Ardealul Nou, 1946 (Anul 1, nr. 1-57)

1946-06-21 / nr. 1

21 Iunie 1946 ARDEALUL NOU Grăunţe pentru suflet Către cititori Conducătorii gazetei „Ardealul Nou”, au avut un gând frumos atunci când pe lângă paginile pontice şi economice au rezervat un colţ şi preocupărilor de ordin sufletesc. Trăim astazi vremi grele, care de multe ori ne îngenunene, iar eveni­mentele ne copleşesc. Singurul refu­giu în astfel de cupe este în credinţă. Credinţa este isvorul nesecat, unde sufletele voastre se adapă, se prime­nesc la razele binefăcătoare, pentru ca întreaga viaţa a omenirii este condusa de ea. In învăţăturile Domnului Isus Christos, omenirea a găsit întotdea­una reazem şi sprijin), pentru câ ele ne curăţă sufletul de sgura răutăţilor, ne luminează atunci când întunerecul urii s a cuibărit din noi. Nimic nu este doar mai înalt, decât iubirea, care stă la temelia credinţei noastre. Ea ne înalţă sufletele, ne face mai buni, mai drepţi şi mai umanii. Iubirea este cel mai înalt şi pur sentiment. Sf. Apostol Pavel, în scrisoara către co­rintei, spune aşa de frumos: Poţi să-ţi laşi sufletul să arrdă şi dacă nu ai dragoste nu ai nimic. Poţi să-ţi împărţi averea şi doică dragoste nu ai, nu ai nimic. Iubirea e mai mult decât însăşi credinţa. Numai această iubire a deaprape­­lui ne face să ieşim din greutăţile vremilor ce ne îmgenunchhe. Pentru că omenirea nu poate rătăci pe drumu­rile greşite ale urii, pe care a bătă­torit atâta timp. Astăzi când abia ieşiţi d­in furtuna răsihodului, când incă răutatea ne umple inimele, avem obligaţia de a ne opri mai mult şi mai serios pe marginea învăţătu­rilor. Nazarineanului ce s’a răstignit pentru marea Lui iubire de oameni. Apropiaţi-vâ cucernici de aceste învă­ţături şi lăsaţi-vă iltimele să se umple de dragostea Meaiancă, cari singură ne poate scăpa din noianul atâtor răutăţi. Opriţi-vă în faţa altarului şi cu sufletele primenite în dragostea deaproapelui, credeţi cu tărie, căci singură credinţa ne poate salva, ne poate lumina drumul pe care trebue să păşim. Păi, Costea De vorbă cu un ţăran V‘aţi gândit oare ce s‘ar întâmpla dacă oamenii del­a ţară n‘ar mai aduce alimente în oraş? V'aţi gândit oare ce s‘ar întâmpla dacă orăşenii nur fabrica unelte agri­cole şi alte cele trebuitoare pentru sat? Viaţa s‘ar opri din loc! Orăşenii ar muri de foame, iar ţăranii n‘ar avea măcar topor de tăiat lemne. Deaceea privesc fiecare zi de târg ca o sărbătoare. Deacea mă uit cu drag la fiecare ţăran şi ţărancă care ne aduce alimente la oraş, şi caut să-i aflau cât mai mult nevoile, pentru ca să-i ajut cât pot. Ţăranii noştrii simt harnici şi cu Sufletul curat şi ţi e drag să stai cu ei de vorbă. Duminica dimineaţă pe când un ţăran chipeş cu faţa arsă de soare, cu ochii vioi, îmi turna laptele în vasul meu, l-am întrebat de unde e, şi ce mai e nou la sat? — Apoi domnişoară (mi-a răspuns el) sunt din comuna Chinari da opt kilo­metri de aici, şi bine că vând laptele ăsta că mă grăbesc acasă că am acasă bolnavi. Dar cine e bolnav? —­ l-am între­bat. —■ Să vedeţi domnio­ară, mi-e bolnav porcul şi mă duc la farmacia Să-i cum­păr­ nişte picuri. — Dar de ce nu întrebi Un medic veterinar, de unde să ş­tiu farmacistul ce are porcul? — Noi n‘avem doftor de vite în sat, iar cei din oraș nu prea vin pela noi. Ar trebui să vie regulat medicii la sate- îi zic. Dar cu celelalte lucruri cum staţi, pământ vi s‘a dat? — Bine-ar fi domnişoare dacă dofto­rii de vite s‘ar mai îngriji de vitele noastre, apoi pământ nu ne-au dat că n'au avut