Argeş, 1970 (Anul 5, nr. 1-12)

1970-01-01 / nr. 1

LA STEAUA SINGURĂTĂŢII­­ Fragment­um­ Raport presintat Adunării Deputaţi­lor în ziua de 10/22 martie 1877, pag. 148, de „Comite­tul de Acusare“ a foştilor miniştri conservatori daţi în judecată de Camera liberală, prin care, „răspun­zător Înaintea Statului“, Titu Miorescu este învinuit pentru retribuirea lui Eminescu ca revizor şcolar peste judeţele Iaşi şi Vaslui IV Revisor­i ce luau câte 500.lei pe lunii, In ioc de 250 dup* buget. Fo­stul Ministru­ al Iti^lriţi'tîiiijîi *i’îfîi M.Hu­■ n.armi - * ■ ' 1. Л . \l Hin (CiTvurlníu-llruibo. 2. M. Tilt o >< îl i-il.’H le \ ГД1‘>- Mu-'t'l I. 3. N. 1. Kilij.itlr 1Iiiî›)›;uiî-Suivv.i . n. !›. Gmslaniliuiwit Vâltb'a-liurjiu . .7. M. Kuiiiicsiu (lași-Viisluii'i . '8. I. Kliade iNailiova-jFr/iMi . *J. C.liaj'bpSt'U iNitriu-ibumnru-S.init?,—iv­­visHi'i ·'4»larT |»o cate jmloft*, iu otmb­a тшJw 1 lui, t||ft|itt-lo ÂÎiHîiШШ ГИН) b'i |p· iiui.a. in lor Iîi» 250 «a* ora nrovo­­›jut in hnpot, {‘lua ca sa csiste in dosarul«* Mi­­• iiisti.Tiihu vrc na a­ niirno - ·r«1«ma»tă sau altit ›lis|iosiîHtur* localii. Anexa, ]·ati/Hi4). AĚ Ta sta conshtue uă rit si­­ ă do­baţiî publici La 120 de ani de la naşterea lui Mihai Eminescu şi a 40 de ani de la moartea celui mai mic frate al lui, Matei, aş vrea să folosesc momentul pentru a prezenta sumar personalitatea singurului fecior al Căminarului, care a trăiat pînă în 1929, şi singurul care a lăsat urmaşi, prin care se mai continuă astăzi familia de la Ipoteşti. Poate că aceste, rînduri nu şi-ar fi găsit rostul dacă ceea ce s-a scris pînă a­­cum despre tatăl meu n-ar fi atît de departe de adevăr. Meritul de a fi prezentat pen­tru prima oară într-o imagine obiectivă personalitatea lui Matei Eminescu revine lui Augustin Z. N. Pop. O prezentare fugară şi cîteva amintiri vin să întregească ima­ginea pe care ne-o dă eminentul istoric literar. Fost ofiţer, Matei Eminescu se împăca greu cu disciplina rigidă care înăbuşea orice personalitate. Fost elev al Institutului Politehnic din Praga, cu o cultură supe­rioară camarazilor săi, vorbind curent franceza şi germana, decorat de şase ori pen­tru actele de bravură în războiul din 1877, Matei Eminescu cu minimum de concesii făcute moravurilor de atunci ar fi putut uşor atinge treptele cele mai înalte ale ierar­hiei militare. Refractar compromisurilor, incapabil de acte de platitudine, avea ca şi Mihai acea mîndrie morală şi aceeaşi statornicie în convingeri. De altfel asemănarea cu Mihai nu se oprea aici. Înzestrat cu o memorie la fel de excepţională, avea ace­laşi cult pentru trecutul nostru istoric, iubea cu pasiune poezia şi împărtăşea aceleaşi convingeri politice. în peregrinările sortite ofiţerilor, Matei Eminescu a poposit un timp în Reg. 32 Dorobanţi cu garnizoana în micul orăşel Mizil, căruia umorul lui G. Ranetti îi crease o mică celebritate prin comedia „Romeo şi Julieta la Mizil“. Aici se căsătoreşte cu Ana Condeescu, sora lui Leonida Condeescu, intim prie­ten al lui I. L. Caragiale şi pe care marele dramaturg l-a imortalizat în schiţa „O zi solemnă“. Cine a stat să numere cîte zile, dar mai ales cîte nopţi au petrecut Cara­giale şi Ranetti la via din Vadu-Săpat a lui Leonida Condeescu? Dacă Gr. Tocilescu, rectorul Universităţii, se asocia din cînd în cînd acestor petreceri, Matei Eminescu ni­ciodată. Resentimentele lui faţă de marele dramaturg erau făţişe. Matei Eminescu nu-i ierta lui Caragiale de a fi jucat rolul de Cătălin în legătura dintre Mihai şi Veronica Micle. Imaginea unei personalităţi şterse pe care ne-o dau despre Matei Eminescu scriitori de primă mărime este o concesie făcută stilului în dauna adevărului. Dar mai mult decît în frazele savant cizelate, adevărata personalitate a lui Matei Emines­cu o găsim în documentele timpului. Am în faţă memoriul din armată al­ tatălui meu, din care voi face cîteva spicuiri. In 1878, colonelul Teleman, comandantul lui de regiment din timpul războiului, îl notează : „In serviciu are nevoie de un comandant autoritar. Inteligent şi-i place