Argeş, 1984 (Anul 19, nr. 1-12)
1984-01-01 / nr. 1
"Înfăptuirea Programului partidului, făurirea societăţii socialiste multilateral dezvoltate şi înaintarea spre comunism, cer ca fiecare comunist să muncească, să lupte şi să trăiască în spirit revoluţionar !" NICOLAE CEAUŞESCU (Din Cuvîntarea la Consfătuirea de lucru pe problemele muncii organizatorice și politico-educative de la Mangalia) Procesul de făurire a societăţii socialiste multilateral dezvoltate şi înaintare a României spre comunism, obiectivele complexe propuse a fi realizate, cerinţele calitative pe care trebuie să le îndeplinească societatea în toate compartimentele acţiunii sociale au impus în centrul atenţiei omul — rolul lui hotărîtor pe care îl are în etapa istorică pe care o parcurgem. Dispunînd de o puternică bază materială şi tehnică, de programe clare, de un cadru organizatoric adecvat stadiului actual de dezvoltare economico-socială a ţării, de un uriaş potenţial creator al maselor de oameni ai muncii, dispunem de fapt de toate condiţiile necesare pentru asigurarea mersului neîntrerupt, al progresului multilateral al patriei. Aşa cum arăta tovarăşul Nicolae Ceauşescu, secretar general al partidului, „stă în puterea noastră, a tuturor oamenilor muncii, a întregului popor să realizăm în așa fel programul de dezvoltare încît să putem dispune de mijloacele necesare înfăptuirii programelor generale, în toate domeniile, să asigurăm dezvoltarea continuă a patriei noastre socialiste, ridicarea ei pe noi culmi de progres şi civilizaţie“. Conceput ca un proces revoluţionar continuu, de trecere neîntreruptă la stadii superioare de evoluţie, procesul edificării societăţii socialiste multilateral dezvoltate este totodată factorul genetic al spiritului revoluţionar. Intrinsec procesului obiectiv al construcţiei socialismului şi comunismului, spiritul revoluţionar se obiectivează în marile înfăptuiri ale societăţii şi se constituie în premise de plecare spre împlinirea idealurilor socialismului, punînd temelii pentru noi proiecte în care creativitatea individuală şi colectivă a societăţii, eliberată de strînsoarea dependenţei excesive de realul social concret, produs al interacţiunii om-creaţie-realitate, devine tot mai productivă, mai cutezătoare, mai cuprinzătoare în toate sensurile ce poartă în sine noi trepte ale devenirii, relansînd noi şi îndrăzneţe proiecte de acţiune. Astfel, spiritul revoluţionar se manifestă în funcţia lui ontologică, pe de o parte ca produs al unor nevoi, cerinţe, legităţi obiective, iar pe de altă parte ca producător de noi realităţi sociale, purtătoare de noi nevoi, cerinţe, legităţi care-şi cer „dreptul la exprimare“. Selectarea sensurilor de evoluţie, cunoaşterea şi ierarhizarea în ordinea de prioritate a tendinţelor obiective ale evoluţiei sociale, în funcţie de sistemul de norme de valori pe care-l constituie şi îl promovează socialismul, nu numai că implică spiritul revoluţionar, dar îi şi conferă o funcţie axiologică valorizatoare, constatativă, evaluativă, dar şi proiectiv-constructivă. Procesul nu presupune doar opţiunea între două limite, vechi şi nou, ci o activitate de decantare, de purificare prin esenţializare a conglomeratului real în care trebuie să opereze criterii ştiinţifice şi să guverneze valori autentice, nu dorinţe subiective, proiecte utopice, prejudecăţi de diferite coloraturi social-ideologice. De aceea, spiritul revoluţionar înfloreşte pe fondul unei autentice pregătiri ştiinţifice, de largă respiraţie culturală şi umanistă, al consecvenţei la idealul pe care şi l-a propus societatea noastră să-l realizeze. Iar purtătorul acestei efervescenţe spirituale pe care o numim spirit revoluţionar trebuie să fie tenace, dar elastic, flexibil, suplu în gîndire şi în acţiune, raţional şi cu mari disponibilităţi de autoanaliză, de receptare a sugestiilor, părerilor celor cu care conlucrează, cu