste România să facă o vizită oficială în Republica Bulgaria în luna noiembrie Populară 1970, cînd urmează să fie semnat tratatul de prietenie, colaborare și asistență mutuală dintre cele două țări. Opinia publică din țara noastră salută călduros rezultatele întîlnirii prietenești dintre delegațiile de partid și guvernamentale ale României și Bulgariei, întîlnire care reflectă sentimentele de stimă și prețuire reciprocă dintre popoarele noastre, dorința lor comună ca relațiile româno-bulgare să cunoască o continuă dezvoltare în interesul reciproc, al cauzei socialismului și păcii. Așa cum sublinia tovarășul Nicolae Ceaușescu : „Am remarcat cu satisfacție entuziasmul populației din orașele Ruse și Giurgiu. Noi interpretăm aceste manifestări ca o expresie a dorinței oamenilor muncii din aceste orașe și localități, a populației din cele două țări de a dezvolta larg și multilateral colaborarea și cooperarea româno-bulgară. Consider că avem datoria să răspundem pe deplin acestor năzuințe ale popoarelor român și bulgar, să facem totul pentru a promova prietenia și colaborarea dintre partidele și țările noastre. Apreciez că discuțiile noastre din aceste două zile au corespuns acestor năzuințe, că există toate condițiile pentru realizarea lor cu succes“. La semnarea unor protocoale privind dezvoltarea relațiilor româno- bulgare OTELUL GĂL LAMINORIȘTII TN CAMASĂ ALBĂ ȘI CU CRAVATĂ • CONTROL ȘI COORDONARE DEA DISTANȚĂ PRIN TELEVIZIUNE INDUSTRIALĂ • „FOȘTII" OSTAȘI AU DEVENIT SIDERURGIȘTI • N-AVEȚI O PROFESIE ? TN CÂTEVĂ LUNI DEVENIȚI MUNCITOR CALIFICAT! • AUTOMATICA ȘI CIBERNETICA DIRIJEAZĂ O TEHNOLOGIE MODERNĂ Orașul-port: o atracție permanentă De clte ori revii în Galați, rămîi fără să vrei impresionat de prospețimea acestui oraș, de viața sa tumultuoasă, de frumusețea și originalitatea arhitectonică a clădirilor, bulevardelor, cartierelor sale presărate de flori, grupuri statuare, fîntini arteziene. Și se construiește in continuare mult, frumos, cu gust. Fiecare bloc are o frescă în mozaic, aparte. Nu de mult și-a deschis în centru porțile un hotel turistic de talie internațională, devenit rapid un punct de atracție pentru turiștii din țară și de peste hotare. Afișele informează despre spectacolele stagiuni a Teatrului de Stat nou și a cunoscutului Teatru de estradă. Din cele mai îndepărtate cartiere pînă la malul Dunării — puzderie de magazine comerciale, de cofetării, patiserii, simigerii, restaurante te îmbie cu ineditul lor. De pe esplanada de la capătul largului bulevard din centru poți urmări giganticele macarale care încarcă și descarcă nave oceanice sosite din toate colțurile lumii în acest vechi port dunărean. Seara, luminile feerice ale orașului atrag mii de gălățeni pe străzi, dină acestora, nu o dată, vivacitatea unor zile de carnaval. In numai două decenii, străvechiul oraș, cu clădiri cenușii, mărunte, roase de vreme și intemperii a renăscut într -adevăr ca pasărea Phoenix, din propria sa cenușă în care au transformat-o . bombardamentele suferite în cel de-al doilea război mondial. Gălățenii știu că noua strălucire a orașului lor pe care -l iubesc pe zi ce trece mai mult se datorește uriașului efort constructiv generat de politica partidului, amplei sale dezvoltări industriale, gigantului siderurgic aici în ultimul deceniu, înălțat Spre uriașa platformă a Combinatului care domină Galațiul se îndreaptă in fiecare zi privirile oamenilor. Și nu-i de mirare. Fiecare al 6-lea gălățean lucrează in această cetate a focurilor nestinse, a titanilor siderurgiei românești moderne. Combinatul siderurgic de Galați, care se întinde pe o subprafață de 732 de ha, cuprinde două furnale gigant de 1700 m.c. (al treilea fiind în stadiu avansat de construcție) — agregate complet automatizate, oțelăria cu convertizoare, laminorul de tablă groasă, laminorul șlebing, o fabrică de aglomerare a minereurilor, o fabrică de oxigen etc. Producția zilnică atinge aici peste 2550 tone fontă, 3000 tone oțel, 3000 tone de șleburi, 2600 tone de tablă groasă. Ne vom da seama ce reprezintă aceste cifre de producție a unui singur combinat azi, comparîndu-le cu producția zilnică a tuturor uzinelor siderurgice din România anului 1948 : 510 tone fontă, 970 tone oțel, 750 tone laminate finite, in 1975, cînd aici la Galați vor produce în total 5 furnale de cite 1100 m.c., două grupuri de oțelării cu convertizoare a căror capacitate va atinge circa 5 milioane tone oțel, in plus laminoarele de benzi la cald și la rece și bateriile cocsogenice ce vor fi puse în funcțiune, producția combinatului va fi spectaculoasă : 45 la sută din întreaga producție de oțel a țârii, locul întîi la producția de laminate finite, primatul pe țară la realizarea producției de benzi. Aici nu veți mai intilni. ...nimic sau aproape nimic din condițiile de lucru, uneltele și activitatea propriu-zisă care făceau din meseria de siderurgist una dintre cele mai grele îndeosebi ca solicitare fizică. Organele de forță ale cetății de oțel se constituie cele două furnale gigant de 1700 m.c. care înghit zilnic cantități uriașe de minereu, cocs, calcar. Pe vremuri încărcarea furnalelor se făcea de „ghiftari" care încărcau cu lopata un trenuleț compus din patru care de minereu și patru de cocs, care erau împinse pînă la gura furnalului. Apoi conținutul lor era revărsat în furnal sub dogoarea aproape insuporta Locotenent-eolonel E. BOC (Continuare în pag. a VII-a) UN PRODUS AL INTELIGENȚEI