de unde, că pela noi n'a fost boeri, dar ar trebui să se facă ceva cu icul ăla de pământ care e a ăluia de-o plecat în Africa, noi în Chinari n'avem păşune pentru oi şi pentru vite. — Dar cu uneltele agricole cum staţi? — Ne mai împrumutăm şi noi pela satele vecine, că avean o maşină de semănat porumb, dar a stricată. —* Şi n‘a venit nimeni din oraş ca să v‘o dreagă, am auzit că umblă nişte oameni tineri muncitori care dreg uneltele ţăranilor fără bani, şi că mai dreg şi încălţăminte tot fără bani. — Apoi domnişoare au fost ei pe la satele din vecini, dar la noi n‘au fost. Să vie că noi le plătim bucuros, că avem ghete rupte şi unelte stricate, ne trebue sape, greble în sat, ne mai tre­­­bue un treer, că n'aveam deloc... Şi astfel agricultorul Câmpean Ion, continuă să înşire lipsurile şi nevoile din sat dela el. Câte sate n‘ar fi în judeţ cari au lipsuri de unelte şi nevoi de medici. Orăşeni! Vreţi să aveţi alimente? Trimiteţi urgent la sate medici, mese­riaşi, unelte şi toate cele ce au nevoe sătenii noştrii. Zoe Voinescu Duminecă 23 iunie ora 8 seara va avea loc în sala mare a Palatului Cultural RENUMITUL BALET RUSSOV Biletele se găsesc la Librăria Ateneului Salamon Em­i­l. (la Palatul Cultural) DA! Lăudabilă este iniţiativa unor inte­lectuali de seamă ai oraşului Tg.-Mureş de a reînfiinţa Casina Română Civilo- Militară, la sediul căreia multe proble­me de actualitate aprigă ar găsi o solu­ţionare. Probleme de ordin economice, cultural, social etc. cari solicită o grab­nică deslegare prin concursul nostru al tuturora.,, Ne­ place a crede că munca începută de o mână de tineri români intelectuali, înmănunchiaţi în Cercul Literar Mureş, va fi încununată de succes şi pe mai departe. Felicităm pentru aceşti primi, şi frumoşi paşi pe iniţiatori, în frunte cu prof. Iacob Timiş, prof. Petruca, insp. Munteanu, insp. Holb­ca, Traian Dragoş şi alţii... Este lăudabilă iniţiativa precum şi munca depusă în mod desinteresat de doamna prof. Baciu pentru prezentarea spectacolului ,­­Revista Franceză la Pa­latul Cultural. Munca domniei sale nu a fost uşoară, având în vedere că artiştii au fost exclusivi eleve şi elevi ai liceelor „Unirea“ şi „­Papiu Harlan“. Transmi­tem pe această cale felicitări artiştilor şi mai cu seamă d-nei prof. Baciu şi totodată — deşi tardiv — recunoştinţa opiniei publice româneşti. Suntem feri­ciţi că avem în mijlocul nostru o pro­­profesoară care îşi înţelege in acest fel rolul şi care cu adevărat face cinste corpului didactic din care face parte... CULTURALEE Săptămâna Eminescu organizată de Cercul Literar „Mureş“ Duminecă 16­­. c. s-a încheiat săptă­mâna Eminescu, orga­nizată de Cercul Literar „Mureş“. Programul festiv a început la orele 12 a. m. printr'un TerDeum oficiat de păr, . Agura, în Str. Călăraşi No. 13, unde a avut loc dezvelirea plăcii comemorative a trecerii genialului poet prin oraşul nostru. Au vorbit: Al. Munteanu în numele Cercului Literar Mureş, Abafái G. din partea Cercului Literar Maghiar, „Ke­mény Zsigmond“, căp. Biriş din partea armatei, prof. I. Petruca din partea Primăriei, prof. Dumitru Mărtinaş din partea Sindicatului Profesorilor şi V. Copilu Cheatră din partea Asoc. Scriit Ardeleni. ■» După masă programul a continuat în sala mare a Palatului Cultural. A vor­bit prof. I. Timiş preşedintele Cercului Literar „Mureş“, care într-o vibrantă cuvântare a arătat că toate altare­ dărâmate de dictatul de la Viena tre­­buesc reclădite. Corul .Iacob Mureşanu­ sub conducerea prof. I. Petruca şi corul