mult a se instrui. În campanie s-a condus foarte bine în toate ocaziile. De o capacita­te rară şi foarte cinstit“. în 1882, generalul Cerchez scrie : „Caracter loial şi mîndru. Studios şi serios“. în 1890, generalul Racoviţă : „Caracter loial şi cavaleresc. Capacitate şi calităţi rare, incapabil de a tăgădui un adevăr chiar dacă i-ar fi nefavorabil“. Şi mai revelatoare este foaia de pedepse, din care se vede curajul de a înfrun­ta şefii pe care nu-i socotea la înălţimea gradului. în 1881, colonelul Gramont îl pedepseşte cu opt zile arest de rigoare „pentru că a calificat pe domnul colonel Şerbănescu borfaş politic şi colonel de contrabandă“. în 1885, colonelul Cuciuc îi dă alte opt zile pentru că a calificat pe domnul general Angelescu „un tîlhar în capul unui Corp de Armată“. în 1889, este pedepsit сц 60 de zile închisoare pentru refuz de a executa un a­­rest ordonat de colonelul Capşa. în fond, Matei Eminescu era un antimilitarist. Deseori îmi spunea că armata este o instituţie menită să dispară. Nu vorbea niciodată despre actele lui de bravură, pentru care fusese totuşi decorat de şase ori şi nu purta niciodată decoraţiile, pe care noi, copiii, le puneam pe piept cînd ne jucam „de-a războiul“. Sub aparenţa unei excesive severităţi, Matei Eminescu era un sentimental pe care nu-l puteai intui decît în momentele cînd recita din poeziile lui Mihai. îi plăceau mai ales poeziile filozofice, şi dintre ele cea preferată era „Melancolie“. Ca un simbol al unităţii sufleteşti indestructibile a neamului românesc, întîm­­plarea a făcut ca Mihai să odihnească în pămîntul Munteniei, Matei pe plaiurile Ar­dealului şi părinţii, în Moldova. Mai mult decît oricare din fraţii poetului, Matei merită să scape uitării defini­tive. G. EMINESCU Esistă ordonanţa No. *21, din 21. A­prilt» 1874,"a^­preveiu­tulul fost Ministru de Caile si lostmetîimo Publica T. Maiorescu­, prin care autorisfi emiterea pe numele ageiHimiilma«­­d­ar al acelui Minister a unui mandat în suma de 140 galbeni, din sumanle lei 3.770 re masă disponibilă din pensiunile mensuale­­»revedute la art. 51 , cap. 3 al bugetului pe 1873 , din cari 40 galbeni să se trăn­ita ca ajutor;d-luî I. Slavici, student la Uni­veritatea, din Viena, și 100 galbeni ddnî Mihail Eminescu , student in filosofiă la Universitatea din b­erlin, pentru denimerett doctoratului si lesa, eu contiifittm tu in mmâ .-o intituutiir 'Ministemifin mi­­sti una suia galbenii Anexa, pag. 31.7. S'a vaduî. mandatul No. 10.734, prin care se constată ca acest! bani s’au­ liberat. Prin acest faj*t, prevenitul Majorescu a co­rni^­uă adeverată răsipă de banii Statului , dând cu imprimut banii publici si cu termen­­ elimilat la favoriţi de aî sîl. Fragment din Raport presintat Adunării Deputaţilor în ziua de 10/22 martie 1877, pag 149, de „Comitetul de Acusare“ a foştilor miniştri conservatori daţi în judecată de Camera liberală, prin care „prevenitul“ Titu Maiorescu este învinuit de acordarea burselor reversibile de studii lui Eminescu şi Slavici. dlMUtua АЛ- Jtw -Au-IfiiXi—.) f MlrX*— X Аала- ‘ еУ1еХ d JXiUAtX-. Au- АЬилшфи- ? _ 1 аЛ *&$*#*'**­£L Ад -Vu Uu-UL jX/Mue/d­U- -Ли— -£ua— Ba. и. -h nyiud. Ai-/u.i -tfiai -ASt e/c # XddL -ticeu. -ёлс*- uu- дАм. d­-Uu АОф-аФХА*- &■/ 'X'i a-uJ-U­-/-/aXtmu.it. я d а-ша-и-и--... ЛДс/tc.. iQ-ш. Atci дм.'Иу&д . £-a^­■/AÁ&UA-. AÁ. -Аы/ид. A- /ff*-A­­-AuuzS'U-Aa—. . уЬд/juî.. AK++C-. -Aui фи - -***- ■ Ф-дфС u-AfAU-lal ■ Á£ MAUU. Аф-U- Atutid a*" Uturtcunj ■íii pLd*U~ АШииХ 'АШд -Auütd, -ü*-' :: J.■ luid dt- / Jra.Lu, JÁud. b-unt X UJn ■ ] adu.** учТА/Аа.. (Al- XX ■ *£-S*dr,, A■ Ф (. Am Au ddfrX/d. / df»*г ■ ’ A' A- "f- "XX . M afiuru U . Аши-d* duAra -XeXrd Au- Xx&dA.. X Au jfdu-Xd~. fn I X • X X­<3? D. STOICA, Eminescu bol­nav în parcul Botoșani (ulei) O mărturie a Doamnei Ecaterina Eminescu Persu, nepoata poetului. VI Împrumutul făcut d-luî M*. Eminescu și ajutorul făcut d-lul I Slavici, studintî la Universitatea de Viena și Berlin Х ашоа aXiU- jZ Btfd- - --N - Ui£ Hutii- Ф- XIL о id ДА* 15a 2imn., treisprezece

Next