posibilităţi nelimitate de surprindere a ecourilor produse de ideile, acţiunile şi deciziile pe care le ia. Nu un supraom, ci un om concret, real, produs al realităţilor zilelor noastre, implicat şi integrat în marea colectivitate a ţării, angajată în acelaşi proces real de obiectivare a Programului partidului. Obtuzitatea, narcisismul, închiderea eului în sine, încrederea oarbă şi exclusivistă în ghemul gîndurilor individualiste sunt capcane în care spiritul revoluţionar se ofileşte, devine floarea sterilă a personalităţii rămase fără perspectivă. Domeniul esenţial de afirmare a spiritului revoluţionar îl constituie acţiunea socială proiectată şi desfăşurată în consens cu cerinţele ce emană din Programul partidului, din documentele elaborate de partid şi în care sunt prefigurate, formulate cu rigoare ştiinţifică obiectivele de dezvoltare economico-socială a ţării, înfăptuirea acestor obiective cere permanentizarea iniţiativei, asimilarea prin efort propriu a sensurilor şi tendinţelor logice de dezvoltare a ţării, precum şi încorporarea iniţiativei în originalitatea practicii sociale ale cărei coordonate se găsesc în politica partidului. Această politică cere fiecăruia efort propriu de însuşire şi de obiectivare în realizări economice, politice, culturale, ştiinţifice etc. De aceea, cerinţa formulată la Consfătuirea de la Mangalia de tovarăşul NICOLAE CEAUŞESCU de a forma şi de a deveni fiecare dintre cetăţenii ţării „revoluţionari de profesie“, este o condiţie a înfăptuirii obiectivelor de dezvoltare a ţării şi nu numai o dimensiune fundamentală a omului de tip nou. Pe măsura adîncirii procesului revoluţionar, a creşterii profunzimii lui, se amplifică forţa revoluţionară colectivă şi individuală. „Socialismul, spunea tovarăşul Nicolae Ceauşescu, nu e un marş triumfător, ci un drum de muncă şi de luptă“. Un drum de muncă şi de luptă se străbate în ritmuri alerte, pe traiectoria progresului social multilateral şi în toate filierele sistemului social, cu consumuri intense de energie umană, în unitatea de monolit a faptelor creatoare, cu maximum de eficienţă şi de randament. Atitudinea militantă şi angajarea revoluţionară devin nu numai atribute ale personalităţii, coordonate fundamentale pe care se realizează efervescenţa trăsăturilor omului nou : voinţa de dreptate, curajul, perseverenţa, optimismul, cinstea, sinceritatea etc., ci şi factori genetici ai proiectelor de acţiune şi ai faptelor de realizare. Aflată în necontenită întrecere cu timpul, purtînd în sine virtuţile istoriei milenare şi proiectînd spre realizare idealuri dintre cele mai generoase — armonizarea dezvoltării economice şi a celei umane, satisfacerea deplină a nevoilor umane, democraţie, umanism, libertate etc. — socialismul este terenul fertil al afirmării personalităţii umane în integralitatea sa, în care spiritul revoluţionar catalizează gîndirea şi acţiunea umană. Stan FLOREA Spiritul revoluţionar Cum mimai Patria se cîntă Să cînţi Eroul neîncetat Cum doar iubirea poţi s-o cînţi , Adevărată şi fierbinte Lăsată-n singe de părinţi Cu inima să cînţi Eroul Cum numai Patria se cîntă Că e aleasă moştenire Prin care numele cuvînta Ion MARGINEANU Gîndire şi practică revoluţionară Concepte fundamentale în opera teoretică a tovarăşului NICOLAE (ЕЩЕ$€И=------------------------------------------------------------Dialectica edificării societăţii socialiste multilateral dezvoltate In viziunea materialistdialectică asupra determinismului, principiul (legea) contradicţiei deţine un loc central, oferind perspectiva teoretică cea mai raţională şi mai convingătoare a explicării şi înţelegerii dinamismului universal, a dezvoltării neîntrerupte, progresive atât în natură, cât şi în viaţa socială. Universalitatea contradicţiilor, dialectic întrepătrunsă cu specificitatea lor, ne îngăduie deci să dezvăluim autodictamismul existenţei, pe