învăţătorilor şi a Catedralei sub cond prof. I. Mariş au executat coruri pe ver­suri de Eminescu. Munca şi ,talentii acestor doi îndrăgostiţi ai cântecului românesc au fost pe deplin răsplătită de publicul care a simţit într'adevăr sufletul marelui poet trecând peste lea­gănul românismului. V. Copilu Cheatra cu versul său rupt din crestele Munţilor Apuseni, a făcut să vibreze adânc sen­timentul dragostei şi a mândriei pentru ţară, a publicului care l-a răsplătit cu furtunoase aplauze. Al. Făgărăşan a recitat cu mult suflet poezia „împărat şi proletar“ de Eminescu. Au mai recitat versuri din Eminescu, dna G. Abafai şi O. Buţu. A făcut o plăcută impresie „Luceafă­rul“ de Eminescu, scenariu tat de elevii cl. VII. Şc. Normale, sub îngri­jirea dlui Traian Dragoş, barbatoarea repunerii plăcii comemo­rative a lui Eminescu, este o oficiere la primul altar românesc de cultură din tg. Mureş, reclădit din dragostea de Neam şi entuziasmul celor întorşi din pribegie. 5 MU! Nu suntem de părere a rămâne pasivi şi indiferenţi fa­ţa de problemele ztnice care ne solicita in mod imperios, a ne solidariza in idei a lu­ia cinstit pentru apararea drepturilor noastre naţionale... Nu ne place indiferenţa şi lipsa totală de interes a interectialor romani din localitate, manifestiua de mai multe ori, nu demult chiar raţa ne com ei mie artistice ţinute de prox. r­euuca m Ba­­latul emanai, raţa mie uneie piese de teatru date de teatrele din Bucureşti tex.. La uitima ora­­ hu ami numărat mai mult de loc ne spectatori, sau uite maniestări ne ciutura... Nu înţelegem care poate fi cauza pentru care nici pana tio ,mi pihnaria Municipiului tg. Mureş nu a dat mă­surile cuvenite pentru a se pune noile tapliţe cu denumiea oficiala a strazior. întrebarea n­oastră credem că este juriu­ Nu înţelegem ce opreşte poliţia din localitate sa lucreze mai prompt decat o face. Chestiunea cu dovezne de rămâ­nere in oraş a devenit in parte plicti­sitoare, în parte nu lipsită de oarecare farmec al glumei. De cateva m­ii de zile cetăţenii conştiincioşi şi-au înaintat toule cinele dela biroul populaţiei şi aş­teaptă, aşteaptă mereu sa se îndure Dumnezeu şi să-i aiduiască şi cu do­vada de rămânere. Potţia insă nici ca-i pasa. Nu credem deplasată întrebarea noastră: cam cat timp material necesită controlul individual al fiecarui cetăţean, căci gurile rele spun că bunăvoinţa funcţionarilor se poate stim­ua, even­tual. (Noi nu credem asta și așteptăm răspunsul cel veridic.) Pentru un prieten gazetar Cele câteva observaţii notate aici, nu ■angajează ziarul care le ocroteşte. Le ţel, nu acuză pe celelalt, ci doar se adreseazâ unui gazetar, mai mult sau mai pufin de meserie, care a provocat o sene de con­tuzii şi nemultumiri pe marginea sârba­­torii lui Eminescu. Domnul meu, serbarea n'n ăVUt lor pentru centenarul lui Eminescu ci pentru repunerea plăcii luată jos in 19M, na avut loc la ora U seara ci înainte de masă, a vorbit d. Munteanu, d. Mureşanu, şi pe lângă ceilalţi doi amintiţi au vor­bit reprezentantul oraşului, preşedintele sindicatului profesorilor şi reprezentantul ziariştilor şi a Soc. scriitorilor ardeleni. Sunt şi astea nume cu oarece greutate. Ne măguleşte ca lauzi serbarea la care siguri n'ai fost, ca şi înainte de masă însă prietenul care te-a informat despre ea a fost grăbit şi fi-a spus prea pufin. De a­ceea unii te acuză că eşti subiectiv, al­ţii că eşti incopetent. Nu ştiu, s'ar putea să greşească, dar, iaraşi, s'ar putea să aibă ■foarte mare dreptate. SPECTATOR.

Next