de o parte relativitatea momentelor de stabilitate şi repaus, de echilibru, pe de altă parte caracterul absolut al mişcării, al schimbărilor cantitative şi calitative, al succesiunilor de negoţii. Orice altă perspectivă teoretică şi metodologică în această problemă ar anula explicaţia ştiinţific-materialistă şi demersul dialectic-istorist asupra existenţei naturale şi sociale, ar face loc interpretărilor indeterministe sau finaliste, со ггф rom fţind grav cunoaşterea şi acţiunea eficientă, în acest context putem să înţelegem caracterul nociv, iluzoriu şi neştiinţific al încercărilor mai vechi, din fericire deja depăşite, de a asocia prezenţa contradicţiilor unei stări maladive a societăţii şi, în cele din urmă, de a nega frontal existenţa acestora în condiţiile socialismului. Se înţelege că ignorarea contradicţiilor proprii noii orinduiri nu a împiedicat în plan practic manifestarea lor puternică, dimpotrivă a alimentat acţiunea lor stihinică, necontrolată, producînd serioase greutăţi în afirmarea principiilor noii organizări sociale. Este o calitate a partidului nostru, pe care avem îndatorirea să o subliniem, de a fi înţeles la timp şi în mod profund că stăpânirea conştientă a procesului construcţiei noii orânduiri, a dialecticii lui specifice, implică între altele nu doar recunoaşterea lucidă a existenţei şi acţiunii contradicţiilor în socialism, ci mai ales cunoaşterea mecanismului lor intrinsec, a condiţiilor şi cauzelor care le determină, adoptarea pe această bază a acelor măsuri politice şi organizatorice care să asigure depăşirea lor constructivă, în sensul înfăptuirii progresului social. De altfel, rolul conducător al partidului în societate, în edificarea conştientă a socialismului şi comunismului, este nemijlocit legat de studierea şi înţelegerea tendinţelor şi fenomenelor noi, a contradicţiilor ce apar sau se amplifică, precum şi de crearea condiţiilor politice, economice, organizatorice necesare promovării noului, afirmării intereselor şi aspiraţiilor maselor de oameni ai muncii, a superiorităţii noii orinduiri. Această concepţie profund ştiinţifică şi originală despre natura şi rolul contradicţiilor în socialism, despre căile soluţionării lor conştiente, constituie una din contribuţiile cele mai valoroase şi mai semnificative — atît sub raport teoretic, cit şi sub raport practic-politic — a partidului nostru, a secretarului său general la dezvoltarea creatoare a teoriei socialismului ştiinţific, pornind de la condiţiile şi de la experienţa concretă a României. Ea se regăseşte sintetic şi în volumul NICOLAE CEAUŞESCU — Dialectica edificării societăţii socialiste multilateral dezvoltate, volum pe care Editura politică l-a publicat în seria "Din gîndirea filosofică a preşedintelui României". “Nu trebuie să uitămnici un moment că în socialism — şi probabil şi în comunism — lupta intre vechi şi nou constituie şi va constitui în continuare o legitate dialectică a dezvoltării, sublinia secretarul general al partidului cu ocazia aniversării a 60 de ani de la făurirea Partidului Comunist Român. Suntem revoluţionari nu dacă negăm sau decretăm că în socialism nu sunt contradicţii, ci dacă recunoaştem existenţa lor, ţinem seama de ele şi acţionăm în mod conştient pentru soluţionarea lor justă. In aceasta constă, de altfel, şi rolul politic conducător al partidului". Acţionând în condiţii naţionale concrete, specifice ţării noastre, făcînd din satisfacerea intereselor şi năzuinţelor poporului însăşi raţiunea sa de a fi, partidul nostru a înţeles că o politică cu adevărat ştiinţifică este condiţionată în primul rîntd de cunoaşterea temeinică a realităţilor obiective sub toate aspectele şi laturile lor, de adecvarea soluţiilor preconizate la necesităţile reale şi stringente ale dezvoltării sociale. O atitudine pragmatică faţă de realitate, tendinţa de a escamota lipsurile, de a releva numai ceea ce este convenabil unor interese de moment, de a ignora caracterul contradictoriu şi complex al diferitelor procese, ar conduce la consecinţe nedorite, chiar la perturbări sociale. De aceea, “viaţa trebuie cunoscută în toată complexitatea ei, uneori contradictorie, pentru a avea o imagine ştiinţifică exactă asupra fenomenelor şi tendinţelor ce caracterizează stadiul în care se găseşte la un moment dat dezvoltarea societăţii, pentru a fixa etapa respectivă şi modul corespunzător de acţionare". în concepţia Partidului Comunist Român, contradicţiile proprii orânduirii socialiste au un caracter neantagonist, manifestîndu-se pe fondul convergenţei de interese a claselor şi categoriilor sociale, al unităţii lor de voinţă şi acţiune. Menţinerea caracterului de marfă al economiei socialiste, chiar dacă ea funcţionează planificat pe temeiul proprietăţii comune asupra mijloacelor de producţie, existenţa unor interese specifice ale diferitelor categorii şi grupuri sociale, aplicarea principiului socialist cil repartiţiei, după munca depusă şi după importanţa socială a acesteia, caracterul dinamic al formelor de organizare şi conducere a vieţii sociale, ca şi independenţa relativă a conştiinţei sociale în raport cu existenţa socială, complexitatea raporturilor dintre factorii obiectivi şi cei subiectivi, dintre conştient şi spontan în dialectica funcţionării mecanismului social pot genera, în dependenţă de anumite condiţii concrete, diferite deosebiri, decalaje, disproporţii etc. ca forme de manifestare a contradicţiilor proprii societăţii socialiste. Remarcabilă este totodată şi teza, dezvoltată în opera teoretică a tovarăşului Nicolae Ceauşescu, conform căreia, dacă nu se acţionează adecvat şi la timp, există posibilitatea ca, şi în socialism, contradicţiile neantagoniste să se adîncească, să se agraveze, să acţioneze în afara controlului societăţii, căpătând o formă antagonistă, explozivă : "ignorarea sau subaprecierea faptului că în societatea socialistă există contradicţii, nesocotirea necesităţii de a acţiona pentru soluţionarea lor judicioasă duc la agravarea acestora, contradicţiile puţind lua forme antagoniste, evoluind chiar pînă la apariţia unor conflicte sociale“. Fireşte superioritatea socialismului se vădeşte în posibilitatea de a acţiona conştient, de a înlătura vechiul, formele care şi-au epuizat conţinutul pozitiv, de a acţiona astfel încît să se asigure dezvoltarea echilibrată, armonioasă a societăţii. Tocmai în acest sens trebuie să înţelegem măsurile întreprinse în ţara noastră în ultimii ani şi care, în esenţă, vizează perfecţionarea relaţiilor de producţie şi sociale, transformarea lor într-o pîrghie puternică a impulsionării introducerii progresului ştiinţifico-tehnic, a dezvoltării şi modernizării forţelor de producţie, a creşterii mai accentuate a eficienţei economice. Pe această linie au fost gîndite şi iniţiate introducerea noului mecanism economico-financiar, a principiului autogestiunii şi autoconducerii muncitoreşti, instituţionalizarea conducerii colective, a formelor democratice de consultare a maselor şi de participare nemijlocită a acestora la conducerea treburilor publice, recentele măsuri privind perfecţionarea formelor de repartiţie, de legare mai strînsă a veniturilor oamenilor muncii de contribuţia lor la dezvoltarea economiei, la creşterea eficienţei economice. Totodată,, partidul nostru a iniţiat un vast program de perfecţionare a activităţii politico-ideologice, a activităţii de instruire şi educaţie, de formare şi afirmare deplină a conştiinţei socialiste a maselor. Tot acest ansamblu de măsuri, orientări şi iniţiative au ca finalitate crearea şi menţinerea unui echilibru general dinamic al dezvoltării societăţii, umanizarea progresivă a structurilor acesteia ca o premisă a trecerii României la comunism. I. DAVID Floare draga, Curge Neajlovul grăbit Dar la Petreşti s-a oprit Să ude grădina-n care A răsărit mîndră floare. Floare dragă, floare rară A luptat tot pentru ţară Pentru pace şi dreptate între popoarele toate. Dintr-a noastră scumpă ţară Duce azi în lumea-ntreagă Ştiinţa, pacea, bucuria De aici, din România Unde azi cu demnitate Noi trăim in libertate. Cu dragoste şi bucurie Din inimi şi cu mîndrie Argeş şi tu, Românie, Să-i urăm azi, strămoşeşte, Strămoşeşte, româneşte , La mulţi ani cu sănătate, Bucurii să aibă-n toate ! Hie DOBRE, rapsod popular ______________! floare rara în ianuarie Ecoul colindelor de-nceput de an, dăinuite din strămoşi pînă la noi din preaplinul sufletului de român, continuă în tot acest sărbătoresc ianuarie, adunînd zboruri de gînd şi urări de cinstire, transformate-n fierbinte omagiu adus celor mai dragi fii ai neamului, care, prin faptă şi cutezanţă, prin destoinicie şi înţelepciune, au înălţat naţia şi patria, întru demnitate şi prestigiu, printre naţiile şi ţările lumii. Printre sărbătorile dragi de ianuarie, ziua aniversară a tovarăşei academician doctor inginer ELENA CEAUŞESCU a prilejuit, şi-n acest an al jubileului Eliberării patriei, o caldă manifestare a dragostei şi preţuirii cu care tineri şi vîrstnici, bărbaţi şi femei, toţi oamenii acestei ţări — şi mulţi alţii de dincolo de hotarele ei, care-i admiră şi apreciază neobosita şi multilaterala activitate — o înconjoară pe tovarăşa de luptă şi viaţă a conducătorului înţelept şi cutezător al partidului şi statului nostru, tovarăşul NICOLAE CEAUŞESCU. ...Sărbătoare de suflet, moment semnificativ de simţire, zbor înaripat de gînd ! Prilej de evocare a unei pilduitoare vieţi, dăruită binelui şi fericirii oamenilor. Prilej de rememorare şi elogiere a unei lupte cutezătoare, a unei munci fără răgaz, a unui spirit cu adevărat revoluţionar, pus în slujba progresului şi păcii. Prilej de a cinsti — cu profund respect şi fierbinte recunoştinţă — pe cea care ilustrează cele mai alese calităţi morale, virtuţile tradiţionale ale femeii române ; pe cea care întruchipează un strălucit şi pilduitor exemplu de devotament şi abnegaţie în slujba partidului şi poporului; pe cea care simbolizează prestigiul ştiinţei româneşti de azi, cunoscută şi recunoscută printre cele mai strălucite spirite creatoare din Europa şi din lume ca o eminentă personalitate. Identificîndu-se cu cele mai nobile idealuri de dreptate socială şi independenţă naţională, numele tovarăşei Elena Ceauşescu se leagă, din fragedă tinereţe, de bogatele tradiţii de luptă ale clasei noastre muncitoare, ale partidului ei revoluţionar. Cu tenacitate şi pasiune, izvorîte din adînc patriotism, din marea iubire de oameni, îşi închină întreaga activitate, atît de laborioasă şi multilaterală, progresului necontenit al patriei socialiste, creşterii prestigiului său în lume, păcii şi înţelegerii între popoare. Este remarcabilă contribuţia tovarăşei Elena Ceauşescu la ridicarea ştiinţei româneşti pe cele mai înalte trepte ale prestigiului internaţional. In primul rînd, prin excepţionalele realizări personale obţinute în cercetarea ştiinţifică în domeniul chimiei, dar şi prin competenţa cu care conduce acest important domeniu în ţara noastră, prin aportul la dezvoltarea tuturor ramurilor ştiinţei şi proiectării tehnologice. Calităţile şi meritele domniei sale sunt apreciate şi elogiate pretutindeni, în ţară şi pe plan internaţional, răsplătite cu înalte titluri, diplome şi alte distincţii acordate de înalte foruri ştiinţifice de pe toate meridianele globului. Ca mamă şi soţie, ca ilustru savant, ca remarcabil om politic şi militant pentru pace, tovarăşa academician doctor inginer Elena Ceauşescu ne oferă, zi de zi, un strălucit model al comunistului — om de omenie, revoluţionar de profesie, care-şi închină munca şi viaţa partidului, binelui şi fericirii oamenilor, progresului ţării. I. GIRARDI ARGEȘ NR. 1/1984 - pag. 3